Mihaila G.

Dragos Psihologie ID AN I Seria 2

Stereotipuri si prejudecati

Termenul de stereotip a fost folosit pentru prima dată de cercetătorul american U. Lipman în studiul său “Opinia socială”, publicat în anul 1920. Potrivit autorului, stereotipul reprezintă determinarea ordonată a imaginii culturale a lumii în mintea individului prin care, în primul rând, se economisesc eforturile în procesul de înţelegere a obiectelor sociale complexe şi în al doilea rând, sunt protejate valorile sale, poziţiile şi drepturile. O definiţie acceptată de majoritatea autorilor ar fi aceea care prezintă stereotipurile ca „un ansamblu de convingeri împartaşite vis-a-vis de caracteristicile personale, de trăsaturile de personalitate, dar şi de comportament, specifice unui grup de persoane.” (Leyens, Yzerbyt & Schadron, 1994). Ulterior, cercetătorii oferă o nouă definiţie, mai concretă, a stereotipurilor sociale, considerate drept scheme simplificate ale obiectelor sociale în reprezentările individuale şi colective. Astfel, reprezentările stereotipice constituie o formă de simplificare a lumii reale. Stereotipurile au anumite funcţii psihologice şi sociale. Funcţiile psihologice ale stereotipizării reprezintă simplificarea, sistematizarea şi susţinerea informaţiilor individului, iar funcţiile sociale permit anticiparea acţiunilor, luări de poziţie ale grupului şi individului, autorizează justificarea lor în raport cu normele sociale. Mecanismul psihologic al stereotipizării poate fi utilizat în diferite doctrine politice cu un scop bine determinat - cel de manipulare. Astfel, stereotipurile constituie un element indispensabil al psihologiei colective, iar în ultimul timp, stereotipurile au devenit obiect de studiu al etnopsihologiei. În condiţiile unui stat plurietnic, individul este nevoit să comunice cu reprezentanţi ai diferitelor etnii, astfel se formează stereotipurile etnice - reprezentări relativ stabile despre calităţile morale, intelectuale, fizice, atribuite diverselor grupuri etnice. Printre caracteristicile importante ale stereotipurilor etnice colective se evidenţiază atitudinea emoţională care determină modelul nostru

În comunicare ele ne pot împiedica să vedem realitatea aşa cum este ea. punctuale. prin aşa-numitul efect al oglinzii se acordă grupului etnic din care face parte individul doar calităţi pozitive. stabilitatea. De exemplu. terorismul. Stabilitatea stereotipurilor etnice este totuşi relativă. pentru ca mintea si corpul nostru să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari. iar adversarului doar calităţi negative. . are loc formarea imaginilor polare. ele supunându-se transformărilor în momentul apariţiei unor noi informaţii despre grupul etnic respectiv. Operarea cu stereotipuri în comunicare nu este foarte eficientă fiindcă nu oferă informaţii detaliate asupra persoanei. mafia. sunt asociaţi cu banditismul. prin generalizarea rapidă a unor experienţe individuale sau de grup. Stereotipia. Difuzarea într-o lumină nefavorabilă a informaţiei privind interesele etnice este deosebit de periculoasă. exclud sau discriminează categoria căreia i se adresează cu efecte negative asupra imaginii acesteia în timp. rigiditatea şi gradul înalt de acceptabilitate a acestora. în urma confruntărilor interetnice. in relatiile sociale.de comportare în relaţiile cu reprezentanţii altor etnii. A crea stereotipuri este o funcţie naturală a creierului nostru. Alte caracteristici ale stereotipurilor etnice sunt. Folosirea unei “etichete” în absenţa cunoaşterii persoanei sau situaţiei căreia i se aplică. Fiecare din noi etichetăm sau avem anumite stereotipuri la un moment dat. prostituţia etc. persoanelor cu care comunicam şi deseori induce un tip de atitudine care se poate dovedi inadecvata. prin care simplificăm realitatea complexă. Un rol important în formarea stereotipurilor interetnice revine mass-media. Deseori existenţa unor stereotipuri negative şi prejudecăti cu privire la un grup social conduce la dezvoltarea de comportamente discriminative faţă de acesta la nivel social. Astfel. îndeosebi a celor din Cecenia. are o functie utilă: prin clasificarea indivizilor le putem anticipa comportamentul si planifica reacţiile. în cazul unui conflict între diverse grupuri etnice. reprezentările stereotipice sunt mult mai intense. specifice la nivelul tuturor reprezentanţilor grupului sau culturii respective stau de obicei la baza dezvoltării unor seturi de comportamente care marginalizează. în Rusia majoritatea caucazienilor. în prezent.

însă această descriere ar fi putut fi realizată despre aproape oricine. Însă au aceste stereotipuri o bază reală? Unele stereotipuri par să fie ancorate într-o oarecare măsură în realitate. Studiile realizate de psihologi au indicat faptul că o mare parte a variaţiilor dintre persoane poate fi măsurată folosindu-se cinci dimensiuni ale personalităţii: deschidere. Cultura. egoismul naţionalist este dublat de stereotipurile naţionale. a fost factorul pe seama . Germanii se presupune că ar fi extrem de serioşi. Suedia era şi ea plictisitoare. în comparaţie cu diferenţele dintre membrii fiecărui grup cultural. în vreme ce restul lumii este oarecum ciudat. agreabilitate şi nevrotică. explică Johnjoe McFadden. germanii sau poate britanicii? Este vorba despre perşi. a devenit baza ideologiei naziste. De cele mai multe ori. în încercarea de a obţine o "medie a personalităţii" pentru fiecare cultură. în vreme ce bărbaţii par înclinaţi spre latura raţională.. "Ei înşişi" se consideră a fi superiori din toate punctele de vedere faţă de oricine altcineva din lume. Juri Allik. conştiinţă. care este explicaţia acestor diferenţe? Ellen Churchill Semple scria la sfîrşitul secolului trecut că "omul este un produs al suprafeţei pămîntului".. sud-africanii seamănă cu locuitorii din Zimbawe. considerate a avea o personalitate caldă. alături de determinismul genetic. extrovertire. în secolul al V-lea î. după război.Testele de personalitate indică faptul că stereotipurile naţionale sînt construite pe baza unor prejudecăţi şi ale unor zvonuri. Cine sînt aceşti "ei înşişi"? Americanii. în general. nu moştenirea genetică sau mediul. Cînd ambele concepte au "ieşit din graţiile" tuturor naţiunilor. iar suedezii erau plictisitori pentru că. Însă. Naţiunile tind să considere propriul popor ca fiind mai mult sau mai puţin perfect.H. Femeile sînt. ele au fost înlocuite de către determinismul cultural. despre francezi se spune că ar fi încrezuţi. Diferenţele dintre mediile personalităţilor naţionale au fost mici. profesor de genetică moleculară în cadrul Universităţii din Surrey şi autor al volumului "Quantum Evolution". Acest "determinism al mediului" şi-a arătat latura negativă atunci cînd. sud-coreenii seamănă cu chinezii. descrişi de istoricul grec Herodot. să pornească de la un "sîmbure de adevăr". care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Universităţii din Tartu. permiţînd altor naţiuni să îşi asume o serie de calităţi. suedezii – plictisitori. din ce în ce mai puţine pe măsură ce aceste ţări se îndepărtează – cea mai îndepărtată ţară fiind şi cea mai săracă în calităţi. Scoţienii erau posomorîţi pentru că erau nevoiţi să suporte în permanenţă ploile. Nu a constituit o surpriză faptul că persoanele care locuiau aproape unele de altele prezentau similarităţi în ceea ce priveşte personalitatea: americanii seamănă cu canadienii. iar bărbaţii a fi raţionali: femeile tind să obţină scoruri mai mari la testele de personalitate decît bărbaţii la capitolele privitoare la căldură. şi Robert McCrae au realizat teste de personalitate pe eşantioane de persoane din 36 de culturi diferite.

În acest context au ieşit la suprafaţă stereotipurile: germanii s-au autoevaluat. Stereoptipurile naţionale pot părea relativ inofensive. subiecţilor li s-a cerut să evalueze nu personalitatea proprie. evrei. ca popor. însă ei nu sînt mai deschişi decît elveţienii francezi. - să ne amintim că ar putea exista mai multe diferenţe în cadrul unui grup. iar canadienii s-au considerat a fi mai agreabili decît celelalte popoare. Germanii se consideră a fi conştiincioşi. însă ele pot avea efectul negativ de a conduce la apariţia prejudecăţilor. de fapt. trăsăturile locuitorilor Angliei şi cele ale locuitorilor Irlandei de Nord sînt cu totul diferite. africani şi indieni. însă conferă această calitate şi turcilor. ca fiind extrem de conştiincioşi. Locuitorii din Puerto Rico se văd ca fiind extrem de extrovertiţi. şi determinismul cultural poate avea excepţii: sud-africanii albi au mai multe trăsături comune cu europenii decît cu sud-africanii negri. Cu toate acestea. S-au descoperit o serie de diferenţe la nivelul genetic între anglo-saxoni. construcţii sociale. celţi. care se evaluează a fi mai curînd leneşi. a discriminărilor sau chiar a genocidului. decât între grupuri. Relevarea faptului că stereotipurile sînt false ar trebui să contribuie la eliminarea lor. Pot aceste diferenţe genetice să genereze diferenţe la nivelul personalităţii? În cel mai recent studiu al lui Robert McCrae. Evoluţia geneticii din ultimii zeci de ani a readus în actualitate determinismul genetic. Aceste rezultate indică faptul că asemenea percepţii sînt. spre exemplu. australienii s-au descris drept extrovertiţi.căruia s-au pus diferenţele dintre oameni. ci pe cea a unui membru "tipic" al comunităţii lor. . de asemenea. Însă aceste proiecţii ale stereotipurilor sînt mai mult sau mai puţin legate de "personalitatea medie" a cetăţenilor fiecărei ţări. care se evaluează ca fiind introvertiţi. Informaţiile prezentate de Allik McCrae indică faptul că ar putea exista şi o serie de influenţe geografice: oamenii care locuiesc în ţări cu un climat cald tind să fie mai deschişi şi mai extrovertiţi. Ce putem face pentru a reduce sau a elimina stereotipurile din viaţa noastră? - să ne concentrăm pe fiecare persoană în parte ca individ. bazate pe informaţii nefondate şi prejudecăţi. fiecare dintre noi merită să fie considerat ca o fiinţa umană unică. - să fim mai atenţi la stereotipuri şi la cum acestea ne influenţează atunci când interacţionam cu alţi oameni.

- să neutralizăm stereotipurile atunci când le întâlnim. apartenenţa să impunem un ton neutru atunci când utilizăm ştirile preluate din alte surse.indivizilor în sensul înţelegerii corecte a grupului cu care doreşte să comunice. dovadă de echilibru şi înlăturarea termenilor discriminării negative sau pozitive. care infirma stereotipul. vârsta. - - o evidenţiere a unor reprezentanţi ai grupului cu privire la care identificăm existenţa unor stereotipuri. rasism – prejudecăţi legate de alte rase.- să recunoaştem că facem cu toţii parte simultan din mai multe grupuri şi că nici unul dintre aceste grupuri nu poate explica în totalitate ceea ce suntem. Prejudecata reprezintă dimensiunea afectivă asociată stereotipului. Şi de obicei implică respingerea celuilalt. să adoptăm o atitudine mai umilă când e vorba de obiectivitatea judecăţii noastre. raportarea afectivă la un anumit grup.. indiferent de sex. considerat ca membru al unui grup faţă de care se manifestă sentimente negative. De obicei ele se clasifică în funcţie de categoria socială faţă de care apar – sexism – prejudecăţi legate de gen. nivel de educaţie. . ceilalţi şi dezvoltarea unor noi perspective asupra grupurilor culturale cu care interacţionăm. Identificarea propriilor noastre stereotipuri şi prejudecăţi este esenţială în realizarea unei comunicări autentice pe termen lung între diferite grupuri culturale. etc. xenofobie – teama faţă de străini. să fim dispuşi să învăţăm mai multe despre cultura si profilul persoanelor care sunt diferite de noi. religioasă. o motivare a individului . oferirea unei cantităţi semnificative de informaţii privind acel grup – privind toate valorile şi normele specifice acestuia şi a membrilor acestuia. o implicare în activităţi în vederea atingerii unor scopuri comune. De asemenea constituie primul pas spre deschiderea către celalalt. - să respectăm semenii. etnică. - să învăţăm să privim lucrurile şi din perspectiva celuilalt.

