Mihaila G.

Dragos Psihologie ID AN I Seria 2

Stereotipuri si prejudecati

Termenul de stereotip a fost folosit pentru prima dată de cercetătorul american U. Lipman în studiul său “Opinia socială”, publicat în anul 1920. Potrivit autorului, stereotipul reprezintă determinarea ordonată a imaginii culturale a lumii în mintea individului prin care, în primul rând, se economisesc eforturile în procesul de înţelegere a obiectelor sociale complexe şi în al doilea rând, sunt protejate valorile sale, poziţiile şi drepturile. O definiţie acceptată de majoritatea autorilor ar fi aceea care prezintă stereotipurile ca „un ansamblu de convingeri împartaşite vis-a-vis de caracteristicile personale, de trăsaturile de personalitate, dar şi de comportament, specifice unui grup de persoane.” (Leyens, Yzerbyt & Schadron, 1994). Ulterior, cercetătorii oferă o nouă definiţie, mai concretă, a stereotipurilor sociale, considerate drept scheme simplificate ale obiectelor sociale în reprezentările individuale şi colective. Astfel, reprezentările stereotipice constituie o formă de simplificare a lumii reale. Stereotipurile au anumite funcţii psihologice şi sociale. Funcţiile psihologice ale stereotipizării reprezintă simplificarea, sistematizarea şi susţinerea informaţiilor individului, iar funcţiile sociale permit anticiparea acţiunilor, luări de poziţie ale grupului şi individului, autorizează justificarea lor în raport cu normele sociale. Mecanismul psihologic al stereotipizării poate fi utilizat în diferite doctrine politice cu un scop bine determinat - cel de manipulare. Astfel, stereotipurile constituie un element indispensabil al psihologiei colective, iar în ultimul timp, stereotipurile au devenit obiect de studiu al etnopsihologiei. În condiţiile unui stat plurietnic, individul este nevoit să comunice cu reprezentanţi ai diferitelor etnii, astfel se formează stereotipurile etnice - reprezentări relativ stabile despre calităţile morale, intelectuale, fizice, atribuite diverselor grupuri etnice. Printre caracteristicile importante ale stereotipurilor etnice colective se evidenţiază atitudinea emoţională care determină modelul nostru

prin generalizarea rapidă a unor experienţe individuale sau de grup. specifice la nivelul tuturor reprezentanţilor grupului sau culturii respective stau de obicei la baza dezvoltării unor seturi de comportamente care marginalizează. prostituţia etc. Fiecare din noi etichetăm sau avem anumite stereotipuri la un moment dat. terorismul. rigiditatea şi gradul înalt de acceptabilitate a acestora. mafia. Stereotipia. in relatiile sociale. exclud sau discriminează categoria căreia i se adresează cu efecte negative asupra imaginii acesteia în timp. în cazul unui conflict între diverse grupuri etnice. îndeosebi a celor din Cecenia. De exemplu. persoanelor cu care comunicam şi deseori induce un tip de atitudine care se poate dovedi inadecvata. prin care simplificăm realitatea complexă. prin aşa-numitul efect al oglinzii se acordă grupului etnic din care face parte individul doar calităţi pozitive. Deseori existenţa unor stereotipuri negative şi prejudecăti cu privire la un grup social conduce la dezvoltarea de comportamente discriminative faţă de acesta la nivel social. stabilitatea. Un rol important în formarea stereotipurilor interetnice revine mass-media. punctuale. are o functie utilă: prin clasificarea indivizilor le putem anticipa comportamentul si planifica reacţiile. în Rusia majoritatea caucazienilor. sunt asociaţi cu banditismul. în urma confruntărilor interetnice. Alte caracteristici ale stereotipurilor etnice sunt. Difuzarea într-o lumină nefavorabilă a informaţiei privind interesele etnice este deosebit de periculoasă. Astfel. Folosirea unei “etichete” în absenţa cunoaşterii persoanei sau situaţiei căreia i se aplică. reprezentările stereotipice sunt mult mai intense. Operarea cu stereotipuri în comunicare nu este foarte eficientă fiindcă nu oferă informaţii detaliate asupra persoanei. ele supunându-se transformărilor în momentul apariţiei unor noi informaţii despre grupul etnic respectiv. A crea stereotipuri este o funcţie naturală a creierului nostru. în prezent. iar adversarului doar calităţi negative. Stabilitatea stereotipurilor etnice este totuşi relativă.de comportare în relaţiile cu reprezentanţii altor etnii. În comunicare ele ne pot împiedica să vedem realitatea aşa cum este ea. are loc formarea imaginilor polare. . pentru ca mintea si corpul nostru să dezvolte răspunsuri automate la stimuli similari.

Juri Allik. din ce în ce mai puţine pe măsură ce aceste ţări se îndepărtează – cea mai îndepărtată ţară fiind şi cea mai săracă în calităţi. a fost factorul pe seama . Însă au aceste stereotipuri o bază reală? Unele stereotipuri par să fie ancorate într-o oarecare măsură în realitate. Cultura. a devenit baza ideologiei naziste. Acest "determinism al mediului" şi-a arătat latura negativă atunci cînd. în vreme ce bărbaţii par înclinaţi spre latura raţională. suedezii – plictisitori. Diferenţele dintre mediile personalităţilor naţionale au fost mici. Femeile sînt. Naţiunile tind să considere propriul popor ca fiind mai mult sau mai puţin perfect. "Ei înşişi" se consideră a fi superiori din toate punctele de vedere faţă de oricine altcineva din lume.. considerate a avea o personalitate caldă. care este explicaţia acestor diferenţe? Ellen Churchill Semple scria la sfîrşitul secolului trecut că "omul este un produs al suprafeţei pămîntului". iar bărbaţii a fi raţionali: femeile tind să obţină scoruri mai mari la testele de personalitate decît bărbaţii la capitolele privitoare la căldură. iar suedezii erau plictisitori pentru că. Germanii se presupune că ar fi extrem de serioşi. descrişi de istoricul grec Herodot. germanii sau poate britanicii? Este vorba despre perşi. şi Robert McCrae au realizat teste de personalitate pe eşantioane de persoane din 36 de culturi diferite..Testele de personalitate indică faptul că stereotipurile naţionale sînt construite pe baza unor prejudecăţi şi ale unor zvonuri. însă această descriere ar fi putut fi realizată despre aproape oricine. sud-africanii seamănă cu locuitorii din Zimbawe. Studiile realizate de psihologi au indicat faptul că o mare parte a variaţiilor dintre persoane poate fi măsurată folosindu-se cinci dimensiuni ale personalităţii: deschidere. explică Johnjoe McFadden. Cine sînt aceşti "ei înşişi"? Americanii. în comparaţie cu diferenţele dintre membrii fiecărui grup cultural. De cele mai multe ori. conştiinţă. alături de determinismul genetic. Cînd ambele concepte au "ieşit din graţiile" tuturor naţiunilor. Nu a constituit o surpriză faptul că persoanele care locuiau aproape unele de altele prezentau similarităţi în ceea ce priveşte personalitatea: americanii seamănă cu canadienii. extrovertire. în general. în încercarea de a obţine o "medie a personalităţii" pentru fiecare cultură. despre francezi se spune că ar fi încrezuţi. Suedia era şi ea plictisitoare. Însă. sud-coreenii seamănă cu chinezii.H. în secolul al V-lea î. să pornească de la un "sîmbure de adevăr". agreabilitate şi nevrotică. nu moştenirea genetică sau mediul. în vreme ce restul lumii este oarecum ciudat. Scoţienii erau posomorîţi pentru că erau nevoiţi să suporte în permanenţă ploile. profesor de genetică moleculară în cadrul Universităţii din Surrey şi autor al volumului "Quantum Evolution". egoismul naţionalist este dublat de stereotipurile naţionale. care îşi desfăşoară activitatea în cadrul Universităţii din Tartu. ele au fost înlocuite de către determinismul cultural. după război. permiţînd altor naţiuni să îşi asume o serie de calităţi.

evrei. de asemenea. însă ei nu sînt mai deschişi decît elveţienii francezi. ca fiind extrem de conştiincioşi. Cu toate acestea. - să ne amintim că ar putea exista mai multe diferenţe în cadrul unui grup. S-au descoperit o serie de diferenţe la nivelul genetic între anglo-saxoni. de fapt. Însă aceste proiecţii ale stereotipurilor sînt mai mult sau mai puţin legate de "personalitatea medie" a cetăţenilor fiecărei ţări. spre exemplu.căruia s-au pus diferenţele dintre oameni. Stereoptipurile naţionale pot părea relativ inofensive. Ce putem face pentru a reduce sau a elimina stereotipurile din viaţa noastră? - să ne concentrăm pe fiecare persoană în parte ca individ. Germanii se consideră a fi conştiincioşi. Relevarea faptului că stereotipurile sînt false ar trebui să contribuie la eliminarea lor. care se evaluează ca fiind introvertiţi. - să fim mai atenţi la stereotipuri şi la cum acestea ne influenţează atunci când interacţionam cu alţi oameni. Locuitorii din Puerto Rico se văd ca fiind extrem de extrovertiţi. Pot aceste diferenţe genetice să genereze diferenţe la nivelul personalităţii? În cel mai recent studiu al lui Robert McCrae. africani şi indieni. australienii s-au descris drept extrovertiţi. construcţii sociale. care se evaluează a fi mai curînd leneşi. şi determinismul cultural poate avea excepţii: sud-africanii albi au mai multe trăsături comune cu europenii decît cu sud-africanii negri. celţi. fiecare dintre noi merită să fie considerat ca o fiinţa umană unică. ca popor. bazate pe informaţii nefondate şi prejudecăţi. ci pe cea a unui membru "tipic" al comunităţii lor. Evoluţia geneticii din ultimii zeci de ani a readus în actualitate determinismul genetic. . Informaţiile prezentate de Allik McCrae indică faptul că ar putea exista şi o serie de influenţe geografice: oamenii care locuiesc în ţări cu un climat cald tind să fie mai deschişi şi mai extrovertiţi. subiecţilor li s-a cerut să evalueze nu personalitatea proprie. însă conferă această calitate şi turcilor. decât între grupuri. iar canadienii s-au considerat a fi mai agreabili decît celelalte popoare. Aceste rezultate indică faptul că asemenea percepţii sînt. a discriminărilor sau chiar a genocidului. În acest context au ieşit la suprafaţă stereotipurile: germanii s-au autoevaluat. trăsăturile locuitorilor Angliei şi cele ale locuitorilor Irlandei de Nord sînt cu totul diferite. însă ele pot avea efectul negativ de a conduce la apariţia prejudecăţilor.

să adoptăm o atitudine mai umilă când e vorba de obiectivitatea judecăţii noastre. De asemenea constituie primul pas spre deschiderea către celalalt. - să învăţăm să privim lucrurile şi din perspectiva celuilalt.- să recunoaştem că facem cu toţii parte simultan din mai multe grupuri şi că nici unul dintre aceste grupuri nu poate explica în totalitate ceea ce suntem. oferirea unei cantităţi semnificative de informaţii privind acel grup – privind toate valorile şi normele specifice acestuia şi a membrilor acestuia. care infirma stereotipul. De obicei ele se clasifică în funcţie de categoria socială faţă de care apar – sexism – prejudecăţi legate de gen. Identificarea propriilor noastre stereotipuri şi prejudecăţi este esenţială în realizarea unei comunicări autentice pe termen lung între diferite grupuri culturale.indivizilor în sensul înţelegerii corecte a grupului cu care doreşte să comunice. dovadă de echilibru şi înlăturarea termenilor discriminării negative sau pozitive. xenofobie – teama faţă de străini. vârsta. religioasă. Şi de obicei implică respingerea celuilalt. Prejudecata reprezintă dimensiunea afectivă asociată stereotipului. indiferent de sex. - să neutralizăm stereotipurile atunci când le întâlnim. etnică. - să respectăm semenii.. considerat ca membru al unui grup faţă de care se manifestă sentimente negative. o implicare în activităţi în vederea atingerii unor scopuri comune. rasism – prejudecăţi legate de alte rase. - - o evidenţiere a unor reprezentanţi ai grupului cu privire la care identificăm existenţa unor stereotipuri. apartenenţa să impunem un ton neutru atunci când utilizăm ştirile preluate din alte surse. etc. să fim dispuşi să învăţăm mai multe despre cultura si profilul persoanelor care sunt diferite de noi. o motivare a individului . nivel de educaţie. . ceilalţi şi dezvoltarea unor noi perspective asupra grupurilor culturale cu care interacţionăm. raportarea afectivă la un anumit grup.

Orice prejudecată care prezintă aceste trei caracteristici este o atitudine. predispoziţie generată de apartenenţa la o clasa sau categorie socială. încât este destul de dificil să apreciezi obiectiv justeţea aprecierii lor. a avea o atitudine despre discipolii unei secte religioase presupune existenţa unei concepţii despre secta respectivă pentru a o diferenţia de alte grupări sociale. Componenta afectivă este formata din sentimentele faţă de un obiect sau clasa de obiecte. alţii îl găsesc absurd şi nu există . aşa cum este ostilitatea faţă de un grup minoritar. pe plan comportamental se transformă în discriminare. De exemplu a crede că sectele religioase ar trebui interzise.este de lungă durată (de unde predispoziţia de a reacţiona într-un fel sau altul). În cele mai multe cazuri. de obicei predomină resentimentele. persoanele care sunt ţinta prejudecăţilor ajung victimele discriminării sociale şi/sau economice. care. Trebuie specificat că oamenii sunt capabili să îşi justifice aproape toate sentimentele lor negative. adică trăirile afective negative. este de natura evaluativă (favorabilă sau defavorabilă). . identificându-se după trei caracteristici: se referă la un subiect anume (sau obiect). Prejudecăţile nu sunt altceva decât consecinţa acestor sentimente negative. formându-şi implicit o teorie despre un grup social sau altul. constituie deja un tip de comportament. Psihologia sociala permite o analiză aprofundată a acestor trei componente: 1. În concluzie se poate afirma că prejudecata este predispoziţia unei persoane de a reacţiona (defavorabil sau favorabil). Componenta cognitivă se referă la conceptele şi percepţiile noastre despre un obiect sau o clasă de obiecte. 2. Deşi prejudecăţile se pot baza atât pe sentimente negative. Unii teoreticieni preferă utilizarea termenului de prejudecată pentru a desemna o aversiune nejustificată faţă de un grup sau membrii acestuia. 3. fie că sunt faţă de drogaţi sau alte grupuri. Componenta comportamentală reprezintă orientarea unei acţiuni în favoarea sau defavoarea unui obiect sau clasa de obiecte. Ceea ce unii consideră justificabil. Oamenii au tendinţa de a regrupa concepte precum religia. Atitudinea este definită ca o predispoziţie de a reacţiona favorabil sau defavorabil la un anumit obiect sau clasă de obiecte. cat şi pozitive. devotamentul sau prozelitismul. De exemplu.Foarte mulţi oameni evaluează negativ alte grupuri sociale şi au sentimente de antipatie faţă de membrii acestora.

doar pentru că nu-i cunoaştem sau nu facem nici un efort să-i cunoaştem. discriminare si relatii intergrupuri”. au însă marcante consecinţe negative pe plan social. Alţii au încercat să definească o personalitate autoritară mai predispusă a fi victima unei prejudecăţi. Prejudecata apare din cauza faptului că adesea tindem să-i judecăm pe ceilalţi. Iasi Walter Lippman – “Opinia Publica” . dar esenţială pentru descrierea şi explicarea relaţiilor dintre grupuri. justificate sau nu. la fel de importantă. BIBLIOGRAFIE Richard Bourhis. O parte din atitudinile negative.1920 . iar obstacolul este prea puternic pentru a fi depăşit. Editura Polirom. datorită unui stil de gândire dogmatic.un etalon universal pentru a stabili ceea ce este corect. Jaques – Phillipe Leyens (coord) – “Stereotipuri. atunci o agresiune ulterioară va fi înlocuită şi direcţionată spre o ţintă mai vulnerabilă. Frustrarea si agresiunea au fost adesea postulate drept cauza prejudecăţii: dacă unui individ îi este blocată calea spre realizarea unui scop. Analiza prejudecăţilor rămâne o zonă diversificată si complexă. aşa cum sunt ele formulate în contactul direct sau indirect din interiorul oricărui sistem social. reprezentând o parte inerentă a socializării. Este bazată pe experienţele împărtăşite de alţii. Alţi teoreticieni au sugerat că o altă explicaţie a prejudecăţii. sau pe ceea ce este scris în ziarele de azi. este conformitatea: evaluarea negativă a grupurilor selectate poate fi localizată cultural.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful