Etnocentrismul.

Problema raselor
 Etnocentrism

• Termenul a fost creat în 1906 de William

Sumner, în lucrarea Folkways;
• Situarea în Centrul Lumii; considerarea propriei
culturi drept valoare de referinţă;
• Desemnează atitudinea de respingere a
normelor şi valorilor unei societăţi sau unui grup
cultural câtă vreme sunt diferite de cele proprii;
• Refuzul diversităţii culturale este o constantă, o
trăsătură universală.
 Sentimentul diferenţei

• Este prezent încă din antichitate şi apare ca

generator de conflicte, de ostilitate;
– Greci / Barbari;
– Evrei / Goyim;
– Japonezi / Gaijin;
– Creştini / Eretici ş. a. m. d.
• Cele 3 axe majore ale ideii de diferenţă sunt:
RASA, CLASA SOCIALĂ şi GENUL
 Etnocentrism / Marginalitate

• Existenţa acestui pronunţat etnocentrism a

favorizat apariţia ideii de marginalitate şi
stabilirea raportului CENTRU /
PERIFERIE;
• Jacques Le Goff identifică pt perioada
medievală noţiunile în jurul cărora se
articula norma şi, implicit, erau conturate
categoriile de excluşi: comunitatea sacră
(ecclesia), puritatea şi normalitatea.
 Tipologia marginalilor din Occidentul
medieval (cf. Le Goff)
• Excluşii (criminalii, hoţii, bandiţii, răufăcătorii,
străinii, prostituatele, sinucigaşii, ereticii);
• Devalorizaţii (cei care îndeplinesc meserii
necinstite – măcelarii, mercenarii –, bolnavii,
infirmii, săracii, femeile, copiii, bătrânii,
bastarzii);
• Adevăraţii marginali (declasaţii – cavalerii
săraci, nebunii, cerşetorii, cămătarii);
• Marginalii imaginari (monstrul, omul sălbatic).
 Raportul NORMALITATE /
MARGINALITATE e într-o continuă
schimbare
• Ex: statutul diferit al săracului în medievalitate şi
în modernitate:
• “Mizerii beneficiau în Evul Mediu de o anumită
aură mistică (Iisus binecuvântase sărăcia).
Pentru societatea modernă – pe drumul
îmburghezirii şi laicizării –, sărăcia a devenit,
dimpotrivă, un blestem şi un puternic argument
de marginalizare.”
(Lucian Boia, Pentru o istorie a imaginarului).
 UNIVERSALIM / RELATIVISM

• UNIVERSALISMUL – Fiinţele umane sunt

capabile să se elibereze de apartenenţa la
un grup social, religios, cultural şi să aibă
acces la drepturi universale;
• RELATIVISMUL – Celălalt este ireductibil
diferit;
• Universalismul absolut duce la Etnocid;
Relativismul absolut duce la Genocid.
 Diversitate rasială, etnică, culturală

• Clasificare BIOLOGICĂ: specia, rasa;

• Clasificare ISTORICĂ (sau CULTURALĂ):
popoare, etnii, triburi.

Paleontologia a stabilit că toate rasele

actuale provin dintr-o rădăcină comună.
 Rasă / Rasism
(cf. Ch. Delacampagne, L’invention du racisme.
Antiquité et Moyen Age, Paris, 1983)

• RASĂ – nu are echivalent strict nici în greacă

(phylon, genos, ethnos), nici în latină (gens,
natio);
• RASĂ apare în franc la începutul sec. al XVI-lea,
împrumutat din ital. razza, derivat de la ratio
(lat.); apare în construcţii de tipul: “rasă
bună/rea”; “rasa regilor”; “rasa lui David” etc.
• Termenul RASISM n-a apărut în Franţa decât în
1932
 Idei despre rase
• În antichitate, se credea că tipul de climă
determină caracteristicile rasei.
• Ex: Aristotel considera că rasele din zonele reci
sunt robuste şi curajoase, dar neinteligente şi
improprii civilizaţiei;
• La sfr. sec. al XVII-lea, Fr. Bernier publică în
Journal des Savants un articol despre
clasificarea umanităţii în 4 rase: Europenii,
Africanii, Asiaticii şi Laponii. Ultimele 3 rase
sunt comparate cu rasele de animale.
 Clasificări rasiale
După culoarea pielii:
1. Cf. LINNÉ: 4 rase – Europaeus albus, Asiaticus
luridus, Americanus rufus şi Afer niger;
2. Cf. BLUMENBACH: 5 rase – caucazian, mongolez,
american, etiopian, malaezian.
După forma craniului:
Cf. GIUSEPPE SERGI: 2 rase – euro-asiatică (cu craniul
rotund; apare în Asia şi Europa centrală) şi euro-
africană (cu craniul lung; originară din Africa, dar se
regăseşte şi în Nordul şi Sudul Europei);
 Cele 4 “stadii” ale raselor:

• A. Rasele “primitive” (indigenii din Australia);

• B. Rasele “inferioare” (negrii);
• C. Rasele “intermediare” (rasa galbenă: chinezii,
japonezii, tătarii, mongolii);
• D. Rasele “superioare” (rasa albă)

Cf. acestei clasificări, civilizaţia este înnăscută la

anumite rase şi neasimilabilă pentru altele.
 Ierarhii sociale şi sexuale

• Le Bon extinde criteriul ierarhiei rasiale şi

asupra diferenţelor de clasă socială sau
de sex.
• Diferenţele sunt “validate” prin recursul la
craniologie: craniile albilor sunt mai mari
decât cele ale negrilor, dar numai la
bărbaţi; iar craniile bărbaţilor sunt mai mari
decât cele ale femeilor, dar numai la albi.
• „Zahărul ar fi prea scump, dacă nu am exploata
planta care îl produce cu sclavi. Aceştia sunt
negri din cap până la tălpi şi au nasul atât de
turtit încât este aproape imposibil să-i plângi. Nu
putem crede că Dumnezeu, care este o FIINŢĂ
ÎNŢELEAPTĂ, să fii pus o inimă, şi cu atât mai
puţin una bună, într-un corp atât de negru.”

(MONTESQUIEU, Despre spiritul legilor, 1748)

 Rasism / Rasialism

• Se referă la un tip de • Se referă la un tip de

comportament faţă de ideologie ce priveşte
CELĂLALT; rasele umane;
• Comportament cu • A apărut şi s-a
valenţe negative: ură,
dezvoltat între
dispreţ, respingere,
senzaţie de superioritate mijlocul sec. al XVIII-
faţă de celălalt; lea şi mijlocul sec. al
• Comportament f. vechi XIX-lea
 Comportamente rasiste
• 1. Măsurile discriminatorii luate împotriva
evreilor în Europa occidentală la sfârşitul E.M.;
• 2. Colonizarea indienilor din America, începând
cu sfr. sec. al XV-lea;
• Colonizarea negrilor din Africa de către
portughezi (fenom. sclaviei şi justificările lui) –
Buffon considera că NEGRUL este faţă de ALB,
ceea ce este măgarul raportat la cal;
• Colonialismul din sec. XVIII-XX şi politica ariană
(bazată pe un text din Tacitus care avansează
ideea că germanii aparţin unei rase “pure”,
neamestecate)
 Opoziţia (ierarhia) ALB / NEGRU
• Opoziţia LUMINĂ / ÎNTUNERIC;
• Opoziţia VIAŢĂ / MOARTE;
• Idei susţinute de texte vetero-testamentare
(Cântarea Cântărilor); credinţa că descendenţii
lui Cain sunt condamnaţi la o înnegrire veşnică
(coloritul – stigmat vizual);
• Teologii medievali adâncesc opoziţia (sec. V, Sf.
Ioan Casianul, evocă imaginea unui pustnic
chinuit de un diavol deghizat în “femeie neagră,
urât mirositoare şi cumplită la înfăţişare”).
 Coduri diferenţiatoare

• 1. Coduri religioase: monoteişti (mozaici,

musulmani, creştini) şi politeişti; creştini
şi păgâni; în interiorul creştinismului
(ortodocşi de rit vechi şi nou; romano-
catolici, greco-catolici, protestanţi –
lutherani, calvini ş.a.m.d.)
• 2. Coduri alimentare: canibali, omnivori,
vegetarieni, lacto-vegetarieni,
fructivori, cerealieri ş.a.m.d.
 Coduri diferenţiatoare

3. Coduri sexuale (unele ţinând de sfera patologiei):

heterosexualii, homosexualii, zoofilii, pedofilii,
necrofilii;
4. Coduri vestimentare (depind şi de condiţiile concrete
de viaţă – climă, relief, vegetaţie etc., dar au şi un
caracter convenţional). În Evul Mediu, anumite etnii
(ex: evreii) sau reprezentanţii anumitor profesiuni (ex:
prostituatele) erau obligaţi să poarte veşminte
specifice, ca modalitate de identificare.
 Eu şi Celălalt

• “Moins le blanc est intelligent, plus le noir lui

paraît bête.” (André Gide, Voyage au Congo,
1927);
• “Le barbare, c’est d’abord celui qui croit à la
barbarie.” (Claude Lévi-Strauss, Race et
histoire);
• “Orice diferenţă implică o diferenţă ierarhică”
(Louis Dumont). Formula corectă ar fi: “egali şi
diferiţi” (cf. sociologului Alain Touraine);
• “Je diffère, donc je suis.” (Roger Dadoun).
 Doctrina rasialistă

• 1. existenţa raselor (rasialiştii se ridică

împotriva amestecului raselor); se poate
stabili o “hartă a raselor” în funcţie de
caracteristicile genetice, analiza sângelui,
sistemul osos, epiderma;
• 2. continuitatea între fizic şi moral
(ideea solidarităţii între rasă şi cultură;
ideea că diferenţele fizice determină
diferenţe culturale);
 Doctrina rasialistă
• 3. acţiunea grupului asupra individului
(comportamentul individului este “condiţionat” de
modelul comportamental al societăţii căreia îi
aparţine);
• 4. ierarhia unică a valorilor (stabilirea unor
raporturi de superioritate / inferioritate pe criterii
rasiale);
• 5. politica fondată pe cunoaştere (după ce
stabileşte ierarhiile, rasialistul deduce din ele o
judecată morală şi un ideal politic; rasele
inferioare trebuie subjugate sau eliminate);
teoria produce practica.
 Bibliografie generală a temei
• Ruth Benedict, Race and racism, London, 1942;
• Ellis Cashmore, Dictionary of Race and Ethic
Relations, New York, 1984;
• M. Wieviorka, Racisme et xénophobie en Europe.
Une comparaison internationale, Paris, 1994;
• Ch. Delacampagne, L’invention du racisme.
Antiquité et Moyen Age, Paris, 1983;
• Daniel Sibony, Le racisme, une haine identitaire,
Paris, 1997.