Revoluția franceză 26 august 1789 – Declarația drepturilor omului și ale cetățeanului • Preambul • „Reprezentanții poporului francez, constituiți în Adunarea Națională, considerând că ignorarea, uitarea sau disprețuirea drepturilor omului sunt singurele cauze ale nefericirilor populare și ale corupției guvernelor, au decis să expună, într-o declarație solemnă, drepturile naturale, inalienabile și sacre ale omului, astfel încât această declarație, prezentă permanent la toți membrii corpului social, să le amintească fără încetare drepturile și îndatoririle lor; astfel încât actele puterii legislative și cele ale puterii executive, putând fi oricând comparate cu scopul oricărei instituții politice, să fie prin urmare mai respectate; astfel încât cererile cetățenilor, fondate de acum înainte pe principii simple și incontestabile, să se fondeze pe respectarea Constituției și a fericirii tuturor. În consecință, Adunarea Națională recunoaște și declară, în prezența și sub auspiciile Ființei Supreme, drepturile următoare ale omului și cetățeanului.” • Articolul I • „Oamenii se nasc și rămân liberi și egali în drepturi. Deosebirile sociale nu pot fi întemeiate decât pe utilitate publică.” • Articolul IV • „Libertatea este de a face tot ceea ce nu face rău altora: astfel, dreptul fiecărui om nu are limite, cu excepția acelora care asigură celorlalți membri ai societății exercitarea acelorași drepturi. Aceste limite pot fi determinate numai prin lege.” Caricatură din timpul revoluției germane de la 1848 Diavolul, Monarhul, Biserica Catolică și Evreul își dau mâna împotriva formării statului german unitar. Ei calcă în picioare proclamațiile și proiectele poporului german. Teoriile rasiale ale sec. XIX Arthur Gobineau • Toate rasele provin din rasa albă. • Negrii sunt foarte puternici, dar incapabili de inteligență • Rasa galbenă este mediocră din punct de vedere fizic și intelectual, dar foarte materialistă (interesată de îmbogățire) • Amestecul dintre cele trei rase duce la haos. • Rasa albă deține monopolul asupra inteligenței, puterii și frumuseții. • Din rasa albă, cei mai importanți sunt ARIENII (stăpânii). Ei sunt originari din India antică. În mileniul III î.Hr ei au migrat către Europa (marea migrație indo-europeană). • Evreii reprezintă cel mai mare pericol pentru distrugerea Arienilor europeni Stewart Chamberlain • A fost un filosof germano-britanic • S-a căsătorit cu fiica compozitorului german Richard Wagner, considerat compozitorul oficial al regimului nazist. • Cei mai puri arieni se găsesc în Europa centrală. În Rusia și Franța sângele arian s-a diluat din cauza numeroaselor metisaje. • Evreii urmăresc să controleze întreaga lume cu ajutorul banilor. Ei sunt lacomi și imorali. În final, în Europa va exista un singur popor cu sânge pur – cel evreu – restul națiunilor fiind corcituri decăzute fizic, moral și mental. • Democrația este un sistem inventat de evrei, motiv pentru care este considerat nociv. • Dictatura este creația arienilor și, în consecință, reprezintă modelul politic ideal. Herbert Spencer – Darwinismul social
• Creatorul darwinismului social a fost Herbert Spencer, care
a adaptat darwinismul la propriile sale teorii, prin care susținea că cei bogați și puternici erau cei mai bine adaptați climatului social și economic al vremii lor. • Selecția naturală îi permitea să afirme că era natural, normal și corect ca cei puternici să prospere pe seama celor slabi, fapt ce se întâmplă în viața de zi de zi. Spencer susținea că supraviețuirea celui mai bine adaptat nu era doar naturală, ci și corectă din punct de vedere moral. • Prin urmare, era imoral ca cei mai slabi să fie asistați, deoarece aceasta ar fi dus la supraviețuirea și chiar la reproducerea unora care erau fundamental neadaptați. Francis Galton - Eugenia • Eugenia, denumită și eugenism sau eugenetică, este o teorie socială care susține îmbunătățirea geneticii umane prin diferite mijloace de intervenție. Scopurile declarate sunt acelea de a crea oameni mai sănătoși, mai inteligenți, economisirea resurselor societății și curmarea suferinței umane. • Eugenia s-a folosit ca justificare pentru măsuri coercitive discriminatorii susținute de anumite state, precum sterilizare forțată a persoanelor cu defecte genetice, omorârea persoanelor cu afecțiuni grave, și chiar, în anumite cazuri, genocid asupra raselor privite ca inferioare. Afacerea Dreyfus
• La sfârșitul anului 1894, căpitanul Alfred Dreyfus din armata franceză, absolvent
al École polytechnique, evreu de origine alsaciană, acuzat de transmiterea de documente secrete Germaniei, a fost condamnat la muncă silnică pe viață pentru trădare și deportat în Insula Diavolului. La acea dată, în rândul clasei politice franceze, opinia era unanim defavorabilă lui Dreyfus. • Convinsă de incoerența condamnării, familia căpitanului, în frunte cu fratele lui, Mathieu, a încercat să-i demonstreze nevinovăția, angajând în acest scop pe ziaristul Bernard Lazare. În paralel, colonelul Georges Picquart, șeful contraspionajului, constata în martie 1896 că adevăratul trădător era de fapt maiorul Ferdinand Walsin Esterházy. Cu toate acestea, Statul Major a refuzat să revină asupra deciziei, și l-a transferat pe Picquart în Africa de Nord. • Émile Zola a publicat un manifest intitulat „J'accuse…!”, în care care arăta modul abuziv în care a fost judecat cazul și a fost tratat Dreyfys. Numeroși intelectuali au trecut de partea lui. Societatea franceză s-a împărțit in două tabere: dreyfusarzii și anti-dreyfusarzii. Au izbucnit revolte antisemite în peste douăzeci de orașe franceze. La Alger ele s-au soldat cu mai mulți morți. Republica a intrat în agitație, unii au văzut-o chiar în pericol, ceea ce a incitat către încheierea afacerii Dreyfus pentru a restabili calmul. • Abia în 1906, a fost oficial stabilită nevinovăția sa în urma unei hotărâri definitive a Curții de Casație. Reabilitat, căpitanul Dreyfus a fost reintegrat în armată cu grad de maior și a participat la Primul Război Mondial. A murit în 1935.