Mihaila G.

Dragos Psihologie ID AN I Seria 2

Stereotipuri si prejudecati

Termenul de stereotip a fost folosit pentru prima dată de cercetătorul american U. Lipman în studiul său “Opinia socială”, publicat în anul 1920. Potrivit autorului, stereotipul reprezintă determinarea ordonată a imaginii culturale a lumii în mintea individului prin care, în primul rând, se economisesc eforturile în procesul de înţelegere a obiectelor sociale complexe şi în al doilea rând, sunt protejate valorile sale, poziţiile şi drepturile. O definiţie acceptată de majoritatea autorilor ar fi aceea care prezintă stereotipurile ca „un ansamblu de convingeri împartaşite vis-a-vis de caracteristicile personale, de trăsaturile de personalitate, dar şi de comportament, specifice unui grup de persoane.” (Leyens, Yzerbyt & Schadron, 1994). Ulterior, cercetătorii oferă o nouă definiţie, mai concretă, a stereotipurilor sociale, considerate drept scheme simplificate ale obiectelor sociale în reprezentările individuale şi colective. Astfel, reprezentările stereotipice constituie o formă de simplificare a lumii reale. Stereotipurile au anumite funcţii psihologice şi sociale. Funcţiile psihologice ale stereotipizării reprezintă simplificarea, sistematizarea şi susţinerea informaţiilor individului, iar funcţiile sociale permit anticiparea acţiunilor, luări de poziţie ale grupului şi individului, autorizează justificarea lor în raport cu normele sociale. Mecanismul psihologic al stereotipizării poate fi utilizat în diferite doctrine politice cu un scop bine determinat - cel de manipulare. Astfel, stereotipurile constituie un element indispensabil al psihologiei colective, iar în ultimul timp, stereotipurile au devenit obiect de studiu al etnopsihologiei. În condiţiile unui stat plurietnic, individul este nevoit să comunice cu reprezentanţi ai diferitelor etnii, astfel se formează stereotipurile etnice - reprezentări relativ stabile despre calităţile morale, intelectuale, fizice, atribuite diverselor grupuri etnice. Printre caracteristicile importante ale stereotipurilor etnice colective se evidenţiază atitudinea emoţională care determină modelul nostru

. În comunicare ele ne pot împiedica să vedem realitatea aşa cum este ea. Folosirea unei “etichete” în absenţa cunoaşterii persoanei sau situaţiei căreia i se aplică. prin aşa-numitul efect al oglinzii se acordă grupului etnic din care face parte individul doar calităţi pozitive. Operarea cu stereotipuri în comunicare nu este foarte eficientă fiindcă nu oferă informaţii detaliate asupra persoanei. Stereotipia. exclud sau discriminează categoria căreia i se adresează cu efecte negative asupra imaginii acesteia în timp. A crea stereotipuri este o funcţie naturală a creierului nostru. în cazul unui conflict între diverse grupuri etnice. sunt asociaţi cu banditismul. prin care simplificăm realitatea complexă. în prezent. punctuale. în Rusia majoritatea caucazienilor. Astfel. are loc formarea imaginilor polare. terorismul. prostituţia etc.de comportare în relaţiile cu reprezentanţii altor etnii. ele supunându-se transformărilor în momentul apariţiei unor noi informaţii despre grupul etnic respectiv. Alte caracteristici ale stereotipurilor etnice sunt. Difuzarea într-o lumină nefavorabilă a informaţiei privind interesele etnice este deosebit de periculoasă. în urma confruntărilor interetnice. specifice la nivelul tuturor reprezentanţilor grupului sau culturii respective stau de obicei la baza dezvoltării unor seturi de comportamente care marginalizează. stabilitatea. rigiditatea şi gradul înalt de acceptabilitate a acestora. reprezentările stereotipice sunt mult mai intense. Un rol important în formarea stereotipurilor interetnice revine mass-media. mafia. îndeosebi a celor din Cecenia. persoanelor cu care comunicam şi deseori induce un tip de atitudine care se poate dovedi inadecvata. prin generalizarea rapidă a unor experienţe individuale sau de grup. are o functie utilă: prin clasificarea indivizilor le putem anticipa comportamentul si planifica reacţiile. iar adversarului doar calităţi negative. Deseori existenţa unor stereotipuri negative şi prejudecăti cu privire la un grup social conduce la dezvoltarea de comportamente discriminative faţă de acesta la nivel social. in relatiile sociale. Stabilitatea stereotipurilor etnice este totuşi relativă. De exemplu. Fiecare din noi etichetăm sau avem anumite stereotipuri la un moment dat. pentru ca mintea si corpul nostru să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari.

Juri Allik. în secolul al V-lea î. explică Johnjoe McFadden. Suedia era şi ea plictisitoare.. a devenit baza ideologiei naziste. Însă. iar bărbaţii a fi raţionali: femeile tind să obţină scoruri mai mari la testele de personalitate decît bărbaţii la capitolele privitoare la căldură. care este explicaţia acestor diferenţe? Ellen Churchill Semple scria la sfîrşitul secolului trecut că "omul este un produs al suprafeţei pămîntului". profesor de genetică moleculară în cadrul Universităţii din Surrey şi autor al volumului "Quantum Evolution". Nu a constituit o surpriză faptul că persoanele care locuiau aproape unele de altele prezentau similarităţi în ceea ce priveşte personalitatea: americanii seamănă cu canadienii. în comparaţie cu diferenţele dintre membrii fiecărui grup cultural. Acest "determinism al mediului" şi-a arătat latura negativă atunci cînd. Diferenţele dintre mediile personalităţilor naţionale au fost mici. sud-africanii seamănă cu locuitorii din Zimbawe. descrişi de istoricul grec Herodot. care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Universităţii din Tartu. şi Robert McCrae au realizat teste de personalitate pe eşantioane de persoane din 36 de culturi diferite. să pornească de la un "sîmbure de adevăr". sud-coreenii seamănă cu chinezii. nu moştenirea genetică sau mediul. considerate a avea o personalitate caldă. agreabilitate şi nevrotică. Cînd ambele concepte au "ieşit din graţiile" tuturor naţiunilor. suedezii – plictisitori. iar suedezii erau plictisitori pentru că. a fost factorul pe seama . în încercarea de a obţine o "medie a personalităţii" pentru fiecare cultură. extrovertire. Cine sînt aceşti "ei înşişi"? Americanii. alături de determinismul genetic. germanii sau poate britanicii? Este vorba despre perşi. Însă au aceste stereotipuri o bază reală? Unele stereotipuri par să fie ancorate într-o oarecare măsură în realitate. în general. din ce în ce mai puţine pe măsură ce aceste ţări se îndepărtează – cea mai îndepărtată ţară fiind şi cea mai săracă în calităţi.Testele de personalitate indică faptul că stereotipurile naţionale sînt construite pe baza unor prejudecăţi şi ale unor zvonuri.. Scoţienii erau posomorîţi pentru că erau nevoiţi să suporte în permanenţă ploile. după război. însă această descriere ar fi putut fi realizată despre aproape oricine. ele au fost înlocuite de către determinismul cultural. De cele mai multe ori. permiţînd altor naţiuni să îşi asume o serie de calităţi. conştiinţă. "Ei înşişi" se consideră a fi superiori din toate punctele de vedere faţă de oricine altcineva din lume. Naţiunile tind să considere propriul popor ca fiind mai mult sau mai puţin perfect. în vreme ce restul lumii este oarecum ciudat. Cultura. Studiile realizate de psihologi au indicat faptul că o mare parte a variaţiilor dintre persoane poate fi măsurată folosindu-se cinci dimensiuni ale personalităţii: deschidere. despre francezi se spune că ar fi încrezuţi. în vreme ce bărbaţii par înclinaţi spre latura raţională. Germanii se presupune că ar fi extrem de serioşi.H. egoismul naţionalist este dublat de stereotipurile naţionale. Femeile sînt.

decât între grupuri. ca fiind extrem de conştiincioşi. Cu toate acestea. Aceste rezultate indică faptul că asemenea percepţii sînt. spre exemplu. S-au descoperit o serie de diferenţe la nivelul genetic între anglo-saxoni. evrei. - să ne amintim că ar putea exista mai multe diferenţe în cadrul unui grup. Germanii se consideră a fi conştiincioşi. Locuitorii din Puerto Rico se văd ca fiind extrem de extrovertiţi. Ce putem face pentru a reduce sau a elimina stereotipurile din viaţa noastră? - să ne concentrăm pe fiecare persoană în parte ca individ. australienii s-au descris drept extrovertiţi. bazate pe informaţii nefondate şi prejudecăţi. de fapt. însă conferă această calitate şi turcilor. însă ei nu sînt mai deschişi decît elveţienii francezi. Stereoptipurile naţionale pot părea relativ inofensive. ca popor. fiecare dintre noi merită să fie considerat ca o fiinţa umană unică. Pot aceste diferenţe genetice să genereze diferenţe la nivelul personalităţii? În cel mai recent studiu al lui Robert McCrae. şi determinismul cultural poate avea excepţii: sud-africanii albi au mai multe trăsături comune cu europenii decît cu sud-africanii negri. construcţii sociale. - să fim mai atenţi la stereotipuri şi la cum acestea ne influenţează atunci când interacţionam cu alţi oameni. africani şi indieni. ci pe cea a unui membru "tipic" al comunităţii lor. trăsăturile locuitorilor Angliei şi cele ale locuitorilor Irlandei de Nord sînt cu totul diferite. care se evaluează a fi mai curînd leneşi. de asemenea. În acest context au ieşit la suprafaţă stereotipurile: germanii s-au autoevaluat. Evoluţia geneticii din ultimii zeci de ani a readus în actualitate determinismul genetic.căruia s-au pus diferenţele dintre oameni. a discriminărilor sau chiar a genocidului. Informaţiile prezentate de Allik McCrae indică faptul că ar putea exista şi o serie de influenţe geografice: oamenii care locuiesc în ţări cu un climat cald tind să fie mai deschişi şi mai extrovertiţi. celţi. care se evaluează ca fiind introvertiţi. însă ele pot avea efectul negativ de a conduce la apariţia prejudecăţilor. Însă aceste proiecţii ale stereotipurilor sînt mai mult sau mai puţin legate de "personalitatea medie" a cetăţenilor fiecărei ţări. . iar canadienii s-au considerat a fi mai agreabili decît celelalte popoare. subiecţilor li s-a cerut să evalueze nu personalitatea proprie. Relevarea faptului că stereotipurile sînt false ar trebui să contribuie la eliminarea lor.

xenofobie – teama faţă de străini. indiferent de sex. . - să neutralizăm stereotipurile atunci când le întâlnim. etc. apartenenţa să impunem un ton neutru atunci când utilizăm ştirile preluate din alte surse. - să respectăm semenii. raportarea afectivă la un anumit grup. să fim dispuşi să învăţăm mai multe despre cultura si profilul persoanelor care sunt diferite de noi. să adoptăm o atitudine mai umilă când e vorba de obiectivitatea judecăţii noastre. considerat ca membru al unui grup faţă de care se manifestă sentimente negative.- să recunoaştem că facem cu toţii parte simultan din mai multe grupuri şi că nici unul dintre aceste grupuri nu poate explica în totalitate ceea ce suntem. care infirma stereotipul. - - o evidenţiere a unor reprezentanţi ai grupului cu privire la care identificăm existenţa unor stereotipuri. De asemenea constituie primul pas spre deschiderea către celalalt. ceilalţi şi dezvoltarea unor noi perspective asupra grupurilor culturale cu care interacţionăm. etnică. o motivare a individului . dovadă de echilibru şi înlăturarea termenilor discriminării negative sau pozitive. Identificarea propriilor noastre stereotipuri şi prejudecăţi este esenţială în realizarea unei comunicări autentice pe termen lung între diferite grupuri culturale.indivizilor în sensul înţelegerii corecte a grupului cu care doreşte să comunice. religioasă. - să învăţăm să privim lucrurile şi din perspectiva celuilalt. o implicare în activităţi în vederea atingerii unor scopuri comune. nivel de educaţie.. oferirea unei cantităţi semnificative de informaţii privind acel grup – privind toate valorile şi normele specifice acestuia şi a membrilor acestuia. Şi de obicei implică respingerea celuilalt. De obicei ele se clasifică în funcţie de categoria socială faţă de care apar – sexism – prejudecăţi legate de gen. rasism – prejudecăţi legate de alte rase. vârsta. Prejudecata reprezintă dimensiunea afectivă asociată stereotipului.

cat şi pozitive. care. Atitudinea este definită ca o predispoziţie de a reacţiona favorabil sau defavorabil la un anumit obiect sau clasă de obiecte. de obicei predomină resentimentele. Orice prejudecată care prezintă aceste trei caracteristici este o atitudine. Oamenii au tendinţa de a regrupa concepte precum religia. predispoziţie generată de apartenenţa la o clasa sau categorie socială. fie că sunt faţă de drogaţi sau alte grupuri. Ceea ce unii consideră justificabil. 3.Foarte mulţi oameni evaluează negativ alte grupuri sociale şi au sentimente de antipatie faţă de membrii acestora. Trebuie specificat că oamenii sunt capabili să îşi justifice aproape toate sentimentele lor negative. . Unii teoreticieni preferă utilizarea termenului de prejudecată pentru a desemna o aversiune nejustificată faţă de un grup sau membrii acestuia. aşa cum este ostilitatea faţă de un grup minoritar. formându-şi implicit o teorie despre un grup social sau altul. În concluzie se poate afirma că prejudecata este predispoziţia unei persoane de a reacţiona (defavorabil sau favorabil). De exemplu a crede că sectele religioase ar trebui interzise.este de lungă durată (de unde predispoziţia de a reacţiona într-un fel sau altul). pe plan comportamental se transformă în discriminare. identificându-se după trei caracteristici: se referă la un subiect anume (sau obiect). Prejudecăţile nu sunt altceva decât consecinţa acestor sentimente negative. Psihologia sociala permite o analiză aprofundată a acestor trei componente: 1. Deşi prejudecăţile se pot baza atât pe sentimente negative. Componenta comportamentală reprezintă orientarea unei acţiuni în favoarea sau defavoarea unui obiect sau clasa de obiecte. devotamentul sau prozelitismul. În cele mai multe cazuri. alţii îl găsesc absurd şi nu există . încât este destul de dificil să apreciezi obiectiv justeţea aprecierii lor. este de natura evaluativă (favorabilă sau defavorabilă). De exemplu. Componenta cognitivă se referă la conceptele şi percepţiile noastre despre un obiect sau o clasă de obiecte. 2. a avea o atitudine despre discipolii unei secte religioase presupune existenţa unei concepţii despre secta respectivă pentru a o diferenţia de alte grupări sociale. persoanele care sunt ţinta prejudecăţilor ajung victimele discriminării sociale şi/sau economice. adică trăirile afective negative. constituie deja un tip de comportament. Componenta afectivă este formata din sentimentele faţă de un obiect sau clasa de obiecte.

Prejudecata apare din cauza faptului că adesea tindem să-i judecăm pe ceilalţi. la fel de importantă. doar pentru că nu-i cunoaştem sau nu facem nici un efort să-i cunoaştem. Alţii au încercat să definească o personalitate autoritară mai predispusă a fi victima unei prejudecăţi. discriminare si relatii intergrupuri”. datorită unui stil de gândire dogmatic. reprezentând o parte inerentă a socializării. O parte din atitudinile negative. Jaques – Phillipe Leyens (coord) – “Stereotipuri. Alţi teoreticieni au sugerat că o altă explicaţie a prejudecăţii. atunci o agresiune ulterioară va fi înlocuită şi direcţionată spre o ţintă mai vulnerabilă. aşa cum sunt ele formulate în contactul direct sau indirect din interiorul oricărui sistem social. Frustrarea si agresiunea au fost adesea postulate drept cauza prejudecăţii: dacă unui individ îi este blocată calea spre realizarea unui scop. dar esenţială pentru descrierea şi explicarea relaţiilor dintre grupuri. Analiza prejudecăţilor rămâne o zonă diversificată si complexă. iar obstacolul este prea puternic pentru a fi depăşit. au însă marcante consecinţe negative pe plan social.un etalon universal pentru a stabili ceea ce este corect. sau pe ceea ce este scris în ziarele de azi. Editura Polirom. justificate sau nu. este conformitatea: evaluarea negativă a grupurilor selectate poate fi localizată cultural. Iasi Walter Lippman – “Opinia Publica” .1920 . Este bazată pe experienţele împărtăşite de alţii. BIBLIOGRAFIE Richard Bourhis.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful