Istoria evreilor.

Holocaustul

Lecția 14. Negarea Holocaustului

 Definiții

• Negarea Holocaustului reprezintă o teorie a conspirației antisemită care susține

că Holocaustul este un mit, o teorie fabricată sau exagerată (numărul victimelor
nu este atât de mare pe cât se vehiculează)
• Ideile Negării: -Soluția Finală în „problema evreiască” nu se referea la
exterminarea evreilor, ci la expulzarea lor din Al Treilea Reich.
-Autoritățile germane nu au folosit lagărele de exterminare sau camerele
de gazare pentru uciderea în masă a evreilor.
-Numărul victimelor a fost exagerat. Cel real este cu mult mai mic.
-Holocaustul este o farsă săvârșită de către Aliați (englezi, americani,
francezi etc – învingătorii în WWII), evrei și/sau URSS.
-Unele state din Europa Estică (inclusiv România) nu neagă Holocaustul în
sine, dar neagă că ele ar fi participat la acest fenomen.
 Începuturile negării
• Negarea s-a produs încă de la începutul Holocaustului și cele două au mers mână
în mână. Germanii au avut grijă să ascundă faptele sau să le justifice (evreii erau
sabotori, trădători, infractori etc)
• Camioanele cu gazul otrăvitor Zyklon B, folosit la gazare, erau marcate cu Crucea
Roșie, astfel încât lumea să creadă că ele transportă ajutoare umanitare sau
medicamente.
• Evreii au fost mutați în ghetouri și lagăre, izolate de restul lumii, pentru a exista
cât mai puțini martori la atrocități.
• Cadavrele evreilor erau stropite cu benzină și arse (mai târziu sunt folosite
crematoriile) pentru a dispărea orice urmă.
• Zyklon B era folosit de fapt pentru a distruge paraziții din lagăr - șoareci, șobolani,
păduchi etc și nu pentru oameni.
• Camerele de gazare erau de fapt simple dușuri, inofensive.
 Adunarea dovezilor
• În 1943 Isaac Schneersohn, un rabin din Grenoble, aflat sub ocupație italiană
(fascistă), a creat un Centru de documentare, convins că la finalul războiului vor
avea nevoie de dovezi asupra atrocităților săvârșite de naziști. Adevărata muncă
de strângere a probelor a început din 1944, când centrul său a fost mutat în
Parisul eliberat de Aliați.
• În 1945, generalul Dwight D. Eisenhower, comandantul suprem al forțelor aliate
în Europa, le-a cerut soldaților să facă cât mai multe fotografii cu victimele și
supraviețuitorii din lagăre. De asemenea, a cerut ca populația din vecinătate să
fie adusă în lagăre, să-i vadă pe supraviețuitori, dar și cadavrele evreilor
nedistruse încă.
• În 1945-1946 a avut loc procesul criminalior naziști de la Nürnberg (locul unde
fuseseră date celebrele legi rasiale). Rechizitoriul a cuprins dovezi bogate
asupra crimelor de război, însă impactul său a fost destul de redus asupra
publicului (mulți lideri naziști, inclusiv Hitler erau morți deja, alții erau de negăsit)
 Principalii negaționiști
• În 1978, Willis Carto a fondat Institutul pentru Revizuirea Istoriei, care avea ca
principal scop punerea sub semnul întrebării a Holocaustului.
• În 1980 Institutul a promis o recompensă de 50.000 de dolari, oricărei persoane
care poate aduce o dovadă că gazările au existat cu adevărat. Mel Mermelstein a
scris mai multor publicații, inclusiv ziarului israelian The Jerusalem Post. El
a susținut că a fost prizonier la Auschwitz și că mama lui și cele două
surori au fost gazate și arse în Crematoriul 5. În ciuda dovezilor oferite,
Institutul a refuzat să plătească recompensa.
• În 1985 un tribunal a obligat Institutul să îi achite lui Mel Mermelstein suma
de 90.000 de dolari pentru „durerea, teama și suferința” provocată lui și
altor supraviețuitori ai Holocaustului.
James Keegstra
• In 1984, James Keegstra, un profesor de liceu din Canada a fost
condamnat pentru că promova ura împotriva evreilor în timpul orelor
sale de curs. El le spunea elevilor că evreii sunt un popor „eminamente
rău” care „a inventat Holocaustulpentru a obține simpatia oamenilor”.
Elevii săi primeau note în funcție de cât de convinși erau de cele spuse
de el (de cât de mult îi împărtășeau ideile).
• Keegstra a fost acuzat prin art. 281.2(2) din Codul Penal canadian care
susținea că oricine îndeamnă la ură împotriva unui grup de oameni,
comite o crimă. El a susținut că acuzațiile sunt false și că oprindu-l de la
a-și promova ideile, i se încalcă „dreptul la libera exprimare”. După
îndelungate procese, Keegstra a fost găsit vinovat și i s-a retras dreptul
de a mai preda.
Ernst Zündel
• Este un jurnalist și scriitor canadian de origine austriacă. Acesta deținea o mică publicație
numităSamisdat Publishers, care publica și distribuia materiale negaționiste precum
Did Six Million Really Die? (Chiar au murit 6 milioane de oameni?)  în 1985 a fost condamnat
la 15 luni de închisoare pentru răspândirea de „știri false”, mai exact de publicarea unor
materiale care negau Holocaustul. Zundel a făcut apel în repetate rânduri, fabricând în
continuare probe care să-i susțină teoria. De asemenea a adus ca martori alți negaționiști. În
1992, Curtea Supremă a Canadei a declarat Legea „știrilor false” neconstituțională.
• Zündel și-a deschis un web-site, manageriat de soția sa Ingrid, care îi publica ideile
negaționiste. În 2002 el a primit o nouă acuzație din partea Tribunalului Canadian pentru
Drepturile Omului. Curtea l-a obligat pe Zundel să înceteze orice dialog denigrator cu cititorii
site-ului său. În 2003 a fost arestat în Tennesse (SUA) pentru imigrație ilegală și a fost trimis
înapoi în Canada. A fost deținut până în 2005 , când a fost deportat în Germania unde a fost
condamnat pentru incitare la ură și a primit pedeapsa maximă de 5 ani conform legii
Volksverhetzung care pedepsea orice formă de propagandă negativă împotriva unei părți a
populației.
 Arno J. Mayer
• In 1988, istoricul american Arno J. Mayer a
publicat cartea „De ce Raiul nu este
întunecat?” care susținea că la Auschwitz
majoritatea oamenilor au murit de „cauze
naturale”, precum bolile și nu prin gazare.
Cartea, nu nega folosirea gazării, ci doar
susținea că această practică a avut proporții
mult mai mici și că nu ea a fost principala
cauză a morții din lagăr.  
• Ideile promovate în această carte au fost
utilizate de alți istorici negaționiști, precum
David Irving, pentru susținerea propriilor teorii.
Condamnarea negaționismului
• Negarea Holocaustului este considerată ilegală în 17 state ale
UE: Austria, Belgia, the Cehia, France, Germania, Ungaria,
Israel, Liechtenstein, Lithuania, Luxembourg, Olanda, Polonia, 
Portugalia, România, Rusia, Slovacia, și  Elveția.Romania a
negat în mod oficial Holocaustul până în 2004, la publicarea
Raportului Comisiei Wiesel.