LIGIA BARZU PARADISU PIERDUT Editura EKASMUSLIGIA BARZU ISTORIA UNIVERSALA « ERASMUS PARADISUL PIERDUT OISTORIE A SOCIETATILOR PRIMITIVE COLECTIE COORDONATA DE. Editura ERASMUS i! BUCURESTI Dr. Gh. Viad NISTORTehnoredactare computerizata: Adrian Constantinescu EDITOR: Adrian STANESCU © ERASMUS Str. Stirbei Voda, nr. 23, Bucuresti 1 - ISBN 973-95983-7-4 introducere Lungul rdstimp parcurs de umanitate inainte de structurarea civili- zattilor literate poate fi reconstituit si prezentat tn doud modalitari diferite. Fie sub forma unei simple insirdiri de secvente culturale centrata pe progresul tehnic si pe solutiile de supraviefuire favorizate sau deter- minate de acesta. Fie si se adopte alternativa tratdrii globale in care sii nu fie pierdute din vedere chiar si aspectele cele mai greu decelabile tn informatia arheologica adic& comportamentul simbolic, natura si functia credintelor religioase, relatiile interumane si intercomunitare, aparifia elitelor sociale si transformarea acestora tn elite politice etc. Fira indoiala ca abordarea unei atari problematici, la care se pot adéuga studiile de ergonomie, raporturile reciproce dintre mediu si comunitéfile umane, presiunea exercitatt de factorii demografici si culturali asupra societajii inclusiv, analiza unor concepte cum sunt inventia, difuziunea, migratia, deplasarea centrelor civilizatoare, iden- tificarea cauzelor care explica fenomenele de retardare ale unor zone sau populagii, a factorilor de stress chiar si a situagiilor de colaps, recunoasterea elementelor particulare, distinctive ale fiecdrui grup in- 1rd, in mod obligatoriu, in aceasta viziune globalist asupra istoriei de inceput a umanitaii. Evident ci o asemenea tentativa poate nu numai 4 aparii ca extrem de hazardaté dar, chiar $i este asa. Si, fara nici un dubiu, nicinu ar putea fiposibild daca cercetarea arheologicd moderntt, studiile de antropologie sociald, cultural si economicd, de istoria religiilor, de paleoecologie, nu ar pune la dispozitie o tntreaga serie de instrumente care permit pédtrunderea in ceea ce A. Leroi Gourhan numeste , intimitatea” oamenilor politici. Devine evident faptul cdi o incercare atat de pretentioasd nu poate fi finalizatd tntr-un spativ tipografic restrans. Este posibild médcar ‘semnalarea problemelor pe care 0 asemenea intreprindere trebuie sd le aibe in vedere si tn legitturdi cu care este si se ofere o solutie de rezolvare, fie $i partial.I. Omul si evolutia sa {nceputurile istoriei universale sunt indisolubil legate de aparitia omului insugi, Reconstituirea evolutiei sale pe plan somatic si spiri- tual nu reprezint4 ins& o operatie simpl4. Cele mai dificile probleme riman identificarea strémosului real, precizarea momentului sau momentelor fn care s-a produs separarea diferitelor ramuri colate- rale, recunoasterea exacta a factorilor care au determinat aparitia ,omului modern” (Homo Sapiens Sapiens) ca si a cauzelor care au dus la stingerea unor forme. umane care, in ciuda unor caractere fizice simioide, se prezinta cu un set de comportamente extrem de evoluate. Dovada 0 constituie complexitatea culturii materiale si spirituale a lui Homo Erectus si a Neanderthalului. Inca si mai greu de lamurit sunt etapele dezvoltarii gandirii giale limbajului articulat, altfel spus, stabilirea prin ceea ce s-a numit, arheologia gandirii, a elabor&rii psihicului uman. i Aceste dificultiti sunt provocate de numérul extrem de mic de fosile din perioada anterioar’ fazei Homo Erectus cu cele mai timpurii atestiri osteologice din jur de 400000 1-H. (adica in gla- ciatiunea Mindel). De notat ca urmele culturale ale existentei sale sunt ceva mai timpurii. La aceasta se adauga foarte marea diversitate morfologicd a formelor fosile, Astfel incat aproape orice noua des- coperire nu inseam’ addugarea unei verigi lamuritoare la o schema deja stabilit&, ci crearea unor noi probleme de taxonomie, imaginea arborescenté a evolutiei preumane si ymane complicandu-se la infi- nit. Dificultatilor obiective li se suprapun cele de natura subiectiva, adic& divergentele de pireri intre diferiti specialisti in ceea ce pri- vyeste precizarea patriei opts a omului, momentul si cauzele dispersiunii lui terestre etc. in acest context se pot cita, de exemplu, opiniile divergente ale lui Leakey, Arembourg, Howell, Vander- meersh fn ceea ce priveste tntrebarea primari — unde a aparut omul modern, este sau nu aceast& fiinta rezultatul unui lung proces de evolutie care presupune derivarea sa din forme mai vechi, interme- diare intre un stramog comun al omului gi al marilor maimute antropomorfe si Homo Sapiens Sapiens sau nu. in aceasta dezbatere un moment interecant fl reprezinta aplicarea metodelor ingineriei genetice la fiinta uman’. Pornindu-se de la comportarea specifica a ADN ca purtitor al materialului genetic, de la capacitatea redupli- c&rii identice a genelor au fost elaborate ipotezele ,,arcei lui Noe” (W. W. Howell) sana ,,Gradinii Edenului” (Stringer, Andrews, Cann etc). Ultima ipotezd este intemeiaté pe analiza variatiei mt ADN pe baza cireia s-a tras concluzia ci populatia actuald este de data ueTecenta (cca. 200000-100000) si este rezultatul evolutiei divergente pornind de la o singuri mama sau un numar mic de mame care au avut acelasi tip de mt ADN. Patria acestei sau a acestor mame ar fi fost Africa. Rezultatul cel mai important al acestor studii ramane precizarea rudeniei extrem de vagi cu marile maimute antropomorfe, caracterul unic si marea vechime a ramurei umane, cu alte cuvinte, anularea definitiva 2 viziunii darwiniene asupra originii si evolutici umani- tatil, Concluzia fireasca a ipotezelor amintite este aceia ci nu exist nici un fel de legatura filogeneticd fntre formele vechi si Homo Sapiens Fossilis care apare drept un invadator fntr-o lume populati de Neandertali. Pe aceasta linie de gndire Ezra Zubrow incearci chiar s4 gaseasc& cauzele stingerii Neandertalului care constituia o populatie relativ numeroasa, adaptata la van3toarea animalelor ma- ri in zonele periglaciare ale continentului euro-asiatic, Dupa Zu- brow in faza finala de existenta (cca. 36000-34000 ani) a Neandertahului este atestat’ si prezenta cea mai timpuriea lui Homo: Sapiens fossilis in Europa occidentala. Evitand ideea de exterminare vehiculata candva de Marcelin Boule, Zubrow gaseste cauzele prin- cipale ale disparitiei rapide in imposibilitatea hibridizirii celor dou Speci si, mai cu seam, in procentul mai mare al mortalit&tii (chiar de 1% in raport cu HSS), corelat cu o natalitate scizutd ceea ce a facut posibil ca, cel mult, pe parcursul a 30 de generatii (adicd intr-o durata de 1000 ani) forma mai putin dotatt din punct de vedere biologic s4 cedeze. Cu alte cuvinte Homo Sapiens fossilis a dispus de un mic avantaj demografic care 1-a favorizat in concordanta cu Neandertalul. Trebuie addugat imediat ci acest avantaj biologic a fost dublat de un grad mai inalt de dezvoltare a gandirii concretizat in mai mare abilitate, putere de prevedere si planificare. Ipoteza patriei unice africane nu este general admisd. CAci chiar si in conditiile progresului geneticii riman o serie de fenomene obscure la care, in consecint’, se caut si raspunsuri. De exemplu, nu lipses¢ sustinatorii hibridizarii celor dou forme, ipotez inte- meiata pe descoperirea frontalului de la Hahnofersand, la care pot fi addugate si craniile de la Skhul si Fontéchevade. Paralel cu aceasti linie de gandire teoria poligenezei a fost reinviata, fn ultima variant’ Se tine cont de numeroasele descoperiri timpurii din Asia de sud- est (Lantian, Su-Ku-Tian), in principal, arhipelagul Sunda. Oasemenea discutie nu se poate purta insd in afara-materialului osteologicsiarheologicexistent, fara studi morfologice amAnuntite, fara precizarea caracterelor $i tendintelor evolutive care diferentiaz’ omul de lumea animala. 8 Cea mai veche urmé care atest4 prezenta unei fiinte bipede sunt impresiunile de pasi de ta Laetolil (Tanzania), databile intre 5000000-4000000. Evotutia ulterioara ar fi fost determinata de #lress-ul datorat unor modificari climatice si ecologice. Foarte prob- abil cd noi conditii climatice au dus la retragerea padurii ecuatoriale gila parklandizarea unei mari parti a Africii Orientale si de Sud (Incepand cu cca. 10-7 milioane ani). Sub presiunea acestor factori Gu ayut loc © serie de modificéri adaptative, intre care, adoptare mersului corect. Procesul trebuie sd fie foarte timpuriu cAci cele mai timpurii forme fosile (Australopithecus - cu cele 3 specii Afarensis, Africanus, Robustus) si Homo habilis prezinté deja aceasta trasatu- nicaracteristicd. Problema este dea stabili care dintrecele trei forme principale de Australopiteci (Afarensis, Africanus si Robustus Boi- sei) este mai primitiva, si, in consecingd, poate fi socotité drept strimog. In aceasti judecat& nu intra numai vechimea (Afarensis dateazi in jur de 3500000-3750000, Africanus in jur de 2-3000000, poate ceva mai timpuriu, Robustus contemporan cu Homo Habilis este cea mai recent, cca. 1800000- 1700000 ani) ci si o serie de trastituri umanoide cum sunt dentitia, forma cavitétii bucale, pre- zenta sau absenta prognatismului, tipul de masticatie, gradul de encefalizare. Studiul morfologic comparativ dovedeste ca desi struc- tural Afarensis este mai primitiv poate fi considerat stramogul co- mun al lui Homo Habilis si Australophitecus Africanus. Leakey ou accept’ aceast derivatie si socoate ch Homo Habilis nu are un strimog cunoscut, ci au existat dowd sau mai multe tendinte evolu- tive, una care a dus la Homo Habilis, alta care a dus la Australopit- hecus Africanus, alta la Australopithecus Robustus sau Parenthrop. Deci, inclin& spre ipoteza liniei unice pentru Homo Habilis, Solutia “este sustinuté de observatia unicit&tii si a contemporanitatii, tn aceéasi microzoni, cu forme mai primitive precum Robustus. Des- coperirile din zona de la est de lacul Turkana, o dovedesc. Diferenta fundamental dintre cele doud forme ram4ne encefalizarea (Homa Habilis are peste 600 cmc capacitate craniand), la care se adauga microdontia, tendinta de alungire a taliei. ; x : Pe de alt parte, ideea rudeniei omului cu a marilor maimute antropomorfe si efortul de a identifica pe stramosul comun al celor dows specii nua fost abandonat. Deja o micé fiinté numita Purgato- ius care a trdit cu cca. 70 milioane de ani in urma este asezaté la baza evolutiei ramurilor umani gi simiascd. in acelasi timp imaginea umanit4tii unilaterale a fost complet abandonata in favoarea unei evolutii arborescente foarte vechi, Se admite c& lui Australopithecus Afarensis (poate mai vechi de 5 milioane ani) nu is-a putut preciza 9stramogul real, iar liniile mai recente - Australopithecus Africanus _ (cca. 3,5 milioane), Robustus (cca. 2,2 milioane), Homo Habilis (cca, 4 milioane ani) reprezinta €volutii colaterale care se incheie in jur de 1,6 - 1,2 milioane. In aceasté viziune nici micar Homo Erectus (cca, 1,7 mil. ani) nu reprezinta o verig’ care evolueazi filogenetic: clar din Homo Habilis, desi cronologic se succed. Concluzia este justificat’ de faptul c4.cea mai veche fosila atribuibils ui Homo ~ Erectus - Koobi Fora 3733 - a fost datatd la 1650000 ani, $i este contemporané cu Homo Habilis si Australopithecus Robustus, Situatia este complicatd si de imprejurarea c& nu exist nici un dubiu asupra faptului ci deja Afarensis este creator de cultura, c& Homo Habilis se particularizeaza printr-o vi 14 cultural’ $i socials. complexa adicd creazi 9 tehnologie, un nou tip de vinatoare, face progrese in prepararea hranei, foloseste focul etc. Acesta impure automat asezarea formei amintite intr-o categorie distinctli de aceea a maimutelor antropomorfe, ‘ Cat priveste encefalizarea, o problem’ importanta este aceea de a stabili cauzele care au determinat-o. Un.loc important in aceast4 transformare este acordat climatului, mai precis, schimbarii habita- tului de cAtre hominizi, in legtiturd cu aceasta idees-a: Sugerat cA viata intr-un climat mai rece, particularizat printr-o radiatie solar’ scizu- 14, impune marirea dimensiunilor captatorilor §i conservatorilor de energie, inclusiv a craniului. Conform acestui punct de vedere, cresterea cutiei craniene constituie un raspuns lao situatie de crizi. Pot fi luate in considerare si alte cauze, de. pilda, cele nutritive, care in functie de masticatie (grea sau ugoara) si de dentitie determina transformari ale scheletului facial si, prin corelatie, si ale cutiei craniene, Encefalizarea const’ pe de o parte in cresterea volumului Masel nervoase centrale si pe de alt’ parte in dezvoltarea completa, - 4 functillor sale, Este un proces de crestere rapid’, adick pe durata a 2000000 ani. Precizarea etapelor ulterioare formei Homo Habilis reprezintaé cea mai mare dificultate tocmai din cauza pozitiilor morfologice neclare ale unora din tipurile umane recunoscute pana acum, Difi- cultatea este sporita de faptul cA din punct de vedere cronologic si cultural formele mai recente - Homo Erectus si Neanderthal se succed'in mod clar si dovedesc capacitatea dea Sasisolutii adaptative noi, Gradul lor de conceptualizare side exprimare:nu este prea usor ce stabilit, Dar pornind de la cAteva detalii anatomice - dezvoltarea ariei lui Broca, structura traiectului vocal, natura cavitat bucale si a laringelui s-a putut afirma, de pild’, ci Neanderthalul clasic vor- bea, desi cu unele deficiente adicd: nazaliza, nu putea reda vocalele 10 1! u, lar vorbirea lui putea fi perceputi cu o ratd de eroare fonetica ti 10%, Foarte probabil cé hominidul anterior (Erectus) era obligat 8 recurga si la gest pentru a face inteligibile vocalizarile. Nu este a 8a se afirme tn ce mésurd Neanderthalul (si cu atat mai putin i) Cazul lui Erectus) era capabil si foloseasc& sintaxa si si transmiti winduri complexe guvernate de legi. in realitate: raspunsurilenu sunt chiar atat de simple, mai ales, atunci cand se incearcd s4 se opun’, th mod total capacitatea, puterea de intelegere a lui Homo Sapiens Mossilis in raport cu Neanderthalul. Pe de o parte, pentru c& unele oranii de Neanderthalieni (Petrolana, Skhul V, Fontéchevade, Arcy- sur-Cure) se prezintd cu trasaturi destul de avansate. Pe de alta parte, pentru ca unele din comportamentele Neanderthalului sunt de o ,, modernitate” socant&, Se are fn vedere inmormAntarile, aparitia unor forme de exprimare simbolica (flori, culori, colectare de obiec- te rare, scoici, pirite, alte roci). fn acelagi timp, tehnica levalloiso- musteriana, ca $i stiinta identificarii si exploatarii resurselor pretind capacitatea de prevedere sau de anticipare si planificare, adici de construire de scenarii alternative, Toate aceste achizitii ale gandirii umane dovedibile la niveiul Neanderthalului erau considerate c& fac parte din bagajul exclusiv al omului sapiens sapiens. fn acelasi timp daca se tmping lucrurile la extrem atunci se poate pune intrebarea daca grupul de vanatori care in Mindel Il a revenit Ja Terra Amata, in fiecare primavard, 11 ani Ja sir, a reconstruit aceeasi coliba si a efectuat, probabil, ritualuri in care.intra folosirea ocrului, comple- xitatea comportamentului Sinanthropului, folosirea focului ete., nu presupun cooperare, prevedere, abilitate etc. O asemenea situatie indreptateste inscrierea formelor de Homo Erectus fn linia umana, C4 eas-a putut inscrie intr-o ramurd divergent sau aberant’ aceasta este altceva. Din aceste motive istoricul are ezitari in ceea ce priveste clasifi- carea celor doud forme. Concluzia fireasc’ este aceea ci dact din punct de vedere morfologic este imposibil sa fie derivat Homo Sapiens din Neanderthal, din’ punct de vedere al tipului de inteli- gent cu care este dotat si al formelor lui de manifestare in planul vietii spirituale si sociale nu poate fi stabilita o barierd de netrecut. Dimpotriva, tranzitia pare gradat4, musterianul sau paleoliticul mij- jociu putand fi considerat drept o etap4 care a pregatit saltul la o forma de comportament cultural superior. Punctul cei mai inalt al dezvoltarii gAndirii in paleolitic 1-a cons- tituit elaborarea, pe baza memoriei si a puterii de selectare sau a semnalelor exterioare primite prin perceptie si reprezentari a unui sistem de transmitere a informatiei care-I dubla pe acela somatic, VWik adic limbajul. Este vorba de un sistem extrasomatic care opere cu notatii, semne sau ima; Pentru a ajunge la aceasta oamen trebuiau sa realizeze prin i daca nu chiar procedatd de mituri sau istorii sacre transmise prin — limbaj care incep s& beneficieze acum de coud cdi de re} rezentare, somaticd, adicd prin limbaj si extrasomatic’, adic’ pri gh Cea’ de-a doua cale este o acl t&rzie, propri Sapiens. Concluzia fireasc& care poate fi trast din aceast’ scurti prezen: | late este aceea ca veritabila cenzurd dintre Fossilis si predécesorii - luirezid’ tocmai fn aceasta capacitate de a realiza imaginicuvaloare — semantici, de a opera cu simboluri, Aceast Capacilate se institui \y ae 2 Le instituie intr-o trasiturd unicd a omului modern. Expresia materiala a acestei capacitati ramane arta parietala si mobilier’ a paleoliticului supe- Hor, care a fost precedaté poate de alte forme de simbolizare extra- Somiatica (respectiv culoarea si marcarea). Ultima idee este sustinuta de descoperirea lui Bilzingslében a patru oase marcate, databile pe la cca: 350000- 300000 si despre care se poate crede ca eventual ar Teprezenta un fel de calendar. Pard indoiala ca functia centrali a Psihicului uman, considerats drept strategica si care const in capacitatea de a anti ipa viitorul si dea-] manipula in interesul unui tup si care pe durati, a dezvoltat acele trasdturi precum abilitatea si creativitatea, a fost nu numai efectul dezvoltarii biologice, ci si al Presiunii sociale si culturale si al competitiei dintre grupe. fn consecintd in procesul hominizarii sapientizarii si acestia sunt factori clrora trebuie si li se acorde o pauae tot att de mare ct si factorului ecologic, climatic sau iologic, __,Masura in care constiinta de sine s-a cont j j inferioare ale paleoliticului ramane o preblenis discus ha Dee poate exista nici un dubiu cd aceasti constiint’ de sine era operant’ a eee Superior $i c4 se exprima prin mit, arta si ceremonialul li, Raspandirea speciei umane pe glob Vechimea gi distributia geograficd a diferitelor oseminte umane Melle obligt la recunoasterea faptului cd patria initiald a omenirii a foul mich gi restrans’ la regiunea esticd si sudicd a continentului african. Ocuparea” oicumenei trebuie sa se fi produs sub presiunea mai Multor factori, intre care, principali raman: modul de subsistent’ si sehimbarile geo-climatice gi a fost favorizata de capacitatea infinita A speciei umane de adaptare, ca si de progresul tehnologic, in primul find, al mijloacelor de transport. Fenomenul apare cu atat mai fapant cu cat fondul biologic este mai mult sau mai putin egal Fepartizat in toate cele trei continente ale Lumii Vechi (ramapiteci- fele). Recunoasterea realitatii cA saltul la conditia umana a fost realizat intr-o arie geograficd restrans4, Africa de Est, se intemeiaz4 pe descoperirile din Valea Omo si Hadar (Etiopia), Koobi Fora (Kenya), Oldoway (Tanzania). Din aceasta arie restransa a inceput ,Ocuparea” giobului de cAtre om. Luarea fn stApanire a spatiului locuibil a fost conditionatd de 0 serie de factori. Nu numai de progresele psihosomatice si tehnice. Ea a fost determinat’ tntr-o misura importanta de fluctuatiile climatice, de schimbirile in com- pozitia faunei si florei, in repartitia uscatului si apei. Sia depins, mai ales, de existenta unor bariere naturale (paduri, mari intinderi de apa, ghetari) pe care omul, in absenta oricdror mijloace de transport, nu le putea depasi. Prima etapa important’ in acest proces se poate plasa aproxima- tiv intre 1800000-900000 Este perioada in care culturi de caracter rudimentar au fost descoperite tn intreaga Africa, Asia de Sud si in Europa de Sud (Franta, Spania, Italia), z Un loccu totul special il detine sudestul asiatic, mai precis China si o parte din insule, cum este Jawa. O asemenea pozitie se justificd prin numérul relativ mare de resturi fosile atribuite lui Homo Erec- tus. Astfel, prin metoda paleomagneticA a fost datat in jur de 1700000 ,,Omut de la Yunnan” si, ceva mai recent, cca. 1000000 cel de la Lantian. La aceste descoperiri se adaug’i numeroase altele databile incepand cu cca, 500000 (v. mandibula de la Chenchiawo). Este drept ca savantii chinezi considera cA dispun de suficiente elemente pentru a sustine, pe de o parte, contemporaneitatea dintre unele din agezarile est asiatice cu cele din Africa de Est (Oldowai si est de Turkana), iar pe de alta parte, pentru a demonstra o continui- tate de viaté intre Yunnan si Sinanthropus Pekinesis. Sunt obligati insd si recunoasca mai multe traditii culturale, de ex. Kehe-Tingtsun. 