ISTORIA

EVREILOR.HOLOCAUSTUL

Lecția 4. De la mărire la decadență

 Regii
Israelului

Saul – unifică triburile lui Israel David – fixează capitala la Ierusalim Solomon – construiește primul templu
din Ierusalim
 Judecata lui Solomon
• 16. Atunci au venit două femei desfrânate la rege şi au stat înaintea lui.
• 17. Şi a zis una din femei: "Rogu-mă, domnul meu, noi trăim într-o casă; şi eu am născut la ea, în casa aceea.
• 18. A treia zi după ce am născut eu, a născut şi această femeie şi eram împreună şi nu era nimeni străin cu noi
în casă, afară de noi amândouă.
• 19. Însă noaptea a murit fiul acestei femei, căci a adormit peste el.
• 21. Dimineaţa când m-am sculat ca să-mi alăptez fiul, iată, el era mort; iar când m-am uitat la el mai bine
dimineaţa, acesta nu era fiul meu, pe care-l născusem".
• 22. Iar cealaltă femeie a zis: "Ba nu, fiul meu e viu, iar fiul tău e mort!" Iar aceasta îi zicea: "Ba nu, fiul tău este
mort şi al meu e viu!" şi vorbeau ele aşa înaintea regelui.
• 23. Atunci regele a zis: "Aceasta zice: Fiul meu este cel viu, iar fiul tău este cel mort; iar aceea zice; Ba nu, fiul
tău este cel mort şi fiul meu aste cel viu".
• 24. Apoi a zis Solomon: "Daţi-mi o sabie"; şi i s-a adus regelui o sabie.
• 25. Şi a zis regele: "Tăiaţi copilul cel viu în două şi daţi o jumătate din el uneia şi o jumătate din el celeilalte!"
• 26. Şi a răspuns femeia al cărui fiu era viu regelui, - căci i se rupea inima de milă pentru fiul ei: "Rogu-mă,
domnul meu, daţi-i ei acest prunc viu şi nu-l omorâţi!" Iar cealaltă a zis: "Ca să nu fie nici al meu, nici al ei,
tăiaţi-l!"
• 27. Şi regele a zis: "Daţi-i celei dintâi copilul cel viu, că aceasta este mama lui!"
• 28. Şi a auzit tot Israelul judecata aceasta pe care a făcut-o regele. Şi au început să se teamă de rege, căci
vedeau că înţelepciunea lui Dumnezeu este în el, ca să facă judecată şi dreptate.
(Regi I, cap. III, vers. 16-28)
Templul lui Solomon
 Scindarea statului – Roboam și Ieroboam
• 1Roboam* s-a dus la Sihem, căci tot Israelul venise la Sihem să-l facă rege.
• 2Când a auzit lucrul acesta, Ieroboam*, fiul lui Nebat, era tot în Egipt**, unde fugise de regele Solomon, şi în Egipt locuia.
• 3Au trimis să-l cheme. Atunci, Ieroboam şi toată adunarea lui Israel au venit la Roboam şi i-au vorbit aşa:
• 4„Tatăl tău (Solomon) ne-a îngreuiat jugul*; acum, tu uşurează această aspră robie şi jugul greu pe care l-a pus peste noi tatăl
tău. Şi îţi vom sluji.”
• 5El le-a zis: „Duceţi-vă şi întoarceţi-vă la mine peste trei zile.” Şi poporul a plecat.
• 12Ieroboam şi tot poporul au venit la Roboam a treia zi, după cum zisese regele: „Întoarceţi-vă la mine peste trei zile!”
• 13 Regele a răspuns aspru poporului. A lăsat sfatul pe care i-l dăduseră bătrânii
• 14şi le-a vorbit astfel, după sfatul tinerilor: „Tatăl meu v-a îngreuiat jugul, dar eu vi-l voi face şi mai greu; tatăl meu v-a bătut
cu bice, dar eu vă voi bate cu scorpioane.”
• 16Când a văzut tot Israelul că regele nu-l ascultă, poporul a răspuns regelui: „Ce* parte avem noi cu David? Noi n-avem
moştenire cu fiul lui Isai! La corturile tale, Israele! Acum vezi-ţi de casă, Davide!” Şi Israel s-a dus în corturile lui.
• 17Copiii lui Israel* care locuiau în cetăţile lui Iuda au fost singurii peste care a domnit Roboam.
• 18Atunci, regele Roboam a trimis* la ei pe Adoram, care era mai-mare peste biruri. Dar Adoram a fost ucis cu pietre de tot
Israelul şi a murit. Şi regele Roboam s-a grăbit să se suie într-un car, ca să fugă la Ierusalim.
• 19Astfel s-a dezlipit* Israel de casa lui David până în ziua de azi.
• 20Tot Israelul, auzind că Ieroboam s-a întors, a trimis să-l cheme în adunare şi l-a făcut rege peste tot Israelul. Seminţia lui
Iuda a fost singura* care a mers după casa lui David.
(Regi II, Cap. 12, vers. 1-20)
 Distrugerea Templului – Robia babiloniană
•
În al nouălea* an al domniei lui Zedechia, în a zecea zi a lunii a zecea, Nebucodonosor, împăratul Babilonului, a
1

venit cu toată oştirea lui împotriva Ierusalimului; a tăbărât înaintea lui şi a ridicat întărituri de jur împrejur.
• 2Cetatea a fost împresurată până la al unsprezecelea an al regelui Zedechia.
• 3În ziua a noua a lunii a patra*, era mare foamete în cetate şi nu era pâine pentru poporul ţării.
• 4Atunci s-a făcut o spărtură* în cetate, şi toţi oamenii de război au fugit noaptea pe drumul porţii dintre cele două
ziduri de lângă grădina împăratului, pe când chaldeenii înconjurau cetatea. Fugarii au apucat pe drumul** care duce
în câmpie.
• 5Dar oştirea chaldeenilor a urmărit pe rege şi l-a ajuns în câmpiile Ierihonului şi toată oştirea lui s-a risipit de la el.
• 6Au prins pe rege şi l-au suit la împăratul Babilonului, la* Ribla, şi s-a rostit o hotărâre împotriva lui.
• 7Fiii lui Zedechia au fost înjunghiaţi în faţa lui, apoi lui Zedechia i-au scos ochii *, l-au legat cu lanţuri de aramă şi l-
au dus la Babilon.
• 8În ziua a şaptea* a lunii a cincea – era în anul** al nouăsprezecelea al domniei lui Nebucodonosor, împăratul
Babilonului –, a venit† Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, slujitorul împăratului Babilonului, şi a intrat în Ierusalim.
• 9A ars* Casa Domnului, casa împăratului şi** toate casele Ierusalimului; a pus foc tuturor caselor care aveau vreo
însemnătate oarecare.
• 11Nebuzaradan, căpetenia străjerilor, a luat robi pe cei ce mai* rămăseseră în cetate din popor, pe cei ce fugiseră la
împăratul Babilonului şi pe cealaltă mulţime.
(Regi II, cap. 25, vers . 1-11)