Mihaila G.

Dragos Psihologie ID AN I Seria 2

Stereotipuri si prejudecati

Termenul de stereotip a fost folosit pentru prima dată de cercetătorul american U. Lipman în studiul său “Opinia socială”, publicat în anul 1920. Potrivit autorului, stereotipul reprezintă determinarea ordonată a imaginii culturale a lumii în mintea individului prin care, în primul rând, se economisesc eforturile în procesul de înţelegere a obiectelor sociale complexe şi în al doilea rând, sunt protejate valorile sale, poziţiile şi drepturile. O definiţie acceptată de majoritatea autorilor ar fi aceea care prezintă stereotipurile ca „un ansamblu de convingeri împartaşite vis-a-vis de caracteristicile personale, de trăsaturile de personalitate, dar şi de comportament, specifice unui grup de persoane.” (Leyens, Yzerbyt & Schadron, 1994). Ulterior, cercetătorii oferă o nouă definiţie, mai concretă, a stereotipurilor sociale, considerate drept scheme simplificate ale obiectelor sociale în reprezentările individuale şi colective. Astfel, reprezentările stereotipice constituie o formă de simplificare a lumii reale. Stereotipurile au anumite funcţii psihologice şi sociale. Funcţiile psihologice ale stereotipizării reprezintă simplificarea, sistematizarea şi susţinerea informaţiilor individului, iar funcţiile sociale permit anticiparea acţiunilor, luări de poziţie ale grupului şi individului, autorizează justificarea lor în raport cu normele sociale. Mecanismul psihologic al stereotipizării poate fi utilizat în diferite doctrine politice cu un scop bine determinat - cel de manipulare. Astfel, stereotipurile constituie un element indispensabil al psihologiei colective, iar în ultimul timp, stereotipurile au devenit obiect de studiu al etnopsihologiei. În condiţiile unui stat plurietnic, individul este nevoit să comunice cu reprezentanţi ai diferitelor etnii, astfel se formează stereotipurile etnice - reprezentări relativ stabile despre calităţile morale, intelectuale, fizice, atribuite diverselor grupuri etnice. Printre caracteristicile importante ale stereotipurilor etnice colective se evidenţiază atitudinea emoţională care determină modelul nostru

De exemplu. Stereotipia. Deseori existenţa unor stereotipuri negative şi prejudecăti cu privire la un grup social conduce la dezvoltarea de comportamente discriminative faţă de acesta la nivel social. Operarea cu stereotipuri în comunicare nu este foarte eficientă fiindcă nu oferă informaţii detaliate asupra persoanei. Astfel. are loc formarea imaginilor polare. prostituţia etc. Folosirea unei “etichete” în absenţa cunoaşterii persoanei sau situaţiei căreia i se aplică. iar adversarului doar calităţi negative. in relatiile sociale. reprezentările stereotipice sunt mult mai intense. îndeosebi a celor din Cecenia. Difuzarea într-o lumină nefavorabilă a informaţiei privind interesele etnice este deosebit de periculoasă. Un rol important în formarea stereotipurilor interetnice revine mass-media. specifice la nivelul tuturor reprezentanţilor grupului sau culturii respective stau de obicei la baza dezvoltării unor seturi de comportamente care marginalizează. prin generalizarea rapidă a unor experienţe individuale sau de grup. stabilitatea. are o functie utilă: prin clasificarea indivizilor le putem anticipa comportamentul si planifica reacţiile. A crea stereotipuri este o funcţie naturală a creierului nostru. Fiecare din noi etichetăm sau avem anumite stereotipuri la un moment dat. Alte caracteristici ale stereotipurilor etnice sunt. terorismul. . în Rusia majoritatea caucazienilor. În comunicare ele ne pot împiedica să vedem realitatea aşa cum este ea. mafia. Stabilitatea stereotipurilor etnice este totuşi relativă. ele supunându-se transformărilor în momentul apariţiei unor noi informaţii despre grupul etnic respectiv. pentru ca mintea si corpul nostru să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari. persoanelor cu care comunicam şi deseori induce un tip de atitudine care se poate dovedi inadecvata. în prezent. în urma confruntărilor interetnice. punctuale.de comportare în relaţiile cu reprezentanţii altor etnii. prin care simplificăm realitatea complexă. exclud sau discriminează categoria căreia i se adresează cu efecte negative asupra imaginii acesteia în timp. prin aşa-numitul efect al oglinzii se acordă grupului etnic din care face parte individul doar calităţi pozitive. în cazul unui conflict între diverse grupuri etnice. rigiditatea şi gradul înalt de acceptabilitate a acestora. sunt asociaţi cu banditismul.

considerate a avea o personalitate caldă. explică Johnjoe McFadden. sud-coreenii seamănă cu chinezii. să pornească de la un "sîmbure de adevăr". Juri Allik. alături de determinismul genetic. suedezii – plictisitori. Studiile realizate de psihologi au indicat faptul că o mare parte a variaţiilor dintre persoane poate fi măsurată folosindu-se cinci dimensiuni ale personalităţii: deschidere. în vreme ce bărbaţii par înclinaţi spre latura raţională. agreabilitate şi nevrotică. care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Universităţii din Tartu. în încercarea de a obţine o "medie a personalităţii" pentru fiecare cultură. în secolul al V-lea î. "Ei înşişi" se consideră a fi superiori din toate punctele de vedere faţă de oricine altcineva din lume. Nu a constituit o surpriză faptul că persoanele care locuiau aproape unele de altele prezentau similarităţi în ceea ce priveşte personalitatea: americanii seamănă cu canadienii. care este explicaţia acestor diferenţe? Ellen Churchill Semple scria la sfîrşitul secolului trecut că "omul este un produs al suprafeţei pămîntului". descrişi de istoricul grec Herodot. sud-africanii seamănă cu locuitorii din Zimbawe.. după război. Scoţienii erau posomorîţi pentru că erau nevoiţi să suporte în permanenţă ploile. permiţînd altor naţiuni să îşi asume o serie de calităţi. iar suedezii erau plictisitori pentru că. Cînd ambele concepte au "ieşit din graţiile" tuturor naţiunilor. Germanii se presupune că ar fi extrem de serioşi. nu moştenirea genetică sau mediul. Cine sînt aceşti "ei înşişi"? Americanii. De cele mai multe ori. ele au fost înlocuite de către determinismul cultural. Acest "determinism al mediului" şi-a arătat latura negativă atunci cînd. Însă au aceste stereotipuri o bază reală? Unele stereotipuri par să fie ancorate într-o oarecare măsură în realitate.Testele de personalitate indică faptul că stereotipurile naţionale sînt construite pe baza unor prejudecăţi şi ale unor zvonuri. din ce în ce mai puţine pe măsură ce aceste ţări se îndepărtează – cea mai îndepărtată ţară fiind şi cea mai săracă în calităţi.. Naţiunile tind să considere propriul popor ca fiind mai mult sau mai puţin perfect. despre francezi se spune că ar fi încrezuţi. a fost factorul pe seama . Cultura. profesor de genetică moleculară în cadrul Universităţii din Surrey şi autor al volumului "Quantum Evolution". în comparaţie cu diferenţele dintre membrii fiecărui grup cultural. Diferenţele dintre mediile personalităţilor naţionale au fost mici. a devenit baza ideologiei naziste. iar bărbaţii a fi raţionali: femeile tind să obţină scoruri mai mari la testele de personalitate decît bărbaţii la capitolele privitoare la căldură. Însă. şi Robert McCrae au realizat teste de personalitate pe eşantioane de persoane din 36 de culturi diferite. germanii sau poate britanicii? Este vorba despre perşi.H. în vreme ce restul lumii este oarecum ciudat. Femeile sînt. însă această descriere ar fi putut fi realizată despre aproape oricine. conştiinţă. extrovertire. Suedia era şi ea plictisitoare. egoismul naţionalist este dublat de stereotipurile naţionale. în general.

Însă aceste proiecţii ale stereotipurilor sînt mai mult sau mai puţin legate de "personalitatea medie" a cetăţenilor fiecărei ţări. şi determinismul cultural poate avea excepţii: sud-africanii albi au mai multe trăsături comune cu europenii decît cu sud-africanii negri. Germanii se consideră a fi conştiincioşi. În acest context au ieşit la suprafaţă stereotipurile: germanii s-au autoevaluat. spre exemplu. Aceste rezultate indică faptul că asemenea percepţii sînt. care se evaluează a fi mai curînd leneşi. africani şi indieni. însă ele pot avea efectul negativ de a conduce la apariţia prejudecăţilor. fiecare dintre noi merită să fie considerat ca o fiinţa umană unică. S-au descoperit o serie de diferenţe la nivelul genetic între anglo-saxoni. iar canadienii s-au considerat a fi mai agreabili decît celelalte popoare. Pot aceste diferenţe genetice să genereze diferenţe la nivelul personalităţii? În cel mai recent studiu al lui Robert McCrae. Ce putem face pentru a reduce sau a elimina stereotipurile din viaţa noastră? - să ne concentrăm pe fiecare persoană în parte ca individ. a discriminărilor sau chiar a genocidului. - să ne amintim că ar putea exista mai multe diferenţe în cadrul unui grup. Evoluţia geneticii din ultimii zeci de ani a readus în actualitate determinismul genetic. Locuitorii din Puerto Rico se văd ca fiind extrem de extrovertiţi. . Informaţiile prezentate de Allik McCrae indică faptul că ar putea exista şi o serie de influenţe geografice: oamenii care locuiesc în ţări cu un climat cald tind să fie mai deschişi şi mai extrovertiţi. care se evaluează ca fiind introvertiţi. bazate pe informaţii nefondate şi prejudecăţi. trăsăturile locuitorilor Angliei şi cele ale locuitorilor Irlandei de Nord sînt cu totul diferite. ca fiind extrem de conştiincioşi. construcţii sociale. Stereoptipurile naţionale pot părea relativ inofensive. însă conferă această calitate şi turcilor.căruia s-au pus diferenţele dintre oameni. Cu toate acestea. de fapt. decât între grupuri. Relevarea faptului că stereotipurile sînt false ar trebui să contribuie la eliminarea lor. subiecţilor li s-a cerut să evalueze nu personalitatea proprie. de asemenea. australienii s-au descris drept extrovertiţi. - să fim mai atenţi la stereotipuri şi la cum acestea ne influenţează atunci când interacţionam cu alţi oameni. însă ei nu sînt mai deschişi decît elveţienii francezi. ci pe cea a unui membru "tipic" al comunităţii lor. evrei. celţi. ca popor.

etc.indivizilor în sensul înţelegerii corecte a grupului cu care doreşte să comunice. - să învăţăm să privim lucrurile şi din perspectiva celuilalt. oferirea unei cantităţi semnificative de informaţii privind acel grup – privind toate valorile şi normele specifice acestuia şi a membrilor acestuia. De asemenea constituie primul pas spre deschiderea către celalalt. dovadă de echilibru şi înlăturarea termenilor discriminării negative sau pozitive. rasism – prejudecăţi legate de alte rase. raportarea afectivă la un anumit grup. vârsta. Şi de obicei implică respingerea celuilalt.- să recunoaştem că facem cu toţii parte simultan din mai multe grupuri şi că nici unul dintre aceste grupuri nu poate explica în totalitate ceea ce suntem. nivel de educaţie. religioasă. Identificarea propriilor noastre stereotipuri şi prejudecăţi este esenţială în realizarea unei comunicări autentice pe termen lung între diferite grupuri culturale. o implicare în activităţi în vederea atingerii unor scopuri comune. Prejudecata reprezintă dimensiunea afectivă asociată stereotipului. o motivare a individului . apartenenţa să impunem un ton neutru atunci când utilizăm ştirile preluate din alte surse. indiferent de sex. - să neutralizăm stereotipurile atunci când le întâlnim. xenofobie – teama faţă de străini. să fim dispuşi să învăţăm mai multe despre cultura si profilul persoanelor care sunt diferite de noi. considerat ca membru al unui grup faţă de care se manifestă sentimente negative. . să adoptăm o atitudine mai umilă când e vorba de obiectivitatea judecăţii noastre. etnică. ceilalţi şi dezvoltarea unor noi perspective asupra grupurilor culturale cu care interacţionăm. - - o evidenţiere a unor reprezentanţi ai grupului cu privire la care identificăm existenţa unor stereotipuri. - să respectăm semenii. care infirma stereotipul.. De obicei ele se clasifică în funcţie de categoria socială faţă de care apar – sexism – prejudecăţi legate de gen.

formându-şi implicit o teorie despre un grup social sau altul. constituie deja un tip de comportament. fie că sunt faţă de drogaţi sau alte grupuri. Psihologia sociala permite o analiză aprofundată a acestor trei componente: 1. 2. cat şi pozitive. Atitudinea este definită ca o predispoziţie de a reacţiona favorabil sau defavorabil la un anumit obiect sau clasă de obiecte. . a avea o atitudine despre discipolii unei secte religioase presupune existenţa unei concepţii despre secta respectivă pentru a o diferenţia de alte grupări sociale. Orice prejudecată care prezintă aceste trei caracteristici este o atitudine.este de lungă durată (de unde predispoziţia de a reacţiona într-un fel sau altul). Componenta afectivă este formata din sentimentele faţă de un obiect sau clasa de obiecte. 3. Oamenii au tendinţa de a regrupa concepte precum religia. de obicei predomină resentimentele. alţii îl găsesc absurd şi nu există . identificându-se după trei caracteristici: se referă la un subiect anume (sau obiect). În concluzie se poate afirma că prejudecata este predispoziţia unei persoane de a reacţiona (defavorabil sau favorabil). devotamentul sau prozelitismul. Deşi prejudecăţile se pot baza atât pe sentimente negative. Trebuie specificat că oamenii sunt capabili să îşi justifice aproape toate sentimentele lor negative. este de natura evaluativă (favorabilă sau defavorabilă). În cele mai multe cazuri. Ceea ce unii consideră justificabil. adică trăirile afective negative. Prejudecăţile nu sunt altceva decât consecinţa acestor sentimente negative. Unii teoreticieni preferă utilizarea termenului de prejudecată pentru a desemna o aversiune nejustificată faţă de un grup sau membrii acestuia. care. pe plan comportamental se transformă în discriminare. De exemplu a crede că sectele religioase ar trebui interzise. aşa cum este ostilitatea faţă de un grup minoritar. Componenta comportamentală reprezintă orientarea unei acţiuni în favoarea sau defavoarea unui obiect sau clasa de obiecte. Componenta cognitivă se referă la conceptele şi percepţiile noastre despre un obiect sau o clasă de obiecte. De exemplu. încât este destul de dificil să apreciezi obiectiv justeţea aprecierii lor.Foarte mulţi oameni evaluează negativ alte grupuri sociale şi au sentimente de antipatie faţă de membrii acestora. predispoziţie generată de apartenenţa la o clasa sau categorie socială. persoanele care sunt ţinta prejudecăţilor ajung victimele discriminării sociale şi/sau economice.

Analiza prejudecăţilor rămâne o zonă diversificată si complexă. doar pentru că nu-i cunoaştem sau nu facem nici un efort să-i cunoaştem. Frustrarea si agresiunea au fost adesea postulate drept cauza prejudecăţii: dacă unui individ îi este blocată calea spre realizarea unui scop. datorită unui stil de gândire dogmatic.un etalon universal pentru a stabili ceea ce este corect. sau pe ceea ce este scris în ziarele de azi. Este bazată pe experienţele împărtăşite de alţii. Prejudecata apare din cauza faptului că adesea tindem să-i judecăm pe ceilalţi. justificate sau nu. atunci o agresiune ulterioară va fi înlocuită şi direcţionată spre o ţintă mai vulnerabilă. Alţi teoreticieni au sugerat că o altă explicaţie a prejudecăţii. au însă marcante consecinţe negative pe plan social. iar obstacolul este prea puternic pentru a fi depăşit. este conformitatea: evaluarea negativă a grupurilor selectate poate fi localizată cultural. Editura Polirom. O parte din atitudinile negative.1920 . dar esenţială pentru descrierea şi explicarea relaţiilor dintre grupuri. aşa cum sunt ele formulate în contactul direct sau indirect din interiorul oricărui sistem social. Iasi Walter Lippman – “Opinia Publica” . discriminare si relatii intergrupuri”. BIBLIOGRAFIE Richard Bourhis. Alţii au încercat să definească o personalitate autoritară mai predispusă a fi victima unei prejudecăţi. reprezentând o parte inerentă a socializării. la fel de importantă. Jaques – Phillipe Leyens (coord) – “Stereotipuri.