Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iași

Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației

PORTOFOLIU
DISCIPLINA – PRACTICĂ DE SPECIALITATE

Cuprins:

I. Prezentarea a două cazuri de observație realizate în timpul stagiului de practică în domeniul

psihologiei, descrierea lor și realizarea unei grile de observație pe baza indicatorilor colectați:
 date brute,
 observații suplimentare și comentarea lor,
 grila de observație.

II. Realizarea unui ghid de interviu semi-structurat pentru unul din domeniile:
 consiliere psihopedagogica,
 selecție profesională,
 consiliere clinică,
în funcție de locul unde se desfășoară stagiul de practică.
 I. Prezentarea a două cazuri de observație, realizate în timpul stagilului de practică, în domeniul
psihologiei, descrierea lor și realizarea unei grile de observație pe baza indicatorilor colectați:
 date brute,
 observații suplimentare și comentarea lor,
 grila de observație.

Pentru realizarea acestei teme am ales două cazuri:

CAZUL I

Adrian, elev – 18 ani, clasa a-XI-a a.c. ( an de completare), liceu, profil tehnic

Pentru a obtine cât mai multe informații relevante în prezentarea subiectului, s-au efectuat:
 un interviu semistructurat ( punctul II al temei),
 testul de completare fraze Rotter (aplicat și transcris),
 o grilă de observație pentru durata desfășurării interviului.

Atât interviul cât și testul de completare fraze Rotter au fost considerate atractive și ușoare de către
subiect, deoarece elevii care studiază la profile tehnice pun accentul pe dezvoltarea deprinderilor de lucru și
nu pe dezvoltarea abilităților de comunicare.

Testul completării de fraze Rotter :

În cele de mai jos vi se propun unele începuturi de fraze. Căutați să le completați ținând seama de ceea
ce vă sugerează ele.

1. Îmi place să dansez.

2. Clipa cea mai fericită a fost cand a cununat tata.
3. Împreună cu Adrian, merg la grătare.
4. Întorcându-mă acasă mă duc la tata la servici.
5. Îmi pare rău când jignesc pe cineva.
6. Când adorm visez numai fete și pe cei din familie.
7. Familia mea este plăcută.
8. Cel mai bine este când mă petrec.
9. Pe mine mă frământă grija de prietena mea.
10. Cei din jurul meu mă ignoră dar nu toți, ci colegii.
11. Mama este bună cu mine.
12. Copilăria mea a fost fericită.
13. Cea mai mare groază a mea este să nu vad cand se înjunghie oameni.
14. La școală am note destul de bune.
15. Eu nu pot să fac sport.
16. Viața mea este dansul și voia bună,
2
17. Când eram mic eram cel mai fericit copil.
18. Nervii mei îmi apar foarte repede când mă enervează cineva.
19. Ceilalți oameni sunt de treabă cu mine.
20. Pe străzi umblu cu gașca de la bloc.
21. N-am izbutit / reușit să mă gândesc ce voi face după ce vor muri părinții.
22. Cititul nu prea îmi place.
23. Eu gîndesc și pozitiv dar și negativ.
24. Viitorul îmi stă în față.
25. Am reușit să trec pe lângă moarte.
26. Am nevoie de ajutorul părinților să mă susție.
27. Căsătoria e pe primul loc.
28. Eu mă simt bine când sunt la o nuntă sau botez.
29. Câteodată mă simt cam rău.
30. Ceea ce mă supără este minciuna.
31. Eu detest înșelăciunea.
32. Sunt foarte gelos.
33. Copiii îmi sunt foarte dragi.
34. Eu respect mai mult familia și prietena.
35. Singura mea plictiseală este să stau la televizor.
36. Eu doresc să am doi băieți gemeni.
37. Tatăl meu este de treabă și respectuos.
38. Când sunt sincer(ă) cu mine mă plac mulți.
39. Mi se pare că am prea multă gelozie în mine.
40. Știe toată lumea că sunt un tip gelos.
41. Eu am încredere în familie.
42. Eu sunt de gașcă.
43. Când sunt singur o chem pe prietena mea la mine.
44. Când muncesc obosesc repede.
45. Visele mele sunt să devin asistent pe ambulanță și să am doi gemeni.
46. Soțul meu ( Soția mea) vreau să fie blondă sau brunetă.
47. În orice caz nu pot pune probleme.
48. Cea mai mare neplăcere a mea este să nu stau pe capul omului.
49. Cei mai mulți oameni mă știu de treabă și respectuos.
50. Voința mea este să învăț.
51. Totdeauna eu sunt un simplu tip.
52. Depărtările mă fac să sufăr foarte mult timp.
53. Adeseori eu merg la biserică.
54. În fiecare zi stau pe messenger.
55. Trecutul meu a fost fericit.
56. Prietenii mei sunt ofticoși și egoiști.
57. La locul meu de muncă este asa și așa.
58. Când vreau pot să fac și rău.
59. Mi-e greu să fac rău.
60. În inima mea are loc orișicine.
61. Fără îndoială că sunt gelos.
62. Să mergem la biserică este bine.
63. Sănătatea mea este stabilă deocamdată.
64. Bucuriile mele au fost cînd mi-o făcut toți majoratul.
65. Să fii tată e cel mai frumos lucru din lume.
66. Profesia mea aș vrea să fie de asistent pe ambulanță.
3
 67. Aș vrea să știu când mă voi însura.
68. Noaptea când stau treaz mă gândesc la prietena mea.
69. Din când în când eu mai fac unele mofturi.
70. Îmi amintesc de primul sărut cu mare plăcere.
71. Sentimentele mele sunt de neuitat.
72. Eu cred că am să fac bine să nu mai bag în seamă pe dirigintă.
73. Nicăieri eu nu voi pleca din țară.
74. Adevărul este că eu sunt gelos.
75. Mă tem că din cauza geloziei voi avea de suferit mult de tot.
76. Cel mai bun prieten al meu m-a înșelat acum doi ani cu o fostă prietenă.
77. Oboseala mea este când fac treabă la țară.
78. De mult timp am o prietena.
79. Niciodată eu nu mă voi supăra pe neamuri.
80. Să trăiești și să petreci e o minunăție pe fața pământului.

