Mihaila G.

Dragos Psihologie ID AN I Seria 2

Stereotipuri si prejudecati

Termenul de stereotip a fost folosit pentru prima dată de cercetătorul american U. Lipman în studiul său “Opinia socială”, publicat în anul 1920. Potrivit autorului, stereotipul reprezintă determinarea ordonată a imaginii culturale a lumii în mintea individului prin care, în primul rând, se economisesc eforturile în procesul de înţelegere a obiectelor sociale complexe şi în al doilea rând, sunt protejate valorile sale, poziţiile şi drepturile. O definiţie acceptată de majoritatea autorilor ar fi aceea care prezintă stereotipurile ca „un ansamblu de convingeri împartaşite vis-a-vis de caracteristicile personale, de trăsaturile de personalitate, dar şi de comportament, specifice unui grup de persoane.” (Leyens, Yzerbyt & Schadron, 1994). Ulterior, cercetătorii oferă o nouă definiţie, mai concretă, a stereotipurilor sociale, considerate drept scheme simplificate ale obiectelor sociale în reprezentările individuale şi colective. Astfel, reprezentările stereotipice constituie o formă de simplificare a lumii reale. Stereotipurile au anumite funcţii psihologice şi sociale. Funcţiile psihologice ale stereotipizării reprezintă simplificarea, sistematizarea şi susţinerea informaţiilor individului, iar funcţiile sociale permit anticiparea acţiunilor, luări de poziţie ale grupului şi individului, autorizează justificarea lor în raport cu normele sociale. Mecanismul psihologic al stereotipizării poate fi utilizat în diferite doctrine politice cu un scop bine determinat - cel de manipulare. Astfel, stereotipurile constituie un element indispensabil al psihologiei colective, iar în ultimul timp, stereotipurile au devenit obiect de studiu al etnopsihologiei. În condiţiile unui stat plurietnic, individul este nevoit să comunice cu reprezentanţi ai diferitelor etnii, astfel se formează stereotipurile etnice - reprezentări relativ stabile despre calităţile morale, intelectuale, fizice, atribuite diverselor grupuri etnice. Printre caracteristicile importante ale stereotipurilor etnice colective se evidenţiază atitudinea emoţională care determină modelul nostru

prin aşa-numitul efect al oglinzii se acordă grupului etnic din care face parte individul doar calităţi pozitive. Operarea cu stereotipuri în comunicare nu este foarte eficientă fiindcă nu oferă informaţii detaliate asupra persoanei. în prezent. Alte caracteristici ale stereotipurilor etnice sunt. prostituţia etc. prin care simplificăm realitatea complexă. punctuale. prin generalizarea rapidă a unor experienţe individuale sau de grup. în urma confruntărilor interetnice.de comportare în relaţiile cu reprezentanţii altor etnii. exclud sau discriminează categoria căreia i se adresează cu efecte negative asupra imaginii acesteia în timp. îndeosebi a celor din Cecenia. terorismul. Astfel. În comunicare ele ne pot împiedica să vedem realitatea aşa cum este ea. Stabilitatea stereotipurilor etnice este totuşi relativă. De exemplu. în cazul unui conflict între diverse grupuri etnice. A crea stereotipuri este o funcţie naturală a creierului nostru. Folosirea unei “etichete” în absenţa cunoaşterii persoanei sau situaţiei căreia i se aplică. are loc formarea imaginilor polare. mafia. are o functie utilă: prin clasificarea indivizilor le putem anticipa comportamentul si planifica reacţiile. în Rusia majoritatea caucazienilor. stabilitatea. Deseori existenţa unor stereotipuri negative şi prejudecăti cu privire la un grup social conduce la dezvoltarea de comportamente discriminative faţă de acesta la nivel social. ele supunându-se transformărilor în momentul apariţiei unor noi informaţii despre grupul etnic respectiv. persoanelor cu care comunicam şi deseori induce un tip de atitudine care se poate dovedi inadecvata. iar adversarului doar calităţi negative. specifice la nivelul tuturor reprezentanţilor grupului sau culturii respective stau de obicei la baza dezvoltării unor seturi de comportamente care marginalizează. Un rol important în formarea stereotipurilor interetnice revine mass-media. Stereotipia. in relatiile sociale. rigiditatea şi gradul înalt de acceptabilitate a acestora. . sunt asociaţi cu banditismul. Difuzarea într-o lumină nefavorabilă a informaţiei privind interesele etnice este deosebit de periculoasă. reprezentările stereotipice sunt mult mai intense. pentru ca mintea si corpul nostru să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari. Fiecare din noi etichetăm sau avem anumite stereotipuri la un moment dat.

Juri Allik. Femeile sînt. Scoţienii erau posomorîţi pentru că erau nevoiţi să suporte în permanenţă ploile.. De cele mai multe ori. Acest "determinism al mediului" şi-a arătat latura negativă atunci cînd. alături de determinismul genetic.Testele de personalitate indică faptul că stereotipurile naţionale sînt construite pe baza unor prejudecăţi şi ale unor zvonuri. permiţînd altor naţiuni să îşi asume o serie de calităţi. în secolul al V-lea î. în comparaţie cu diferenţele dintre membrii fiecărui grup cultural. în general. Germanii se presupune că ar fi extrem de serioşi. din ce în ce mai puţine pe măsură ce aceste ţări se îndepărtează – cea mai îndepărtată ţară fiind şi cea mai săracă în calităţi. care este explicaţia acestor diferenţe? Ellen Churchill Semple scria la sfîrşitul secolului trecut că "omul este un produs al suprafeţei pămîntului". să pornească de la un "sîmbure de adevăr". Cultura. Suedia era şi ea plictisitoare. care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Universităţii din Tartu. sud-coreenii seamănă cu chinezii. a devenit baza ideologiei naziste. considerate a avea o personalitate caldă. a fost factorul pe seama . conştiinţă.. Nu a constituit o surpriză faptul că persoanele care locuiau aproape unele de altele prezentau similarităţi în ceea ce priveşte personalitatea: americanii seamănă cu canadienii. suedezii – plictisitori. germanii sau poate britanicii? Este vorba despre perşi. nu moştenirea genetică sau mediul. sud-africanii seamănă cu locuitorii din Zimbawe. Însă au aceste stereotipuri o bază reală? Unele stereotipuri par să fie ancorate într-o oarecare măsură în realitate. în vreme ce restul lumii este oarecum ciudat. agreabilitate şi nevrotică. Însă. în încercarea de a obţine o "medie a personalităţii" pentru fiecare cultură. ele au fost înlocuite de către determinismul cultural. însă această descriere ar fi putut fi realizată despre aproape oricine. Naţiunile tind să considere propriul popor ca fiind mai mult sau mai puţin perfect. Diferenţele dintre mediile personalităţilor naţionale au fost mici. descrişi de istoricul grec Herodot. explică Johnjoe McFadden. despre francezi se spune că ar fi încrezuţi. şi Robert McCrae au realizat teste de personalitate pe eşantioane de persoane din 36 de culturi diferite. Cine sînt aceşti "ei înşişi"? Americanii. extrovertire. iar bărbaţii a fi raţionali: femeile tind să obţină scoruri mai mari la testele de personalitate decît bărbaţii la capitolele privitoare la căldură.H. Cînd ambele concepte au "ieşit din graţiile" tuturor naţiunilor. Studiile realizate de psihologi au indicat faptul că o mare parte a variaţiilor dintre persoane poate fi măsurată folosindu-se cinci dimensiuni ale personalităţii: deschidere. în vreme ce bărbaţii par înclinaţi spre latura raţională. "Ei înşişi" se consideră a fi superiori din toate punctele de vedere faţă de oricine altcineva din lume. după război. profesor de genetică moleculară în cadrul Universităţii din Surrey şi autor al volumului "Quantum Evolution". iar suedezii erau plictisitori pentru că. egoismul naţionalist este dublat de stereotipurile naţionale.

fiecare dintre noi merită să fie considerat ca o fiinţa umană unică. australienii s-au descris drept extrovertiţi. spre exemplu. Stereoptipurile naţionale pot părea relativ inofensive. construcţii sociale. evrei. celţi. Evoluţia geneticii din ultimii zeci de ani a readus în actualitate determinismul genetic. ci pe cea a unui membru "tipic" al comunităţii lor. decât între grupuri. care se evaluează a fi mai curînd leneşi. . Însă aceste proiecţii ale stereotipurilor sînt mai mult sau mai puţin legate de "personalitatea medie" a cetăţenilor fiecărei ţări. a discriminărilor sau chiar a genocidului. subiecţilor li s-a cerut să evalueze nu personalitatea proprie. de asemenea. însă ele pot avea efectul negativ de a conduce la apariţia prejudecăţilor. şi determinismul cultural poate avea excepţii: sud-africanii albi au mai multe trăsături comune cu europenii decît cu sud-africanii negri. Informaţiile prezentate de Allik McCrae indică faptul că ar putea exista şi o serie de influenţe geografice: oamenii care locuiesc în ţări cu un climat cald tind să fie mai deschişi şi mai extrovertiţi. însă ei nu sînt mai deschişi decît elveţienii francezi. de fapt. bazate pe informaţii nefondate şi prejudecăţi. S-au descoperit o serie de diferenţe la nivelul genetic între anglo-saxoni. însă conferă această calitate şi turcilor. - să ne amintim că ar putea exista mai multe diferenţe în cadrul unui grup. trăsăturile locuitorilor Angliei şi cele ale locuitorilor Irlandei de Nord sînt cu totul diferite. Aceste rezultate indică faptul că asemenea percepţii sînt. ca popor. africani şi indieni. - să fim mai atenţi la stereotipuri şi la cum acestea ne influenţează atunci când interacţionam cu alţi oameni. Ce putem face pentru a reduce sau a elimina stereotipurile din viaţa noastră? - să ne concentrăm pe fiecare persoană în parte ca individ. care se evaluează ca fiind introvertiţi. În acest context au ieşit la suprafaţă stereotipurile: germanii s-au autoevaluat. ca fiind extrem de conştiincioşi. iar canadienii s-au considerat a fi mai agreabili decît celelalte popoare. Germanii se consideră a fi conştiincioşi. Locuitorii din Puerto Rico se văd ca fiind extrem de extrovertiţi. Relevarea faptului că stereotipurile sînt false ar trebui să contribuie la eliminarea lor. Pot aceste diferenţe genetice să genereze diferenţe la nivelul personalităţii? În cel mai recent studiu al lui Robert McCrae. Cu toate acestea.căruia s-au pus diferenţele dintre oameni.

dovadă de echilibru şi înlăturarea termenilor discriminării negative sau pozitive. vârsta. Prejudecata reprezintă dimensiunea afectivă asociată stereotipului. Şi de obicei implică respingerea celuilalt. care infirma stereotipul. etnică. etc. raportarea afectivă la un anumit grup. să adoptăm o atitudine mai umilă când e vorba de obiectivitatea judecăţii noastre.. indiferent de sex. - să învăţăm să privim lucrurile şi din perspectiva celuilalt. ceilalţi şi dezvoltarea unor noi perspective asupra grupurilor culturale cu care interacţionăm. o motivare a individului . considerat ca membru al unui grup faţă de care se manifestă sentimente negative. oferirea unei cantităţi semnificative de informaţii privind acel grup – privind toate valorile şi normele specifice acestuia şi a membrilor acestuia. - să neutralizăm stereotipurile atunci când le întâlnim. nivel de educaţie. rasism – prejudecăţi legate de alte rase. să fim dispuşi să învăţăm mai multe despre cultura si profilul persoanelor care sunt diferite de noi. - să respectăm semenii.- să recunoaştem că facem cu toţii parte simultan din mai multe grupuri şi că nici unul dintre aceste grupuri nu poate explica în totalitate ceea ce suntem. De asemenea constituie primul pas spre deschiderea către celalalt. religioasă. . De obicei ele se clasifică în funcţie de categoria socială faţă de care apar – sexism – prejudecăţi legate de gen.indivizilor în sensul înţelegerii corecte a grupului cu care doreşte să comunice. Identificarea propriilor noastre stereotipuri şi prejudecăţi este esenţială în realizarea unei comunicări autentice pe termen lung între diferite grupuri culturale. apartenenţa să impunem un ton neutru atunci când utilizăm ştirile preluate din alte surse. o implicare în activităţi în vederea atingerii unor scopuri comune. xenofobie – teama faţă de străini. - - o evidenţiere a unor reprezentanţi ai grupului cu privire la care identificăm existenţa unor stereotipuri.

