Mihaila G.

Dragos Psihologie ID AN I Seria 2

Stereotipuri si prejudecati

Termenul de stereotip a fost folosit pentru prima dată de cercetătorul american U. Lipman în studiul său “Opinia socială”, publicat în anul 1920. Potrivit autorului, stereotipul reprezintă determinarea ordonată a imaginii culturale a lumii în mintea individului prin care, în primul rând, se economisesc eforturile în procesul de înţelegere a obiectelor sociale complexe şi în al doilea rând, sunt protejate valorile sale, poziţiile şi drepturile. O definiţie acceptată de majoritatea autorilor ar fi aceea care prezintă stereotipurile ca „un ansamblu de convingeri împartaşite vis-a-vis de caracteristicile personale, de trăsaturile de personalitate, dar şi de comportament, specifice unui grup de persoane.” (Leyens, Yzerbyt & Schadron, 1994). Ulterior, cercetătorii oferă o nouă definiţie, mai concretă, a stereotipurilor sociale, considerate drept scheme simplificate ale obiectelor sociale în reprezentările individuale şi colective. Astfel, reprezentările stereotipice constituie o formă de simplificare a lumii reale. Stereotipurile au anumite funcţii psihologice şi sociale. Funcţiile psihologice ale stereotipizării reprezintă simplificarea, sistematizarea şi susţinerea informaţiilor individului, iar funcţiile sociale permit anticiparea acţiunilor, luări de poziţie ale grupului şi individului, autorizează justificarea lor în raport cu normele sociale. Mecanismul psihologic al stereotipizării poate fi utilizat în diferite doctrine politice cu un scop bine determinat - cel de manipulare. Astfel, stereotipurile constituie un element indispensabil al psihologiei colective, iar în ultimul timp, stereotipurile au devenit obiect de studiu al etnopsihologiei. În condiţiile unui stat plurietnic, individul este nevoit să comunice cu reprezentanţi ai diferitelor etnii, astfel se formează stereotipurile etnice - reprezentări relativ stabile despre calităţile morale, intelectuale, fizice, atribuite diverselor grupuri etnice. Printre caracteristicile importante ale stereotipurilor etnice colective se evidenţiază atitudinea emoţională care determină modelul nostru

terorismul. Difuzarea într-o lumină nefavorabilă a informaţiei privind interesele etnice este deosebit de periculoasă. reprezentările stereotipice sunt mult mai intense. ele supunându-se transformărilor în momentul apariţiei unor noi informaţii despre grupul etnic respectiv. are o functie utilă: prin clasificarea indivizilor le putem anticipa comportamentul si planifica reacţiile. iar adversarului doar calităţi negative. rigiditatea şi gradul înalt de acceptabilitate a acestora. are loc formarea imaginilor polare. în urma confruntărilor interetnice. în prezent. Operarea cu stereotipuri în comunicare nu este foarte eficientă fiindcă nu oferă informaţii detaliate asupra persoanei. A crea stereotipuri este o funcţie naturală a creierului nostru. punctuale. persoanelor cu care comunicam şi deseori induce un tip de atitudine care se poate dovedi inadecvata. sunt asociaţi cu banditismul. îndeosebi a celor din Cecenia. Stereotipia. pentru ca mintea si corpul nostru să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari. De exemplu. Deseori existenţa unor stereotipuri negative şi prejudecăti cu privire la un grup social conduce la dezvoltarea de comportamente discriminative faţă de acesta la nivel social. prostituţia etc. Stabilitatea stereotipurilor etnice este totuşi relativă. Alte caracteristici ale stereotipurilor etnice sunt. în Rusia majoritatea caucazienilor. Folosirea unei “etichete” în absenţa cunoaşterii persoanei sau situaţiei căreia i se aplică. specifice la nivelul tuturor reprezentanţilor grupului sau culturii respective stau de obicei la baza dezvoltării unor seturi de comportamente care marginalizează. in relatiile sociale. Un rol important în formarea stereotipurilor interetnice revine mass-media.de comportare în relaţiile cu reprezentanţii altor etnii. . în cazul unui conflict între diverse grupuri etnice. prin care simplificăm realitatea complexă. mafia. prin aşa-numitul efect al oglinzii se acordă grupului etnic din care face parte individul doar calităţi pozitive. exclud sau discriminează categoria căreia i se adresează cu efecte negative asupra imaginii acesteia în timp. stabilitatea. Astfel. În comunicare ele ne pot împiedica să vedem realitatea aşa cum este ea. Fiecare din noi etichetăm sau avem anumite stereotipuri la un moment dat. prin generalizarea rapidă a unor experienţe individuale sau de grup.