NUME: Adrian ( clasa a-XI-a a.n)

Observații:

Subiectul pe care l-am studiat este Adrian, elev în clasa a-XI-a a.c. ( an de completare) la un
grup școlar industrial ( liceu-profil tehnic). Adrian este un adolescent în vârstă de 18 ani pentru care
palierele identității de sex și vocaționale sunt pe același plan. Preocuparea pentru orientarea vocațională și
alegerea carierei este o dominantă pentru Adrian ( afirmă că își dorește să devină asistent pe ambulanță).
Lui Adrian îi place să fie în centrul atenției celorlalți, dar la nivelul grupului clasă, apartenența la grup
este competitivă și tensionată. Adrian este preocupat să dobândească recunoașterea și respectul celor din jur
iar ignorarea de către cadrele didactice ( dirigintă) și colegi ai acestei particularități dăunează integrării sale
școlare ( socializării).
Percepția de sine, care alimentează ideea de sine, se manifestă ca negativă în cazul progresului școlar
( slab) și al inadaptării școlare.

Comportamentul
Pe parcursul interviului și completării testului Rotter, Adrian a fost dominant expansiv, euforic
( frecvent avea accese de râs nemotivat) , dominant focalizat pe un viitor clar din punct de vedere al
ocupației – asistent pe ambulanță. Ceea ce a atras atenția a fost faptul că dispoziția lui Adrian a fost marcată
de iritabilitate ori de căte ori discuția viza colegii de clasă, profesorii, dirigintele și uneori pe unul dintre
părinți. Pe durata interviului au existat și momente în care logoreea era evidentă ( sub forma expresiilor
,,pot să mai spun ceva despre mine?”).
Tot pe parcursul interviului, Adrian a avut momente de râs nemotivat, momente în care nu a fost
întrerupt și care au variat ca durată.
În ceea ce privește trăsăturile temperamentale, s-au evidențiat trăsături definitorii tipului coleric, ca de
exemplu: nerăbdarea, specifică vârstei, dar și predispoziția sa de a risca și chiar de a-și schimba brusc
dispoziția. În comportamentul lui Adrian se mai remarcă și luarea rapidă a deciziilor atunci când și timpul
impune acest lucru ( hotărâri pentru simple cumpărături sau decizii pe termen lung) cât și însușirea de a nu
fi ranchiunos sau supărăcios pe cei din jur, in cazul micilor dispute sau a opiniilor contradictorii.
Dominant, pe parcursul interviului, Adrian a creat impresia unei încrederi în sine crescute, a unui
sentiment de capacitate / abilitatea de a face față situațiilor și chiar a formulat un plan clar – acela de a
deveni asistent pe ambulanță, el cunoscând și aspectul legat de faptul că la școala postliceală sanitară ,,se
poate intra fără a avea bacalaureatul luat”, acesta ,,putând fi luat” pe durata frecventării cursurilor școlii
postliceale.
4
 Adrian se autocaracterizează în termeni situați la extreme:
(-) negativ: impulsiv – mă enervez
(+) pozitiv: am suflet mare/ajut, frecvența cu care se întâlnesc acești termeni fiind aceeași
De remarcat este și faptul că Adrian își manifestă deschis nevoia de afiliere / apartenență la un grup.
Afirmă că îi plac fetele, dar este extrem de gelos și există un moment în care formulează o amenințare legată
de prietena lui spunând: ,, O să am eu grijă să fie cuminte!”

Relația cu familia
Adrian este înfiat și cu părinții are relații marcate de conflicte. Cu tatăl relația este una pe care o
apreciază ca fiind mai bună comparativ cu relația cu mama, mama făcând în copilarie afirmația ,,Nu știu cu
cine semeni așa rau. Cred că cu maică-ta. Așa o fi fost și ea.Că eu numai de bine te învăț și nu se prinde
nimic de tine!”, afirmație reprodusă de către Adrian cu exactitate, chiar și în privința intonației. Evident este
și faptul că impulsivitatea îl caracterizează pe Adrian și în relația cu familia: ,, mă cert cu ei, apoi mă
liniștesc și îmi pare rău”.
Cu tatăl, Adrian are o relație bazată pe afecțiune și sprijin / ajutor reciproc: ,, mă duc la atelier si-l ajut”
(testu Rotter).
Nevoia înțelegerii și a sprijinului discret, dar eficient, al părinților se manifestă puternic la Adrian.

Relația cu școala
În relațiile cu colegii de clasă și profesorii / diriginta clasei, Adrian își manifestă nemulțumirile pe care
le are (,, colegii sunt invidioși, râd de mine, mă fac nebun, nu-i mai suport, să li se întâmple ceva rău, să
dispară”) dovedind astfel deprinderi de comunicare deficitare. Deprinderile de comunicare sunt utile în
comunicarea interpersonală cu colegii, profesorii și prietenii.
O alta problemă a lui Adrian este aceea că învață greu ceea ce semnifică deprinderi slab dezvoltate de
învățare. Un plus al deprinderilor de învățare bine dezvoltate este acela că ajută la îmbunătățirea
deprinderilor de lucru, la a învăța din greșeli precum și la îmbogățirea cunoștințelor.
Tot în spațiul școlii, Adrian dovedește lipsa deprinderilor de ascultare – nu se înțelege cu colegii de clasă
și are sentimentul că profesorii/diriginta clasei nu-l ascultă și nu-l înțeleg. Lipsa deprinderilor de ascultare îl
fac pe Adrian să nu-I înțeleagă pe ceilalți și să nu ia în considerare problemele / preocupările acestora.
Un alt minus pe care îl pune în evidență Adrian este acela al lipsei deprinderilor de lucru în echipă.
Aceste deprinderi îl pot ajuta să fie un coleg eficient, să accepte autoritatea și controlul (profesorilor,
dirigintelui) și chiar să stabilească și să mențină relații interpersonale bazate pe înțelegere.

Aspirații, idealuri
Adrian este intr-o căutare de modele, dorind să semene cu cei pe care i-a întâlnit pe perioada spitalizării
și care l-au ajutat / sprijinit în procesul de autocunoaștere. Își dorește să lucreze în domeniu medical, dar o
insuficientă dezvoltare a deprinderilor de rezolvare a problemelor nu îl ajută în analiza fiecărui aspect pentru
a identifica obstacolele și riscurile, deciziilor pe care le ia.

Observații în privința Consilierului Școlar:

Pe parcursul desfășurării ședințelor de consiliere, psihopedagogul a prezentat o atitudine deschisă,

încurajatoare și echilibrată față de Adrian. Astfel , acesta s-a simțit în siguranță și a acordat o atenție
maximă tuturor cerințelor consilierului, abordând cu seriozitate toate întâlnirile cu acesta. Având o bună
cunoaștere psihologică, psihopedagogul a reușit să pună în evidență personalitatea complexă și
comportamentul în situație, ale lui Adrian. A adoptat cele mai potrivite instumente de lucru (completarea
de fraze Rotter și interviul) care, în mod evident, au dat un bun randament în privința constituirii unei grile
de observație adecvate.
5
 Grila de observație

Teme Comportament Frecvență

Punctual II
Mi se pare interesant să particip I
Înfiat II
Am fost în spital II
Credincios I
Pozitive Corect I
Organizat II
Îmi plac fetele II
Suflet mare / ajut IIIII
Am ajuns/am realizat/ finalizat I
Econom I
Trăsături / Îmi place II
caracteristici Impulsiv IIIIII
personale
Gelos III
Să fiu în centrul atenției III
Încăpățânare I
Nu realizez consecințele faptelor mele I
Negative Am greșit I
Năzdrăvan / fac multe pozne I
Labil I
Utilizator I
Enervat / Mă enervez IIIIII
Învăț greu IIII
Dorințe / aspirații Asistent pe ambulanță III

Invidioși I
Mă fac nebun II
Râd de mine II
Colegii Nu-i mai suport II
Să dispară III
Să li se întâmple ceva rău I
Diriginta / Nu face nimic II
profesori Nu a crezut I
Părinții Au fost de acord III
Mă cert cu ei / conflictuale IIII
Tata Bătrân II
Are un atelier auto II
Relație afectivă / pozitivă III
Mama ,,Nu știu cu cine semeni așa rău. Cred că cu maică- II
ta. Așa o fi fost și ea. Că eu numai de bine te învăț
și nu se prinde nimic de tine!”
Se enervează des I
6
 E altfel III

CAZUL II

Consiliere de grup pe tema facilitării comunicării interpersonale în scopul intercunoașterii și

dezvoltării coeziunii grupului ,,clasă”.

La acest caz au participat un numar de 9 elevi, cu vârste de 13 și 14 ani, respectiv 2 fete si 7 băieți.

Exercițiile propuse de către consilierul școlar și realizate de către elevi, pe parcursul activității au fost:

 Balonul sus – exercițiu de tip ice-breaking,

 Desenul dictat – exercițiu de comunicare interpersonală,
 Cartea cu povești – exercițiu de comunicare emoțională,
 Sfoara – exercițiu de încheiere / evaluare.

Descrierea exercițiilor:

I. BALONUL SUS! - exercițiu de tip ice-breaking

Obiectiv: energizer / consolidarea abilităților de comunicare eficientă.

Descriere:

Este un energizer de intensitate scăzută, dar care generează entuziasm și bună dispoziție. Stimulează
capacitatea de cooperare, coordonare și lucru în echipă. Participanții stau în picioare, în cerc, și se țin de
mâini.
Consilierul școlar arată grupului un balon umflat dinainte, ( poate fi solicitat unul dintre participanți să
facă acest lucru in altă situație).

Sarcina:

Moderatorul explică elevilor sarcina:

,, Eu voi arunca acest balon în aer iar voi, fără să vă desprindeți mâinile, aveți misiunea de a nu-l lăsa să
cadă. Aveți voie să îl atingeți cu orice parte a corpului, dar fără să vă desprindeți mâinile. Balonul e ușor,
nu e nevoie să îl lovim cu putere. Aveți grijă să nu vă loviți! Dacă balonul cade, veți pierde dreptul de a
folosi o parte a corpului ( de exemplu, mâinile, apoi picioarele, umerii, cotul, etc).
Rămâne în sarcina moderatorului să stabilească elementele corporale la care se renunță și succesiunea
acestora. Dacă ați pierdut dreptul de a folosi corpul, jocul se oprește, inclusiv dacă balonul cade sau dacă
cineva din grup a folosit acea parte a corpului scoasă din joc.”

Interpretare:

Folosit pentru consolidarea deprinderilor de comunicare eficientă, consilierul școlar acompaniază jocul
participanților cu sugestii care să orienteze conștientizarea :

7
 ,, Așa este și comunicarea, ca un dans...Suntem atenți să primim balonul ( să receptăm mesajul), avem
grijă să transmitem cu atenție balonul ( mesajele), astfel încât jocul (comunicarea, relația) să nu se
întrerupă. Ne pasă de noi și avem grijă să nu îl lovim, să nu rănim pe celălalt ( suntem asertivi). “

II. DESEN DICTAT - exercițiu de comunicare interpersonală

Obiectiv: stimularea comunicării interpersonale prin accentuarea importanței ascultării, importanței

întrebărilor în clarificarea mesajului și identificării diferențelor individuale de percepție și reprezentare.

Descriere:

Participanții stau așezați pe scaune, în semicerc. Fiecare primește o foaie de hârtie și creion. Se solicită
un voluntar din rândul tinerilor, care va sta în fața grupului. El va primi un desen și sarcina de a ,,dicta”
desenul celorlalți tineri. Cei care desenează nu au voie să pună întrebări. La sfârșit se compară desenele.
Exercițiul poate fi repetat de câteva ori, atât cât tinerii își mențin interesul și se oferă voluntari din rândul lor
pentru a dicta un nou desen.
În cazul nostru, o fată s-a oferit să dicteze desenul; exercițiul s-a desfășurat o singură dată și a durat
aproximativ zece minute.

Interpretare:

Consilierul școlar adresează elevilor următoarele întrebări:

 Ce momente au fost mai frustrante?
 Cum s-a simțit cel care a dictat desenul?
 Cum a fost pentru cei care au desenat?
 Ce concluzii tragem din compararea desenelor finale?
 Ce dificultăți au întâmpinat cei care au desenat / cel care a dictat?

Elevii dau raspusuri care exprimă dificultatea de a descrie și percepe prin cuvinte un desen, oricât de
simplu ar fi acesta.

III. CARTEA CU POVEȘTI - exercițiu de comunicare emoțională

Obiectiv: conștientizarea importanței descifrării emoțiilor în comunicarea interpersonală.

Descriere:

Fiecare elev primește câte un cartonaș pe care este înscris o emoție.

Sarcina fiecărui membru / elev din grup este de a continua povestea ,,O zi din clasa a-VI-a”, în raport cu
emoția avută pe cartonaș. Unul dintre elevi începe să citească povestea tuturor participanților apoi, îl invită
pe elevul din dreapta să continue povestea. Fiecare elev va prelua povestea primită de la colegul din stânga
și o va transmite pe cale orală colegului din dreapta adăugând completarea personală în funcție de emoția
scrisă pe cartonaș. Se procedează așa până când poveste ajunge din nou la moderator.

Poveste: ,, O zi din clasa a-VI-a “

,, La fel ca în fiecare dimineață, Ema și Paul au plecat spre școală discutând despre ce li se întămplase cu
o seară înainte, despre colegi și despre tezele care urmau să înceapă ...”
8
 Sarcină:

Elevii trebuie să continue povestea din perspectiva emoției pe care o au pe cartonaș, astfel încât ceilalți
să identifice acea starea emoțională .

Interpretare:

Întrebări pe care consilierul / moderatorul le-a adresat elevilor:

 V-a plăcut povestea? Ce emoții ați identificat? A fost greu?
 De ce este importantă comunicarea emoțională?

Elevii s-au amuzat reușind sa-si identifice reciproc emoțiile scrise pe cartonașe.
Pentru Grup au fost folosite următoarele emoții: frică, disperare, tristețe, durere, bucurie, plictiseală,
surpriză, optimism, agresivitate.

IV. SFOARA - exercițiu de încheiere a activității

Obiectiv: stimularea participanților să discute despre ideile, reflecțiile sau observațiile lor cu privire la
activitațile desfășurate.

Descriere:

Consilierul școlar aruncă sfoara ( ghemul de sfoară) unui elev din grup, păstrând un capăt al sforii pe
deget și face în același timp o apreciere referitoare la activitatea grupului / la modul în care au interacționat
elevii pe parcursul activității / modul în care s-au implicat elevii ( grupul) pe parcursul activității. În
continuare, fiecare elev aruncă ghemul de sfoara către alt coleg, păstrând un capăt al sforii, și simultan
făcând o apreciere pozitivă.

Interpretare:

Consilierul școlar (împreună cu membrii grupului), strânge ghemul de sfoară și adresează grupului
întrebări:
 V-a plăcut exercițiul?
 Ce v-a plăcut cel mai mult?
 Există un termen care poate simboliza / reprezenta ,,încâlcitura” aceasta de fire?

Participanții dau răspunsuri variate, făcând analogie fie cu problemele de la matematică , fie cu
complexitatea atitudinilor adolescentilor.

În final, elevii fac aprecieri pozitive, fiecare menționând pe rand activitatea pe care a agreat-o mai mult.

9
 II. Ghid de interviu semi-structurat pentru domeniul – consiliere psihopedagogică.
INTERVIU SEMISTRUCTURAT – etape:

 Etapa I : acomodarea
 Etapa a-II-a: autoprezentarea
 Etapa a-III-a : interviul
o relația cu familia,
o relația cu școala,
o aspitații, valori
Notații:
 I – Intervievatorul
 A – Adrian ( intervievatul)

I: Bine ai venit. Mă bucur că ai reușit să ajungi. Apreciez faptul că ești punctual.

A: Bună seara și bine v-am găsit.
I: Așa cum ți-am explicat ultima dată când ai fost aici, voi înregistra conversația noastră ( interviul). Dacă ai
nevoie de ceva te rog să-mi spui și voi încerca, în măsura în care pot, să te ajut. Sper că îți reamintești ceea
ce ți-am spus la întânirea anterioară, că după ce voi înregistra interviul / conversația noastră, o voi transcrie
iar acest interviu va constitui o parte a unui portofoliu pentru un examen.
A: Da, mi-aduc aminte. Și-așa cum v-am spus, sunt de acord. Chiar mi se pare interesant să particip la acest
interviu. Și aș vrea să vă fie util acest interviu. Cred că mă vor invidia mulți din colegii mei. Și părinții mei
au fost de acord. Că le-am spus eu.
I: Ai putea să te prezinți – să te autocaracterizezi?
A: Cum adică să mă prezint?
I: Spune-mi pentru început câteva cuvinte despre familia ta.
A: Tata e mai bătrân și are un atelier auto. Mama e altfel. E diferită față de tata, se enervează des.
I: Ai frați, surori?
A: Nu, nici unul . Eu sunt înfiat.
I: Știi de mult timp? Cum ai aflat că ești înfiat?
A: Da, Știu de când eram mic. Când eram mic, prin școala generală parcă, mama spunea deseori ,, Nu știu
cu cine semeni așa rău. Cred că cu maică-ta. Așa o fi fost și ea.Că eu numai de bine te învăț și nu se prinde
nimic de tine!”
I: Legat de familia ta, te înțelegi bine cu părinții tai?
A: Nu știu ce să zic, uneori da, alteori nu.
I: Pe o scară de la 1 la 10, unde 1 înseamnă nu mă înțeleg deloc și 10 , mă înțeleg perfect, ce notă dai relației
tale cu tata? Dar cu mama?
A: Cum adică ce notă dau?
I: Apreciezi printr-o notă, între 1 și 10, fără să justifici, cît de bine crezi că te înțelegi tu cu fiecare din
părinții tăi.
10
A: Aha, am înțeles! Păi relației cu mama dau nota 7 și relației cu tata dau nota 9.
I: Există și relații conflictuale? Adică există și certuri între voi?
A: Da, uneori mă cert cu ei.
I: Ce inseamnă ,, mă cert”?
A: Înseamnă că eu ridic tonul și ridică și ei tonul.
I: Înțeleg. Și cine face primul pas spre împăcare?
A: Tot eu. Mă liniștesc la un timp. Și pe urmă îmi pare rău.
I: Spune-mi, care crezi că sunt calitățile tale dominante ( 2-3 calități) și care crezi că sunt defectele tale?
A: Am mai participat la discuții din astea când stăteam în spital la Iași. Știu să răspund! La calități aș putea
trece: punctualitatea, sunt credincios, corectitudinea, sunt organizat. Și la defecte, e cam greu! Sunt
impulsiv, gelos, îmi palace să fiu în centrul atenției, am multă încăpățânare, nu realizez consecințele faptelor
mele. Și cam atât pot spune. E bine? Nu am greșir cu nimic , nu?
In acest moment începe să râdă și nu îl întrerup.
I: E foarte bine. Te descurci foarte bine. Dacă obosești sau vrei să facem o pauză te rog să-mi spui. Bine?
A: Vreau să vă mai spun ceva despre mine. Colegii mei de clasă mă fac nebun. Și doamna dirigintă nu
spune nimic. Câteodată nu-i mai suport. Aș vrea să dispară, să li se întâmple ceva rău. Abia aștept să scap
de ei.
I: Ai putea pentru fiecare literă din numele tău ( ADRIAN) te rog, dacă te poți concentra, să spui / să scrii
câte un cuvânt care te caracterizează?
În acest moment reapare râsul nemotivat și nu-l întrerup.
A: Păi pentru A aș scrie altfel, adică sunt diferit. Pentru D aș scrie, adică spune darnic. Pentru R să spun
rău??? Pentru I aș spune îndrăzneț și pentru N - năzdrăvan.
I: Foarte bine.
A: Vreau să mai spun ceva. Pot?
I: Da. Bineînțeles!
A: Eu am un suflet mare. Știți, eu îmi fac milă de boschetarii din piață și le dau bani, puțini câți am. Odată
am dat la o femeie de seviciu, de pe scară de la mine, haine care mie îmi erau mici. Sunt bun la suflet.
Adică, așa cred eu. Mi-am adus aminte ceva. Mai pot spune ceva despre mine?
I: Te rog.
A: Eu sunt tare, tare gelos. Și mă enervez tare. Pot să fac și mult rău. Să nu mă întrebați ce fac!
I: Aș vrea să ne întoarcem la ceea ce discutam mai devreme. Ești de acord?