Atitudinea este definită ca o predispoziţie de a reacţiona favorabil sau defavorabil la un anumit obiect sau clasă de obiecte. fie că sunt faţă de drogaţi sau alte grupuri. Componenta comportamentală reprezintă orientarea unei acţiuni în favoarea sau defavoarea unui obiect sau clasa de obiecte. constituie deja un tip de comportament. predispoziţie generată de apartenenţa la o clasa sau categorie socială. Psihologia sociala permite o analiză aprofundată a acestor trei componente: 1. încât este destul de dificil să apreciezi obiectiv justeţea aprecierii lor. cat şi pozitive. adică trăirile afective negative. Orice prejudecată care prezintă aceste trei caracteristici este o atitudine. persoanele care sunt ţinta prejudecăţilor ajung victimele discriminării sociale şi/sau economice. identificându-se după trei caracteristici: se referă la un subiect anume (sau obiect). Ceea ce unii consideră justificabil. Componenta afectivă este formata din sentimentele faţă de un obiect sau clasa de obiecte. De exemplu. Unii teoreticieni preferă utilizarea termenului de prejudecată pentru a desemna o aversiune nejustificată faţă de un grup sau membrii acestuia. Trebuie specificat că oamenii sunt capabili să îşi justifice aproape toate sentimentele lor negative. 3. .este de lungă durată (de unde predispoziţia de a reacţiona într-un fel sau altul). alţii îl găsesc absurd şi nu există . De exemplu a crede că sectele religioase ar trebui interzise. pe plan comportamental se transformă în discriminare. devotamentul sau prozelitismul. a avea o atitudine despre discipolii unei secte religioase presupune existenţa unei concepţii despre secta respectivă pentru a o diferenţia de alte grupări sociale. aşa cum este ostilitatea faţă de un grup minoritar. este de natura evaluativă (favorabilă sau defavorabilă). Prejudecăţile nu sunt altceva decât consecinţa acestor sentimente negative. 2.Foarte mulţi oameni evaluează negativ alte grupuri sociale şi au sentimente de antipatie faţă de membrii acestora. care. Oamenii au tendinţa de a regrupa concepte precum religia. de obicei predomină resentimentele. În cele mai multe cazuri. Componenta cognitivă se referă la conceptele şi percepţiile noastre despre un obiect sau o clasă de obiecte. formându-şi implicit o teorie despre un grup social sau altul. În concluzie se poate afirma că prejudecata este predispoziţia unei persoane de a reacţiona (defavorabil sau favorabil). Deşi prejudecăţile se pot baza atât pe sentimente negative.

atunci o agresiune ulterioară va fi înlocuită şi direcţionată spre o ţintă mai vulnerabilă. O parte din atitudinile negative. Frustrarea si agresiunea au fost adesea postulate drept cauza prejudecăţii: dacă unui individ îi este blocată calea spre realizarea unui scop. iar obstacolul este prea puternic pentru a fi depăşit. Iasi Walter Lippman – “Opinia Publica” . Este bazată pe experienţele împărtăşite de alţii. sau pe ceea ce este scris în ziarele de azi. BIBLIOGRAFIE Richard Bourhis. justificate sau nu. Analiza prejudecăţilor rămâne o zonă diversificată si complexă.1920 . Editura Polirom. aşa cum sunt ele formulate în contactul direct sau indirect din interiorul oricărui sistem social. reprezentând o parte inerentă a socializării. discriminare si relatii intergrupuri”. Prejudecata apare din cauza faptului că adesea tindem să-i judecăm pe ceilalţi. Alţi teoreticieni au sugerat că o altă explicaţie a prejudecăţii.un etalon universal pentru a stabili ceea ce este corect. doar pentru că nu-i cunoaştem sau nu facem nici un efort să-i cunoaştem. este conformitatea: evaluarea negativă a grupurilor selectate poate fi localizată cultural. dar esenţială pentru descrierea şi explicarea relaţiilor dintre grupuri. la fel de importantă. au însă marcante consecinţe negative pe plan social. Jaques – Phillipe Leyens (coord) – “Stereotipuri. datorită unui stil de gândire dogmatic. Alţii au încercat să definească o personalitate autoritară mai predispusă a fi victima unei prejudecăţi.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful