Sunteți pe pagina 1din 7

Stereotipuri si prejudecati

Stereotipuri si prejudecati

2011

Stereotipuri si prejudecati

Stereotipuri si prejudecati

Problematica stereotipurilor, prejudecatilor si discriminarii sociale face parte din discutiile cotidiene de interes, generand uneori conflicte greu de gestionat sau facand obiectul unor glume si ironii. Stereotipul este componenta cognitiva, prejudecata componenenta afectiva (emotionala) iar discriminarea componenta comportamentala. Oamenii categorizeaza informatiile si evenimentele pe care le traiesc in experienta, datorita tendintei naturale de a reduce, simplifica si asocia mental obiecte, idei evenimente ce au caracteristici comune definitorii. Activitatea de categorizare inseamna insa mai mult decit o simpla reflectare a realitatii si se inscrie intr-un context pragmatic si interactiv. Asemenea majoritatii activitatilor cognitive, categorizarea ii permite individului sa-si confirme unele din asteptari si sa se adapteze la mediul sau inconjurator, aceasta activitate necesitand flexibilitate si variabilitate. Dar categorizarea este subscrisa mai ales unui mediu social iar gruparea oamenilor in anumite categorii (in functie de varsta, sex etnie...etc) poarta numele de categorizare sociala. In cadrul acestor categorii sociale, exista adesea pareri cu privire la personalitatile, abilitatile sau motivele acestor oameni. Aceste pareri pe care adesea le invatam de la altii, sunt de fapt stereotipuri. Stereotipurile influenteaza semnificativ felul in care procesam informatia sociala. De aceea, in momentul in care este reactivat un stereotip in memorie, avem tendinta de a vedea oamenii din interiorul unei categorii sociale, ca avand acele caracteristici ce se asociaza unui grup particular. ( Laurentiu Mitrofan, 2004, p.37-38). Stereotipul reprezinta o serie de caracteristici considerate relevante pentru a descrie membrii apartinand unui grup sau unei categorii sociale. Termenul de stereotip a aparut pentru prima data in lucrarea jurnalistului si analistului politic american Walter Lippmann, Public Opinion, 1922. El a considerat stereotipurile elemente ale cognitiei sociale, constructe mentale (imagini) care ajuta la interpretatea realitatii sociale, anticipand astfel definirea schemelor mentale (Fiske si Linville, 1980), care afirma valoarea functionala a stereotipurilor ca mijloc rapid de interpretatre a informatiilor. Aceste constructe mentale, in opinia lui Lipmann sunt cultural constituite, fiind proiectii ale realitatii inconjuratoare care definesc realitatea inainte ca indivizii sa o perceapa obiectiv prin prisma propriilor valori. Astfel stereotipurile sunt vazute ca scurtaturi mentale, ca euristici capabili sa orienteze individul in mediul sau de viata. Daca aceste stereotipuri sunt confirmate de evolutia evenimentelor, se pot transforma in tipuri ideale si sunt reactivate in situatii similare, definind expectatiile noastre fata de mediul social in care traim (Septimiu Chelcea, 2010, p.339). Lippmann anticipeaza astfel si rolul prototipurilor in clasificarea si interpretarea informatiilor. Termenul de prototip a fost definit de Eleanor Rosch in Categoriile naturale (1973), caracterizandu-l ca primul stimul, care adopta o pozitie proeminenta in formarea unei categorii si este primul stimul care este asociat cu acea categorie. Mai tarziu il va defini ca membrul central dintr-o categorie. Teoria prototipurilor explica modul in care, in practicile concrete de cognitie sociala, indivizii recurg la repere pentru a compara membrii unei categorii cu membrii considerati tipici pentru aceea categorie, aceasta fiind un proces economic de cunoastere sau recunoastere a realitatii. Astfel, prototipul este cel mai reprezentativ membru al unei categorii, care intruneste toate caracteristicile definitorii pentru acea categorie, este modelul nostru mental pentru ceea ce simbolizeaza acea categorie. Walter Lippmann anticipeaza si teoriile ulterioare ale perceptiei persoanei, respectiv pe cea a disonantei cognitive ( Festinger, 1957) si cea a balantei cognitive (Heider, 1958), afirmand ca atunci cand experienta contrazice stereotipul, oamenii filtreaza informatia si o reorganizeaza in astfel
2

Stereotipuri si prejudecati

incat sa confirme stereotipul initial, credintele initiale, foarte putini reusind sa trateze informatia contrastereotipa astfel incat sa modifice stereotipul initial. In psihologia sociala, stereotipurile au fost analizate inca de la inceputul secolului 20 de catre cercetatorii psihologiei sociale clasice (Katz si Braly, 1933; Gilbert 1951; Allport 1954), continuate si nuantate de catre psihosociologia moderna ( Tajfel, 1969, 1972; Taylor, 1981) si reinterpretate in cadrul cercetarilor experimentale contemporane (Lambert et al, 2003; Seibt si Forster, 2004). In psihologia sociala clasica stereotipurile au o imagine profund negativa, fiind considerate generalizari pripite si neconforme cu realitatea, ignorandu-se astfel impactul lor asupra perceptiei sociale in formarea impresiilor, elaborarea de interfete, atribuiri cauzale. Cercetarile contemporane au reluat si au permis dezvaluirea valentelor pozitive ale stereotipurilor, mecanismele cognitive care le sunt asociate si contextele in care aceste devin functionale. Studiile confirma faptul ca stereotipurile, ca si schemele, in general, ne ajuta sa procesam informatia. Fara stereotipuri, am fi coplesiti de informatia care ne asalteaza. Daca nu ai avea o metoda de a-ti organiza sau accesa asteptarile despre diverse tipuri de oameni, ai fi foarte incet in a-ti forma o impresie legata de acestia. Dar pretul pe care il platim pentru influenta pe care o au stereotipurile este fapul ca aceste influenteaza perceptiile si amintirile noastre despre informaria oferita, ca si rationamentele pe care le facem.(Atkinson & Hilgard, 2005, p.947) Abordarile negative ale caracterului eronat al stereotipurilor din psihologia clasica isi au originea in abordarea descriptiv-evaluativa in principal prin metoda listei de atribute, folosita frecvent in cercetari in vederea determinarii descriptive a continutului unor stereotipuri nationale, etnice sau rasiale. Astfel, ca definitie, Richard T. Schaefer (1983/2001) caracterizeaza stereotipurile ca: generalizari lipsite de fundament care se refera la toti membrii unui grup social, fara a lua in considerare diferentele individuale din cadrul grupului. O alta definitie asemanatoare este data de Richard Y. Bourhis si Jachues-Philippe Leyens (1994/1996), stereotipul fiind un ansamblu de convingeri impartasite vizavi de caracteristicile personale,de trasaturile de personalitate si de comportament, specifice unui grup de persoane. Metodele de identificare si masurare a stereotipurilor de-a lungul timpului sunt: metoda identificarii vizuale (Rice si Price, 1926), metoda listei de atribute sau trasaturi ( Katz si Braly), metoda Brigham sau a estimarii procentuale (Brigham,1971), metoda raportului diagnostic ( McCauley si Stitt, 1978) si metoda diferentialului semantic (Gardner, 1973). Metoda identificarii vizuale - pornind de la definitia propusa de Lippmann (stereotipurile sunt imagini in mintea noastra, care sa ne ghideze in lumea sociala), Rice a concluzionat ca aceste stereotipuri-imagini pot fi masurate prin metoda identificarii vizuale a apartenentei la diferite grupuri sociale. Metoda nu ofera prea multe date despre continutul stereotipului insa principiul utilizarii informatiei vizuale in studiul stereotipurilor a fost frecvent folosit. Acest principiu este deosebit de important, mai ales atunci cand se vorbeste despre categorizarea sociala implicita si activarea automata subsecventa a steriotipului, aspecte centrale pentru abordarea de tip cognitiv in psihologia sociala (conform Dorin Nastas, coord. A. Neculau, op.cit.2003)( Laurentiu Mitrofan, 2004, p.43). Rice a prezentat 9 fotografii, extrase dintr-un ziar, unui grup de 141 de persoane carora le-a cerut sa identifice, pentru fiecare fotografie, care corespunde unui traficant de alcool, unui premier european, unui lider de sindicat, celor doi fabricanti, unui editor, unui bolsevic, unui senator american si unui finantator. La primii rata recunoasterii a depasit rata probabilistica, insa cel mai greu de identificat a fost bolsevicul, care era de fapt ambasadorul sovietic de la Paris si care nu se incadra in stereotipul utilizat la aceea data pentru bolsevici, doar 9 persoane au reusind sa-l identifice.
3

Stereotipuri si prejudecati

Metoda listei de atribute (checking list) a fost initiata de studiul Stereotipurilor etnice ale americanilor ale lui Daniel Katz si Kenneth Braly, in care studentilor de la Universitatea Princeton li s-a cerut sa prezinte trasaturile cele mai caracteristice ale americanilor, negrilor, chinezilor, englezilor, turcilor, evreilor, germanilor, japonezilor, italienilor si irlandezilor. Apoi, cei doi au alcatuit o lista cu cele mai frecvente atribute (84 de atribute) si au cerut unui al doilea grup de studenti sa indice din aceea lista, cinci trasaturi cele mai des asociate nationalitatilor mentionate. Studentii puteau folosi si alte cuvinte care nu se regaseau pe lista iar la final erau rugati sa revina asupra listei si sa incercuiasca acele caracteristi pe care le considereau a fi cele mai reprezentative. Cel de-al treilea grup de subiecti a trebuit sa aleaga din lista de adjective, cele pe care le doreau asociate cu familia sau prietenii si pe o scala de la 1 la 10 sa estimeze gradul de dezirabilitate. Astfel autorii au calculat un indice de dezirabilitate pentru fiecare dintre grupurile etnice. Un al patrulea grup a completat o varianta modificata a scalei pentru extimarea distantei sociale, aranjand cele 10 grupuri etnice in ordinea preferintei pentru asociere. Desi autorii doreau prin aceasta metoda sa demonstreze ca prejudecata este determinata de conotatia evaluativa a continutului descriptiv al stereotipului, si ca nu este o simpla reactie asociata etichetei etnice, ei au reusit sa identifice continutul steriotipului. Rezultatul acestui studiu este prezentat in tabelul de mai jos: Grup etnic Caracteristici atribuite
Americani Germani Japonezi Chinezi Englezi Italieni Evrei Muncitori, inteligenti, materialisti Spirit stiintific, muncitori, incapatanati Inteligenti, muncitori, progresisti Superstitiosi, vicleni, conservatori Sportivi, inteligenti, conventionali Simt artistic, impulsivi, pasionati Vicleni, mercantili, muncitori

Negrii Superstitiosi, lenesi, ignoranti Sursa: apaud Katz si Barly, 1933

Metoda Brigham sau a estimarii procentuale, pune accentul in identificarea stereotipului social pe identificarea gradului de percepere a omogenitatii membrilor unui grup, a procentul de persoane din grupul-tinta care poseda o anumita caracteristica. Subiectii sunt rugati sa indice procentul de membrii ai unui grup carora le este specifica o anumita caracteristica (inteligenta, simtul artistic, lenea...etc), pe o scara tip Lickert, apoi se calculeaza scorurile privind nivelul stereotipului pentru fiecare subiect intervievat si se compara rezultatele. Aceasta metoda a fost inlocuita, in studiile recente de metoda raportului diagnostic. Metoda raportului diagnostic (McCauley si Stitt, 1978) este asemanatoare cu cea de mai sus. Subiectilor li se cere sa estimeze procentul membrilor unui grup vizat care poseda o anumita caracteristica pentru ca apoi sa mentioneze si in ce proportie se regaseste aceasta caracteristica la alte grupuri de persoane sau la intreaga populatie. Se analizeaza astfel, modul in care o trasatura este atribuita unui grup, semnificativ diferit fata de atribuirea sa altor grupuri sociale. Metoda diferentialului semantic (Gardner, 1973) propune utilizarea scalelor bipolare pentru identificarea semanticii conceptelor. Subiectii sunt confruntati cu eticheta categoriala a grupului, urmata de o serie de 25-30 de scale bipolare cu raspunsuri de la 1-7. Gardner considera stereotipul ca fiind credinta consensuala asa incat, el recomanda sa se calculeze in primul rand continutul stereotipului social. Aceasta se face prin insumarea scorurilor si se considera a fi
4

Stereotipuri si prejudecati

stereotipice acele caracteristici pentru care polaritatea este semnificativ diferita de medie (media este considerata a fi mijlocul scalei -4). Ulterior se poate calcula si un indice al gradului de stereotipie individuala, lundu-se in calcul doar scorurile pe scalele care au fost identificate ca fiind steriotipice.( Laurentiu Mitrofan,2004, p.45). Unele stereotipuri au acoperire in realitate chiar daca reprezinta generalizari foarte simplificate ale acesteia, de exemplu batranii sunt traditionalisti. Daca in perioda psihologiei sociale clasice cercetatorii erau preocupati sa determine daca cognitiile actorilor sociali sunt sau nu conforme cu realitatea, cercetarile actuale se concentreaza asupra unui alt fenomen ce tine de impactul stereotipurilor asupra construirii realitatii inconjuratoare, si anume, pericolul stereotipizarii (stereotype thread). Claude M. Stele si Joshua Aronson (1995) au semnalat pentru prima oara efectul amenintarii stereotipului in legatura cu performantele intelectuale ale unor subiecti de culoare, ce au avut rezultate semnificativ mai slabe la teste ce masurau strict abilitatile inlelectuale, fata de cele tip rezolvare de probleme, in timp ce la subiectii albi aceste diferente nu au aparut. Astfel de efecte s-au observat si in legatura cu stereotipurile de gen sau etnice, astfel femeile au performat suboptimal la testele de matematica, cand s-a activat stereotipul iar membrii unor grupuri etnice s-au comportat conform stereotipului desi doreau sa demonstreze contrariul. Beate Seibt si Jens Forster (2004) sustin ca performanta subiectilor scade cand sunt activate stereotipurile negative si cand domeniul respectiv are relevanta pentru ei, datorita presiunilor sociale. Ei arata ca activarea stereotipului duce la adoptarea unei strategii de preventie, de teama si atentie sporita la eventualele greseli, astfel incat viteza de rezolvare, chiar si a unor sarcini simple, scade dar totodata scade si numarul erorilor comise. In cazul stereotipurilor pozitive se urmareste succesul si este urmat de o crestere a vitezei de lucru, care daca nu este temperata duce la cresterea numarului de erori. Cu alte cuvinte, cand un stereotip negativ este activat , performanta in cazul sarcinilor ce reclama creativitatea scade , dar ar trebui sa creasca in cazul sarcinilor analitice. In mod similar, activarea unui stereotip pozitiv duce la cresterea performantelor pentru sarcinile ce reclama creativitate si ,probabil, la o scadere a performanteleo pentru sarcinile analitice. (Septimiu Chelcea,
2010, p. 342)

Aparitia steriotipurilor poate fi justificata printr-o serie de concepte si teorii cum ar fi: teoria identitatii sociale, pericolul stereotipizarii, comparea sociala (eterogena), teoria impulsului si teoria incalcarii asteptarilor, precum si din perspectiva cognitiva. Teoria identitatii sociale a psihologului britanic Henri Tajfel (1974) spune ca in abordarea distinctei dintre noi (ingroup) si ei (outgroup) se produce intotdeauna o eroare a individului (bias), in favoarea grupului propriu. Autorul face apel la compararea sociala pentru a explica mecanismul cognitiv ce duce la o astfel de favorizare. Daca grupul caruie ii apartin (ingroup-ul), prin comparatie cu altele, nu le ofera o identitate sociala pozitiva, indivizii vor cauta fie sa se afilieze altor grupuri cu un prestigiu superior, fie sa modifice criteriile de comparatie dintre ingroup si outgroupin asa fel incat propriul grup sa fie favorizat, fie sa lupte cu toate mijloacele pentru a schimba situatia in favoarea lor. Astfel urmarind o identitate socila pozitiva, indivizii dezvolta, mai probabil, stereotipuri pozitive despre propriul grup si stereotipuri negative despre outgroup(Septimiu Chelcea, 2010, p. 342) Gerald Lamaine (1966) arata ca procesul de comparare sociala genereaza eterogenitate, astfel incat prin compararea cu un grup superior, grupul inferior pentru a-si mentine o pozitie acceptabila devine grup incomparabil. Stereotipurile constituie aici mijloace cognitive pentru a mentine sau a dobandi o identitate sociala pozitiva a grupului de apartenenta, detasandu-se totodata de ceilalti. Eduard E Jones (1990) completeaza aceasta ipoteza mentionanad omogenitatea de la nivelul celorlalti(outgroup-ului), asa cum este perceputa ea de ingroup Astfel daca la nivelul ingroup-ului indivizii prefera sa fie perceputi ca personalitati unice, observandu-se cu usurinta
5

Stereotipuri si prejudecati

diferentele individuale, la nivelul outgroup-ului tendinta este sa ii vada pe toti membrii la fel. Normalitatea de a avea imagini complexe si nuantate asupra indivizilor din propriu grup social se datoreaza familiarizarii cu acestia, insa trebuie constientizata si posibilitatea aparitiei erorii (bias) in evaluarea propriului grup si in aprecierea celuilalt. Din perspectiva cognitiva valoarea functionala a stereotipurilor consta in reducerea cantitatii de informatii pe care o procesam cand intalnim noi stimuli sociali, prin activarea automata a stereotipurilor. Se vorbeste chiar de o ierarhizare la nivel cognitiv a cognitiilor, care sunt parti componente ale stereotipurilor, activandu-se astfel stereotipurile dominante si inhibandu-se celelalte. Activarea stereotipurilor pozitive sau negatine tin de motivatie si de scopurile urmarite, ducand de exemplu la caracterizari contradictorii ale aceluiasi individ. Scopurile urmarite selecteaza informatiile pe care le activam despre ceilalti, insa activarea stereotipurilor tin si de mediul public sau privat , in care se afla subiectul evaluator. Alan J. Laubert si colaboratorii sai (2003) sustin ca prejudecatile (componente emotionale) sunt activate mai puternic in locurile publice decat in cele private. Acest lucru poate fi explicat din perspectiva teoriei facilitarii sociale care spune ca performantele indivizilor sunt influentate de prezenta altora dar intra in contradictie cu " managementul impresiei", ce presupune ca oamenii au tendinta de a se prezenta in fata celorlalti intr-o lumina favorabila. Robert B. Zajonc formuleaza teoria impulsului, sesizand fenomenul de "preluare a raspunsului dominant", conform careia individul preia raspunsurile dominante, pe care le cunoaste cel mai bine iar prezenta celorlalti exercita un efect de stimulare a aparitiei stereotipului si ulterior a prejudecatilor. Din aceasta perspectiva stereotipurile pot fi definite ca raspunsuri dominante , bine invatate, si chiar frecvente, de a interpreta informatia referitoare la membrii unor grupuri sociale aflate in contact cu grupul nostru de apartenenta. Teoria incalcarii asteptarilor (expentancy violation) se raporteaza la membrii contrastereotipici si reactia noastra fata de acestia. Astfel membrii contrastereotipici sunt tratati ca "exceptii care confirma regula", deoarece vom cauta sa filtram informatiile disonante cu propriile cognitii, mentinandu-le pe cele consonante si vom exagera totodata caracteristicile care contravin stereotipului datorita contrastului social. Prejudecatile sunt opiniile pe care oamenii si le formeaza a priori, fara o examinare atenta a datelor despre grupul social, fiind expresii ale unei atitudini sociale sau ale unor credinte defavorabile, ale unor sentimente negative sau ale manifestarii unui comportament ostil si discriminatoriu fata de membrii unui grup, ca urmare a faptului ca acestia fac parte din grupul respectiv. (Brown, 1995,8)(Septimiu Chelcea, 2010, p.345). Prejudecatile au de obicei o conotatie negativa, creind conflicte si imbracand diferite forme cum ar fi sexismul, rasismul, xeneofobia, in functie de caracteristicile grupului tinta. Rasismul, este un tip de atitudine puternic sanctionata social, si este vazut prin prisma prejudecatilor negative vizavi de persoane de rasa sau etnie diferite, imbracand forme subtile in grupurile sociale. Astfel rasismul ambivalent(F. Dovidio si Samuel L. Gaertner, 1991) se caracterizeaza prin promovarea egalitatii, pe de-o parte, iar pe de alta parte prin reactii emotionale negative fata de membrii grupului care este tinta prejudecatilor. Conceptul de rasism simbolic este caracterizat prin respingerea totala a discriminarii directe sau a stereotipurilor vizibile. Sexismul inglobeaza prejudecatile ce privesc indivizii ce apartin unor categorii diferite de gen, de exemplu: barbatii sunt buni conducatori auto sau femeile sunt mai empatice decat barbatii. Masurarea reactiilor afective a stereotipurilor, cu alte cuvinte a prejudecatilor, se face mai ales prin teste de asocieri implicite, care masoara viteza de reactie a subiectilor atunci cand sunt confruntati cu anumiti stimuli, cuvinte sau imagini, ce vizeaza prejudecatile sociale studiate. Unele teorii afirma ca prejudecatile sunt legate de personalitatea
6

Stereotipuri si prejudecati

individului si pot aparea mai ales la adultii cu personalitate autoritariana. Theodor Adorno sustine ca acest tip de personalitate este caracterizata prin: credinte rigide si valori conventionale, intoleranta si ambiguitate, atitudine supusa fata de autoritati si ostilitate generala indreptata spre alte grupuri. Pentru masurarea acestui tip de personalitate a realizat Scala F (Fascism Scale), ce este utilizata, mai ales, in prezicerea comportamentelor de obedienta sau de discriminare. Totusi s-a observat ca valorile culturale sau factorii sociali contextuali pot determina schimbari radicale ale prejudecatilor. Caracterul functional al prejudecatilor este acela ca legitimeaza dominarea sociala, justificand-o rational. Prejudecata devine expresia directa a raporturilor dintre clasele socila diferite si a modului de stratificare al societatii. (Septimiu Chelcea, 2010, p. 348) Din perspectiva etologica, Desmond Moriss afirma ca scopul comportamentelor agresive este ierarhia grupului. Astfel prejudecata poate fi privita ca un instrument de management al impresiei, util actorilor sociali atunci cand urmaresc justificarea propriilor actiuni intr-un anumit context. Erving Goffman vorbeste despre termenul de stigmat, definindu-l ca o descalificare a individului prin respingerea sociala si despre autostigmat, care generaza reactii de stanjeneala, dispret fata de propria persoana si chiar acordul individului cu grupul care a generat stigmatul. Cel mai nociv aspect al stereotipurilor si prejudecatilor ramane discriminarea, deoarece consecintele discriminarii se manifesta direct si activ asupra relatiilor interumane si intergrupale. Discriminarea legitimeaza gandirea stereotipa, fiind un rezultat al stereotipului alimentat de prejudecati.

Bibliografie: Septimiu Chelcea, Psihosociologie. Teorii, cercetari, aplicatii, Ed. Polirom, Bucuresti, 2010 Atkinson & Hilgard, Introducere in psihologie, editia a XIV-a, Ed. Tehnica, Bucuresti, 2005 Laurentiu Mitrofan, Elemente de psihologie sociala, Ed. SPER, Bucuresti 2004 www.wikipedia.org (http://en.wikipedia.org/wiki/Prototype_theory)