Aurelius

Augustin
Prezentare de Dumitrita
Surugiu
Sfântul Augustin (354-430), născut Aurelius Augustinus este
unul dintre cei mai importanți intelectuali ai epocii sale, prin contributia
avută atât în domeniul filosofic, cât și în cel religios. Născut pe teritoriul
Algeriei de astăzi, Augustin a contribuit decisiv la dezvoltarea doctrinară a
creștinismului, tinând cont de faptul că
adeptii acestei religii incetaseră a mai fi persecutati de putin timp, din 313.
Este important de mentionat că Augustin nu s-a născut creștin, vocația find
descoperită in
sine, aspect pe care avea să il predice apoi în scrierile sale.
Augustin a descoperit mai intâi filosofia,
prin intermediul operelor lui Cicero,
studiind, de asemenea stoicii si adeptii
epicurianismului. in ceea ce priveste
proprile lucrari, putem aminti Confesiuni,
Despre minciunà
si Orasul lui Dumnezeu, cea din
urmă având rezonantă până în timpul lui
Hegel. Augustin si-a concentrat atentia, in
lucrările sale, asupra a două elemente
majore: Dumnezeu si sufletul.
 Idei ale filosofului
-Din moment ce omul este imaginea lui Dumnezeu, el il găseste pe acesta in intimitatea
sufletului său;
-Spiritul are un element ce se poate separa de orice altceva, un privilegiu pe care nu il impărtăseste
cu nimic altceva;
Augustin descoperă trinitatea in cadrul sufletului uman, compus din
memorie, inteligentà si dorintà sau dragoste;
Istoria umană poate fi explicată ca antagonismul dintre două regate:
cel al lumii si cel al lui Dumnezeu, motiv pentru filosoful roman consideră că statul trebuie să
imprumute din invătămintele creștine
 Sfântul Augustin a reprezentat un element
de modernitate în gândirea filosoficà si
religioasă din epocă, motiv pentru care
acesta a rămas un personaj important în scara de evolutie a filosofiei.
Particularitatea viziunii sale, influentată de originea sa africană,
necrestină, si
transformarea a ulterioară, a făcut ca
acesta să fie denumit ultimul om antic si
primul om modern.
 Gândirea lui Augustin. Valoarea Spirituală a operelor sale.

Istoricul francez, H.Marrou, îl elogiază pe Augustin, din prisma pregătirii sale

,, Augustin este un învățat antic, un discipol al lui Cicero, un depărtat elev al lui
Socrate, un gramatician, un retor, un erudit, o personalitate bine definită”.
Opera lui Augustin se remarcă prin calitate, cantitate și profunzimea
subiectelor
abordate. Principalele probleme abordate sunt:
●Existența și structura ființei lui Dumnezeu

●Problema binelui și a răului

●Harul divin și importanța lui în opera de mântuire a omului

 Deși în cazul său credința se întemeiază pe revelație, justificarea fiindu-i furnizată decătre Vechiul şi Noul
Testament, el nu renunță însă nici un moment la justificarea rațională adivinității. Sfântul Augustin a afirmat
existenţa liberului arbitru, dar şi a harului divin, punând în lumină posibilitatea şi precaritatea libertății
omului. Dintre operele teologico- apologetice ale lui Augustin, cea mai valoroasă este, fără îndoială,De civitae
Dei (Despre cetatea lui Dumnezeu), scrisă cu ocazia cuceririi Romei, la 24 august 410, de Alaric, regele
vizigoților. Scriind această lucrare, Aurelius Augustinus a depus toată stăruința în scopul suprem de a combate
acuzațiile păgânilor care pretindeau că nenorocirile Imperiului Roman și căderea Romei sub barbari se
datorează creștinilor, pentru că aceștia au părăsit cultul zeilor și tradițiile romane.În lucrarea dată, Augustin
lărgește termenul de civitas (cetate) făcându-l echivalent cu cel de societate, și menționează cele două cetăți: a
lui Dumnezeu -cei buni și civitas terrena-celor răi. Fericitul Augustin dovedește cu argument din istoria
romanilor, a grecilor, precum cuexemple din Vechiul și Noul Testament, că cinstirea zeilor nu a contribuit la
creșterea Imperiului Roman și la prosperitatea romanilor, continuând cu descrierea luptei dintre cetatea lui
Dumnezeu și cea a Diavolului. Opera oratorică a Fericitului Augustin poate fi comparată cu cea a Sfântului
Ioan Gurăde Aur, fiind considerată chiar mai logică, mai bogată în idei, mai speculativă decât a acestuiadin
urmă. Augustin este im portant și prin faptul că evidențiază esența istoriei,având o concepție proprie și unică
despre aceasta, în viziunea lui istoria este ceva linear, istoria este tămăduitoare în sensul de drum spre bine.
Iar, dacă cineva a afirmat că ,, Istoria este cea mai frumoasă poveste de dragoste dintre Dumnezeu și Om
''atunci, putem afirma cu certitudine că Augustin a ilustrat pe bună dreptate aceasta, chemând spre mântuirea
sufletului prin iubire.
 '' Ce are bogatul, dacă n-are iubire?
Ce-i lipsește săracului, dacă are iubire?''