13si Shoukutian dar se pretinde c& fiecare dintre cele dou’ tradi 7 evoluat pe fond Hsihoutu si respectiv, Xiaochanghang, Se incearca pe aceasta cale sd se atraga atentia asupra functiei genetice pe care a indeplinit-o acest spatiu. in ciuda acestei demonstratii foarte” tentante au picrdut din vedere totusi foarte marea vechime a desco- petirilor africane (Laetolil Omo). 4 Para nici o indoiala trebuie si se manifeste multi, prudentd, s4nu © se uite nici un moment ci harta statiunilor paleolitice nu reprezint3 difuziunea lor reali, ci reflect doar stadiul actual al cercetirilor. a Este drept ci in Europa, spre deosebire de Africa, nuau fost incl descoperite oseminte umane fosile foarte timpurii. Dar, in cdteva localitatii sudeuropene (Chilhac gi Vallonet in Franta, Cullar de Baza 1 in Spania, Isernia la Pineta fn Italia) au aparut deja elemente care sugereaz o prezen{a relativ timpurie a omului, dar este evident cA din punct de vedere cronologicacestea se situeazi la mare distant’ in timp fata de acelea din Africa de Est. Observatiile de 1a Isernia efectuate pe faun’ indici un mediu deschis, de etap& sau savana piduroasi, deci asemindtor acelui african. Deosebirea este de datare si de aspect cultural, Ultimul se defineste prin unelte de mici dimensiuni comparabile ca tehnicd cu cultura clactoniand, si de prezenta printre resturile de animale va- nate, a unor specii europene. ~ 3 \cepand cu paleoliticul se poate vorbi deja de tendinta de insti- panire in intreaga Lume Veche, cu exceptia zonelor ocupate perma- nent sau ocazional de ghetari. Afirmatia se intemeiazi pe constatarea c& Africa si parti fnsemnate din continentul eurasiatic din Anglia pana la Pacific ofera marturii directe sau indirecte ale existen{ei umane. Nu se poate vorbi ins de o distributie uniform’ in spatiu. Sunt zone de mai mare densitate.si de locuire continu’ si zone care sunt Ocupate temporar si au o densitate mai mic. De exemplu, locuirea din paleoliticul inferior vechi in Europa est-cen- trala si esticd este ocazionali. Singurul centru mai puternic, este teprezentat de Cehoslovacia (Stranska Skala, Prezletice, Sedlec) i Ungaria (Vertessz6llds). in Europa Occidental’ si central resturile fosile sunt putine: amprenta de picior de la Terra Amata (cca. 400000), craniile de la Tantavel (cca. 320000), Steimhein, Swans- combe precum gi fragmentele osoase de la Lazaret (200000) si Grimaldi (250000). in shimb, marturiile culturale ale trecerii omului sunt extrem de numeroase si clare, Cat priveste Asia, in afara Chinei care reprezinta 0 insulé fosilifera foarte veche, in restul continentu- lui nu se cunosc decat foarte putine urme timpurii. Doar la sud de Himalaia cea mai veche cultura paleolitica cunoscuta sub denumirea 14 te pre-Soan timpuriu este mai veche de 700000 ani, Aspectele puleolitice cele mai bine definite din punct de vedere stratigrafic si eultural sunt cunoscute din vaile raurilor Soan, Chenab, Ravi, de “da pe dune, pe pantele platformei Siwalic. fn estul subcontinen- tului indian zona Kolhan este interesant sub aspect tehnologic. Domini uneltele pe galete si pe aschii. De abia mai tAriu, in Soanin tiraiu A, apar piesele mari bifaciale si nucleele multifunctionale si fo asista ta cresterea pani la 35% a uneltelor pe agcliii retusate. te yona peninsular’ propriu-zist in vaile Sirsa si Lahchura evolueazi i fond Soan tArziu, culturi comparabile cu acheuleanul european. in acest moment, procesul de evolutie devine divergent sitetarda- tar nici una din trisiturile paieoliticului mijlociu sau tarziu nemai- Tegasindu-se in India, Descoperirea unor piese izolate, de obicei in depozite remaniate (Bugiulesti, Vaile Dirjovului gi Argesului, Valea Lupului) dau ma- Sura gradului de locuire umand fu paleoliticul inferior pe teritoriul {aril noastre. Abia tn paleoliticul mijlocin, diferitele facies-urimusteriene sunt cunoscute nu numai in Europa estici, dar si tn nordul Europei centrale (Belgia, sudul Poloniei) si fn Asia Centrala (Asia Centralia, Mongolia). “ s Paleoliticul superior cunoaste o cregtere a densitatii populatiei $i 0 extindere a spatiului iocuit in cAmpia nord- europeand (hambur- gienii din Olanda si Germania de Nord) si in Siberia, si anume pe lenissei, in bazinul Minusinsk (culturile Agantovskaia si Kokorevs- kaia), ca si in Zabaikalie, Primorie si Hokkaido. Cea mai veche agezare paleolitica siberiani este cea de la Ulalin- ka situat4 pe malul drept al raului Maima. Ba se dateaz% fnainte de ceea ce se numeste glaciatiunea Sartan, adicd in jur de 25000 fH. Deci apartine paleoliticului superior prin data si prin lucrarea de unelte pe lame (din obsidian’), Ceea ce este interesant in cazul acastei asezari, ca si in toate statiunile asiatice, este asocierea dintre 0 tehnologie avansat& $i tehnica protopaleolitici a uneltelor prund (cu unelte de tip chopper si chopping, foarte probabil multifunctio- nale). Data este mai timpurie decat pentru Malta si Bureti (din vestul Siberiei) pentru care se opereazi cu 21000-20000 f.H. Abia dupa nivelul reprezentat de asezarea de la Ulalinka se asistA lao cregtere a numérului siturilor (fe deschise, fie in pesteri) siberiene de ex. langa satul Elo pe raul Kayerlyk, la Denisovskaia, Strasnaia si Kans- kaya (Pesteoi). Extinderea locuirii in extremul est al Siberiei se explicd si prin climatul favorabil care se instaleazi odata cu Sartan timpuriu si prin 15care supravietuiesc alaturi: unelte I forma de pana si cele subprismatice, ca si piesele lucrate din corn de cerb. Intre agezirile cele mai interesante din aceast4 zonA se numara asezarea, cu multe nivele, de la Ustinovka pe malul stang al raului Zerkalnaia, ca gi cele amintite de 1a Kokorevo, Novoselovo, datate” intre cca. 20000 (poate si mai tinipuriu) $i 19000-12000/10000 LH. Cat priveste Horoco, (Hokkaido) particularizatS prin nuclee in forma de luntre, unii cercet&tori (1. Choluchkine) le leagi de Usti. novka considernd c& originea telinicii trebuie chutath aic Referitor la Buropa central este necesar sk se Tetin’ ci obser- ile di lu permis si se stabileascd momentul in care s-a_ transferat hotarul arheologic dintre Europa vesticd si cea orientalé, Conditiile geo-climatice favorizante au fost create prin retragerea shetarului Vistula (Warm) intre 15000- 10000 in P., permitand — colonizarea bazinului superior al Oderului $i Vistulei. Dupa cum — rezultd $i din datele amintite este un moment foarte tAraiu ceea ce _ explicé faptul c4.cea mai veche prezenti in zona este magdaleniana, scarea poate fi asociatd cu aceleasi fenomene care au dus la instalarea celor dintdi van&tori de reni in campia din nordul Germa- niei. Descoperirea cea mai timpurie-pestera Maszycka (1g. Cracovia cca. 15590 + 420 in P) se leagt din Punct de vedere tehnologic de fazele IIT gi TV ale culturii magdaliene. in afard de pesteri se cunose si cateva asezari deschise fn bazinul superior al Vistulei (Rydno II, Mosty, Pieniny) si in zona Lublin (Brzoskvinia, Klementowice), Interesant este faptul c& in Polonia asezdrile sunt gi de indltime, de ex. cea de la Mosty (Muntii Sf. Cruce). Trebuie si se adauge ci popularea acestei zone geografice s-a facut prin doud valuri. Primul val, deja mentionat si al doilea val, mai Tecent, care a dus la atingerea unor paralele mai nordice, respectiv bazinul mijlociu al Oderutui si Vistulei (Olbrachcice 8, Siedinica). De data aceasta nucieul de pornire #1 constituie cAmpia din nordul Germaniei, respectiv din aria culturii hamburgiene. Migratiila limita sudici a ghetarului intre Berlin - Varsovia - Bug au contribuit la punerea bazelor unei locuiri de durata in holocen in estul campiei europene. Dar, nici in etapele mai recente ale paleoliticului permanenta locuirii intr-un anumit teritoriu na este o regula. La est de Rin de pilda, dup’ o intensd locuire musteriana, regiunea rimane neocupa- td pana in magladenianul superior, Difuziunea in spatiu a speciei umane a constituit conditia prima- 16 iri dit i in evidente pe masura diferentierilor culturale care devin evi as 5 ry espe te nan initial de vere, Pe eee Se 4, un oarecare Clivaj cultural. De pi i : tok plescie de aschii, in vreme ce, in Hadar, ca le any predomin4 uneltele pe galete. in Chesowany Pe a eee 7 winti uneltele de miez: ee ee es Soo eat toare pe miez, Unele elemente cc i ee c Janga varfuri grele triunghiulare gi coarn : e fete ike apar gi unelte cunoscute in erate choppings si rizuitoare, ca si nuclee. in ciuda acest aueterte ar ca tesituri comune predilectia pentru unelte ae . pli : Pe ainentar. lipsa de interes pea calitatea materiei pi ,, Varia- ti de unelte. ‘ a k Bets argue teri se asisté deja la constituirea a a ari grupe culturale - grupa care rmAne atasat de tehnica Mel bees ae pe aa ae elte bicefale de tipul toporag x Meta aye caracterizaté, a despicdtorului pe agchie (specifica continentului african). : ge eerie iilor teritoriale ale diferitelor facie: . eae facies-uri musteriene in hana on pee ee ae tehnicii Levallois sau in functie de predomin: ean ae ici se face distinctie, de exemplu, intre a coe rtae mind, riquitoare in forma literei D si un rusia de tip Quina, sau de tip La Ferrassise sau musterian cu Ae a parte, i forme culturale ta tendinta de mentinere a unor ie oe sise se auaee acum. Este intre altele ore rianului quartitic cunoscut in regiunile muntoase oF ss ee Europei, ale cirei forme intrziate apar la Pestera Hoti oH oa Panor, Nandru sila Gornea. Se poate adauga mentinera me ow riane in, Balcani pan’ dincolo de interstadiul Her: es (44000-10000 LHL), respectiv pand in iran ae a oe i chiar mai i in tardigravettian). 36000 £H.) si chiar mai tarziu Ga a ave a musterian int4rziat este cel cunoscut ipi Farnuretas it, de acelasi fenomen poate fi legat comp! a Srndericetede pleistocenului tarziu pentru cea mai mare parte jei centrale si de sud-est, ay ae ee : O Mares dueninte culturalé din paleoliticul mijlociu aes varietatea de directii de dezvoltare din paleoliticul ae che evolutii particulare, cum este aceea a aurignacianului din ETA iNeRGp, oe alsLioveca 2) AEACUTATUDE BsTORD esest-centrald si sud-esticd, caracterizat prin absenta unorunelte tipice din os si corn putdnd fi amintite tn acest context. Este vorba de aparitia unor culturi atipice ale paleoliticului superior cum este »Stavettianul oriental” sau Kostenkianul ca si prelungirea unor culturi aurignacoide pana la sfarsitul paleoliticului Superior asa cum seintampla in regiunea dela sud de Carpatii Meridionali. Unificarea cultural a unor arii mai fntinse nu se realizeaz’ decat prin expan- siunea unor grupe mai bine dotate tehnologic si cultural. Pentra cea mai mare parte a Buropei de la sfarsitul picistocenului aceasta este Opera magdalenienilor - creatorii celei mai strilucitoare culturi paleolitice, Asa cum s-a mentionat la inceputul acestui capitol cauzele aces- tor miscari si fluctuatii trebuiesc ciutate in thodifickrile climatice, dar si in forma de economie si, pentru perioadele mai taraii, in trecerea de la vanatoarea Seneralizata ja vandtoarea selectiva, chiar la un fel de van&toare asociativa dintre un grup uman gi o specie de animal, Sfarsitul perieadei giaciare si inceputul petioadei post-glaciare se caracterizeazi prin importante transforméri de ordin climatic gi prin schimbéri sensibile in repartitia faunei Si florei, a apei si a uscatului. Instalarea acestor noi conditii s-a realizat progresiv de-2 lungul mai multor etape fn care se constati o gradati incilzire a climei $i inlocuirea, cu Oscilatiile de rigoare, a vegetatiei de tundra deschisé si tundra-pare cu 0 vegetatic de padure. Padurea de pin si de mesteacin in preboreal (8700-7900 1), de pin, mesteacin side alun tn boreal (7900- 5000 1H.) si pAdurea mixti de foioase in atlantic (6000-3500 £11.), Cu exceptia regiunilor nordice unde conditiile de tundri gi tun- dra-parc continu’ si se mentina, cea mai mare Parte a continentului euro-asiatic este invadat de padure, Regiunile sud- mediteraniene, Putin afectate de conditiile glaciale cunosc un proces progresiv de instalare a unor conditii climarice mai aride ceea ce, pe durata, a determinat talocuirea padurii cu o Vvegetatie de stepd sau de savani paduroasa si treptata transformare a Saharei in degert. Efectul acestor modificiri a fost Tettagerea spre zone favorabile vietii a marilor ierbivore (elefant, Tinocer, hipopotam etc) sau dis- Paritia lor (mamut), Tetragerea spre nord a speciilor iubitoare de lima rece - renul, boul moscat etc. Locul acestor specii este luat de Speciile de p&dure - elan, zimbru, cerb, C4prioara, mistret pentru zonele nordice si de speciile de savan sau de ‘Stepa - antilop&, pazel, mufion, capra fn regiunile sud- mediteraneene sau micro-asiatice. in nordul si norestul Europei ca urmare a sporirii umiditatii, 18 nivelul apelor marine creste, ceea ce a determinat modificiri in Taportul dintre apa gi uscat. Acestui fapt ise datoresc Separarea, pe 1a 6500 {.H. a Angliei de continent, oscilatiile Mirii Baltice pana la realizarea, in Atlantic, a configuratiei ei actuale, invadarea | stramto- riiBehring. {ninteriorul continentelor o retea de rauri, fluvii silacuri a oferit, impreund cu pdurea care se intindea pe spatii nesfarsite, un mediu fnconjurator modificat. et Consecintele demografice ale acestor transformari au constat in accelerarea procesului de inst&panire a omului pe intreaga oicume- na, Astfel, intr-un timp relativ scurt a fost ocupat intrega cAmpie nord-europeana din Danemarca pan# la Urali. . ae Primele patrunderi tn Europa nordici sunt mai vechi si sunt asa Cum $-a vazut expresia activititii unor vantori paleolitici. Pe seama lor trebuie puse descoperiri izolate de unelte sau de piese de os decorate descoperite in Danemarca (Bjerlev Hede, Alleréd, Middel- grunden) sau in Prusia Oriental (Popowka, Gizycko). Hamburgie- nif sunt aceia care, intémplitor, ating teritorii mai nordice, Abia odata cu culturile epipaleolitice Bromme, Ahrensburgian si Swide- tian cmpia nord-europeand este ocupata pe durate mai lungi. Acum se cunosc pe lang’ descoperiri izolate de unelte $i urmele unor asezari. Din cultura Bromme se cunoaste chiar de la Bromme, o singurd coliba de vari, dar din ahrensburgian numaral locuintelor de tip cort sau coliba sporeste (de ex. Deimern 45). Swiderienii ‘ocupa ariile de cAmpie ale Poloniei, Lituaniei si Bielorusiei. Oscilatia de cima calda Alleré si ultima faz Dryas (Dryas recent) au favorizat aceasti expansiune spre nord. ’ Rapiditatea migcarilor siaria relativ restransi de pornire explica unitatea culturalii a Buropei nordice in mileniul 8 £.H. Din Anglia pana in Polonia culturile mezolitice propriu-zise pot fi integrate in acelasi mare complex: Star Carr - Duvensee - Magiemose - Komor- nica Vi. Popularea NE Europei se leaga fie de tnaintarea spre nord a grupului Kostenki-Avdeevo care a contribuit la formarea culturii epipaleolitice Desna, fie a swiderienilor pe al cror fond cultural se dezvolt4, in nordul Rusiei europene, culturile Kunda si a Volgai Superioare, fie a ahrensburgienilor a ciror fnaintare spre nord ur- meaz4 coasta Finlandei, de unde se divide in dou’ ramuri. Una vestict care a contribuit la formarea celui mai timpuriu facies mezo- litic din Finlanda - cultura Askola (asocit cu descoperiri de mlasti- nd) databild pe la 7500 LH. Pe acest fond evolueazd cultura Suomusj6rvi (cca. 7000/6500-4200 11H.) ai ciror purtStori instalati Pe coasta golfului finic si Bothnic practicd vanitoarea, pescuitul si 19ii vandtoarea marina. O alt& ramura s-a deplasat prin Karelia pand la Oceanul Arctic si a constituit fondul culturii Komsa. Cu purtatorii culturii Komsa este populat nordul Scandinaviei. Locuirea permanent’ a Britaniei la nord de paralela 54 sila vest — de 1°30" longitudine incepe abia in mileniui 7 LH. tarziu, iar prima colonizare.a Irlandei, efectuat& pe mare, cu barca, are loc probabil in mileniul 6 LH. Deci aproximatiy in aceeagi vreme omul se insta- Jeaz& in Scandinavia de nord si fn Irlanda. tn cea ce priveste popularea Americii, Australiei, Melanesiei, Micronesiei si Polinesici, ceroetarea nu dispune de suficiente ele- mente pentru a preciza inceputul procesului si eventualele etape. Mai ales, este dificil s& se coreleze observatiile arheologice, cu datele etnografice si antropologioce. Dintre aceste zone Australia pare sé fi fost mai devreme atins& de grupe umane originare din sud-estul Asiei. Cel mai vechi nivel de ocupatie cunoscut (Lacul Mungo, 32700 1. P.) la care se adauga un schelet feminin datat la cca. 25000 I. P. ca gi dovezile timpurii (inainte sau in jurde 20000 1. P.) ale prezentei omului in ins, Hunter (ig. Tasmania) sustin o atare presupunere. Cercetari mai recente in Skew Valley confirma aceasté prezent% timpurie a omului in Aus- tralia, si anume, inc& din inceputul paleoliticului superior. De exem- plu, la Kartan, pe coasta de sud a continentului a fost identificat fondul tehnologic cel mai vechi pe care s-a dezvoltat traditia austra- jian& cu nucleul in forma de calapod gi cu razuitoare pe agchie sau pe nucleu tipic fiind unealta-multipla. in cronologia absolut’ nive- lele identificate aici ca si in Noua Galie de sud (Mungo I) si fn zona lacului Burrill se plaseazi intre 26000-20000 LH., chiar cu tendinta de a urca inceputurile, adici spre 30000 LH. Fazele imediat urm’- toare identificate in Ins. Cangurului (S. Australie’), Queensland (Pestera Kenniff) se dateazi intre 19000- 16000 1H. Cat priveste Tasmania, descoperirile de la Capul Stancos a per- mis stabilirea momentului cand insula s-a separat de continent (cca. 1200), moment dupa care urmeazé dezvoltarea independent a cul- turii locale caracterizaté prin unelte de tip chopper pe aschie, razui- toare, lame cu Scobituré laterala etc. databile incepand cu aproximativ 8000 fH. Drumul dinspre Asia spre Australia pare s& fi fost fayorizat de pozitia geografici a arhipelagului Sunda. Exist’ mérturii materiale asociate cu resturi osteologice care atest4 pre- zenta omului fn jur de 26870 LH. tn muntii din Provincia Centrala (la Kosipe) a Noii Guineii. Problema populirii continentului americane na este o chestiune foarte simpl&. Nn numai datorit faptului ci s-a incercat sa se demonstreze vosibilitatea si chiar realitatea unei timpurii prezente umane, dar si din motivul cA este extrem de dificil si se precizeze patria colonistilor, num&rul traversarilor (doud sau trei) si data lor, tipul de cultura pe care !-au introdus, apartenenta rasiala a partici- pantilor la aceste deplasdri in masa. Un punet de vedere traditional considera c4 popularea Americii §-a produs dinspre Siberia oriental4, pestestramtoarea Behring prin Alaska si de aici, de-a lungul Muntilor Stancogi si a scutului cana- dian, spre sud, Descoperirile siberiene si «diul comparatal tipurilor de unelte din cele mai timpurii asez4ri americane, au impus ca baz de pornire asezirile de la Ushki (I-V, Kamciatka), ca si de la acelea de la UlKhum, Korupka, Chaatamye si din peninsula Ciukotka. Cat pri- veste datarea, unii autori (V. N. Dikov) sustin existen{aa trei miscari plasand primul val pe la inceputul glaciatiunii Sartan (28000-20000) siadmitand c&, dupa traversarea stramtorii, culoarul de scurgere l-ar fi constituit spatiul cuprins tntre Cordilieri gi scutul fluviului Sf. Laurentiu, Migratia ulterioara s-ar fi produs pe fond Ushki timpuriu (cca. 14000-13000 f.H.) si ar fi constat din deplasarea unui stoc de populatie cu locuinte mari avand mai multe vetre, morminte cu put si varfuri bifaciale, $i in sfargit, al treilea val important plasat intre 12000-10000 f.H. s-ar fi miscat din nou prin Alaska. Este valul de populatie care se adapteaz’ la van&toarea de bizoni. 1 S. Aigner leag’ de acest ultim val pe Atapasci, considerand ultima patrie posibila Siberia interioar’, : . fn cinda aparentelor, cronologia primutui val, ca $i expresia lui arheologic& sunt foarte greu de precizat. Teoretic, cel mai timpuriu moment posibil se situeazA intre 28000-23000 LH, dar nu exist o dovada material& care s4 0 sustina. S-a incercat s4 se opereze cu unele descoperiri, ca acelea de a San Diego si San Jose (California) datate inainte de 20000, chiar pe la 70000 si 40000. Aplicarea unor metode noi (Izotopul U 238) a dus la coborirea spectaculoasi a dateior. Astfel, omul de la Mar a fost redatat de la 48000 la 11000. Exist’ inst cteva elemente sigure. Intre ele, atestarea prezentei omului in America de sud, din Venezuela pan’ fn Chile in mil. 10. Pestera Mylodon (Chile) a furnizat o data 9050 + 170C. 14 LH. ceea cea dus la concluzia de mai sus. Dovezi ale prezentei omului au fost surprinse in Alaska (datate intre 11000 +: 280 $1 9150 + 170) si chiar mai timpuriu fn Idaho, Nevada, Pensylvania, California si Mexic (aproximativ mil. 15). z Fara indoiali c4 popularea nu s-a efectuat dintr-o data, ci in etape. Luindu-se fn considerare toji factorii posibili - cultura mate- attial4, tehnologie, elemente de antropologie fizica, lingvisticd, traditii spirituale si chiar compozitia sanguind - se pot admite cel putin dou’ migratii importante. O migratie principal’, databild la sfarsitul pleis- tocenului (identificata in muntii Britaniei fn jur de 15000 LH.) care aduce din Siberia Orientala, peste stramtoarea Behring, o masa de populatie cu caractere fizice mixte. Din acest stoc initial descind grupurile actuale de amerindieni raspAndite din America de Nord 3i pana in Tara de foc. Ele se disting prin trasituri rasiale aparte, fntre care nasul corojat si piele arimie, ochii drepti. V. A. Aleksev crede ci vin din Asia Centrala, deci din acsiasi zon’ in care trebuiesc CAutati si stramosii populatiei Ainu din Hokkaido. Cel de-al doilea val important, mult mai recent, aduce pe mongoloizii propriu-zisi - eschimosii, aleutii si atapascii - caracterizati prin prezenta epicantu- jui, nasul mic, pielea galben’, Exist tendinta de a accepta ideea ch migratiile transpacifice, secundare pornite din arit mai sudice ale Asiei sunt fesponsabile de existenta unor elemente negroide - parul ondulat sipiclea de culoare inchisd semnalate a unele grupuri din America Centrali side Sud. Nu exist nici un argument convigator pentru a sustine o atare idee, Inschimb, in cazul reconstituirii populirii continextului nord-ame- rican date interesante au putut fi furnizate de studiul geomorfologic al pesterii Sandia (care a dat numele celei mai timpurii culturi din aceasta parte a lumii), Concluziile rezultand din aceste observatii sunt: data post 14000in P pentru varfurile Sandia, unelte specializate folosite in exploatarea ocrului. Cea de a doua conchuzie important’ este aceea cd nu se poate preciza originea tehnicii bifaciale care este tipicd pentru Sandia in conditiile in care aceasta nu este singulard gi pare sa fie contemporani cu Folsom sau Clovis, aspecte socotite pana de curnd etape cronologico-culturale care- j succed, Desco- . peririle de la Blackwater Drew (New Mexico) cu piese de tip Clovis sicea de la Lucy (New Mexico) cu varfuri Sandia ambele databile in Jur de 14000 in P confirma secventa din pestera Sandia. Cu exceptia Noi Guineii popularea restului Melanesiei, Micro- nesiei, Polinesiei s-a produs intr-un moment istoric mai tiraiu, de cAtre populatii care au ficut deja saltul in neolitic, Modelul popularii Polinesiei se bazeazi pe trei serii de date: paleontologia lingvistica, studiul institutiilor, de exemplu, sefia ere- ditar’, grupele de descendenta, de Tezidenté etc. si datele arheologi- ce. Concluzia la care s-a ajuns este aceia ci diferitele societiti, limbi sau dialecte si culturi polineziene s-au rupt dintr-un grup originar relativ mic care ocupa o arie format’ din Tonga, Samoa, Uvea, Futuna, zona dominatii de un aspect cultural numit Lapita timpuriu i izat prin topoare - dalti si ceramicd, agchii neretusate, Suen gi anen plantarea «:horelui de paine, cresterea porcului, cAinilor gi gainilor, stipaniv-. unor tehnici speciale de insilozare de paste uscate gi a gropilor de fermentatie anaerobice si, mai ales, prin posedarea unei veritabile strategii in exploatarea mirii, Tipul de societate era complex cu structuri ierarhizate, cu 0 simbolisticl gi un vocabular sociotehnic constituit, O serie de obser- vatii arheologice din Tikopia, Taumako, Nuknoro sunt relevante pentra marea plasticitate a culturii polinesiene, adicd pentru capa- citatea dea asimila influente de la vecinii ei vestici. Din aceasta zona nuclear’ primul val s-a migcat spre Polinezia estcentrala (Ins. Cook, Societiitii, Marchize, Mangareva)La randul lui, acest spatiu va cos- titui o a dowa zomiide migrare care va duce la popularea oa sseh sudvestului si nordestului Polinesici, cu extremele atinse in Row Zeeland’, Ins. Pagtelui si Hawai. Este interesant cum, de-a ane acestor etape care se intind aproximativ intre mijlocul mil. I VH. i 200-1000 AD, o parte din aceste achizitii culturale originale se Bes i gi se constatil o serie tntreagi de modificari considerate de Vayda gi Rappaport drept consecinta a ceea ce ei numesc.,efectul fondatoru- lui”. Sub acest termen sunt cuprinse evolutiile divergente fata de stocul cultural originar gicare reprezint& solutii strategice adaptati- ve impuse de o seri¢ de constrangeri cum sunt cea ecologic’ ae YArmurilor, aprovizionarea cu apa, starea resurselor, eruptii etc.) cultural, demografied, izolarea geograficd etc. Cele mai socante deosebiri sunt cele care opun arhipelagurile sau insulele mari ee wai, Noua Zeeland’) unde s-au constituit societiifile cu mai mr nivele de statute sau pe ranguri si atolii tn care se intlnesc ceea Sahlins numeste soctetifi de atoli sau cu nivele scdixute de eee socio- volte fn plan cultural diferentierile se reduc la pierder unor achizifii importante, ae exemplu, animalele domestice gi cera- i Insula Pagtelui wai. y ara pie prin Hy tee Polineziei, se incheie procesul de ocupare a suprafetei locuibile a globului. Afirmatia se ous ge faptul cd in mileniile VII-VI LH. avusese loc popularea insule! i Egeea si Mediterana Oriental’ si Centrala. Este vorba de a Cipru, Ins. Ciclade, unde cele mai timpurii prezente sunt coe es nivele neolitice (aceramice ca in Cipru gi Creta, neolitice alte Ciclade).-Originea colonistilor pare si fie microasiatic’ tn « Cretei gi Ciprului. Sardinia, Corsica, Malta sunt populate aproxima- i i vreme dinspre continent. es s Syevueus se. cangees foarte probabil, numarul indivizilor care au participat, de fiecare daté, la aceasta aventuri de dimensiunioicumenice a fost, in realitate mic ceea ce explict incapacitatea lor de a reproduce, in totalitate, cultura populatiei-mami, deasemenea _ explica diferentele tehnologice si comportamentale intre grupele fondatoare si patriile lor. De aici se poate trage si o concluzie pesimisté pentrn istoric. Este vorba de quasineputinta de a recu- noaste patria de dispersié a unor colonisti atunci cindavem de-a face — cu perioade foarte indepartate din istoria umanitatii gi cand nu este posibil apelul la stiinte complementare cum sunt lingvistica si antro- pologia. 24 I. Economia in ciuda viziunii pesimiste, chiar tragice asupra evolutic umani- Uitii sustinuté de , teoria catastrofei” si de conceptiile anarhiste din arheologie, cercetari globaliste de anvergura cum sunt cele conduse de Braidwood in Siria, de Adams gi Nissen in Mesopotamia, de Willey in Peru etc. au contribuit la perceperea mai completa a schimbirilor economice si a modelelor subsistentei concomitent cu reconstituirea tipologiei luiii ta posesiea teritoriului, a distributici agezirilor in spatiu gi a functionalitatii diferitelor cartiere din peri- metrul unui sat, inclusiv a formelor de dis) a uneltelor sau a altor dovezi de activitate umané intr-o locuinta. Pe aceste temeiuri §-a incercat chiar si se propund scheme sau modele privind organi- varea economicd, existenta sau absen{a contactelor intercomunitare sau interregionale, precum si identificarea interactiunii dintre me- diu si cultura, mai exact, sesizarea sia factorilor antropogeni care au determinat fie distrugerea, fie transformarea mediului natural. Evi- dent manifestarea unei increderi totale in capacitatea arheologiei de a furniza informafii peremptorii despre un capitol at&t de complex cum este economia $i chiar urmirirea progresului fntr-o succesiune cronologic nu exclude recunoasterea fragilitétii culturilor, a reali- witii faptelor de discontinuitate gi a necesitiitii de a se indica varia- bilele raspunzatoare de egec, de retardare sau chiar de colap.. Independent insd de aceste rezerve gi de constatarea c4, pe parcursul evolutiei umanitatii a avut loc schimbarea periodici a centrelor de greutate nu se poate respinge o concluzie si anume aceia ch evolutia culturala s-a exprimat, in ultima instanta, fn cregterea treptata a controlului asupra mediului gi deci in mai marea libertate a omului favi de natura. Faria intra in prea multe detalii privind terminologia este posibil ca in tratarea acestui subject sd se evite subdiviziunile arheologice si s& se opereze cu criteriul economic ceea ce se va incerca fn textul de fa Nise pare totodat’ important de addugat ci una din caracteris- ticile pe care A. Sherrat le atribuie fazei denumite de et ,Sistemul german” gi anume, ritualizarea productiei trebuie extinsd la tot cea cefnseamni activitéte economics fn timpurile preistorice cAnd, orice gest comin, era insotit sau precedat de gesturi rituale. Intre acestea cel mai important trebuie sé fie considerat desacralizarea obiectului muncii, operatic in afara c&reia nici un fel de efort productiv nu este de conceput. 25’ Restul localitatilor din Africa oriental care an dat unelte, in special, A. Lucrarea uneltelor, inventil $i inovatli a Inventarea uneltei si continuarea utilizirii ei face parte din ceea _ ce se numeste comportamentul cultural al fiintei umane, comporta- ment care nu este dictat genetic si nici nu poate fi reprodus prin dictatul genetic, cu alte cuvinte nu este programat. Spre deosebire | de alte reactii comportamentul cultural se stabileste prin traditie gi | este impus prin constrangeri exprimate prin limbaj si printr-un sistem de coercifii sociale din care nu lipsesc ironia si blamul. Cu alte cuvinte obligatia de a muncii si de a da un anume sens acestei munci, respectarea unei tradifii verificate de predecesori, chiar si fn ceea ce priveste forma gi maniera de utilizare a unei unelte Se constituie intr-un sistem de adaptare propriu fiectrei comunitati in parte. De aici traditionalismul si conservatorismul tehnologic, chiar lipsa de interes pentru inventii sau respingerca noutatii. Cele mai timpurii unelte cinoscute pan’ acum, provin din aseza- tea Omo 71 (Etiopia) si se prezintd sub forma unui numir de galete Sparte intentionat. fntre cle s-a aflat 0 unealti de prund de tip chopper din quart amenajata prin cinei lovituri alterne bifaciale. © Data care-i este atribuit& este plasati intre 3000000-2500000 de ani, cele de la est de lacurile Turkana si Baringo sunt mai recente (cca. _ 2000000-1800000), De retinut c4 in aceast’ zon’ au fost descoperite hominide primitive si dovezi ale activitatii lor - nivele de ocupatie, unelte $i deseuri de la luctarea acestosa, deseuri alimentare, urme 4 de utilizare a focului. Este nevoie s& se fack sublinierea ci aceastl unitate nascdndé este extrem de viguroasi. O atest numirul relativ | mare gi desimea stajiunilor identificate pan’ acum, Numai {a zona | de la est de lacul Rudolf se cunosc 50 de statiuni plio-pleistocene. 4 Extrem de interesante pentra definirea tipului de comportament, grad de dezvoltare al cuiturii rimin aceste statiuni est africane concentrate intre N. Tanzaniei (Oldovai, Penini, Laetoli), Jacul 7 ‘Turkana, Karari, Melka-Kunture, lacul Baringo ‘(Chesowanya), ” Koobi Fora Kenya), Hadar si Omo (Etiopia), Aceste aseziri au permis €a ,atelierelor”, ca gi stabilirea — tipologiei uneltelor, Astfel, cercetirile de la Hadar, (in Afar-ul etiopian) au scos la ivealé unelte lucrate pe galete sau mici blocuri Tulate, bifaciale, purtand urmele a 4-5 lovituri. Asemenea piese provin din depozite datate prin metoda potasiu/argon sau fisiunea Zirconium-ului intre 3000000-2500000. Deci date care confirm’ pe cele obtinute pentru localititile Omo 123, 71, 844. De asemenea, _ este atestatd varietatea de unelte pe galere gi pe aschii, ceea ce 26 presupune. o tehnologie avansatd la o dati atat de timpurie. Cazul cel mai frapant fl prezint& localitatile Omo 84 si, mai ales, Omo 123 unde la numarul mare de piese, gasite.,,in situ” (peste 1000 de piese) se adauga observatia cA unele aschii au urme de intrebuintare si retugare, In sffrgit, trebuie s& se adauge faptul ca, spre sfirsitul perioadel amintite, paralel cu ocuparea unor spatii geografice din ce ince mai intinse se schiteaz¥ unele tendinte spre evolutii culturale divergente, particularizarea culturii constituind una din formele de materializa- Teacapacitatilor adaptative ale grupurilor umane. Independent ins4 de aspectele pe care le imbraci-o cultura paleolitici sau alta, de deosebirile care se reflect’ fn tehnologia gi tipologia uneltelor exist un fond comun care le leagi si anume un mod de viata tipic si posedarea unui bagaj mai mult sau mai putin uniform de acl i culturale exprimate in capacitatea de a depista si selecta materiii prime, dea inventa unelte si de a perfectiona tehnologia lucrarii lor, dea gasi surse de hrand si de a crea modele specifice pentru a gile apropia, dea gasi o solutie in vederea protejarii contra intemperiilor $1 a animalelor de prad4, de a descoperi surse de energie si de ale folosi, de a se adapta la orice forma de relief si la orice conditii climatice. Stadiul economic este fn stransi relatie cu nivelul unelte- lor. ‘ Trebuie precizat inc de la tnceput cé in afar’ de saltul enorm datorat cre&rii uneltei tns%si au fost inregistrate cel putin trei veri- tabile revolutii in acest sector de activitéite uman’, . Cea mai importanti rimane, si datoriti gradului de inteligenté pe care-I presupune, preconceperea formei uneltei anterior ope- Tatiei de prefucrare a nucleului. Gabriel Camps asociazi acest mo- “ment cu introducerea tehnicii levalloisiene care se caracterizeazi Prin nucle discoidale sau fn form’ de carapace de broascd testoas’. Autorul amintit socoate deci cA este vorba de un proces tarziu, petrecut la oe paleoliticului inferior si in musterianul de teh- nica Levallois. Ideca merit s4 fie reanalizatt si si fie pus% de acord cu stadjul actual al studiilor de tipologie privind paleoliticul. O asemenea analizA devine obligatorie in conditiile in care este greu de crezut c& toporasele de man’ fn form’ de migdal, ca si cele micoquiene ar fi fost realizate din bulgiri informi de silex. Fari indoiala c& se proceda la selectionarea acestora astfel incat forma dorita $i preconceputi si fie obtinut& cu mai mare usurinté. Cu aceast mentiune s-a ajuns la cea de a doua transformare semnificativa. Este vorba de trecerea de la practica utiliz4rii materiei prime aflate in aria de vietuire a unui grup dat la selectionarea enmateriei prime, chiar la organizarea primelor exploatari de depozite de silex si la distributia materiei prime pe arii geografice foarte intinse in raport cu sursa. Pe de alti parte, nu se poate nega 0 © anumit§ dependent{ a colectivelor umane de resursele naturale ale ~ unui teritoriu dat ceea ce explicit diversitatea tipurilor de materii utilizate in protopaleolitic - galete rulate de ape, roci bazaltice, quart, jasp, tuff vulcanic, lemn fosilizat, ca si folosirea concomitenté a osului, cornului si, faird indoiala, a lemaului. Este interesant ch treptat apare tendinta de restrfingere a gamei de materie prim’, fn etajele ulterioare ale paleoliticului preferandu-se rocile de calitate care tncep si fie utilizate in mod sistematic. Deja din musterian ~ exist{ dovezi privind exploatarea Ja scard largi a unot depozite. — Astfel la Bois du Ru au fost identificate urmele extragerii silexulia cenusiu sau blond din depozitele de aici, precum gi prelucrarea primara a lui, pe loc. Cele dou colibe-atelier identificate aici sustin aceasta idee. Un statut asemnator pare s4 fi avut asezarea de la © Combe de Bérigoule (Vaucluse). La nivelul paleoliticului superior — se inregistreazA o setie intreagd de fenomene noi, extrem de intere- sante, Pe de o parte, se constatt atasamentul mempbrilor unei comu- 7 nititi date fat de un set minim de anelte de silex pe care-] transporta, in peregrinarilor lor sezoniere. Este cazul vandtorilor instalati la Pincevent care au lsat un numir de lame de silex translucid vargat © sau maron straine de loc alaturi de piese iucrate din silex local. © Situatia a fost confirmat’ de US de la Etiolies care a dat un procent 9 de8,5% unelte (burine, gratoire,lamele cu spatele tesit) considerate aconstitui echipamentul de primd necesitate si care era transportat dintr-un loc in altul de c&tre propietari. Restul materialului litic era 7 rezultatul lucrrii, pe loc, a silexului provenind din surse situate ~ undeva in apropiere. Interesant aici la Etiolles este si faptul cA - materia prim’ era supusi unei dubie operatii. in prima etapa era adusi in starea de nuclee brute chiar pe locul ei de exploatare, apoi acestea erau transportate in asezare in vederea prelucratii lor ulte- | tioare. De un interes aparte ramane performanta lui Nicolae Pigeot. dea firensit sd disting’, la Btiolles, pe baza traseologiei, intre nuctee de proasta calitate, folosite ocazional pentru objinerea de piese de © folosinti imediat% gi nuclee mai atent Iucrate necesare realiztrii © utilajului specializat mono- sau poli- functional. {n acest caz anume este evident c4 deplasarea grupului nus-a datorat exclusiv obtinerii subsistentei, ci si nevoli dea seinstala, pe lung’ duratd, in apropierea | unui foarte important depozit de silex. Observatia de la Etiolles poate fi compietatd cu aceea din basinul Vistulei si din zona de Ja est de Oder, arie dependent’ de folosirea silexului gocolat extras din 28 zona Muntilor Sf. Cruce. fn sfarsit, trebuie s ind gi atat Etiolles, cat gi alte Sunes chat ete Bonitou etc, demonstreaza faptul cd odata cu aurignacianul si peri- gordianul, folosirea silexului de buns calitate este rezultatul unei alegeri deliberate. De ex. la Lacoste 55% din piese sunt din silex de Bergéracois. Tar la Coumba del Bonitou 30% din utilajul litic are aceeasi factura. Problema se complici prin aceea ci depozitele de unde materia prima provine'in ambele cazuri citate erau situate la 0 distant de peste 80 km, tntr-o zona nelocuit’. O asemenea consta- tare pune in lumina un al doilea fenomen si anume circulatia mate- ae ea mu ee a oor in cazul in speti este vorba de o cuprinsd fntre basin ive, Pirinei, Peri; deci peorazide80-100km, leanne Unaltaspect interesant pus in lumina de Nicolae Pigeot se refers Jagradul de control si de organizare a operatiilor de debitaj, operatii cate presupun gi stocarea materiei prime. Faptul c4 la Etiolles au putut s4 fie localizarea diferitelor tipuri de nucle, a produselor obtinute, adaugate Ja calitatea debitajului au condus la concluzia ca, in ultimul etaj al palcoliticului, exploatarea $i prelucrarea silexului erau controlate de grup, c& se ajunsese chiar la un fel de ierarhie in functie de competenta tehnic’, ierarhie in virtutea chreia nucleele de calitate gi produsele derivate erau dirijate citre »Specialisti”, in vreme ce, ucenicii” si ,neindemAnaticii” operau cu nuclee refolosit~ sau fara valoare. Dupa toate probabilitatile opozitia experti/stangaci era si localizati in teren tendinta ultimilor fiind aceea de a se Leary cAta vreme expertii ocupau locul privilegiat, adicd tn jurul ___ in sfarsit, evolutia tehnict inseamni trecerea de la uneltele mul- ‘tifunctionale sau universale (Chopper, Chopping, triedru, toporas de mani) proprii protopaleoliticului $i paleoliticului inferior 1a unelte monofunctionale (varf de mani, rizuitoare, diltite, varf de Sulit sau de sigeat’) incepAnd cu paleoliticul mijlociu si, mai cu seam4, in paleoliticul superior. Sigur, realizarea de unelte pluri- functionale nu este abandonata, Astfel, se realizeaz4 adaptarea unei lamella o dubla intrebuintare prin amenajarea celor dowd extremititi ale sale (dubla daltité sau daltita-razuitoare). Tendinta accentuarii monofunctionalitatil uneltelor explici diversificarea tipurilor, mai buna adaptare a acestora la natura operafiilor in care urmeazi sd fie intrebuintate, ca si extinderea gamei de materii prime astfel incat omul si S€ poatd sustrage tiraniei impus’ formei de citre o anumit’ materie primi, Osul, fildesul,cornul, lemnul oferd mai multi liber- tatein alegerea tipologiei uneltei. Uneltele uni- sau plurifunctionale 28compuse (sulita, ségeata, armate cu varf de silex, corn os, fildes), inventarea curselor si capcanelor dau masura gradului de ingeniozi- tate si a progresului realizat fn acest sector. & Conditiile modificate din holocen ca si schimbarea substantialA a modului de viata, accentuarea alternantei procedeclor de obtinere ~ a subsistentei au determinat transformari in mezolitic. Mai ales, — diversificarea formelor de obtinere a hranei a impus crearea de unelte specializate pentru pescuit (harponul plat, ostia, carligul, plasa, varsa), pentru vanat (arcul cu s&geti armate cu microlite sau cu sdgeti de iemn, arma utilizata in mediul de pAdure), pentru recoltat (secera, cutitul de tip Rouffignac)si primele mijloace de transport pe apa (barca monoxilé sau realizata din piei sau scoarté peschelet lemnos) si pe uscat (sania sischiurile) etc. De aitfel, saltul © enorm in raport cu paleoliticul st4, mai ales, in utilizarea de unelte ” specializate micro- si macrolitice destinate unor forme diversificate _ de obtinere a hranei. es Este necesar sd se atraga atentia asupra acelui detaliu tehnologic ” care diferentiaz4, in mod absolut, mezoliticul de paleoliticul supe- rior gi asupra caruia insista Gabriel Camps. Si anume este vorba, nu atat de diversificarea tipurilor de unelte, fenomen care caracterizea- z4 deja culturile paleoliticului superior, nici chiar de microlitizare, - tendinta observabild in magdalenianul final gi fn azilian, cat de inventareaa ceea cee] numeste ,piesadeschimb din standard”, adic4 7 micro- burin-ul, O unealté de forma si dimensiuni fn asemenea masuré standardizate incat putea fi fniocuith cu una asemindtoare atunci cand se rupea, De notat, in acest context, ci se are in vedere uneltele compuse din serii de micro-burine, de ex. secerasau sAgeata care puteau fi acum reparate prin simpla inlocuirea uneia din piescle componente. 3 Al doilea aspect important ramane atenuarea imporaniei unel- telor multifunctionale si acoentuarea tendintei de diversificare a lor pe ramuri de productie, ceea ce presupune si Inceputul unui alt tip de diviziune a muncii decat acela intemeiat pe sex si varsta. in acest context criteriul calificirii ar fi putut s4 ia locul criteriului dibiciei. 7 De altfel, lucrarea uneltelor specializate pe tipuri de activitati pre- tinde un efort mai indelungat si o pricepere mai mare. De pilda, realizarea plaselor pentru pescuit, a monoxilelor sau a barcilor din piei sau scoar{a presupun o pericadi de pregitire mai lung’ - recoltarea plantelor textile sau decojirea unui anume arbore, prelu- crarea si realizarea fibrelor si, tn cele din urmé, gasirea unor solutii pentru fixarea lor, realizarea plutitoarelor operatii care necesitau efort, precizie si timp. in cazul barcilor, indiferent de tipologia lor 30 era nevoie de o anumita stiin{é pentru a le da stabilitate si echilibru. ‘Trebuie si se adauge cA diversificarea tipurilor de unelte fn cadrul aceluiasi sector de activitate devine un fenomen curent. Astfel, pescuitul nu se practicA dupa o singura metoda si cu un singur instrument, Pentru pescuitul fn larg, de fapt, pentru vanitoarea marina se fotosesc barca si ostia cunoscut& din descoperiri cum este aceea de la Aamosen (Olanda). Pentru apele curgatoare, indiferent dac& este vorba de pesti migratori sau nu se intrebuinteazé plasa, varga asociaté uneori cu baraje artificiale si undita. Incazul vanatoa- tii, pentru capturarea animalelor cu coarne mari (elanul) care traiau in mediul de padure se folosea mai curand plasa intins4 intre arbori dec&t arcul cu sageti. lar, in vreme ce pentru vanatul obisnuit se_ ptefera sAgeatS armat’ cu varf de silex sau os sau stgeatd de mare eficacitate care era armata cu siruri de microburine, in cazul pasari- jor si animalelor cu bland find se recurgea la ségeata de lema cuvarful ‘bont. in sfargit, in culturile mezolitice difuzate in intreaga Europa nordicd si centrald intre Danemarca si Polonia, zond de paduri intinse, dar si de imediati vecinatate cu matea setului de unelte microlitice i se adauga toporul de mari dimensiuni. Neoliticul mosteneste o parte din uneltele epocilor precedente, cagi tehnologia lucrarii lor. Se are in vedere in primul rand, diferitele tipuride unelte obtinute prin cioplire si retusare din varictati desilex (jurassic, socolat, bandat, punctat, galben de Grand Pressigny sau din prispa pre-balcanici), din obsidiand sau alte roci care cliveazi_ in aceast4 categorie intra lameie, unele de foarte mari dimensiuni, (vy. Gumelnita), razuitoare, diltite, topoare (v. Trichterbecherkul- tur). Dup% cum neoliticul preia setul de instrumente pesciresti din ‘os sau corn (harpoane, undite, plasa gi varga), ca si rasmita si secera din echipamentul mezolitic. Ceea ce poate fi considerat drept o noutate efectiva se reduce Ja toporul slefuit cu gaurd de inmanusare siunelte legate de cultivarea plantelor - adicd plantatorul gisdpaliga. Este lesne de inteles cA aceste modeste adaptari Ja o realitate economics noua nu au putut si determine transformari fundamen- tale din punct de vedere tehnologic si al eficientei. Cu adevirat determinante pentru progresul umanitatii rama marile inventii ale epocii gi anume cele legate de arta focului (ceramica, metalurgia aramei si plumbului), roata gi carul, turneta gi roata olarului, inven- tarea plugului gi a unor procedee mai avansate de cultivare.a solului, arhitectura monumental. fn acést context este necesar s& se atrag’ atentia asupra unei discutii interesante, dar in mare masura marcat& de subiectivism sau de motive doctrinare, Este vorba de capacitatea 31oamenilor primitivi de a crea si recrea forme de tehnologie, de comportament social, credinte etc. De fapt, se confrunt4, intr-o problema fundamentala, idei sceptice care considera ca fiind tipice, chiar congenitale pentru umanitate inclinatia pentru conditia stati- © c&, conservatorismul, impotrivirea la schimbare. {ntr-o asemenea viziune nu exist4 altd alternativa la schimbirile si progresul inregis- trat pe parcursul evolutiei societ&tii umane decat difuziunea sau migratiile. De altfel, intr-o viziune extremist’ a teorieise Tecunoaste un centru creator unic (Egipt, Mesopotamia, Anatolia), de unde, in etape, aceste inventii sau inovatii s-au propagat, Cercetitori ca Montelius, V. Gordon Childe, Kossinna au rimas atasati acestui curent difuzionist fri a nega insi capacitatea primitivilor de a modela inventia si de a o adapta Ja interesele si spiritualitatea lor proprie. Este interesant de semnalat si faptul cd limita extrem’ a unor asemenea puncte de vedere negativiste a fost atinsi de lordul Raglan dupa care primitivii nu au inventat si nu au descoperit niciodata nimic. Trebuie adaugat ci o asemenea viziune nu face altceva decat s4 dezvolte tezele ,darwinismului social” pus in circu- latie de J. Lubback in conformitate cu care popoarele primitive, »sclave ale pasiunilor”, cu reactii emotionale si nu rationale, nu sunt capabile decdt de organizarea unor actiuni pe termen scurt sau cu finalitate imediat si sunt lipsite de creativitate tehnicd. fn alti termeni ideile difuzioniste reafirm’ viziunea biblici asupra istoriei universale, cel putin, in varianta ,,ex Oriente lux”. Un punct de vedere contrar a fost sustinut de C. Renfrew ciruia i s-au raliat $i alti ,,autohtonisti”. fn cazul citat se insisti asupra diversittii centrelor de creatie sau de inventie respingiindu-se ideea de difuziune a culturii. Modelul cel mai categoriccu care se opereaz Tamane fenomenul megalitismului a c&rui vechime in Europa Occi- dental a fost clar demonstrat’. Asupra acestei chestiuni nu poate exista nici un fel de dubiu. Dupa cum nu poate exista nici un fel de indoiala in ceea ce priveste realizarea de c&tre unele culturi neolitice sau eneolitice europene a unor progrese tehnologice remarcabile, de ex. metalurgia, plugul, roata, pictarea vaselor cu aur si grafit gi arderea Jor la temperaturi de 1025 C etc. Numai ci in aproape toate cazurile citate, avansul sau preeminenta Orientului asupra Lumii vechi este neindoielnic’, iar originea oriental’ a unor forme sau procedee este deja recunoscut4. Datorita acestei realitati conceptul de difuziune continua sa fie operant. Este necesar insi ca folosirea lui sd se sprijine pe date indubitabile. Sub acest raport acceptarea opozitiei dintre nucleul cultural si periferie si operarea cu aceste concepte puse in circulatie de Franz Boas ni se pare mai mult decat 32 justificaté. Trebuie doar s4 se admit ca aceste concepte au aptica- bilitate nu numai Ja scard planetard, ci chiar in cadrul aceluiasi complex cultural, fenomenul periferizarii sau marginaliz4rii putand * si fie demonstrate cu fapte arheologice (v. pozitia elementului ,,C” in aria culturii Cucuteni). i intrucit neoliticul se defineste printr-o noud forma de apropiere asolului este obligatoriu sd se inceapé cu aceast4 mare inventie care este plugul. Aproape in intreg neoliticul uneltele agricole raman plantatorul documentat prin descoperirea de sfere perforate, in Jerichon A si tn cardialul spaniol si francez (Cueva de la Sarsa, Gazel 1g Salléles) gi sipdliga (eventual din piatrA sau com), Caracterul rudimentar al acestor unelte explicd preferarea anumitor categorii de soluri de citre primi cultivatori, ca si dimensiunile reduse ale ogoarelor. Se pare c& in momentul in care incep si fie ocupate si solurile marginale, mai greu de lucrat cu aceste unelte primitive, s-a produs un salt tehnologic important gi anume s-a inventat o unealta care lasd brazde fn sol. b Este de adlugat cd in ciuda progreselor exploatarea pamAntului nimfnea nerentabil4, pamAntul cultivabil fiind folosit incomplet datorit& practicii rotatiei ciclice a ogoarelor, care ajung sd fie reuti- lizate dup’ o pauzA de 8 - 10 ani, iar. productivitatea la hectar ramfnea scazuta. fn legAturd.cu acest aspect trebuie citate cercettirile lui Milisauskas gi J, Kruk asupra mai roresiuae BORIS @olonia). Aceste studii au atras atentia asupra tendintei de crestere a supra- fetei cultivate, in fazele mai recente ale neoliticului prin utilizarea categoriile de soluri evitate de predecesori gi au oferit si explicatiile. Astfel in vreme ce purtitorii culturii lineare cultivan doar 8,6% din sol in cultura paharelor tn forma de palnie suprafata arata a ajuns la 63,9%. Calitatea solurilor (tip D si H sau soluri grele) pretindea insd © unealta perfectionats, ca gi folosirea animalelor de tractinne. Ambele sunt reperabile arheologic in aria culturii amintite, chiar aici, la Bronocice unde a fost descoperit, in gr. 34-Al (cca. 3340- 3180), un vas decorat cu un car incizat. lar in agezarea de la Kreznica Jara, intr-un complex apartinind aceleasi culturi, a aparut © toarth de vas decorati cu o pereche de boi injugafi. Cea mai griitoare dovad& rimAne {inst descoperirea de brazde la baza unor tumull funerari aparjindnd celei mai timpurii faze (Wiorek) a culturii cu pahare fn form’ de palnie. Pentru ttreaga arie de difuziune a plugului (parti intinse din Lumea Veche nu au cunoscut accast inovatie) situatia de la Sarnowo se fnserie printre cele mai-vechi atestiri ale trecérii de la gridinarit la agricultura propriu-zisd, Este de notat cd inventarea plugului se asociazi cu alte progrese. 33°inregistrate fn sectorul obtinerii bunurilor de subsistenta si ca este de nedisociat de aparitia primelor vebicole cu roate cu tractiune animala si de perfectionarea mijloacelor de transport pe apa. Saltul q urmator va fi realizat in epoca metalelor. Cici din domeniile pe care metalul le-a revolutionat agricultura ocup4 primul loc. Principala performant4 constAnd fn introducerea, in a doua epoca a fiernlui, a brazdarului de metal. Asa cum s-a sugerat mai sus larga difaziune a vehicolelor de transport pe roate este un fapt dovedit. Deja unele culturiatribuibile neoliticului tarziu (Curganici, Michelsberg, Trichterbecherkultur) ‘cunose roata $i modalitXtile de tnjugare a boilor, IncepAnd cu bron- zul timputin numarul descoperitilor dé modele de care (Baden, Boleraz, Cortaillod), de roate si reprezentiri figurative de care pe vase (ex. la Maithac, UFK din Ungaria) sau de animale fnjugate tn perechi (gravurile pe stanci din zona Alpilor Maritimi)devin frec- vente. Lise adauga piese originale (roti gi care) provenind, de reguld, din morminte tumulare, databile tn intreaga epoca a metalelor adic4 din bronz pani fn Laténe. Inclusiv din Romnia, dela Peretusi Cugir se cunosc morminte princiare cu car, Este interesant cA in prima etapa (neolitic tarziu, bronz timpuriu gi mijlociu) carele sunt trase invariabile de boi. Caii nu sunt atelati decat in spatiul curganicsi este evidenta relatia simbotica dimtre moarte si cal. Deci este vorba de un mnijloc de transport cu destinatie ceremoniala, nu practicd. Problema este dacd cele ‘dintai vehicole la care au fost injugati boii aveau realmente 0 intrebuintare in viata economic’. Unii specialisti (S. Milisauskas - J. Kruk) cred ci scopul era tot ceremonialul sianume carul ar fi oferit mijlocul de deplasaré exclusiv pentru sei. Sigur aceasti problem4 ramane inci s& fie discutati. Sigur este ci in Europa de la Nord de Alpi ca gi in Asia Centrala s-a produs, odati cu bronzul tarziu, o specializare a mijloacelor de transport terestre curoate, In acest proces de diferentiere a functiilor carului (cu dou% sau patru roti) tras de cai rezervandu-i-se un loc distinct in setul de insemne de rang; devine car de parad&, de lupt4, funerar sau cere~ monial (transportul imaginii divinittii). Descoperiri ca acelea de la Dupliaja, din Hallstattul Ungar, de la Strettweg, Trundholm, Pazi- tik, Vix o confirma. Pornind de la aceasti evolutie se poate banui cA pentru transportul produselor cerealiere sau mestegugiresti a putut fi folosit carul tras de boi, dar dovezi concrete in afara transforma- rilor anatomice provocate de injugare si cele mentionate mai sus nu exist. Este greu de crezut c& pentru transportul pe distante lungi asemenea mijloc de transport era eficace. In atare situatii, mai ales, in cazul schimbuluj la mare distant& desffisurat pe trasee terestre 34 modalitatea cea mai simpli o constituia folosirea animalelor de povard, de regula magari - animalele de povara cele mai cunoscute in Orientul Mijlociu sau Apropiat - fari de care dezvoltarea co- mertului caravanier estede neconceput. Pentru Europa nordpontica si central4, calul trebuie s4 fi indeplinit o functie aseman&toare. Cele mai vechi mijloace de transport pe apa (monoxila, caia-cul) reprezint& o achizitie a comunit&tilor mezolitice care au dus 0 existen{& riverand (mai ales pe malurile Oceanului Atlantic). Des- coperirea de vasle si barci in Anglia, Scotia si Olanda o dovedeste in mod clar. fn neolitic gi, mai cu seam’ fn epoca bronzului, a luat 0 mare amploare transportul pe ap’. Aceast dezvoltare impune Ina- rea in considerare a eventualitatii unor perfectionari substantiale a barcilor sau corAbiilor (mijloc de propulsie, tonaj, ancoraj). Primele performante notabile sunt cele atinse de campaniformi (meolitic . final). Expansjunea litorali a acestora, traversarea unor fntinderi importante de apa (Canalul MAnecii, Marea Irlandei, Gibraltarul) pledeaza in favoarea invent&rii unor mijloace de transport pe apa perfectionate. Desi nu exist inci nici o dovad’ concret a acestei performante trebuie s4 se admitd un asemenea salt. Altfel nu se poate explica colonizarea Anglici, Sootiei si Irlandei, ca si difuziunea de-a lungul (armului nordical Africii. Pizogi lungi (1,30-6 m) si vasle lucrate din stejar se cunosc din zona nord-vestic’ a Frantei (coast i mlagtind) gi anume de la Saint James (Manche, Blonville, Ferma- ville, Douzaog, Carnac, Calvados, Caen, Le Havre, Mondville). Ma- joritatea au tudeplinit funcjii sepulcrale si se dateazd din neolitic. Sunt foarte bine cunoscute corabiile lungi utilizate din a I-a faz a bronzulni timpurin din Ciciade datoritd, atat modelelor de barci din plumb cat si reprezentiirii de cor¥bii pe ,,tingiri”. C. Renfrew presu- pune ca cicladicii dispundnd de asemenea vase au devenit stépanii Egeii, detinand monopolul comertului din zon’, Problemele nu sunt chiar atat de simple, intrucat operatia instisi de construire a corabii- lor pretindea concentrarea uaui numar foarte mare de lucratori. Un. calcul apreciaz4 la aproximativ 1/2sau 1/3 din totalul fortei de munci masculine ca fiind necesar pentru construirea unei singure birci. Aceasta presupune nu numai existenta unor unelte perfectionate, dar si un control de un nivel superior. Ori, pufine sunt asezirile cicladice care ar fi putut furniza o fort de munc& atat de importanta, Luand in considerate acest detaliu se pune intrebarea daci flota cicladicé era atat de numeroasi gi de puternicd incat era capabild 4 impuni un monopol comercial in Egeea. Devine evident cl aceast’ afirmatie este prea pretentioas’ in raport cu epoca la care se rapor- teazA $i cu dimensiunile reale ale , flotei” cicladice. Nu se poate inst 35contesta faptul ci influenta cicladic4 este semnificativi si afecteazi teritorii care nu sunt accesibile dec&t pe mare. in unele cazuri este _ vorba de o veritabild colonizare. De pild4, pe coasta nordica a Cretei, dezvoltarea cultarald este de tip cicladic. Se yorbeste (K. Branigan) | de 0 provincie culturalé cicladic’ caracterizata pri argintului si plumbului fn raport cu restul Cretei de bronz si de aur. far tn Attica, as Kosmas prezint’ toate trastiturile hellado-cicladic. fn asemenea conditii nu se poate elimina functia economicd sau comercial a corabiilor lungi si controlarea de catre acestea a schimbului cu obsidiani, argint si plumb, Concluzia nu exclude $i alte functii in afara celor economice i anume functii rituale. preponderenta fe este dominat Dup& cum reiese din aceasti sumar’ prezentare, dezvoltarea navigatiei este strans legati de pozitia geografics a comunititilor — si cimitirul de la Ayos | ei culturi de caracter mixt, — acest motiy al corabiilor lungi. Este vorba de gravurile din Bohusiin, de pilda, ca si de circulatia bunurilor peste Canalul Manecii, cum, _ tipuri de arme si podoabe Wessex san irlandeze se cunose din nord-vestul continentului european se impune concluzia cA inven- tarea unor mijloace de transport, mai eficiente, la nivelul culturii Wessex a ficut posibila stabilirea de contacte la foarte mare distanta. Dupa cum pendentivele perforate din ambra descoperite in mai multe complexe miceniene HI A au parcurs din Anglia pand in Grecia Miceniana un circnit destul de complex incluzind, in egali mésurd, trasee continentale (prin Valea Rhonului) si maritime. — Identificarea de ceramic miceniand in Sicilia, Italia de Sud, Etruria, Sardinia si Malta atrag atentia asupra unei cdi maritime care urma Yirmul Marii Ionice si Thyreniene. Cat priveste metalurgia existi suficiente argumente pentru a | sustine inceputurile ei néolitice. Descoperirile de la Ali Kosh, Ca- yadnii, Catal Hityik, Sitagroi, Balomir si Kephala, ca si cele din chassean ing&duic sd se admité nu numai o foarte timpurie cunoaste- re a metalului (arama si plumb), ci si practicarea unei veritabile metalurgii, evident de propor{ii modeste. Luand fn considerare descoperirile ulterioare devine evident nesincronismul utilizirii metalului in diverse spatii geografice, unele din acestea, constituindu-se prin vechime si importanté, fn centre de inventie sau arii nucleare, ca gi in cazul neoliticului, Problemele cele . mai dificile sunt cele legate de dovedirea existentei uneia sau a mai q multor zone de inventie, de reconstituirea manierei de difuziune a cunostintelor fn cazul acceptarii ideii creatiei intr-un centra unic. Cu she envi se pune chestiunea verificarii tezelor difuzioniste for- * mulate de un Sophus Miiller sau V. G, Childe sau cele crescute pe scoala cercurilor de cultura si deavoltate de un Niels Aberg, in opozitie cu ideile autohtoniste (V. C. Renfrew). O asemenea ope- ratie devine foarte dificil daci nu se iau in considerare o serie de observatii arheologice gi date de cronologie absoluta stabilite mai recent. Un aspect asupra ciruia se cuvine a se stérui este acela cA folosirea metalului (arama, plumb, aur) indiferent de provenienté (metal nativ sau obtinut prin reducerea de minereu) precede cu cAteva milenii inceputurile epocii metalelor. Sc are fn vedere, intre altele, descoperirile de la Cay6nii, Suberde (Anatolia) si Cirbune (R. Moldova) care aj neoliticului timpuriu sau mijlociu, prime- je dou’ aseziri fiind datate in jur de 7350 + 60 LHL Asemenea descoperiri au valoare prin aceia cA atrag atentia asupra unei foarte indelungate experiente in acest domeniu. O situatie cu totul deose- bith a fost inregistrata tn coea ce s-a numit eneoliticul nordbalcanic si esteentral gi central european. In aceasté arie (culturile Vinta, Gumelnita - Karanovo V1, Tiszapolgar - Bodrogkeresztur) au aparut elemente care fac posibil demonstrarea existentei unej veritabile metalurgii (minerit, reducerea minereului, turnarea in tipare, pre- lucrarea aurului, tipologie complext). Pe baza datelor acumulate se poate discuta asupra ideii anexirii acestei zone epocii metalelor, respectiv, admiteréa denumirii de epocd a cuprului si a ideii de autonomie. Numai ci o asemenea tentativa apare ca hazardata in condifiile in care tn perioada de tranzitie care-i urmeazi traditiile tehnologice acumulate se pierd aproape cu totul. Mai mult decat att, in culturile bronzului timpuriu din aria mentionat4 metalurgia, joacd un rol cu tori tiv, in Taport cu cea ce se integis- treaz4 in sudul Peninsulei Balcanice, insulele din Egeea, Mediterana estic& gi Anatolia. Situatia poate fi folosit pentru a atrage asupra discontinuitétii dezvoltirii culturale. Neconcordanta dintre denu- maire $i trisdturile unei anumite etape istorice pot fi constatate chiar si in zonele cu o dezvoltare im a metalurgici. Astfel, chiar in spatiul menfionat mai sus in faza incipient’ (Cicladic Timpuriu I, Helladic Timpurit 1) metalul este extrem de sar. Abia fn faza imediat urmAtoare (Bronz Timpuriu TB) se asisté la o veritabil% exploziea acestui mesiesug. Nici pentru Mesoy ia nu exist dovezi care 54 ateste folosirea bronzului anterior stratului VII de la Tepe Gawra (cca. 3000 1H.). Chiar gi tn acest caz evidenta rimine extrem de 37firava fiind vorba de un ac continand un procent miic (5,92%) de cositor, Acesta subliniazi nivelul scdzut de cunogtinte ceea ce explicd incapacitatea obtinerii bronzului standard (1:9 sau 1:10). O aseme- — ie oe nea ied fiatinsd in spatiul ae pashan nies fa mile” le metal, detalii de natura tehnologic’, unicitatea unor descoperiri nillé urmiatoare dup cum o dovedesc unele texte provenind din ere informatii devin mai concludente in misura in care, athiva palatului G de Ja Elba si piesele din nivelul de morminte eee ae ore i oy Se eaeee alte elements databile in Dinasticel Timpuriu [lain cimitiral regal dela Ur (cca. “ain igs cen Ca de exempla tipologia asezirilor, inclusiv 2600 L1H). Nu interescazi tn acest context, sursele cositorului degi cae Sie gic fizicd care atest apartenenta purtatorilor obtinerea lui constituia 0 necesitate absolut. Cea ce trebuie st se tienes tak on a ene ee ee Asemenea observatii sunt retintl este doar faptul c& realizarea bronzulni standard in productie Fiore et de mas& gi gisirea unor alternative (Pb, antimoniu, arsenic) se putea eh 5 o A u as Paral enc Tezultatul unei migratii. Pornind datora fie absentei resurselor, fie destinatiei aliajului (de exemplu, 7 Ronee. BOER Eee eee oglinzile Shang erau lucrate din bronzalb obtinut prin aliaju! aramei os os i ee on ipuriu cipriot (Stadiul Philia) inclusiv a cu plumbul), fic unei anumite traditii tehnologice. Mai cu seama ae ere at ne aoae alt xe au putut fi scoase in evidents aceast din urm& probabilitate poate fi corelati cu ideea de experi- Be te ae tall, eee iy 3 ae dintre Ciclade gi Grecia ment sia condus la sugerarea unei situatii particulare. De pilda, Jak ; Nui ae eat vices St Ithaca. : ‘ Jakar distinge, in functie de natura aliajului, tipologie $i tehnick mai Bee ee ete pera Orient 3 sb multe ,scoli” sau ,traditii in atelier” in Anatolia epocii timpurii a ers ea Cee grecesti si Peninsula Balcanicd trebuie si bronzului. Cicladele pot servi si ele ca exemplu in aceastA privint& OO onic eee comare eee Pare sii 0 confirme datele cel putin in ceea ce priveste metalurgia plumbului si argintului. 4 Price Cnn: ee ae Grotta- Pelos (Ciclade). Troia Pornind de la aceste eBteva date rezultd cia fost necesard scur- Ae eae ee ag once eee tne 2/0 perea unei foarte lungi durate de timp ttre inceputut -utilizirii cu cua ¢ ideal hee : ). Datele see calibrate merg fntimplitodre a metalului si momentul acumulirii de cunogtinje Ba Frey te mM oie see (cea. 3500 LHL) $i Amuq (Siria- stiintifice si telimice’ gi a cre&rli de conditii economice si sociale a loiali cA accastd cronologie long’ prezinta unele favorabile trecerii la pirometalurgie. { incoveniente tn sensul ci opereaz cu date ‘mult mai inalte decat di orte Ree Pein acelea stabilite pentru Mesopotamia. fn schimb, merg relativ bine in orice caz metalurgia a pretins dou’ transforméri majore sj rs andaeaie ties ta anume realizarea unui surplus constant fn sectorul bunurilor de wy aac, ; fat oe oe eee a ec oe Deal subsistent& gi desprinderea grupurilor dependente privilegiate, res- ; Gees pre one doar de sistemul de cronologie cu pectiv a mesterilor specializati prin practicarea neintrerupté a pa ae pee ey comprimare mestesugului, Evident, in acest domeniu ipotezele ocup’ o pondere Re ae Nota ncluzia este sugerat4 de faptul ci insemnat’. Ceea ce pare si reprezinte un bun deja cAstigat pentru sees SLs intt- perioadi de timp relativ scurti o suit stiinta este cumularea, tn chalcoliticul tarziu si bronzul timpuriu, a THoahe comune tities Tol Ur on pe 2 an ee acestui set de conditii in unele regiuni din Mediterana Orientalé gi suralui din bijuteriile de la a oe . Smee dsAnttolinsi a Orientului Apropiat. Iran pentru obtis talutui fac i Se pune problema misurii in care dezvoltarea metalurgiei in a em ee Since Se fae tessa ose epee restul continentului euroasiatic este rezultatul unui proces de difu- aeons Lateran vata pentra Grea erp ee ziune. in acest caz precizarea c&ilor gi a ritmului fn care aceasth =~ ine un dubia pele decalsfali Ser ort eure inventie s-a lus devine obligatorie. Unul din indiciile cele mai ™ dintre Europa Contral& si Grecia. De plid’, fazele Br. , Ai si A2 din : iginii ul 4 ‘ 5 é amas ee Ree oe maia ee ca ae sistemul cronologic al lui P. Reinecke care corespund complexului mjc Emp ead facet cence en cronologie absoluta se adaugi similitudinea unor tipuri de Eee fntre cele dowd zone Inate in considerare, inceputurile bronzului central-european putind fi plasate abia in jur de 2600- 2500 LH. Daca datele stabilite pind acum se dovedesc a fi exacte se poate 38firava fiind vorba de un ac continand un procent miic (5,92%) de cositor, Acesta subliniazi nivelul scdzut de cunogtinte ceea ce explicd incapacitatea obtinerii bronzului standard (1:9 sau 1:10). O aseme- — ie oe nea ied fiatinsd in spatiul ae pashan nies fa mile” le metal, detalii de natura tehnologic’, unicitatea unor descoperiri nillé urmiatoare dup cum o dovedesc unele texte provenind din ere informatii devin mai concludente in misura in care, athiva palatului G de Ja Elba si piesele din nivelul de morminte eee ae ore i oy Se eaeee alte elements databile in Dinasticel Timpuriu [lain cimitiral regal dela Ur (cca. “ain igs cen Ca de exempla tipologia asezirilor, inclusiv 2600 L1H). Nu interescazi tn acest context, sursele cositorului degi cae Sie gic fizicd care atest apartenenta purtatorilor obtinerea lui constituia 0 necesitate absolut. Cea ce trebuie st se tienes tak on a ene ee ee Asemenea observatii sunt retintl este doar faptul c& realizarea bronzulni standard in productie Fiore et de mas& gi gisirea unor alternative (Pb, antimoniu, arsenic) se putea eh 5 o A u as Paral enc Tezultatul unei migratii. Pornind datora fie absentei resurselor, fie destinatiei aliajului (de exemplu, 7 Ronee. BOER Eee eee oglinzile Shang erau lucrate din bronzalb obtinut prin aliaju! aramei os os i ee on ipuriu cipriot (Stadiul Philia) inclusiv a cu plumbul), fic unei anumite traditii tehnologice. Mai cu seama ae ere at ne aoae alt xe au putut fi scoase in evidents aceast din urm& probabilitate poate fi corelati cu ideea de experi- Be te ae tall, eee iy 3 ae dintre Ciclade gi Grecia ment sia condus la sugerarea unei situatii particulare. De pilda, Jak ; Nui ae eat vices St Ithaca. : ‘ Jakar distinge, in functie de natura aliajului, tipologie $i tehnick mai Bee ee ete pera Orient 3 sb multe ,scoli” sau ,traditii in atelier” in Anatolia epocii timpurii a ers ea Cee grecesti si Peninsula Balcanicd trebuie si bronzului. Cicladele pot servi si ele ca exemplu in aceastA privint& OO onic eee comare eee Pare sii 0 confirme datele cel putin in ceea ce priveste metalurgia plumbului si argintului. 4 Price Cnn: ee ae Grotta- Pelos (Ciclade). Troia Pornind de la aceste eBteva date rezultd cia fost necesard scur- Ae eae ee ag once eee tne 2/0 perea unei foarte lungi durate de timp ttre inceputut -utilizirii cu cua ¢ ideal hee : ). Datele see calibrate merg fntimplitodre a metalului si momentul acumulirii de cunogtinje Ba Frey te mM oie see (cea. 3500 LHL) $i Amuq (Siria- stiintifice si telimice’ gi a cre&rli de conditii economice si sociale a loiali cA accastd cronologie long’ prezinta unele favorabile trecerii la pirometalurgie. { incoveniente tn sensul ci opereaz cu date ‘mult mai inalte decat di orte Ree Pein acelea stabilite pentru Mesopotamia. fn schimb, merg relativ bine in orice caz metalurgia a pretins dou’ transforméri majore sj rs andaeaie ties ta anume realizarea unui surplus constant fn sectorul bunurilor de wy aac, ; fat oe oe eee a ec oe Deal subsistent& gi desprinderea grupurilor dependente privilegiate, res- ; Gees pre one doar de sistemul de cronologie cu pectiv a mesterilor specializati prin practicarea neintrerupté a pa ae pee ey comprimare mestesugului, Evident, in acest domeniu ipotezele ocup’ o pondere Re ae Nota ncluzia este sugerat4 de faptul ci insemnat’. Ceea ce pare si reprezinte un bun deja cAstigat pentru sees SLs intt- perioadi de timp relativ scurti o suit stiinta este cumularea, tn chalcoliticul tarziu si bronzul timpuriu, a THoahe comune tities Tol Ur on pe 2 an ee acestui set de conditii in unele regiuni din Mediterana Orientalé gi suralui din bijuteriile de la a oe . Smee dsAnttolinsi a Orientului Apropiat. Iran pentru obtis talutui fac i Se pune problema misurii in care dezvoltarea metalurgiei in a em ee Since Se fae tessa ose epee restul continentului euroasiatic este rezultatul unui proces de difu- aeons Lateran vata pentra Grea erp ee ziune. in acest caz precizarea c&ilor gi a ritmului fn care aceasth =~ ine un dubia pele decalsfali Ser ort eure inventie s-a lus devine obligatorie. Unul din indiciile cele mai ™ dintre Europa Contral& si Grecia. De plid’, fazele Br. , Ai si A2 din : iginii ul 4 ‘ 5 é amas ee Ree oe maia ee ca ae sistemul cronologic al lui P. Reinecke care corespund complexului mjc Emp ead facet cence en cronologie absoluta se adaugi similitudinea unor tipuri de Eee fntre cele dowd zone Inate in considerare, inceputurile bronzului central-european putind fi plasate abia in jur de 2600- 2500 LH. Daca datele stabilite pind acum se dovedesc a fi exacte se poate 38presupune contemporaneitatea dintre inceputurile epocii bronzului central european siaparitia celor mai timpusii dovezi ale preluctarii metalului tt Europa Occidentald. Trébuic precizat ins’ ci nu este vorba decit de obiecte de podoabi, adici de perle in form’ de’ maslina identificate tn contexte apar{indud neoliticului final si tnee~ Putului chalcoliticului, Asemenea piese au apZrut in ceea ce se numeste fatada mediteranean’ a Frantei si anume in Languedoc, in complexe datand dintr-o perioad’ anterioard difuzirii campanifor- inilor, adicd databile pe la 2500 LH. Esie vorba ins’ de o producti modest maj important4 tn plan simbolic decat in cel real. Cici dé o tispAndite largd a tehnologiei cuprului In zon’ nu se poate vorbi decat in stransi legdturi cu fenomenul campaniform, respectiv, in grupele vatazian si Fontbouisse (cca. 2000 LH.) si anume in regiunea cuprinsé intre Rhdne si Garonne. Interesant este faptul c& analiza pritmelor objecte din metal provenind din aceast arie atest c& materia pti era extras din minereuri locale caracterizate prin bogatia in antimoniu. Pe durati tehinologia a chnoscut modificiri care Consiau fn introducerea, in jur de 2000 LH., a cuprurilor arse- nizate $i in diversificarea tipurilor. Abia la inceputul epocii bronzu- lui (eca. 1800 21, se poate vorbi de mai multe , scoli” care practic’ aw omplicate gi diferite, poate gi determinat de varietatea jucrate. _ Dowd ideei se cuvin a fi subliniate in acest context. Cea dintdi Priveste decaiajul temporal dintre Orient, Egeea gi Europa Occiden- tal. Cea de 4 doua este provocatl de constatarea ci tipologic si tehnologic piesele cele mai timpurii descoperite in Midi sau in Spainia nu pot fi derivate din fondul oriental, Este o situatie total contrastant’ cy aceca intAlnité tn Italia unde in culturile bronzului timpariu (Gaudo - Rinaldone - Remedello) au aparut pumnale de lip egeean si cretan. Aceasta constatare oblig’ la acceptarea ideii unel Oarecate autonomii a spatiului Europei vestice, poate datorata $i pozitici marginale in raport cu lumea oriental att geografic, cat si cul Trebuie mentionat inst faptul ci nu existA chiar un consens in aceastd privinta. De exemplu, J. Briard discut% dact nu cumva wnele pumnale (de ex. cele de la Taillebourg, Charente - Maritime) Sunt de origine cipriotd. Din pacate o dovadd clari ci aceste plese sunt autentice nu exist. Ipoteza ramane totusi prob- abilé deoarece pravurile rupesire din Alpii Maritimi si cele din unele alei acoperite din Bretagne reproduc varfuri de lance si pumnale de tip cipriot. fn acest caz devine foarte limpede faptul c& influentele orientale, respectiv egeo - cipriote nu lipsesc din vestul continentului european. Numai c& in aceasta regiune, difuziunea pe scar larg a ee ew metalurgiei este de dat mai recent si este in mare masura, cel putin in zona atlantica, legata de fenomenul campiform. De altfel, si in Anglia si in Inlanda, zone bogate in minereuri de arama si de cositor, introducerea metalurgiei nu poate fi disociata de traversarea Cana- lului M&necii de cdtre purtatorii culturii paharelor in forma de clopot. Diferenta fundamental este sesizabild in tipologia pieselor de bronz care se diferentiaz’ de modelele continentale si atest& ascendenta spiritului local asupra prototipurilor iberice. Este vorba de o anumit asociere intre varfurile Palmela cu topoare plate de tip breton, ca-si de inventarea unor tipuri particulare, de exemplu, halebarda. Este necesar si se atfagi atentia, fn acest context, c& asupra Europei atlantice nu s-au exercitat numai influente iberice. Europa centrala, prin Unetice a determinat modificari nu numai in zona de est, ci si in vestul si sud-vestul Frantei si chiar mai departe . De altfel, impulsurile si chiar migratiile avand ca zond-de pornire Europa Central av atins Franta de-a Jungul epocii bronzului, mai exact, pand fn perioada bronzului tumular gi a culturii ,campurilor de urne”. Acestor valuri li s-au opus contracurente insulare (cultura Wessex) sau nordice. Dar curentul central european isi pastreazi importanta. CAci urmand cursul Rhinului $i RhOnului cultura bron- zuluitumularaatins zona Tarilor de Jos gi, prin intermediul acesteia, spatiul scandinav. O atare migcare este dovedita de descoperirea, in mormantul tumular de la Orskovhedeluns (Iutlanda) atribuit celei dea doua perioadea bronzuluitimpurii danez (cca. 1400 1.H.), a unei sbii de tip Reinecke D. 1. . inciuda acestor dovezi privind contacte culturaleideea existentei unor centre autonome nu poate fi climinata. Ea este sustinutd de identificarea unor arii specifice fark legdtura spatial si cultural cu Asia Occidentala. Este vorba de Thailanda unde s-a dovedit practi- carea metalurgiei bronzului in jur de 3000 H., deci la o data care precede cu cAteva sute de ani inventarea bronzului in restul lumii vechi. Nu sunt inci imurite originile bronzului chinez. Judecind pe baza datelor actualmente cunoscute nu se pot exclude legaturi gene- tice cu unele complexe culturale central asiatice sau siberiene (gru- pul Ordos) si, in ultima instant’, cs vestul Asiei. Unal doilea certru important il constituie zona Agades - Azclik (Rep. Niger) unde cuprul nativ poate fi recoltat la suprafata solului siunde, au aparut, fara alte dovezi care s& ateste o viala sedentard, resturi de Ja activitéti metalurgice (lingouri, deseuri, obiecte de metal, mai multe cuptoare). Faza cea mai veche (Cupru I) sedateazi fn mil. 11 LH. (cca. 2000-1500 1.H.), Este interesant ca niste fragmen-te ceramice descoperite intr-un cuptor apartin neoliticului saharian: 4 S-a putut stabili cd in aceeagi zon’ activitatea a continuat In ceea ce D. Grebenard numeste Cupru Il, denumire nu tocmai potrivita intrucat ea acoperd si 0. see in care s-a practicat lucrarea alamei precum si metalurgia fierului in Adrar si la sud de Tiguidi. Spre deosebire de prima faza in care activitatea metalurgica pare s& fie apanajui unor mesteri itineranti, cuptoarele pentru reducerea fieru- lui provin din asezri in asociere cu ceramica de tip Teguef, Cinci date C, 14 plaseazA complexele intre cca. 1210 + 45 si 845 si 105 1H. Trebuile si se mentioneze ci alama si fierul se dateaz cel mai devreme in secolul V TH. Influenta cartaginez’ nu este exclusa in difuziunea metalurgiei fierului in Sahara. Prin aceasta descoperire centrele metalurgice africane rman: Valea Nilului (in mod evident legata de lumea vestasiatic’); Maghreb-ul cu elemente de filiatie ibericd, mai exact, campaniforma (Maroc, Orania, Mauritania); Ni- ger cu clemente cronologice dar nu si tipologice comune cu Mauri- tania; platoul Bandri (M. Nigerici). O alta zona de inventie trebuie sa fie considerat& America Cen- trala si de Sud, fntre datele cele mai timpurii se numir’ cele prove- nind din Columbia si Ecuador. Este vorba, in principal, de ariile ~ Tumaco - La Tolita care au dat cAteva'descoperiri interesante, Cea mai timpurie provine din agezarea de la Inguapi (Tumaco), sianume din cel mai vechi nivel precolumbian cunoscut si daiat aici in jur de 325 11H. Este vorba de marturii extrem de modeste constand din cAteva fragmente din srm& de aur de cea mai bund calitate realizate in tehnica ciocinirii. Deci, ne afm in fata unei etape incipiente in arta prelucrarii metalului a cSrei important este sporiti de marea vechime tn raport cu zona nordandina si cu America Central, ~ regiuni in care metalurgia este de dati mult mai recent’. Cat priveste metalurgia fierului exist de asemenea dovezi clare privind marea ei vechime in Orient. Chiar daca se face abstractie de folosirea oxizilor de fier drept coloranti naturali, nu exist4 nici o indoiala in privinta faptului cA cele mai timpurii obiecte de dimen- siuni apreciabile provin din zona amintit4, in special din Anatolia, Asifel, in cimitirul Chalcolitic de la Korucutepe datat in mil. IV LH. au fost descoperite dou’ maciuci din minereu de fier. Cu mileniul MI numarul pieselor lucrate din acest metal (fier meteoritic) spo- Teste. Sunt de mentionat aici bratara de fier provenind din campia Islahiye $i cele dou’ pumnale ceremoniale cu mner de aur de la Alaéa Hityak. Pentru mileniul al Il-lea fH. la informatia arheologic& Se adauga mentiuni din izvoare orientale (,,Tablita lui Anitta”, 0 scrisoare de la Tell al Amarna), texte care confirma practicarea metalurgiei fierului, valarea imens4 a pieselor lucrate din acest’ © metal, faptul cd ele fac obiectul schimbului de daruri intre suverani, monopoiul regal hittit asupra productiei de fier precum gi localiza- rea, in Kizzuwadna, a atelierélor si a magaziilor regale. Studiile lui Garstang $i Gurney asupra geogtafiei hittite au permis localizarea acestei provincii in teritoriul Ciliciei, deci intr-o regiune situatd in preajma muntilor Taurus. Este interesant ca traditia react aseazi zona de inventie a metalurgiei fierului undeva intre Marea Neagra si Taurus ceea ce presupune perpetuarea unor informatii foarte vechi, In lumina datelor de care dispunem devine limpede cdi dise- minarea tehnologiei fierului a fost conditionté de prabusirea statului hittit gi a incet&rii monopolului regal. Cert este ci scurt timp dupa cca, 1200 LH., adic dup& prabusirea nucleului regatului, piese de fier apar in complexe europene. Astfel dintr- un nivel cipriot tarziu IDB (eca, 1200-1075 1H.) identificat in Idation provin dou’ cutite din fier carburat (pria batere si cilire). Obiecte mici din fier au fost descoperite si in contexte miceniene tarzii si protogeometrice din Grecia continentala in subminoian, ca si in nivele databile in jur de 1200 la Ugarit. Pentru Orientul Apropiat central metalurgic impor- tant ramane Philistia unde au gi fost recunoscute si cele mai timpurii cuptoare pentru reducerea minereurilor de fier. De altfel, ascen- denta filistinilor asupra fornatiunilor politice atameice sau evreiesti se datoreste, fntre altele, stipanirii unor cunostinte tehnologice superioare. La extremitatea esticd a continentului eurasiaticine’ din Zhou, dar mai ales fn Qin si Han, metalurgia fierului, cu statut de monopol de stat, atinge cea mai inalt% performanté tehnologici - inventarea ofelului. inzona Dunirii inferioare, cele mai timpurii dovezi de reducere si prelucrare a minereurilor de fier se cunosc de la Cernatu de Sus (jud, Covasna), Dervent si Babadag, (jud. Tulcea), Lpus si Rozaviea (jud. Maramures), de la Bobda (Timis) si Dochin (jud. Caras-Severin). Toate aceste descoperiti se tncadreaz4 in nivele Ha Asau Ha B, Pentru regiunea de la nord gi est de Alpi descoperirile cele mai’ importante provin din Austria (Hallstatt, Waschenberg) si Slovenia (Stiéna, Magdalenska Gora), Mai ales Waschenberg a facut posibila identificarea unor marturii importante care atest4 reduceréa gi pre- luerarea fierului in aceasti zoni la cca. 750-400 LH. Intr-un moment ceva mai recent (cca. 600 LH.) se tn cadreazi situatiile din Europa vest-centralé (Heungburg, Hohenasperg, Mont Lassois). In acest context este necesar sd se atrag’ atentia cA difuziunea obiectelor de fier a urmat aceiasi tipologie standard constituita deja~ lanivelul epocii bronzului. Este clar c& acest moment a fost precedat pe la 1000 LH. poate gi mai devreme, de circulatia unei serie de Obiecte de mici dimensiuni straine de loc a Caror fant anunta perioada maximei fnfloriri a metalurgiei fierului. {n sfarsit, este de notat c4 in unele zone ale Europei Occidentale, inclusiy, in Midi si Spania, difuziunea metalurgiei fierului este strans legata de patrun- derea culturii cAmpurilor de urne reprezentat4 in Midi, prin necro- pola Mailhac I (sec. X-IX 1H.) urmatt de Grand Bassin I (Ha. Csau UFK IV). Dar in cimitirele amintite prezenta obiectelor de fier rimane modest’, ca siin Europa est-alpina. Doar cAteva piese provin dinM. 14de la Mailhac, un mormént care face tranzitie dela Mailhac Ta Mailhac IL. Aceasti traditie culturali (UFK) supravietuieste in Midi (Languedoc) siin Catalogna pina in sec. VIIH. Asupraacestui fond se vor exercita SE ae. si Villanova si, mai tarziu, greco-etruscd determi procesul irecerii la cea de a doua epoci a fierului sau Laténe, perioada veritabilei infloririi a oii metalurgiei. in aceast4 noua faz’ cronologic’ si cultural centrele mari meta- lurgice din intreg continentul european de.la Nord la Alpi gi de la Nord de Dunare - rim4n Franta Oriental, vestul Germaniei (Heu- neburg), Austria (Waschenberg), Slovenia, (Magdalenska Gora), Muntii Orastiei, Moldova (Lozna, jud. Botosani pentru prelucrarea fierului de balt4), Polonia cu intinsele cimpuri de cuptoare de la Skaly Kunoy, Boiestzyn, Lomno, Slupia Nowa sau S. Stora, Swieto- mirz, Judecind dup’ datele C. 14 stabilite pana acum inceputurile functiondrii centrelor poloneze asociate cu exploatarea tminereuri- Jor de la Rudki este legaté de prezenta, la nivel Lt B, a celtilor din zona. Ele continua sa fie in functie pand tn perioada culturii Pzse- worsk. O problema deosebit de important’ este aceia a mediilor care au j favorizat aparitia si dezvoltarea metalurgiei, ca $i condijiile disemi- narii ei. Discutia nu poate fi abordatt in afara lAmurini statutului metalurgistului fn societ&tilor primitive, nu atat in planul concret al yietii materiale cit mai ales, in mit, Totul trebuind s& fie raportat si ja locul materialelor si culorilor in simbolistica. fn legiturd cu acest aspect este necesar s& se retina faptul cd in societatile primitive si antice asocierea intre diferite astre si metale (de ex. aur=soare; argint=luna), ca si dintre diferite zeitati si metale (de ex. dintre arama si Astarte sau Venus sau dintre Jupiter si cositor) constituic © regula care explicd legatura dintre metalurgie si cosmogonie, dintre metalurgist si miturile cosmo- sau antropogonice, dintre metalurgist si puterea politic’. Pornind de la fapte arheologice side 44 la termenii cu care sunt desemnate diferite metale fn texte antice S. Miller, Branigan, Dickinson, Bouzek $i Maxwell-Hyslop au atras ntenfia asupra interdependentei dintre templu gi:prelucrarea meta- De altfel, in acelagi sens merg gi observatiile lui Kilian care a stabilit dependenta de templu a unor ateliere pentru lucrat fier sia depozitelor de obiecte lucrate din acest metal. Aceast4 constatare impune concluzia ca inceputurile dezvoltarii, pe scara larga, a meta- lurgiei a fost determinaté dé considerente de natura religioasé si nu din nevoia de a gisi o nou’ materic prima. De aici rezultd gi ideea ch extinderea utilizirii metalului din sfera religioasi tn sfera vietii materiale & pretins deturnarea de 1a scoputile inifiale prin unica solutie posibild si anume desacralizarea materiifor prime sia tipuri- lor de unelte si podoabe, funciiile rituale fiind conservate numai pentru unele din ele, respectiv pumnalul sau sabia ceremoniale cu tipologie gi ornamentie caracteristice. Pornind de la aceast4 consta- tare se poate trage, in mod automat, concluzia ci transmisia cu- nostintelor gi circulatia tipurilor de obiecte de metal a fost consecinta naturala a frecventirii sanctuarelor, a participarii la di- ferite festivaluri religioase sau a unor ceremonii funerare etc. Ob- servatia demonstrabil& in cazul Orientului si al Greciei miceniene, arhaice sau clasice nu poate fi restrins& 1a aceste societati. Cici analogii pot fi gisite i fn neoliticul gi bronzul european. De pilda, fn Anglia, la Windmill Hili sau in preajma unor morminte megalitice cum sunt cele din Cotswald - Severn existd indicii ci au avut loc nu numai acte ceremoniale, ci ck ele au functionat si ca centre de producti si de schimb. ceea ce priveste pozitia sociala gi ideaticd a metalurgistului, aceasta poate fi reconstituit’ pe baza unui studiu comparat al mito- logiilor indoeuropene, asiatice, africane $i americane. Este intere- sant chiar de constatat cum un anume tip de descoperiri arheologice confirma traditia mitologic’ si statutul inalt de care se bucur’i meta- lurgistul si olarul in toate societitile vechi. Obargia acestui statut st in functia ce li se atribuie metalurgistilor in crearea insdsi a univer- sului, Capacitatea de a recrea un model zeiesc fn virtutea puterilor magice pe care le detin, locul lor in miturile cosmogonice $i in creatia omului gia culturii sale explicd autoritatea de-care se bucurd precum si relatia foarte strAns% gi foarte special cu autoritatea politica. Aceasté ultima particularitate rezultd si din calitatea de fauritor al insemnelor magice ale puterii. Relatia particulara dintre sef (rege) gi fiurar se demonstreaz’ gi arheologic prin descoperirea de mor- minte din al ciror inventar fac parte ,,regalia” si truse de metalurgist. Nu se poate s% nu se caute in aceast& legatura special origineapozitiel privilegiate a unor mestesugari (metalurgisti $i olari). poate admite chiar cd pe fond mitic se va elabora: siideeade monopr “Tegal sau de stat, controlul asupra atelierelor sicomercializ&rii unor produse poate si legat de faptul ci numai regele sau geful era posesorul acelui tip de putere negativa care avea functia de a desa- craliza obiectul muncii. Fara indoiali ci inventarea metalurgiei aramei, bronzului si j fierului nu a insemnat scoaterea din uz a materiilor prime traditio- — nale. Cel mult a determinat o restrangere a ponderei lor in functie desectorul economic sau de aria cultural fn care erau intrebuintate, de regula, in functie de accesul la resursele naturale, dar side unele — asocieri magice. Observatia este valabild chiar: sifncazul Laténe-ului cand fierul devine de folosint4 quasi general, B. Ob{inerea mijioacelor de subsistenta Aga cum s-a mentionat mai inainte nu exist un punct de vedere comun nici mécar printre arheologi pentru a desemma etapele mo- dului de obtinere a subsistentei si nici trasdturile reale prin care se definesc, In general, aceste deosebiri sunt determinate de scoala filosoficd sau antropologici Ja care au-aderat, de viziunea personal 4 unui arheolog sau aitul asupra evolutiei umanitatii, in genere, de tipul de informatii cu care se opereaz’, de tendinta dea proceda sau nu la o triere sau o selectie a informatiei etc. Varietatea manierelor de abordare a problematicii enuntate este provocati, in Special, de numeroasele puncte de vedere exprimate in legituri cu definirea unor tipuri de comunitati primitive gi fn legéturi cu valoarea de model a acestora pentru reconstituirea societatilor trecute. De exemplu, se discuté (Nurit - Bird David, Richard Lee, Schrire, Susan Keat etc.) asupra misurii fn care vanatorii - culegitorii actuali deschid o fereastra spre inceputurile umanitatii, adick reprezinti cea ce Susan Kent numeste ,van&tori-culegitori reali” si ofera un model arhetipal pentru vandtorii- culegitorii paleolitici. Pe de alti parte, viziunea globalistt a tai Wallerstein care opereazi cu concep- tele de sistem universal si minisisteme clasificé in ultima categorie $i pe vandtori- culegitori si pz horticultori. fn acelasi timp neoevo- lutionistii recurgand la conceptele de mod de productie si de revo- lufie traseazA modele ipotetice sau abstracte (V. J. Thomas si A. Sherrat). _ ~ Fara indoiali aceast% preocupare gi confruntare de idei este beneficd gi importanta pentru mai clara definire a conceptelor si a argumentelor. Dincolo ins de aceast{ controversi riman citeva concluzii asupra valabilit&tii clrora nu poate s& subsiste vreo indoia- 1, Astfel a devenit evident c& sistemele cronologice stabilite pe criterii-arheologice-nu sunt relevante la_nivelul economiei si al structurilor sociale, Ci dimpotriva, datele antropologice si cele arheologice au scos in evident faptul cd orice comportament uman are tendinga de a transgresa subdiviziunile cronologice bazate pe criterii tipologice sau tehnologice arbitrare. Cea de a doua concluzie interesanté priveste reconsiderarea gi redefinirea stirii pradainice. Mai exact, este vorba de excluderea unor concepte precum poportu- nism” sau ,,mentalitate pridalnict”, ,pridare ocazional’”, ,atitudi- ne nepasdtoare” cu toate implicatiile negative care deriva din acestea > pridare fart discernimant, quasianimalict, adic fri principii, credinta gi scop asociata cu lipsa de cunostinte, grija, efort, planifi- care. Acestei viziuni i se opune aveia a lui Geliner care vede fnsistemul de obtinere a hranei doar 0 componenta a universu spiritual al oamenilor primitivi. Bl atrage atentia asupra fenomenu- lui mental prin care comunit&tile umane sunt integrate intr-un sistem cosmic al redistributiei. ‘in cadrul acestei proiectii mediul) natural in care isi duc ele existenta este asimilat rudelor care obligatia de a le asigura hran&. Raporturile cu mediul sunt as transpuse in sfera relatiilor de rudenie in care a da $i a lua reprezinta obligatii complementare si reciproce. Latura ceremoniald a activi- titilor economice a putut creste pe o asemenea idee. Punctul de vedere sustinut de Tim Ingold dupa care vandtorii culegitori isi aproprie resursele nu sile procurd se calcheazA perfect pe acest tip de mentalitate, O asemenea viziune se opune teoriei clasice a pridalnicilor elaborata de Stephens si a permis introduce- rea unei terminologii mai operante cum sunt ciutarea, mAnuirea © resurselor si specializarea, Totodata s-a atras atentia asupra impor- tantei raportului dintre cantitatea hranei obfinute/maximizarea ra- tei efortului/cresterea resurselor/cresterea demografic’. Ultima’ coordonatd determinand cresterea efortului pentru cAutarea hranei,, supraexploatarea tesurselor cu consecinte extreme - slibirea randa~ mentului si lirgirea dietei. Mai cu seama randamentul slab compa- rativ cv marimea efortului depus au impus solutii alternative. intre acestea, reducerea timpului de ciutare prin domesticirea cdinelu! trecerea la cultivare si cregterea animalelor ca substitute la vandtoa- te si culegere, . 4 in fine, au fost gisite explicatii plauzibile la extrem de marea diversitate $i la flexibilititii grupelor umane. De data aceasta este yorba de trasaturi ale psihicului uman gi de tot ceea ce tine de © comportamentul uman, in general, si al diferitelor comunitati pri- © reprezintS, in ultima instanti, expresia memoriei grupului. Mai — exact, se bazeazi pe intreaga informatie acumulata si transmisa oral, uneori pe o durati de 3-5 generatii, Trebuie si se adauge insd cd observatiile stocate ca urmare a contactului nemijlocit cu realitatea imediata i se adauga alte surse, ritualul gi mitul. Rolul informatiet stocat& in ritual si in mit de a lungul unui timp a cdrui durat este imposibil de stabilit este echivalent cu experienta reala. Pe baza ei se pot gsi solutii in cazul unei situatif critice, o stare de stress create mai cu seama de schimbarea tipului de mediu familiar, migratiilor, stramutirilor etc, Deci, indiferent de solutiile de inmagazinare cu- noasterea, in primul rand, cunoasterea resurselor locului std la baza_ scenariilor adaptative. Evident, gradul de variabilitate depinde, fara nici o indoiala, de sentimentul libert4tii nelimitate in utilizarea fcestor resurse, ca reprezentare metaforica a reciprocitatii genera- lizate. fn acelasi timp, nivelul dezvoltirii tehnicii si al cunostintelor au impus preferinta pentru un anumit tip dé activitate sau pentru o Anumité resursd. ‘Nu este usor de stabilit felul in care au functionat aceste-norme tn diferite situatii concrete intr-o etapa istorica sau alta, Se poate afirma c&, indiferent de perioad’ - paleolitic, neolitic, sau epoca metalclor datele arheologice ofer’ suficient& siguranté pentru a 8 c&, in mod normal, reguia o constituie extrem de marea’ variabilitate a comportamenteior economice in ciuda unui fond comun de trisiituri specifice. Exemplele cele mai graitoare le repre- 2int’ ,vanatoarea selectiva” si constituirea ,,provinciilor agrare”. Acesta este gi motivul pentru care trebuie si se recunoasci natura Suprageneralizatoare gi excesiv de subiectiva a exemplelor cu care se opereaz% in acest domeniu de cercetare. y Fundamental tn orice studiu de arheologie comportamentalé rimAne precizarea momentului gi tras&turilor care diferentiaza un tip de activitate comun omului gi marilor carnivore. in acest context este necesar s& se atrag’ atentia asupra lungii perioade din existenta umana dominati de modul de viaté vanatoresc. Are prea putind important’ dac& era simplu colector sau pradator fard sau cu tehnica fisticat%, Sernnificativa ramane doar marea duratd a acestui timp gi trisdturile psihologice pe care le-a determinat adicé spiritul de competitie, agresivitatea, violenta, dar si agilitatea, capacitatea de a reactiona cu rapiditate etc. Exist cAteva caractere care deosebesc vandtoarea umana de cea animal. Cel mai important dintre ele rimane faptul cd, in mod normal, omul apeleaz4 la o serie de comoditéti sau instrumente pentru a-gi atinge scopul, Cea de a doua diferent const in natura cooperativa si diurnd a vandtorii umane spre deosebire de vandtoa- rea individual gi nocturn’ proprie animalelor prid&toare. Este important de precizat c4 pe acest fond se va ajunge la stabilizarea grupelor de Jucru (bandelor de vandtoare), proces care a contribuit ladezvoltatea spiritutui comunitar ¢i la fixarea dimensiunilor comu- itétilor primitive. Se adaugé practicarea vandtorii selective, obiec- tul vahdtorii find indeobste, animalele tinere sau puii. De altfel, Max Linder studiind comportamentul animalelor gi tehnicile de vandtoa- re ale populatiilor primitive si raporténdu-le la procentul claselor de varst& al animalelor descoperite in aseziri paleolitice a putut demonstra realitatea acestui caracter selectiv al vandtorii. Exemple-je de la Terra Amata, Taubach, Pincevent, Neutnark pot fi citate favoarea acestei idei. Selectia vanatului a impus pe duraté depend. en{a grupurilor umane de © singurd specie sau de un numar restrans de specii. Consecin{a ultima a acestei atitudini a fost treptata res- trangere a liberului acces la resursele naturale si delimitarea rign- roasé a teritoriului de nomadizare. La randul ui, controlul teritoriului a avut drept efect stimularea sedentarismului sau, mai exact spus, controlul nomadismutui. De‘aceea bandele de vandtoare. au trebuit s8 se miste, In mod obligatoriu, ttre niste limite terito- Hale fixe. $i, sub dubla presinne, cea demografict si ceaa caracterului) selectiv al vandtoril, In conditiile supraexploatrii resurselor unica alternativa de supravietuire a rimas ocuparea unor teritorii de | vanatoare noi, .. Este necesar si se atragi atentia si asupra faptului cl aproape fi intreg paleoliticul (fac exceptie nivelele magdaleniene 9i aziliene), grupurile umane nu au practicat nici o forma de stocaj extracorporal, adic nu au fost obignuite si realizeze rezerve de hrand. ,CAmara” camenilor din paleolitic 0 constituie medivt tnconjurator din care igi extrageau, de cele mai multe ori intr-o maniera controlat’, mij- loacele de subsistenta. Ar mai fi de addugat ci norma era consuma- rea integral a animalului. Studii extrem de atente au reugit sf identifice urme de uneite de sitex care atest fracturarea intentionaté a oaselor lungi pentru detasarea maduvei, ca si irgirea ghvrii occi-” pitale in vederea extragerii creierului. in fetul acesta se adaugé un supliment inseranat de hrand. impresia bazat’ pe dimensiunile gru-_ purilor umane si pe procentul mare de oase de animate provenind | din aseziri sau din ,,méacelarii”si, mai cu seama, pe observatiile emografice, pe timpul afectat de catre vanitorii- culegatorii si hor- Ucultorii actuali activitatilor Indice au dus la. o anumit’ idealizare a. acestei perioade si la operarea de c&tre Richard Lee, Irven De Vore | si Sahlins Marshall cu conceptele de ,,paradis”, epoca abundentei”, Ei au fost urmati de G. Camps care extinde aprecierea de la umani- tatea primitiva contemporani la umanitatea triitoare in perioada anterioari neoliticului, Una din tasiturile importante ale unci asemenea viet paradisiace find discontinuitatea timpului de tucrn si putindtatea acestuia (2-4 ore medie zilnicé de efort), ca gi incom- pleta utilizare a fortei de munca gi a resurselor naturale. Numai fn aceste limite G. Camps introduce conceptul ,, Varstei de aur” sau al »Paradisului pierdut” si-i cautd originile in schimbarea catastrofali, a conditiilor de viata odata cu inceputurile neoliticului, intr- adevar primi cultivator trebuie si se fi simtit extrem de vulnerabili in conditiile unei producti de 70 kg de cereale la hectar si al nesigu- 50 ¥ rantel provocatéi de capriciite naturii, Totodati cultivarea sotutni ca gi domesticirea gi cresierea animalelor presupun mrirea timpului Ge lucru, sporirea forjei de munca gi un efori constant, De aitfel, analize tiguroase efectuate in ageziri ca Neumark, Btiolles, Pince- vent ingaduie st se afirme cli oantenii paleolitici au fost capabili si ating’ © relativa abandenti cu un efort fizic minim. Un singur exemplu este grilitor tn aceastt Dean complex al asezarii de la Pincevent (La grande Paroisse, ita) a facut posibild recons- Utuirea dietei grupului de vindtori revenit periodic in aceastS ageza- Te temporard $i anume aproximativ 850 gr/individ/zila carese adaugh nuiduva gi alte alimente saplimentare rezultand din pescuit, prinde- rea pisarilor gi cules, Daca se incearc’ a se giisi 9i alte explicatii la realitatea sugerata mai sus atunci nu este gresit si se afirme c¥ in paleolitic ingeniozi- tatea si spiritul de colectivitate, din care nu au Hipsit regulile redis- (ributiel generalizate au Compersat slaba dezvoltare a tehnicii sicd av asigurat wn nivel de trai suficient de inalt pentra a face posibilé nu numai supravie(uirea, ci gi progresul gi o viata spiritualk intensi\, Cat priveste observatiile arheologice este de retinut complemen- taritatea hominid/homo/vandtoare. Chiar dacs observatiile din Africa de Sud au fost puse subsemnul indoielii, totalitatea descoperirilor din estul Africii (Ome, Oldoway, oobi Fora, Karari) au demonstrat c4 vaniitoares este inseparabila de existenta hominidelor timpurli, indiferent dact se°tnscriu pe ramura principald sau colaterali, Astfel, in asezarea KBS din Karari (E de lacul Turkana cca. 1800000-1600000 de ani) apar pe langi unelte si oase sparte Ge pore, gazela etc. , iar fn asezarea HAS din acceagi arie cultural’ resturi dintr-un hipopotam, Se vaneaz% in p # faund de apa (hipopotam, crocodil, pegti) si de savant paduroasé (rinocer, Proboscide, bovidee, porci, equidee). Reusita in astfcl de operatii electuate deo fiintii slab dotat’ din panct de vedere ficiesi dispundnd de un bagaj extrem de rudimentar de unelte (unelte rund, aschii, rizuitoare) ou era posibila fark dezvoltarea inven- livitatii $i o cooperare perfectd intre indivizii care. compunean gru- pul respectiv. Aceasta este de altfel, aga cum s-a mai amintit deja, si \rasatura care desparte vanaitoarea carnasierelor sia radelor noastre cele mai apropiate de vandtoarea umani. Ei i se pot adinga, ca elemente distinctive, rolul pe care-1 [joacd barbatii in aceast& operatic sipractica transportirii hranei in sdlas. Ambele caracteristici presu- pun sealizarea diviziunii naturale a muncii $i gisirea uno solutii pentru transportarea proviziilor, " ‘Trecerea la etajul urmator al paleoliticului (paleoliticul inferior) 8marcheazi un salt considerabil, Saltul nu vizeaz’ atat metodele de vandtoare, care par s4 riman4 neschimbate, nici modificarea utila~ jului, Caci in ciuda aparitiei unot tipuri noi si mai diversificate de unelte - toporase de mand, triedre, despicktoare, diferite tipuri de unelte de prand, omul nu dispune de arme eficace de vandtoare. Totusi descoperirea, la Kalambe Falls (Tanganika) a unei miciuci din lema ne d& dreptul s3 se ‘pinuiasc’ ch unelte arme lucrate din acest material, au fost inventate in aceasta perioad’, tocmai pentru a intregi setul uneltelor din piatr’ gi pentru a spori eficienta mun ii. Observatia de ia Kaiambo Falls este confirmata de cercetri intre- prinse pe oase provenind de la oobi Fora si Oldoway, S-a dovedit €& doar 8,6% au urme de thiere gi ch sestul prezinta urmele unor sparturi si lovituri date cu miaciuca, Saltul la cafe s-a facut aluzie mai sus se feferd la dowd aspecte. Pedeo parte, la local pecare inesp sil detin’, in alimentatic, marile ierbivore (elefant, rinocer, hipopotam, cerbul urias, bovide). Pe de alti parte, este yorba de schimbarea regimulul alimentar prin con- sumarea carnii coapte sau fripte. Mai ales, ultima inovatie pare s4 fi avut efecte asupre structurii anatomice gi anume, reducerca apara- tului masticator cu efecte secundare importante adicd scuriarea craniuiui, reducerea praului supraorbital, gracilizarea scheletului facial. : 4 Din pacate cele mai multe din formele de obtinere a mijloacelor de subsistent’ amintite nu sunt atestate arheologic decat in mod exceptional. in mare masurd practicarea lor este presupusd pe baza analogiei etnografice in virtutea impresiei c& yanatorii- culegatorii de astazi sunt ,,reali” adici nu au fost contaminati sau acuituralizati de grupe mai avansate. O asemenea ¢ntreprindere contine un pro- cent mare de hazard in conditiile in care cercetarea antropologica modernii a scos in evident extrem de mara yariabilitate a compor- tamentelor economice in cadrul acestor comunitati, precum si fap- tului cA asupra unora dintre ele $-2 exercitat timp de mii de ani presiunea unor grupe: maiavansate dela care ausi fost preluate uncle tehnici, de ex. cresterea caprelor th Kalahari, Independent fnsd de acceptarea sau nu a unei culturi panvandtori-culegator sauaunui - sistem universal ia care s-ar integra nu se poate nega cd ofer’ un model de mod de viata, de manicra de adaptare la mediu, un tipde ethos in care intr’, in mod obligatoriu, egalitarismut si redistribuia. Problema cea mai dificil este demonstrarea practicarii culegerii hranei vegetale care este mai curind presupusd decit dovedité. Arheologia dispune totusi deunele dovezi indirecte cum suntcopro- litele de la Terra Amata, pietrele rotunde care au putut servi pentru 52 : oe eS oS dian deta Obrgeie ee le la Olorgesaillie, cAtiva samburi, polen % oe Ehringsdort (Germania) si Neumark in Deeaa ig. ic), Documentatic insuficient’ totusi pentru intelegerea exacta a ponderii pe care a jucat-o culegerea in existenta oamenilor din paleolitic, Un indioiu indirect este furnizat, aga cum s-a precizat, de vanatorii-culegitoril actuali, numai cd 1a acestia are foarte mare important mediul geografic in care isi duc existenta. Astfel, vani- toriii-culegétorii din tinuturile periglaciare sau din padurea nord- conten sunt dependenti de vanat, cata vreme la anit alee ton din padurile ecuatoriale hrana vegetala este a sees) Probabil ca si in paleolitic cele doua categorii de he 1u oscilat in functie de conditiile climatice, de faund si flora. g icum pana la noi au ajuns, mai ales, dovezile legate de van&toare. foot este pee lee Sacer ara ! interglaciare si a iz ene a atinge 0%, in-conditii so ees asemenea, judecind dup’ cantitatea de oase de pasire si de Ld sia eae poate admite ci prinderea si Jenne ie patil oca le care incep sa capete o oarecare important’ abia n paleoliticul superior, mai exact, in magdalenian. Dovezi mai timpurii sunt cele dela Neumark-Geisel care au continut pe lings oase de mamifere mari(rinocer, elefant de padure, cetvidee, bovide e cai) oase de pasire side mamifere mici, De asemenea, la Gibraltar nivele musieriene au aparut oase de peste. Rezultd din aceast& pe ae principal de obfinere a hranei ramane vanatoa- dee le , freeventa asocierilor de fauna si unelte confirma tn ceea ce priveste metodele utilizate nu e: i paleoliticul inferior sd se fi recurs ja vandtoare oe ajutoral focului. Acheulenii: au depasit deja stadinl in carese preferd animalele de talie mic4, puii sau animalele mari rinite. Este drept cA la Terra Amata predomin& puii de elefant, dar sunt vanati si iepuri, chiar in numir impresionant. La Torralba (Spania) se atact animalul adult utilizandu-se hiituirea spre mlastini, Jar Ja Olorges- saillie, in ceea ce s-a numit ,Hippo Banda Site”, pe o suprafata de 10 x 5 ma fost gisitd, ,in situ”, carcasa’ desarticularizatd a unui hipopotam ceea ce i-a facut pe descoperitori si vorbeasc’ de ,mace- lirie”, dup’ cum in cazul Torraibei nu s-a putut evita termenul de pabator”. ined doud noutiiti caracterizeaz’ aceastd etapa. Sistemtul pendularii sezoniere in functie de migratiile vanatului si constituirea unor halte fixe de vandtoare. Este cazul asezarii de la Terra Amataunde wnsprezece ani in sir, acelagi grup de yandtori a revenit t aceeasi perioada a anului (aprile - iulie) pentra avana. Terra Amat comstituie deci o dovad’ cert’ ci in paleoliticul inferior s-a ajuns fa © anumitd organizare a vandtorii gi la stabilitatea bandelor de vand- toare. De asemenea gradul de reflectic, posibilitatea stabilirii unui plan strategic sugereazi un nivel reiativ tnalt al dezvoltirii inteli- a gentei gi al limbajulni articulat. in aceast§ perspectiva pare destul de stranie asocierea vindtoa- 7 rea mare si canibalismul. Independent de discutiile fn leg4turii cu interpretarea acestui fenomem, riniéne faptui de existenta - consu- marea cArnii propriilor semeni, 6 dovads tn plus c& hotarul umani- tatii a fost depasit, Paleoliticul mijlociu inseamna trecerea la metode mai elaborate de vanStoare, fari ca vechile practici si fie abandonate. Aceste | metode noi constau fn folosirea, in proportii greu de stabilit, a armelor de aruncat la distan{¥. Sigur suli(a (descoperita la Lehrin- gen, Germania) armata sau nu ce un varf de piatra sau os, eventual 4 a bolasului si, mai ales, in inventarea gropilor - curse si chiar a unor curse mai elaborate cum sunt cursele cu greutate sau cu are, Struc- 4 tura utilajului litic in care predomina uneltele pe agchie de dimen. siuni mai mici (varfuri, rézuitoare, agchii denticulare, ascii cu | Scobitura) si, in faze mai recente, pe lam’ {a tipurile mai vechi adaugindu-se daltita si cutitul cu spatele tesit sugereaza ideea cd Succesul la van&toare al neandertalienilor sau at paleantropilornua ~ depins de invenjiile tehnologice - prepararea nucleului, extinderea tehnicii retus&rii si diversificarea relativi a tipurilor de unelte, cide adancirea socializ4rii vindtorii si de realizare a unor procedee noi, adicd trecerea la vanitoarea cu curse. Ca gi in etapele precedente metodele utilizate tind s4 evite contactul direct dintre vanitor i a vanat, preferandu-se urmarirea vanatului de ta distanta si atacarea Tui numai in momentul in care animalul a fost facut inofensiv. Dovada practicirii acestei metode a fost de mult vreme ficutd prin studiul comparativ asupra materialului osteologic recoltat din loca- litatile: Taubach (Ig. Weimar), Maver (Ig. Heilderberg), Ehringsdorf (ig. Weimar), Sissenbom, Emendingen (ig. Baden), Neumark (Ig. Halle), Mosbach gi Steinhausen (pe Murr). Procentul mare de ani- male tinere (clefanti si rinoceri) la Taubach, Maver §i Ehringsdort Faportat la numaral de animale adulte demonstreazi utilizarea sigu- ria gropilor - curse. fn vreme ce predominarea oaselor de animale adulte aflate in conexiune anatomicd sugereaz’ mai curand o catas- ‘trofa naturalé sau un cimitir de elefanti. Paleoliticul mijlociu reprezintA si iceputul specializirii vanSto- tii, Fara tndoiala c4 acest proces este consecinta fireascd a tendintei de delimitare mai strict a teritoriului de nomadizare a diferitelor comunititi sia adaptirii lor Ja conditiile naturale ale unei arii geografice date. Dat, se pare cd nu este vorba numai de atat, Exist Suficiente indicii ci unele grupuri au devenit dependente de anumite conditii geografice si de vanarea anumitor Speci de animale. Este cazul vanatorilor de ursi de pester’ cantonati in zonele inalte ale Europei din Alpi panda fn Europa centrala (Ungaria), vestul Penin- sulei Balcanice (Jugoslavia) si vestul Romaniei, Proportiile diferite- lor speci de animale in deseurile culinare ale musteérienilor constituie indicii importante in Sprijinul acestei informatii. La Kra- Pinta Jugoslavia), la Certova Dira si Chipka (Cehoslovacia), la Erd ifn muntii Bulk (Ungaria) predomin’ oasele de urs de pester’. La ‘Teubach si Ehringsdorf proportia este in favoarea elefantilor $i rinocerilor, La Ripiceni TV si Molodova vanatul preferat este ma- mutul. Indiferent insi de aceasti specializare, in musterian ca sifn paleoliticul infetior speciile preferate riman elefantul (inclusiv ma- mutul) si rinocerul, in vreme ce alie Specii (cal, cervidee, etc.) detin un procent mic, uneori chiar de neluat in seam. Casiin perioada precedenté in musterian au functionat asa zisele »mdcelarii”. La Neumark, de pild’, urmele unor activit&ti speciali- zate au fost reperate in afara taberei de vandtoare. Structura mate- tialulai osteologic atest faptul cd, in afara cervideelor care reprezint& animalul dominant, elefantul, rinocerul si bos primige- hius au fost supuse unor veritabile disectii. Dovada 0 constituie . vertebrele cervicale tiate, prezenta oaselor despicate, existenta unor parti de schelet (cap, torace) in conexiune natural’, Casiin perioada Precedent’ rimane dack nu neinsemnat, in orice caz, greu de precizat locul jucat de prindere, pescuit si culegere in existenta comuitatilor musteriene, Sigur, neandertalul a inceput si adune scoici (Pestera racului, Gibraltar) si s4 consume peste, dar locul acestor specif tn obtinerea! ‘subsistentei ramanederizoriu, Dupa cum raman, deocamdat&, unice dovezile care atest culegerea de la Ehringsdorf si Neumark. ‘Trecerea de la forma sapiens sila cuiturile paleoliticului superior coincide cu progrese insémnate tn economie. Se poate ae ca paleoliticul superior inaugureazi era utilizArii mai complete aresur- Selor alimentare dintr-o zon& dat%, Chiar daca in ceea ce priveste ieee torino noastre ace in continuare sumare, exist’ in schimb evidenta cresterii ponderi prinderii pasarilor si a pescui- tului. Aceasta inseamné c& strimosii i fosili agua hranei obtinute prin vandtoarea animatelor de talie mare un surplus, uneoriimportant, constind din pistri (in mod deosebit, potarichea ZBpe- zilor) $i pesti, inte care, somonul pare a fispecia preferata, cel putin decitre magdalenieni. Fenomenul este atestainunus prezenta caselor de pasire si de peste din agezAri, dar gi de locul pe care aceste specii fl joack in reprezentarile artistice. Este interesanté de exempin fnmultirea figuratilior de pegti pe musurd ce se avanseazd spre sfargitul paleoliticului. fn perigordian superior astfel de figurasiit sunt exceptii, in vreme ce in magdalenian abunda. Un alt argument in favoarea cresterii importanjei pescuitului {1 constituie cresterea numiruluisia fntinderii agezirilor magdaleniene situate de-alungul raurilor, mai ales, amplasarea lor in zonele de conflueny4 ale unor a ruri, fenomen care se poate explica prin migratia somonului, fn sfargit, uncle din unelteleinventate acum, undita dreaptiigi harponul putea fi utilizate si la pescuit aidturi de metode mai primitive cum erau prinderea cu mana, cu maciuca sau cu lancea, Pescuitul, cule- gerea scoicilor marine san de apa duice, culegerea melcilor ofereau un supliment important fn hrana epipaleoliticilor din nordul Africit sau din nord-esiul Italiei. ‘Vandtoarea a inregistrat si ea evolutii spectaculoase. Evident,” vechile tehnici cunoscute inc’ din paleoliticul inferior nu au iesit din uz. Haituirea prin incendiu, spre prapastii sau spre locuri inchise natural sau tarcuriartificiale, vursele continu’ si fie folosite. Se pare chiar ck unele dintre aceste curse sunt figurate in picturi, de cxemplu gropile - curs la Font de Gaume (Dordogne, Franta), cursele cu greutate la Font de Gaume gi Les Combarelles Dordogne, Franta),. Font de Gaume. Chiar dacd interpretarea unora dintre aceste figu- tafii este uneori fortat’, cel putin existenta tarcurilor nu poate fi pusé la ‘indoiali. Singurul motiv de indoial’ priveste alternativa capturarii animaicior in {arcuri si consumarea lor treptata, ceea ce ar sugeta deja trecerea la 0 altd forma de stocaj gi anume, formarea tarcurile la Niaux (Ariége, Franta), Lascaux (Dordogne, Franta) si de rezerve vii de hran3, fenomen care marcheaz& primul pas in 7 directia domesticirii animalelor. Aléturi de metodele traditionale apar ins’ si forme noi cum este vanatoarea cu arme de tras Ja) distant’, sulifa sau sAgeata cu varf de piatrd sau de os, harpuna Jansaie fie cu sarbacana, fie cu propulsorul. Folosirea unor arme care au'o fort’ mai mare de patrudere este atestata de vertebrele gi © omoplajii de ren perforati de projectile descoperiti la Mejendort si q Ahrensburg (Germania de Nord). De asemenea, unele reprezentart a de art par sd indice c& s-a folosit bolas-ul (La Pasiega, ‘Spania) si Jasso-ul (Les Combarelles) pentru vanarea calului. Ramane discu- tabilA masura in care in paleoliticul superior s-a trecut la vandtoarea ‘de aproape, adici Ja mascarea vanatorului ay | patrunderea I turma deaniamle, fn acest séns sunt interpretate, de unii cercetatori, acele figuratii care reprezint& fiinte fantastice sau purtand masti. Dar, nu este singura interpretare posibila si de aceea trebuie luata. cu rezerva de rigoare. Indiferent de metoda, van&toarea continua s4 fie 0 activitate colectiva, iar vanatoarea izolata sau individuala tre- buie s& fi fost o Intreprindere rar’, eventual gi femenind, nu numai O problem’ foarte discutat’ este aceia a dihotomiei dintre Eu- ropa occidental si cea orientala tn functie de animalul preferat de titre vandtoril paleolitici. In mod normal © asemenea discutie nici nu ar trebui si fie deschis’ intrucit anumite forme de specializare a vanStorii (zonal sau sezOnier’) dateaz’ tch din musterian. De altfel, nici in cazul paleoliticutui superior nu se poate stabili, foarte exact, 0 evolutie in timp a preferinjei pentru vanarea unei specii sau aalteia. Cici in realitate cazurile in care este vanati o singura specie constituie exceptii. Cel mult se poate afirma ca in Europa vesticd $i centrald renul este syne inmate in magdalenian. Astfel, 1a Kesslerbach gi (Elvetia) reprezints 80% si respectiv 75% din faund. La Mejendorf este vanat in exclusivitate. Cazurile mentionate nu trebuie 84 fie absolutizate, mai ales ci, de obicei,se constat4 variatii importantein ia faunei in functie de perioada climatica si de aria-geografics Specializarea pare si fie, Bat iO aerate eee de clim’, faund gi florl dec&t expresia unei anumite ingustéri @ preferintelor. Singura exceptie o constituie extrema specializare in vinarea renului a unor grupe de magdalenieni. Este una din expli- catiile care s-ar putea oferi pentru deplasarea lor spre nord. Si anume, urmarirea vanatului care-gi schimb& habitatul odatd cu in- cilcarea climei in Europa continentalé. Nu trebuie pierdut din. vedere nici incapacitatea de a reactiona creator Ja nou si nici de a gisi o alternativa la presiunea demografich. Situatiile amintite face dificil de trasat um hotar intre cele dou Europe, intre o Europ’ a renului si o Europ’ a mamutului. O asemenea dihotomie au poate sh functioneze nici micar in paleolitical final, pentru c& si atunci Europa central este 0 zona in care cele doud specii se suprapun (Kessierbach, Wildschauer, Rohrbach), iar mamutul nu este o apa- rijie rara in aria Buropei Occidentale. De pild’, Rouffignac a fost supranumitd ,grota mamutilor”, Caci a dat nu mai putin de 122 de reprezentiri ale acestui animal. in atare tmprejuraxi singura formu- lare corectA este aceea cA in Europa centrala ¢i esticd numarul localitatilor care au dat un procent insemnat de oase de mamut estemai mare. Este cazol agezirilor din aria cultarii Kostenki. este intariti de faptul cd statiunea de la PSedmost, socotité a fi ce importanta din Europa céntrala prin numarul indivizilor desea periti (cca. 500 de indivizi), nu ofera o dovada indiscutabila. Fap: c& aici toate oasele de mamut au fost descoperite in conexit anatomica ar sugera mai curaad o catasirofé naturala decdt opera a tumeroase gencratii de vanatori. a _. Este drept ci documentareéa intregii problematici este dificild, in} primul rand din cauza lipsei de claritate si tn al doilea rand din cauzay modestiei informatiei, Lucrurile sunt complicate de o serie de ano-| mali greu explicabile, cum ar fi contrastul dintre marea freevent reprezentarilor de bisonigi cai in arta paleoliticului superior si micul procent de oase de bison (sau boviden) si de cal fn agezirile din aria) franco-cantabricd (1 -2% sau 2 -3%). Numirul mare de oase de cat conservate-in perigordian superior de la Solutré nu poate infirm: cele spusé mai fnainte pentru ci este un caz unic si dateaz’ dintr- moment anterior marilor grote pictate si pentru ca scheleteledea se afid in conexiune anatomic’. Casi in musterian, in paleoliticul superior teritoriul de van&to este. restrins si este strict dependent deo agezare principala ta cai ‘Un grup vietuieste tot timpul anului pe durate foarte lungi, Do © constituie prezen{a’in ageziri (deschise sau pesteri) a oaselo vanate in tot cursul anului, Trebuie precizat ci observatia ¢ valabild $i penttu vanatorii de ren magdalenieni. fn acelasi timp existenta unor tabere de-yandtoare nu poate fi negati, fie ca es vorba de tabere folosite-o singura dati (Rabier, Franta) sau de mai multe ori (Pincevent, Corbiac - Franta, Cosova, Banat - Romania), inseamné ca cei care organizau tabara reprezint& numai o parte din grupul principal (barbatil valizi), in vreme ce cealalt parte ramane ja baz&. In unele cazuri chiar s-a putut constata o% tetitoriul pe care s-ay instalat taberele temporare de vandtoare.era dificil de locuit iarna (Pincevent). j Siabilitatea gi lunga durata a asezdrilor principale constituie un} argument important in favoarea ideii ci.au fost gasite metode pentru | conservarea cirnii $i a pegtelui gi deci pentru stocarea alimentelor: pentru acele perioade ale anului cand nu se putea varia sau pescui., Este vorba de uscarea sau inghetarea chrnii gi uscarea la soare gi la vant.a pestelui. De exemplu, este posibil ca pavajul cu pietre de rau | descoperit la Le Solvieux (Dordogne, Franta) s& indice existenta 4 unei asemenea instalatii pentru uscatul somonului. Trecerea la stocarea de provizii a insemuat un salt extraordinar | in mentalitate. Dela consumul imediat fri nici o preocupare pentru 58 gospodaria resurselor se ajunge prin intermediul vanatorii selective (cu conservarea resurselor vii) ia stocarea efectiv’ de hrani chiar dac& aceasta continua sa fie procurat& prin mijloace traditionale. Aceasta atitudine nov’ presupune modificari in organizarea muncii, omai clara distributie a obligatiilor intr-o comunitate dati, introdu- cerea unei anumite rationalizari a consumului de hrand fari a se stirbi obligativitatea reciprocititii, mai mare stabilitate (macar se- zonieri) intr-un habitat dat, elaborarea unui set de simboluri (marci, embleme) care si permita identificarea grupului proprietar. Mezoliticul ramane, prin excelent’, un model de economie de colaps $i totodat’ un exemplu tipic pentra ceea ce se cheami.,,efectul fondatoruini” si consecintele largirii dietei. $i aceasta, datorita fap- tuiui cd grupele umane au fost supuse la o presiune ecologic’ foarte dura. Sigur, raportandu-ne la conditiile glaciare care caracterizeaz’ perioada imediat premergitoare (incepand cu glaciatiunea Warm) afirniatia de mai sus ne apare ca nejustificat. Nu avem voie sé uitam insd nici faptul c& umanitatea era echipati tehnologic si psihologic pentnua face fata unor atari conditii gi cd deci era adaptata la un mod. de existent specific. Cat priveste marea fort’ a traditionalismului aproape cd nu este necesar a fi reamintitd fn acest context. Schimbérile climatice, floristice gi faunistice de la inceputul erei geologice actuale au.provocat fairi nici o indoial’, intr-un prim Tnoment a majoritatii colectivelor umane o stare fataid de colaps sau de paralizie. Supravietuirea nu numai ca societate dar si individuala sau fizicd nu era cu putintd decit prin eliminarea acestei stari prin elaborarea unei forme adaptative chiar si in limitele largi ale modu- lui vandtoresc.de obtinere a subsistentei. Trebuie si se recunoasch c& nu este vorba de o risturnare majora si ci ea nu s-a produs automat, ci cd a fost rezultatul nnor cdutari metodice si de durat&. Pe termen lung ins& efectul a devenit vizibil. Este necesar si se sublinieze, in acest context, cé noua era geologic’ si natura raspun- surilor adaptative pe care le-au dat diferite colectivitati umane a deterrainat un proces de diferentiere extrem de important, proces ce se va adanci odat4 cu inventarea agricuiturii, Expresia cea mai frapant& a fenomenului 0 reprezint’ gruputile retardatare, cu o putere. de supravietuire Reconstituirea etapelor de reelaborare a comportamenteloréco- nomice a fost ld numai in masura fn care au cipatat impor- tangé, fn demersul arheologic, stiinte si tehnici cum sunt palionologia si logia. in baza datelor furnizate de aceste domenii de cercetare au putut sa fie reconstituite, in detaliu, schim- barile in structura florei (si prin deductie si modificirile climatice).polinice zonale sau regionale gi diferite ansambturi culturale a fc posibild diferentierea fntre efectele datorate schimbérilor climati gi cele de naturi antropogen’. Se pot cita, cu titlu de exem situatiile constatate in Noyen-Est, la La Cure 4 Baulmes (J nord-vestul Italiei (lacul Ladro, Val Camonica, Tonale, Ise), Wé NE Yorkshire etc, Cele mai importante observatii sunt cele care atesta influenta antropogent: recesiunea pAdurii $i sporirea polenus rilor de ierburi, in special de la plante asociate cu defrisarea (lai nam, rozacee, liguliflorae, Ericaceae, Selaginella) si preze polenurilor de cerealia sau a plantelor care insofesc culturile (P tago lanceolata, Rumex, Centaurea Cyanus). De notat, aici, ca frigarea nu s¢ leagé numai de cultivare, ci si de intentia de a Juminisuri in pidure pentru a facilita vandtoarea. Este de notat a solutia de continuitate intre mezolitic $i neolitic care este reper si in plan economico-tehnologic, ‘ ‘ Rezulté din cele cAteva idei schitate mai sus cA transf mediului inconjuritor a obligat diferitele comunitati umane sa pi cedeze, in limitele economiei pradalnice, la modificiri esentiale i, modul de obtinere a mijioacelor de subsistenté. Intr4 in sta judecat& chiar gi acei vandtori epipaleolitici (ahrensburgienii - nienii, purt&torii culturilor Fosna, Komsa, Askola, Suomusjarvi $1 Desna) care eran atat de atasati vandrii renului incat lau urmat in) retragerea lui spre nord atingand, in mileniile 8-7 .H., Germania dé N, Silezia, NE Poloniei gi N. Scandinaviei (Norvegia), E. Scadinavie} (Finianda), basinul superior al Niprutui si Volgai. Sunt grupuri ca expioateaza resursele pe care le ofera tundra ¢i regiunea de la limit dintre tundra si padure, zona destul de fntinsa pe care sunt siliti $3 Ele reprezint& un exemplu tipic de specializare extrem’ in conditii trecerii de la pleistocen la holocen. Datoriti atagamentului fata de} modelul anterior se justifici desemnarea acestora cu termenul dey epipaleolitici. q Reactia marii majorititi a comunititilor umane s-a materializat, fine’ tn accentuarea unei tendinte care-si facuse aparitia deja fn’ paleoliticul superior si anumé tendinja de utilizare cat mai completa a resurselor naturale. Este o atitudine care se integreaza perfect in tipologia ,,prad&torilor” care dovedesc flexibilitate sau adaptabilita~| te sau fluiditate economicé (unii numese aceasta versatilitate ,opor- tunism”, chiar). Deja magdalenienii incepusera sa recurg’ si la alte resurse dec&t vanatul. Pescuitul, mai ales, pare s& fi jucat un rol) destul de insemnat in existenja lor, Asezarile azilo-romanelliene, dey pilda, ofers tabloul unor comunitati in care pescuitul si adunarea molustelor ocupS o pondere extrem de importantd in obtinerea hranci. Evolutiisimilare se cunosc din Africa de Nord sidin Orientul Mijlociu si Apropiat. In aterian gi iberomaurusian molustele de apa | dulce si marine, pegtele si meleii contribuie din plin la asigurarea gubsistentei alSturi de vandtoare. in unele cazuri chiar in exclusivi- tate. La Cap Ténés si Rahgoun (Algeria) de exemplu, au fost gasite eantitéti imense de melci side scoici $i nici un os de mamifer, iar la Abri Alain/Eckmiht (Algeria) au fost gisite numeroase oase de peste. fn iberomaurusian exist de asemenea si dovada indirect a eresterii importantei hranei vegetale fn alimentatie - descoperirea de tagnite. De asemenea in Kebaran (Palestina), la Ain Gev I se constat’ utilizarea complex’ a faunei si posibila recoltare a grami- neelor dovedit4 prin descoperirea de Jame de silex cu urme de: siliciu, de risnite si zdrobitoare. Un model de adaptare fl constituie grupele f pallies att epipatcolidee din Sinai (Gebel Maghara, Musha- si Har Harif). Aceast prezen{ este rezultatul expansiunii la vest de Negev a unor van&tori de ibex si gazeld si de recoltatori de graminee sAlbatice (rz). De reguld, este vorba de aseziri sezoniere de mick intindere (30-80 mp) dispuse pe terase deasupra vailor si sunt compuse.fie din locuinte de suprafafi structurate in jurul vetrelor, fie din semibordeie (Har Harif). Prezenta lamelor de secere din silex atest una din ocupatiile locuitorilor. O situatie si mai interesanti a fost constatat’ in Anglia. Aici, studiile palinologice au confirmat alterarea intetionatd a mediului. Este vorba de defrisarea, prin ardere, a p&durii si crearea unui mediu arborical si acvatic nou care si permit& capturarea mai comoda a ciprioarei. Totodat s-a wutut dovedi stocarea frunzelor si crengilor de iedera, de exemplu, vederea atragerii vanatului in timpul iernii in aproprierea agezi- rilor si pentru a le asigura supraviequirea $n sezonul rece. Pornind de la astfel de observatii I. G. Simmons vorbeste chiar de o arti a mentinerii sau de intretinere a c&prioarei si de justificarea conside- ririi unor asemenea situatii drept o dovad’ a inaugurarii etapet timpurii a unei noi forme de economie numitt Kulturlandschaft. Asemenea inovatii continua s4 se subordoneze principiului efortului minim caracteristic; de altfel, modului de viayi pradalnic. Practicarea concomitent4 a tuturor acestor mijloace de objinere a subsistentei nu presupun neaparat simultaneitatea lor si oimpor- tant egal fn fiecare comunitate dati. fn realitate situapiile sunt extrem de variate in functie de climat, anotimp, traditii, mediu. Ponderea uneia sau alteia dintre aceste activititi au putut s& difere fn funcfie de sezon. Este cazul vanatului ciprioarei la Starr Carr, 61Soroka sau Lepenski Vir, a gazelei in natufian, a muflonului in copsian. Dup& cum au alternat fn functie de mediul in care este instalat un grup (coasta, mediul lacustru, de padure, zone montane sau submontane, stepé etc. )chiar dacd apartine unui complex cultu- ral distinct. Se cunose, de pild’, agezAri capsiene si maglemosiene de coast si de interior, cu deosebirile impuse de mediul faconjurator, Pescuitul, prinderea pasarilor de apa si adunarea scoicilor si a altor »fructe de mare” fiind, de regula ite cu mediul costal, lacustru sau riveran. Dovezi sunt situatiile din Grant de. Saineoraatl Duvensee, Maglemose, Kongemose, Lepen, Narva. Dar important} exceptional Eee nu se reduce la practicatea, de catre acelasi grup a mai multor modalitati de obtinere a subsistentei. Esentiala ramane pluralitatea alternativelor aflate la fndemAna co= lectivelor umane si care ies din normele traditionale. De exemplu, nord-estul regiunii Yorkshire, oferea variante de mediu exploat vara (vandtoarea de ciprioaré), toamna gi primavara (pescuit, mail ales in cazul pestelui migrator), iarna (toate tipurile de activitate),, toamna (culegerea de fructe -‘alune si nuct). Evident, presiunea mediului natural explicd si importanta pro- centuala a diferitelor surse de subsistenta fn dieta. Astfel, la comu- nitatile continentale de pidure pescuitul oferi 20 - 45% din alimentatie, in vreme ce pe coast’ acest procent creste pind la 507%, Vandtoarea nu este exclusé in cazul agezArilor de coast sau lacustre, dar este, mai ales, un mijloc de existenté normal pentru comunitatile, adaptate la un mediu de padure, submontan sau de step’ (sauveie- trian, tardenoisian, natufian, zarzian), La aveste convunitati se cons- tat, in alimentatie, o pondere de pan’ la 94,59 a cerbului sau a gazelei (in Wauviller Moss, natufian) si un procent redus, dar nw neglijabil de pasari, batracieni, gasteropode si pesti. Culegerea hranei vegetale - fricte sau cereale este documentati | fie prin descoperirea de samburi sau seminte carbonizate @aulme dOgens, Egolzwil 4 si 5, Starr Carr, Segebro, Téviec, Montbani 2, Arene Candide, Shanidar etc), fic prin prezenta secerilor (capsian, natufian) sau a inStrumentelor pentru zdrobitul boabelor (capsian, natufian, zarzian), in sfargit, se presupune cA aparitia bolilor de nutritie si cresterea numarului cariilor dentare este in strains’ legh- turd cu modificarea regimului alimentar gi, mai ales, cu cresterea_ propotiei de hrand vegetal in alimentatie (observatiile efectuate pe schelete din cimitirul de la Shanidar). Importanta cresterii hranei vegetale ca urmare a imbundttinil conditiilor climatice si in functie de mediu este confirmatd i datele furnizate de etnografie. Intr-adevar, la populatiile primitiy actuale se poate urmari cresterea procentului hranei vegetale de la 0% tn conditii de clim’ arctic’ si subarctic pand la 45 - 60% in Conditii de clima calda-temperati si subtropical’. ceea ce priveste tehnica se face un salt exceptional de impor- tant pentru evohutia viitoare. $i anume se trece de la ceea ce se numegte vandtoarea liberi, la vandtoarea manipulativa care are ca fint4 nu atat uciderea, cAt capturarea vanatului. Adoptatea acestei tehnici este socotit& ca obligatorie pentru realizarea progresului decisiv constand din imblanzirea si domesticirea animalelor. Ar mai putea fi adaugat si faptul c& noua tehnologie a facut posibilé si vandtoarea individuala, chiar daci exist’ elemente pentru a sustine mentinerea vandtorii colective (v. art4 levantin’ Spaniols). Oalti realizare exceptionala a mezoliticului o constituie efectua- tea primului pas fa modificarea caracterului economiei $i anume trecerea de la 0 culegere haotic’ sau intAmplatoare Ja recoltarea sistematic& si prepararea hranei vegetale. Acest salt estedocumentat in fntreaga arie ciroummediteraneand §1 Se asociaza, de repula,cu trecerea la tinerea ‘tn darcuri a animalelor s&lbatice gi cohsumarea lorsistematics. Dovezi clare tn aceastd privintd se intdinesc in natu- fian, Kebaran, zarzian, harifian. Chiar gi pentru Europa se poate cita sauveterrotardenoisianul. Domesticirea cAinelui, cu cea mai timpu- nie atestare in Irak (cca, 12000 in P), marcheaz% tocmai distantierea definitiva de epoca precedenta. Aceeasi semnificatie trebuie s4 fie atribuit’ atitudinii noi fata de tezultatele efortului colectiv sau individual depus. Este vorba de practica stocirii hranei, care are antecedente extrem de firave in paleolitic, Realizarea sistematicd de provizii de carne sau de vegetale este documentaté prin descoperirea de depozite de Plante salbatice la Holmegaard, Ede, Jagerhaushdle, de Prezenta gropilor silozuri in agezari (Shanidar), ca si de identificarea unor focuri neculinare, destinate probabil afumatului pestelui (sauvetterian). Semnificatia sociala, economic’ si psihologici a stocirii de hrand 4 fost analizata de Tim Ingold. fn acest moment al demonstratiei important este sd se atrag’ atentia nu asupra consecintelor sociale ji asupra necesitétii elaborarii unui cod sau a unui ansamblu de Senne care sA marcheze dreptul de proprietate exclusiva, ci asupra gestului de stocaj ca atare a c&rui realitate este de neconceput in afara dezvolt&rii puterii de prevedere sia capacitatii de percepere si de planificare a viitorului, Aici trebuie ciutaté sursa unui nou tip de comportament psihologic si cultural fra de care trecerea la produ- Cerea hranei nu ar fi fost posibilé. in acelasi timp stocarea hranei a