A: Da. Dar dintr-o dată m-am enervat. Așa parcă simt că mă înțeapă tot corpul numai când îmi aduc aminte
de colegii mei.
I: Bun. Poți să îmi spui de ce ai ales acest profil: reparații-mecanic auto?
A: Nu știu dacă v-am spus, tata are un atelier unde repară mașini. Și uneori, după ce termin orele, mă duc
să-l ajut. Și sâmbăta la fel fac. A zis că mie îmi va rămâne atelierul. Și odată a zis ,,dacă mă fură cineva, să
mă fure baiatul meu.”
I: Care e cea mai frumoasă întâmplare din copilărie pe care ți-o amitești?
A: Din coplărie nu prea țin minte multe. Dar acum îmi aduc aminte că a fost cel mai frumos când a cununat
tata. Adică și cu mama.
I: S-a întâmplat demult?
A: Nu, acum doi ani cred, sau 3 ani. Nu mai știu bine, dar nu demult.
I: Ce ți-a plăcut cel mai mult?
A: Mi-a plăcut că oarecum eram în centrul atenției și eram cel mai important de-acolo, ce mai! Toată lumea
spunea: ,, Ăsta e băiatul nașului!” ; și când făceau vreo dedicație pentru nașul mare , tata mă lua lângă el. A
fost super!
I: Acum aș vrea să ne întoarcem la școală. Care e cea mai frumoasă amintire din timpul școlii ( primare,
gimnaziale, liceale) ?
A: Nu prea am amintiri frumoase legate de școală. Pentru mine a fost cam greu să învăț. Și am stat multe
perioade în spital.
11
I: Revenind acum la liceu, ești elev în clasa a a-XI-a. Ai reușit să ajungi aproape de finalul liceului.
A: Da. Și abia aștept să se termine. Și asta numai din cauza colegilor. Mă enervează atat de tare!
I: La care materii / discipline ai avut cele mai bune rezultate?
A: Cel mai mult îmi place la module, adică la obiectele de specialitate. Cel mai ușor este la orele de
practică. Mă lasă câteodată maistrul să repar eu și îmi zice ,, Bravo Adrian! Te pricepi!”
I: Și cum te simți atunci când ești apreciat / lăudat?
A: Cum să mă simt? Foarte bine! Așa parcă îmi vine să râd.
În acest moment reapare râsul nemotivat și nu îl întrerup.
I: Ai putea descrie o zi obișnuită de școală?
A: Da, pot. Colegii mei mă fac nebun. Și râd de mine. Și dacă vre-un profesor zice să fie liniște, toți îmi zic
să tac. Dar eu nu fac nimic. Și atunci mă enervez și odată știți ce-am facut?M-am enervat așa tare că am luat
o bucată de lambriu de pe perete și am vrut să-l bat pe colegul ăla care a râs de mine.
I: Vrei un pahar cu apă?Hai îcearcă să te liniștești. Aici ești în siguranță. Colegii tăi sunt de mult acasă . Și
eu aș vrea de fapt, să-mi spui ce îți dorești. Ce intenții ai? Ce-ai vrea să faci după ce vei termina liceul?
A: Da. Vreau să mă fac asistent de ambulanță. Sau să fac medicina. Dar nu prea stau bine cu învățatul. E
tare greu și mult de învățat uneori.
I: Și ce crezi că ar trebui să faci pentru a ajunge asistent pe ambulanță, știi?
A: Da. Școala postliceală sanitară. Am auzit că nu trebuie să ai bacalaureatul luat. Am auzit prin oraș că
trebuie să iei bacalaureatul cât faci școala.
I: Și crezi că vei reuși?
A: Nu știu.
I: Dar ce te motivează în muncă / studiu, atunci când înveți, îmi poți spune?
A: Pe mine fetele mă motivează. Deseori visez fete noaptea. Și sunt tare gelos pe prietena mea. Nu e prea
serioasă. O să am eu grijă să fie cuminte!
I: Care crezi că e cea mai importantă realizare de până acum?
A: Nu știu. Poate că am ajuns in clasa a- XI-a.
În acest moment reapare râsul nemotivat și nu îl întrerup.
I: Ce consideri că ai oferit școlii?
A: Eu? Nimic. Adică m-am enervat de prea multe ori pe colegii mei. Și am avut prea mulți diriginți. Nici
unul însă nu prea m-a crezut. Și eu am facut urât din cauza asta. Abia aștept să se termine școala!
I: Bine, Adrian. Acum , dacă ai întrebări...
A: Pot să vad și eu interviul după ce îl scrieți? Imi dați și mie o copie?
I: Da, sigur. După ce îl voi transcrie îți voi da și ție un exemplar.
A: Mulțumesc. Gata? Am terminat?
I: Da. Cum ți s-a părut, greu?
A: Nu. Dacă mai aveți nevoie, eu mai pot veni.
I: Mulțumesc încă o dată. Crezi că vei ajunge cu bine acasă?
A: Sigur. Stați liniștită, nu voi păți nimic.
I: La revedere.
A: Bună seara.

12