formându-şi implicit o teorie despre un grup social sau altul.este de lungă durată (de unde predispoziţia de a reacţiona într-un fel sau altul).Foarte mulţi oameni evaluează negativ alte grupuri sociale şi au sentimente de antipatie faţă de membrii acestora. persoanele care sunt ţinta prejudecăţilor ajung victimele discriminării sociale şi/sau economice. a avea o atitudine despre discipolii unei secte religioase presupune existenţa unei concepţii despre secta respectivă pentru a o diferenţia de alte grupări sociale. care. cat şi pozitive. fie că sunt faţă de drogaţi sau alte grupuri. Unii teoreticieni preferă utilizarea termenului de prejudecată pentru a desemna o aversiune nejustificată faţă de un grup sau membrii acestuia. Deşi prejudecăţile se pot baza atât pe sentimente negative. În concluzie se poate afirma că prejudecata este predispoziţia unei persoane de a reacţiona (defavorabil sau favorabil). Prejudecăţile nu sunt altceva decât consecinţa acestor sentimente negative. Ceea ce unii consideră justificabil. De exemplu. alţii îl găsesc absurd şi nu există . Psihologia sociala permite o analiză aprofundată a acestor trei componente: 1. 3. de obicei predomină resentimentele. Componenta comportamentală reprezintă orientarea unei acţiuni în favoarea sau defavoarea unui obiect sau clasa de obiecte. De exemplu a crede că sectele religioase ar trebui interzise. devotamentul sau prozelitismul. În cele mai multe cazuri. 2. este de natura evaluativă (favorabilă sau defavorabilă). Componenta afectivă este formata din sentimentele faţă de un obiect sau clasa de obiecte. aşa cum este ostilitatea faţă de un grup minoritar. încât este destul de dificil să apreciezi obiectiv justeţea aprecierii lor. Atitudinea este definită ca o predispoziţie de a reacţiona favorabil sau defavorabil la un anumit obiect sau clasă de obiecte. Oamenii au tendinţa de a regrupa concepte precum religia. . Componenta cognitivă se referă la conceptele şi percepţiile noastre despre un obiect sau o clasă de obiecte. predispoziţie generată de apartenenţa la o clasa sau categorie socială. Orice prejudecată care prezintă aceste trei caracteristici este o atitudine. pe plan comportamental se transformă în discriminare. identificându-se după trei caracteristici: se referă la un subiect anume (sau obiect). constituie deja un tip de comportament. adică trăirile afective negative. Trebuie specificat că oamenii sunt capabili să îşi justifice aproape toate sentimentele lor negative.

Alţii au încercat să definească o personalitate autoritară mai predispusă a fi victima unei prejudecăţi. Frustrarea si agresiunea au fost adesea postulate drept cauza prejudecăţii: dacă unui individ îi este blocată calea spre realizarea unui scop. sau pe ceea ce este scris în ziarele de azi.1920 .un etalon universal pentru a stabili ceea ce este corect. datorită unui stil de gândire dogmatic. la fel de importantă. Jaques – Phillipe Leyens (coord) – “Stereotipuri. justificate sau nu. este conformitatea: evaluarea negativă a grupurilor selectate poate fi localizată cultural. iar obstacolul este prea puternic pentru a fi depăşit. discriminare si relatii intergrupuri”. reprezentând o parte inerentă a socializării. atunci o agresiune ulterioară va fi înlocuită şi direcţionată spre o ţintă mai vulnerabilă. BIBLIOGRAFIE Richard Bourhis. Iasi Walter Lippman – “Opinia Publica” . dar esenţială pentru descrierea şi explicarea relaţiilor dintre grupuri. Este bazată pe experienţele împărtăşite de alţii. Prejudecata apare din cauza faptului că adesea tindem să-i judecăm pe ceilalţi. aşa cum sunt ele formulate în contactul direct sau indirect din interiorul oricărui sistem social. doar pentru că nu-i cunoaştem sau nu facem nici un efort să-i cunoaştem. Analiza prejudecăţilor rămâne o zonă diversificată si complexă. Alţi teoreticieni au sugerat că o altă explicaţie a prejudecăţii. au însă marcante consecinţe negative pe plan social. O parte din atitudinile negative. Editura Polirom.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful