ALEXANDRU CEL MARE

Temă
• Pg 71 ex 1,2,3
• Pg. 73 ex 1,2
Cărţi de citit
• D. Tudor- Alexandru Macedon
• D. Tudor- Femei vestite din lumea antică
• Arrianus- Expediţia lui Alexandru cel Mare
în Asia
• A. Weigal- Alexandru Macedon
Filme
• Alexandru
• Pe urmele lui Alexandru cel Mare
•În lecţia de astăzi vom vorbi despre o mare
personalitate a istoriei omenirii:
•Un om dotat cu calităţi excepţionale
•Un om care se considera egal cu zeii
•Un om care a vrut să aducă întreaga lume la picioarele
sale
•Un om ale cărei fapte au fost transmise din generaţie
în generaţie; aceste fapte continuă şi astăzi, la 2 300
de ani de la moartea lui să uimească pe cei care aud
sau citesc despre ele şi sunt sigur că vă vor impresiona
şi pe voi.
•Lecţia va începe cu prezentarea cadrului istoric în care
s-a născut, a trăit şi a acţionat acest om .
•"Ascultaţi-mă, tineri oameni ai Europei, căci vocea mea
vine dintr-un trecut îndepărtat. Voi spuneţi că trăiţi în
secolul XXI... În ce mă priveşte, eu am obiceiul să număr
anii în olimpiade! Eu sunt mort de foarte mult timp, dar vă
vorbesc vouă ce construiţi Europa. Dacă veţi ghici numele
meu, voi vă veţi putea juca cu mine: compania unui filozof,
sper, să nu vă neliniştească. Născut la Stagira în 384 Î.H.,
eu am fondat şcoala Liceul, la Atena. Eu dădeam adesea
lecţii plimbându-mă şi de aceea discipolii mei erau numiţi
„peripatetikoi”, „călătorii”. Opera mea a fost considerabilă:
fizică şi metafizică, retorică şi poetică, politică, morală,
zoologie. Discipol al lui Platon, am fost numit „al doilea
filozof”... dar eu mi-am luat revanşa în sec. al XIII-lea, când
ideile mele transmise de arabi, au influenţat toată Europa.
M-ati recunoscut acum? Vă mai dau un ajutor: în 342 Î.H.,
Filip al II-lea, regele Macedoniei, m-a ales ca profesor al
fiului său, Alexandru...Da, sunt eu, Aristotel!
 1. Decăderea Greciei
Polisurile greceşti îşi avuseseră perioada
lor de creştere în sec VIII-VI îH. Ele atinseseră
apogeul în sec V îH, după care au început să
decadă.
La sfârşitul secolului al IV-lea polisurile
greceşti au intrat in criză.
Cauze principale:
.
- războaiele dintre polisuri. Astfel de
războaie avuseseră loc şi înainte dar
acum ele au devenit tot mai dese şi au
antrenat mai multe polisuri.Cel mai
important a fost războiul
peloponesiac care a antrenat aproape
întreaga lume grecească. Aceste
războaie au avut ca rezultat slăbirea
tuturor polisurilor greceşti, conform
principiului „, Când doi se bat al treilea
câştigă”
.
- luptele dintre aristocraţie şi demos
În interiorul polisurilor s-au accentuat diferenţierile
sociale; bogăţiile s-au concentrat în mâinile unui
număr tot mai mic de oameni, în timp ce majoritatea
populaţiei a sărăcit. Acest fenomen a fost foarte bine
surprins de Platon în „Republica” : „ Oricât de mic
ar fi, fiecare polis cuprinde în sine 2 state care se
duşmănesc între ele- unul al săracilor, celălalt al
bogaţilor”. Un al filosof , Isocrate scria „ Duşmănia
dintre săraci şi bogaţi ajunsese atât de mare încât
bogaţii preferau să-şi arunce bogăţiile în mare decât
să le împartă cu săracii, iar săracii preferau mai
degrabă să distrugă averile bogaţilor decât să fie
împărţite cu ei”
.
• Aspectele crizei:
– Scăderea numărului populaţiei. Populaţia a scăzut datorită
războaielor, datorită crizei căsătoriilor (greutăţile materiale
făceau ca familiile să se limiteze la un singur copil) şi
mercenariatului ( datorită sărăciei mulţi greci se angajau ca
mercenari în alte ţări; ei era astfel pierduţi pentru patria lor
fie pentru că mureau fie pentru că se stabileau acolo.
– Decăderea economiei. Războaiele numeroase au provocat
pustiirea repetată a ogoarelor ceea ce a dus la: sărăcirea
ţăranilor şi la scăderea producţiei agricole. Mulţi ţărani şi-au
vândut pământurile şi s-au mutat la oraşe unde trăiau de pe
o zi pe alta. Pe de altă parte mulţi meşteşugari au dat
faliment datorită: scăderii vânzărilor (provocată de scăderea
numărului cumpărătorilor) şi concurenţei marilor ateliere
meşteşugăreşti care foloseau munca sclavilor şi produceau
mărfuri mai ieftine.
– .
 – Alterarea sentimentului patriotic. Dacă până atunci
serviciul militar fusese considerat o obligaţie de
care cetăţenii se simţeau mândri, acum este
considerat o sarcină apăsătoare de care ei caută să
scape. De aceea, armatele polisurilor sunt tot mai
mult alcătuite din mercenari gata oricând să trădeze
dacă erau plătiţi mai bine sau puteau să sprijine
instaurarea tiraniei.
• Decăderea polisurilor greceşti a uşurat cucerirea lor
de către un popor vecin cu greci- este vorba de
poporul macedonean. Grecii îi socoteau pe
macedoneni barbari ( adică sălbatici, inculţi,
necivilizaţi) spunând despre ei că nici de sclavi nu
sunt buni. Dar acest popor a creat un stat care va
cuceri Grecia şi apoi Imperiul Persan.
 2. Ridicarea Macedoniei
• Macedonia se află la Nord de
Grecia.
•Macedonia se învecina cu:(vezi harta de la pg
67)
• Iliria şi Epirul (la Vest )
• Tracia (la Nord)
• Grecia (la Sud)
• Marea Egee şi Tracia (la Est)
Poporul macedonean s-a format din
amestecul grecilor cu tracii si ilirii.
Despre macedoneni se spunea că au trei mari
pasiuni: vinul, calul şi războiul.
Regatul Macedoniei a luat fiinţă în jurul anului
700 îH, dar până în sec IV a rămas un stat puţin
important.Cel care a ridicat Macedonia la rangul
de mare putere a fost Filip II (359-336 îH ). În
tinereţe, viitorul rege fusese dat ca ostatic la
Teba. Aici el a avut ocazia să cunoască arta
militară a grecilor şi să-şi dea seama de
slăbiciunea polisurilor greceşti epuizate de luptele
dintre ele. Cunoştinţele dobândite acum îi vor
servi mai târziu în realizarea planurilor sale.
Regele Filip al
II-lea (359- 336
î.Ch.) a
întreprins o
serie de acţiuni
care au
transformat
Macedonia într-
Falanga este formată din soldaţi
o mare putere:
protejaţi de o platoşă şi dispuşi pe 16
- a întarit rânduri cu 16 oameni. Ei sunt înarmaţi
armata cu o lance lungă de 5-7 m numită
înfiinţand sarisă. Falanga reprezenta în faţa
celebra adversarilor un zid de fier de netrecut.
De asemenea Filip II şi-a înzestrat
falangă armata cu maşini de război (turnuri de
macedoneană asalt, berbeci, catapulte, baliste)
 - A pus stăpânire pe minele de aur de pe
muntele Pangaios .Cu aurul astfel obţinut el a
întărit armata, a construit o flotă şi a trecut la
coruperea unor conducători ai grecilor. „ Nici o cetate
nu va rezista unui măgar încărcat cu desagi plini de
aur” spunea Filip. În Grecia s-au format 2 grupări:
•promacedoneană: care se pronunţa pentru unirea
Greciei sub conducerea lui Filip
•antimacedoneană: care vedea în Filip un pericol pentru
libertatea Greciei. Cel mai important reprezentant al
grupări antimacedonene a fost Demostene (cel mai
mare orator al grecilor)
- a cucerit teritoriile învecinate ale
tracilor şi ilirilor.
Chiar şi o parte din teritoriul ţării noastre şi
anume Dobrogea, a intrat în stăpânirea
Macedoniei.
- i-a învins pe greci în bătălia de la
Cheroneea (338 î.H.) devenind stăpânul
Greciei.
 - a declarat război Persiei (337 î.H.)
În acel an, Filip II a invitat la un congres care a avut
loc la Corint pe reprezentanţii tuturor polisurilor
greceşti. Numai Sparta a avut curajul să refuze
invitaţia. Cu acest prilej s-a constituit Liga Corintică
alcătuită din toate polisurile greceşti, mai puţin
Sparta. S-a proclamat pace generală în lumea greacă
şi război Persiei. Liga făcea alianţă cu Macedonia iar
Filip II a fost proclamat conducător suprem al
războiului. La începutul anului următor o armată
macedoneană condusă de generalul Parmenion a
trecut în Asia cu scopul de a începe eliberarea
oraşelor greceşti, dar între timp Filip II a fost
asasinat.
 Ruinele cetăţii
Pella - capitala
regatului
macedonean

Monede macedonene din timpul lui Filip al II-lea

Hotarele Macedoniei la moartea lui Filip al II- lea
• După asasinarea lui Filip II pe tron se va urca fiul său
în vârstă de 20 de ani, Alexandru, care datorită
faptelor sale va fi numit „Cel Mare”. Alexandru cel
Mare cunoscut şi sub numele de Alexandru Macedon
a fost cel mai mare conducător de oşti din antichitate
şi al doilea din istorie ,după Napoleon.
• Mama lui Alexandru era Olimpia, fiica regelui Epirului .

Scenă din filmul Alexandru cel Mare,

având în rolurile principale pe Colin Farrel
şi Angelina Jolie
Olympia aduce pe lume pe Alexandru în septembrie 356
Î.Chr. O puternică furtună de toamnă bătea cu furie,
durând până la naştere. Doi vulturi, înfruntând ploaia şi
fulgerele, au rămas aşezaţi pe acoperişul apartamentului
reginei. Nu au lipsit interpretări ale acestui fapt, socotit
ca un semn : copilul va domni într-o zi asupra a două
imperii
În ziua în care s-a născut Alexandru, marele templu al
Artemisei din Efes a fost distrus într-un incendiu, un
general macedonean, Parmenion, a suferit o cumplită
înfrângere în faţa ilirilor şi un cal al lui Filip câştigase o
cursă importantă la Olimpia.
În această zi, au spus preotii din Efes, s-a aprins într-o
parte a lumii o torţă care va cuprinde tot Orientul”.
•Regele Filip II înfiinţează pentru Alexandru şi ceilalţi fii de
aristocraţi o şcoală specială condusă de celebrul Aristotel.
Aici Alexandru studiază ştiinţele morale şi politice, medicina,
botanica, ştiinţe naturale, la care se adaugă literatura greacă,
filosofia, geografia, astronomia, aritmetica şi geometria.
•Mai cu seamă însă, ei urmează o temeinică pregătire
sportivă şi militară.
•De la Aristotel, Alexandru va deprinde gustul pentru
preocupările intelectuale şi pentru scrierile lui Herodot
Astfel, învaţă cum strămoşul său, Alexandru I le-a adus
perşilor tribut de pământ şi apă, cum a fost acesta constrâns
să îşi silească armatele să lupte împotriva fraţilor eleni, cum
templele şi mormintele le-au fost profanate de perşi.
Alexandru a crescut cu gândul de a răzbuna jignirea adusă
strămoşilor săi.
În adolescenţă, Alexandru deprinde totodată
echitaţia şi arta de a îngriji caii. Se spune că la
curtea lui Filip a fost adus un cal numit Bucefal pe
care stăpânul lui voia să îl vândă. Acest măreţ cal
tesalian avea un păr negru, pe care se detaşa foarte
clar o marcă albă în formă de cap de bou, fapt ce îi
va aduce porecla.
Calul fiind sălbatic, nimeni nu a reuşit să-l încalece
şi Filip nu a vrut să-l cumpere. Tânărul Alexandru s-
a angajat să îl încalece. El observase că calul avea
teamă de umbra sa. Sub privirile uimite ale celor
prezenţi, Alexandru a întors calul cu capul înaintea
soarelui şi a reuşit să-l strunească., fapt care l-a
determinat pe regele Filip să exclame că Macedonia
este prea mică pentru cineva cu asemenea merite.
Bucefal va deveni nedespărţit de Alexandru
participând la toate războaiele acestuia, până când
a murit în anul 326 Î.Ch..
• Caracterizarea lui Alexandru:” Alături de tatăl
său... arătase maturitate, curaj, rezistenţă fizică
şi o inteligenţă neobişnuită. Era frumos,
deschis, prietenos, darnic şi omenos. Fiind însă
foarte ambiţios, convins că are menirea istorică
să cucerească lumea întreagă şi, fiind foarte
violent, a dat dovadă adeseori de cruzime şi
lipsă de tact faţă de unii prieteni şi aliaţi politici.
Antrenând pe greci şi macedoneni în expediţii
războinice lungi şi grele, în Asia şi Africa, voia
să reînvie vremurile legendare homerice.” ( E.
Bichman-Istoria antică, p 124 )
• Extraordinara faimă a lui Alexandru cel Mare a
făcut ca pe seama lui să circule numeroase
legende. Conform unei astfel de legende,
Alexandru n-ar fi fost om ci un semizeu, tatăl
său fiind zeul egiptean Amon-Ra. De altfel, pe
măsură ce obţinea tot mai multe victorii,
Alexandru a ajuns să se considere el însuşi un
supraom, căruia zeii îi dăduseră misiunea să
cucerească întreaga lume.
• Într-adevăr, Alexandru avea o serie de calităţi care
rareori se pot întâlni la un singur om: era foarte
curajos, era foarte inteligent, avea o putere şi o
rezistenţă fizică deosebite, era frumos, prietenos şi
darnic. În acelaşi timp, la fel ca orice om, avea şi
defecte: era foarte lăudăros şi îi plăcea să bea iar
atunci când bea devenea foarte violent. Trebuie să
menţionăm însă că în societatea macedoneană de
atunci alcolismul nu era considerat un viciu ci o virtute;
adică un bărbat era cu atât mai apreciat cu cât reuşea
să bea mai mult. În astfel de momente de beţie el a
ucis cu mâna lui sau a ordonat să fie ucişi mai mulţi
prieteni de-ai săi care avuseseră îndrăzneala să-l
contrazică.
• La urcarea pe tron a lui Alexandru, popoarele
care fuseseră supuse de tatăl său au
considerat că venise momentul să se elibereze
şi s-au răsculat. Cu o rapiditate uimitoare,
Alexandru a înfrânt aceste răscoale. În timpul
acestor lupte el a întreprins şi o expediţie de o
zi la Nordul Dunării, pe teritoriul ţării noastre,
care atunci era locuit de geto - daci.
• După înfrângerea răscoalelor, Alexandru a
reluat planul tatălui său de a cuceri Imperiul
persan. În fruntea unei armate de 35 000 de
oameni , alcătuită din macedoneni şi greci, el a
pornit războiul împotriva perşilor.
• .

Falanga macedoneană în timpul luptei

 3. Alexandru Macedon
După moartea lui Filip II, tronul a fost ocupat de fiul său
Alexandru. Alexandru Macedon a fost cel mai mare
conducător de oşti din antichitate. În anul 334 îH el
porneşte război împotriva regelui Persiei, Darius III.
Înainte de a pleca în război Alexandru a mers s-o consulte pe celebra Pytia,
oracolul de la Delfi, care nu a vrut să-i răspundă imediat, căci nu putea să-l
interogheze decât după câteva zile, datorită unui calendar foarte aglomerat.
Alexandru nu putea să suporte de a aştepta, ca un om obişnuit: el trecu
braţul său în jurul taliei preotesei şi, luînd-o de mână o duse spre uşă.Pytia,
tulburată, îi spuse: „Fiul meu, tu eşti invincibil”. Alexandru interpretă atunci
că oracolul îi este favorabil, şi se va reîntoarce în Macedonia convins că
nimic nu va putea să-i reziste.
 Oracolul din Delfi
•Oracolul de la Delphi avea cea mai mare influenţã spiritualã
dintre toate locurile de cult greceşti. Oracolul din Delphi era
considerat centru de comandă din Grecia antică. De aici
proveneau cele mai mari previziuni, în urma cărora se luau
deciziile economice, politice sau sociale din Grecia
•În oraşul Delfi se afla un templu dedicat zeului Apolloo ( zeul
soarelui şi al artelor). Preoteasa zeului se numea Pythia. Pythia
era o mare preoteasă care în stare de transă vorbea în numele
zeilor, spunând profeții.
•Înainte de a începe ritualul, Pythia se scălda în izvorul Castalia,
după care cobora în criptă unde se așeza pe un trepied, mesteca
frunze de laur până când intra în transă. Printr-o fantă a criptei
ieșea un gaz cu puteri de drog. Pythia se schimonosea, tremura și
rostea cuvinte neînțelese. Solicitantul primea răspunsul scris în
versuri.
După ce a traversat Marea Marmara, Alexandru s-a dus la
ruinele cetăţii Troia pentru a-l onora pe marele erou Ahile,
într-un mod care ar părea curios oamenilor din secolul
nostru: după ce s-a dezbrăcat de hainele sale, el a alergat în
jurul mormântului, însoţit de ofiţerii săi, care îl imitaseră.
O primă bătălie s-a dat pe malurile râului Granicus din Asia
Mică şi s-a încheiat cu victoria lui Alexandru.
Nodul gordian
În localitatea Gordium din Asia Mică se afla un car a cărei
oişte era prinsă de jug printr-un nod foarte complicat .
Legenda spunea că cel care va desface nodul va deveni
stăpânul Asiei. Nimeni nu reuşise să desfacă nodul până
atunci. Alexandru a încercat să dezlege nodul şi nereuşind l-
a tăiat cu sabia şi toată lumea a fost convinsă că profeţia se
va împlini deoarece oracolul nu precizase în ce fel trebuia
desfăcut nodul.
Următoarea bătălie cu perşii s-a dat la Issos (333
î.Ch.) şi s-a încheiat cu o nouă victoria a lui
Alexandru.

Alexandru cel Mare în Darius al III-lea în

bătălia de la Issos bătălia de la Issos
După bătălia de la Issos Alexandru a primit o scrisoare de
la Darius III în care îi cerea pace oferindu-i jumătate din
imperiu, o mare sumă de bani şi pe fiica sa de soţie.
Alexandru a refuzat şi s-a îndreptat spre sud ocupând
Siria, Fenicia, Palestina şi Egiptul. Apoi s-a îndreptat spre
centrul Imperiului Persan. A avut loc o nouă mare bătălie,
la Gaugamela, ( 331 î.Ch.) şi o bătălia mai mică la Arbela.
Pg 71- harta
 Principalele bătălii:
- Granicus (334
Î.Ch.)
- Issos (333 Î.Ch.)
- Gaugamela (331 Î.Ch.)
- Arbela ( 331 Î.
Ch.)
După Gaugamela şi Arbela, Alexandru a ocupat :
Babylonul (cel mai mare oraş din Asia, supranumit şi
„regina Asiei”), Susa şi Persepolisul (cele două capitale
ale Imperiului Persan), Ecbatana (fosta capitală a
mezilor). Apoi s-a îndreptat spre est cucerind satrapiile
răsăritene ale Imperiului Persan.
După cucerirea Imperiului Persan, Armata lui
Alexandru pătrunde în India.În anul 326 Î.Ch. Are
loc o batălia sângeroasă cu armata regelui indian
Porus. În această bătălie îşi pierde viaţa Bucefal-
calul lui Alexandru. A fost înmormântat cu onoruri
militare, iar în acel loc Alexandru a fondat cetatea
Bucefalia.Apoi După cucerirea Nord-vestului
Indiei Alexandru intenţiona să meargă şi mai
departe dar soldaţii săi au refuzat deoarece erau
obosiţi după 8 ani de lupte şi doreau să-şi revadă
patria şi familiile.
Victoriile obţinute i-au adus stapânirea asupra
Imperiului persan. A urmat cucerirea nord-
vestului Indiei. Astfel a luat naştere cel mai mare
imperiu cunoscut până atunci, Imperiul
macedonean cu capitala la Babilon.

Alexandru cel Mare în India

 Ma
rea
Ca
sp
ică
Victoriile lui Alexandru s-au datorat :
•Bunei organizări a armatei
•Geniului său militar
•Decăderii imperiului persan măcinat de luptele pentru
tron şi de răscoalele popoarelor supuse
După cucerirea Imperiului persan şi a nord-
vestului Indiei, Alexandru s-a întors la Babylon,
oraş ce a devenit capitala noului imperiu. El a luat
măsuri menite să consolideze noul imperiu:
•A îndemnat soldaţii săi să se căsătorească cu
asiatice; el însuşi s-a căsătorit cu Roxana, fiica
unui aristocrat persan şi cu alte 2 principese
persane: Stateira (fiica lui Darius III) şi Parysatis
(fiica lui Artaxerxes III)
•A impus educarea copiilor din Orient după
modelul grecesc
•A creat o nouă armată compusă din
macedoneni, greci şi asiatici
•A respectat credinţele şi obiceiurile
autohtonilor (de exemplu proskinezia adică
înclinarea până la pământ în faţa suveranului.
•A păstrat satrapiile
•A încurajat comerţul
•A încurajat schimbul de plante şi rase de
animale
•A înlocuit dareicul cu moneda macedoneană
•A organizat în faţa orientalilor concursuri de
muzică şi atletism
Aceste măsuri dovedesc faptul că Alexandru dorea să
creeze un imperiu unitar în care să dispară deosebirile
de limbă, cultură şi credinţe.
Alexandru cel Mare n-a avut timp să vadă rezultatele
măsurilor sale deoarece în anul 323 Î.Ch. , pe când se
pregătea să plece în expediţie în Arabia s-a îmbolnăvit
de pneumonie sau malarie şi a murit.
Adesea el scotea un urlet
şi începea să geamă.
Prietenii săi îl aşezară pe
pat dar răul se agrava.
Când orice speranţă de a
supravieţui a dispărut,
prietenii săi îl întrebară,
pentru a şti, cui îi lasă
coroana. El răspunse:
“Celui care va fi cel mai
puternic”.
Diodor din Sicilia, Oraşul Alexandria din
Biblioteca istorică,XVII. Egipt, locul unde a fost
înmormântat Alexandru
După moarte, trupul lui Alexandru a fost
înbălsămat în miere, pus într-un sicriu de aur şi
trimis la Alexandria, în Egipt, unde va ajunge
după o călătorie de 2 ani.
 Ultimele 3 dorinţe ale lui Alexandru
•,,Prima dorinţă este ca doctorii să-mi ducă
sicriul fără să fie ajutaţi de nimeni altcineva. "
• * ,,A doua dorinţă este ca atunci când îmi duceţi sicriul
la groapă, drumul spre groapă să fie presărat cu aurul,
argintul şi pietrele preţioase pe care le-am adunat în
războaie.“
•* ,,A treia dorinţă este ca mâinile mele să-mi fie lăsate
să atârne în afara sicriului.“
Generalii săi s-au mirat auzind aceste dorinţe ciudate.
Unul dintre ei l-a întrebat: ,,Mărite împărat, de ce aceste
dorinţe ciudate?“
Alexandru a răspuns:
• ,,Vreau ca doctorii mei să-mi ducă sicriul
pentru ca oamenii să realizeze că doctorii nu pot
vindeca orice boală.
• A doua dorinţă – este pentru a aminti oamenilor
că nimic din aurul meu nu vine cu mine în
mormânt. E o pierdere de timp să alergi după
bogăţii.
• Şi a treia dorinţă – pentru a le arăta oamenilor
că am venit cu mâinile goale în această lume şi tot
aşa plec din ea."
 4. Statele elenistice
Imensiul imperiu creat de Alexandru prin puterea
armelor n-a avut o viaţă prea lungă. După
moartea lui Alexandru cel Mare, între generalii săi
( diadohi= urmaşi ) au izbucnit lupte. Datorită
acestor lupte, Imperiul macedonean s-a fărâmiţat
în mai multe state numite elenistice.
Dupa moartea lui Alexandru cel Mare
(323 Î.Ch.) între generalii săi au izbucnit
lupte pentru putere.
Datorită acestor lupte, Imperiul
macedonean s-a fărâmiţat în mai multe
state numite elenistice, cele mai
puternice fiind:
- Macedonia: condusă de dinastia
Antigonizilor
- Siria: condusă de dinastia Seleucizilo
- Egiptul: condus de dinastia Ptolemeilor
 l Nil
Fluviu

Statele elenistice
Aceste regate vor fi cucerite de
romani în secolele II-I Î.Ch.
Perioada cuprinsă între moartea lui
Alexandru (323 Î.Ch.) şi cucerirea
ultimului stat elenistic – Egiptul, de
către romani (31 Î.Ch.) este numită
epoca elenistică.
Urmările campaniilor lui Alexandru:
• Strângerea legăturilor economice şi culturale
între lumea greacă şi cea orientală
• Răspândirea culturii greceşti
• Transplantarea masivă a grecilor în Orient