a devenit baza ideologiei naziste.. iar suedezii erau plictisitori pentru că. după război. Diferenţele dintre mediile personalităţilor naţionale au fost mici. egoismul naţionalist este dublat de stereotipurile naţionale. Însă. Cine sînt aceşti "ei înşişi"? Americanii. profesor de genetică moleculară în cadrul Universităţii din Surrey şi autor al volumului "Quantum Evolution". conştiinţă. "Ei înşişi" se consideră a fi superiori din toate punctele de vedere faţă de oricine altcineva din lume. De cele mai multe ori. în vreme ce restul lumii este oarecum ciudat. care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Universităţii din Tartu. Juri Allik. alături de determinismul genetic. Acest "determinism al mediului" şi-a arătat latura negativă atunci cînd. descrişi de istoricul grec Herodot. să pornească de la un "sîmbure de adevăr". suedezii – plictisitori. a fost factorul pe seama . sud-africanii seamănă cu locuitorii din Zimbawe. Studiile realizate de psihologi au indicat faptul că o mare parte a variaţiilor dintre persoane poate fi măsurată folosindu-se cinci dimensiuni ale personalităţii: deschidere. Scoţienii erau posomorîţi pentru că erau nevoiţi să suporte în permanenţă ploile. explică Johnjoe McFadden.. Femeile sînt. considerate a avea o personalitate caldă. Însă au aceste stereotipuri o bază reală? Unele stereotipuri par să fie ancorate într-o oarecare măsură în realitate. şi Robert McCrae au realizat teste de personalitate pe eşantioane de persoane din 36 de culturi diferite. Germanii se presupune că ar fi extrem de serioşi. în încercarea de a obţine o "medie a personalităţii" pentru fiecare cultură. iar bărbaţii a fi raţionali: femeile tind să obţină scoruri mai mari la testele de personalitate decît bărbaţii la capitolele privitoare la căldură. în vreme ce bărbaţii par înclinaţi spre latura raţională. însă această descriere ar fi putut fi realizată despre aproape oricine. nu moştenirea genetică sau mediul. în comparaţie cu diferenţele dintre membrii fiecărui grup cultural.H. care este explicaţia acestor diferenţe? Ellen Churchill Semple scria la sfîrşitul secolului trecut că "omul este un produs al suprafeţei pămîntului". extrovertire. în secolul al V-lea î. agreabilitate şi nevrotică. Nu a constituit o surpriză faptul că persoanele care locuiau aproape unele de altele prezentau similarităţi în ceea ce priveşte personalitatea: americanii seamănă cu canadienii. Naţiunile tind să considere propriul popor ca fiind mai mult sau mai puţin perfect. sud-coreenii seamănă cu chinezii. ele au fost înlocuite de către determinismul cultural.Testele de personalitate indică faptul că stereotipurile naţionale sînt construite pe baza unor prejudecăţi şi ale unor zvonuri. Suedia era şi ea plictisitoare. germanii sau poate britanicii? Este vorba despre perşi. din ce în ce mai puţine pe măsură ce aceste ţări se îndepărtează – cea mai îndepărtată ţară fiind şi cea mai săracă în calităţi. în general. Cînd ambele concepte au "ieşit din graţiile" tuturor naţiunilor. despre francezi se spune că ar fi încrezuţi. permiţînd altor naţiuni să îşi asume o serie de calităţi. Cultura.

şi determinismul cultural poate avea excepţii: sud-africanii albi au mai multe trăsături comune cu europenii decît cu sud-africanii negri. însă ele pot avea efectul negativ de a conduce la apariţia prejudecăţilor. Cu toate acestea. însă conferă această calitate şi turcilor. Stereoptipurile naţionale pot părea relativ inofensive. iar canadienii s-au considerat a fi mai agreabili decît celelalte popoare. spre exemplu. ca fiind extrem de conştiincioşi. evrei. bazate pe informaţii nefondate şi prejudecăţi. care se evaluează a fi mai curînd leneşi. celţi. Relevarea faptului că stereotipurile sînt false ar trebui să contribuie la eliminarea lor. de asemenea. decât între grupuri. - să ne amintim că ar putea exista mai multe diferenţe în cadrul unui grup. subiecţilor li s-a cerut să evalueze nu personalitatea proprie. ca popor. Informaţiile prezentate de Allik McCrae indică faptul că ar putea exista şi o serie de influenţe geografice: oamenii care locuiesc în ţări cu un climat cald tind să fie mai deschişi şi mai extrovertiţi. africani şi indieni. În acest context au ieşit la suprafaţă stereotipurile: germanii s-au autoevaluat. Locuitorii din Puerto Rico se văd ca fiind extrem de extrovertiţi. Însă aceste proiecţii ale stereotipurilor sînt mai mult sau mai puţin legate de "personalitatea medie" a cetăţenilor fiecărei ţări. care se evaluează ca fiind introvertiţi. ci pe cea a unui membru "tipic" al comunităţii lor. trăsăturile locuitorilor Angliei şi cele ale locuitorilor Irlandei de Nord sînt cu totul diferite. . fiecare dintre noi merită să fie considerat ca o fiinţa umană unică. australienii s-au descris drept extrovertiţi. Ce putem face pentru a reduce sau a elimina stereotipurile din viaţa noastră? - să ne concentrăm pe fiecare persoană în parte ca individ. a discriminărilor sau chiar a genocidului. de fapt. S-au descoperit o serie de diferenţe la nivelul genetic între anglo-saxoni. Evoluţia geneticii din ultimii zeci de ani a readus în actualitate determinismul genetic.căruia s-au pus diferenţele dintre oameni. construcţii sociale. Aceste rezultate indică faptul că asemenea percepţii sînt. Pot aceste diferenţe genetice să genereze diferenţe la nivelul personalităţii? În cel mai recent studiu al lui Robert McCrae. însă ei nu sînt mai deschişi decît elveţienii francezi. - să fim mai atenţi la stereotipuri şi la cum acestea ne influenţează atunci când interacţionam cu alţi oameni. Germanii se consideră a fi conştiincioşi.

- să neutralizăm stereotipurile atunci când le întâlnim.. raportarea afectivă la un anumit grup. Prejudecata reprezintă dimensiunea afectivă asociată stereotipului. - să învăţăm să privim lucrurile şi din perspectiva celuilalt. xenofobie – teama faţă de străini. să adoptăm o atitudine mai umilă când e vorba de obiectivitatea judecăţii noastre. .- să recunoaştem că facem cu toţii parte simultan din mai multe grupuri şi că nici unul dintre aceste grupuri nu poate explica în totalitate ceea ce suntem. vârsta. etnică. - să respectăm semenii. etc. oferirea unei cantităţi semnificative de informaţii privind acel grup – privind toate valorile şi normele specifice acestuia şi a membrilor acestuia. religioasă. nivel de educaţie. apartenenţa să impunem un ton neutru atunci când utilizăm ştirile preluate din alte surse. dovadă de echilibru şi înlăturarea termenilor discriminării negative sau pozitive. să fim dispuşi să învăţăm mai multe despre cultura si profilul persoanelor care sunt diferite de noi. Identificarea propriilor noastre stereotipuri şi prejudecăţi este esenţială în realizarea unei comunicări autentice pe termen lung între diferite grupuri culturale. Şi de obicei implică respingerea celuilalt. indiferent de sex. rasism – prejudecăţi legate de alte rase. care infirma stereotipul. De obicei ele se clasifică în funcţie de categoria socială faţă de care apar – sexism – prejudecăţi legate de gen. De asemenea constituie primul pas spre deschiderea către celalalt. - - o evidenţiere a unor reprezentanţi ai grupului cu privire la care identificăm existenţa unor stereotipuri. o motivare a individului . considerat ca membru al unui grup faţă de care se manifestă sentimente negative.indivizilor în sensul înţelegerii corecte a grupului cu care doreşte să comunice. o implicare în activităţi în vederea atingerii unor scopuri comune. ceilalţi şi dezvoltarea unor noi perspective asupra grupurilor culturale cu care interacţionăm.

aşa cum este ostilitatea faţă de un grup minoritar. constituie deja un tip de comportament. adică trăirile afective negative. a avea o atitudine despre discipolii unei secte religioase presupune existenţa unei concepţii despre secta respectivă pentru a o diferenţia de alte grupări sociale. 3. Atitudinea este definită ca o predispoziţie de a reacţiona favorabil sau defavorabil la un anumit obiect sau clasă de obiecte. de obicei predomină resentimentele. În cele mai multe cazuri. Componenta comportamentală reprezintă orientarea unei acţiuni în favoarea sau defavoarea unui obiect sau clasa de obiecte. pe plan comportamental se transformă în discriminare. cat şi pozitive. Deşi prejudecăţile se pot baza atât pe sentimente negative.Foarte mulţi oameni evaluează negativ alte grupuri sociale şi au sentimente de antipatie faţă de membrii acestora. În concluzie se poate afirma că prejudecata este predispoziţia unei persoane de a reacţiona (defavorabil sau favorabil).este de lungă durată (de unde predispoziţia de a reacţiona într-un fel sau altul). Trebuie specificat că oamenii sunt capabili să îşi justifice aproape toate sentimentele lor negative. Ceea ce unii consideră justificabil. De exemplu. Prejudecăţile nu sunt altceva decât consecinţa acestor sentimente negative. Oamenii au tendinţa de a regrupa concepte precum religia. încât este destul de dificil să apreciezi obiectiv justeţea aprecierii lor. Orice prejudecată care prezintă aceste trei caracteristici este o atitudine. care. De exemplu a crede că sectele religioase ar trebui interzise. Componenta afectivă este formata din sentimentele faţă de un obiect sau clasa de obiecte. Componenta cognitivă se referă la conceptele şi percepţiile noastre despre un obiect sau o clasă de obiecte. este de natura evaluativă (favorabilă sau defavorabilă). predispoziţie generată de apartenenţa la o clasa sau categorie socială. formându-şi implicit o teorie despre un grup social sau altul. alţii îl găsesc absurd şi nu există . . persoanele care sunt ţinta prejudecăţilor ajung victimele discriminării sociale şi/sau economice. Psihologia sociala permite o analiză aprofundată a acestor trei componente: 1. Unii teoreticieni preferă utilizarea termenului de prejudecată pentru a desemna o aversiune nejustificată faţă de un grup sau membrii acestuia. identificându-se după trei caracteristici: se referă la un subiect anume (sau obiect). fie că sunt faţă de drogaţi sau alte grupuri. 2. devotamentul sau prozelitismul.

datorită unui stil de gândire dogmatic. Frustrarea si agresiunea au fost adesea postulate drept cauza prejudecăţii: dacă unui individ îi este blocată calea spre realizarea unui scop. Jaques – Phillipe Leyens (coord) – “Stereotipuri. discriminare si relatii intergrupuri”. atunci o agresiune ulterioară va fi înlocuită şi direcţionată spre o ţintă mai vulnerabilă.1920 . Alţii au încercat să definească o personalitate autoritară mai predispusă a fi victima unei prejudecăţi. reprezentând o parte inerentă a socializării. sau pe ceea ce este scris în ziarele de azi. este conformitatea: evaluarea negativă a grupurilor selectate poate fi localizată cultural. Iasi Walter Lippman – “Opinia Publica” . iar obstacolul este prea puternic pentru a fi depăşit. Este bazată pe experienţele împărtăşite de alţii. au însă marcante consecinţe negative pe plan social. la fel de importantă. O parte din atitudinile negative. doar pentru că nu-i cunoaştem sau nu facem nici un efort să-i cunoaştem.un etalon universal pentru a stabili ceea ce este corect. dar esenţială pentru descrierea şi explicarea relaţiilor dintre grupuri. BIBLIOGRAFIE Richard Bourhis. Analiza prejudecăţilor rămâne o zonă diversificată si complexă. justificate sau nu. Editura Polirom. aşa cum sunt ele formulate în contactul direct sau indirect din interiorul oricărui sistem social. Prejudecata apare din cauza faptului că adesea tindem să-i judecăm pe ceilalţi. Alţi teoreticieni au sugerat că o altă explicaţie a prejudecăţii.