Simulare de bacalaureat

Subiectul I
1. Secolul al XIII-lea 2. O categorie sociala la care se refera sursa A este clasa boierimii. 3. In sursa A, voievodul mentionat este "Negrul Voivod" iar in sursa B, voievodul mentionat este Bogdan. 4. 5. Din sursa A: "De acolo au descalecat la Arges si au facut oras mare si s-au pus scaunul de domnie, facand curti de piatra si case domnesti si o biserica mare si frumoasa." Din sursa B: "... trecu [ Carpatii ] pe ascuns in Tara Moldovei, supusa coroanei regatului ungar, si cu toate ca a fost lovit de multe ori de armata regelui [ Ungariei ], sporind mult numarul locuitorului romani, acea tara a crescut [ devenind ] un stat." 6. Primele informatii despre teritoriile de la sud de Dunare le aflam din "Diploma cavalerilor ioaniti" din 1247. Sunt amintite urmatoarele autonomii locale: voievodatul lui Litovoi pe Jiu ( era supus Ungariei ), voievodatul lui Seneslau pe Arges ( era independent ), cnezatul lui Ioan pe Dunare ( era supus Ungariei ) , cnezatul lui Farcas in Subcarpatii Getici ( era supus

Ungariei ). 7. O asemanare intre procesul de constituire si de organizare a statelor medievale romanesti o constituie existenta obstilor satesti. Obstea sateasca reprezinta principala forma de comunitate a romanilor in perioada prestatala, care asigura continuitatea de locuire si activitate din Antichitate spre Evul Mediu si sta la originea satelor. Obstile sunt solidare din punct de vedere economic, fiscal si militar. Conducerea obstii este asigurata de un jude sau cneaz asistat de "sfatul oamenilor buni si batrani". Obstile teritoriale au format uneori uniuni de obsti, sau "romanii populare", care au stat la baza constituirii cnezatelor si voievodatelor. Daca Transilvania s-a maghiarizat, trecand la catolicism, ceea ce a provocat includerea lor in comitatele unguresti sau sasesti, in Tara Romaneasca si in Moldova in schimb, conducatorii si-au pastrat credinta ortodoxa si limba romana, "tarile" fiind incluse in "judetele" Tarii Romanesti sau in tinuturile Moldovei.

Subiectul al IV-lea
Eseu despre evolutia politica a Moldovei si a Tarii Romanesti, de la constituire pana in epoca moderna. Intemeierea statelor medievale romanesti incepe in secolul al IX-lea. Organizarea statului feudal in istoria noastra s-a infaptuit in forma voievodatului, insa nu intr-un voievodat unic, ci in unitati statale, conduse de voievozi. Intemeierea statelor medievale Tara Romaneasca si Moldova s-a realizat cu ajutorul romanilor din Transilvania, care, presati de politica regala, se orienteaza spre fratii lor de aceeasi limba si credinta. In evul mediu, tarile romane s-au aflat in calea expansiunii otomane si au fost influentate de interesele marilor puteri. In aceasta perioada, romanii au trebuit sa lupte impotriva tendintelor expansioniste ale imperiului otoman, care ajunsese la Dunare, dar si impotriva regatului maghiar si regatului polon. Romanii au folosit lupta pentru a-si pastra independenta dar cand acest lucrul nu a mai fost posibil, s-au folosit de diplomatie ( dupa secolul XVI ). Lupta antitotomana a tarilor romane se inscrie in cruciadele tarzii. Acestia doreau sa ocupe Europa centrala si apoi sa se indrepte spre V. De

aceea, romanii s-au aflat intr-un pericol mai mic deoarece turcii castigau mai mult prin dominatie economica. Relatiile dintre romani si turci au fost reglementate prin intermediul unor tratate numite capitulatii. Astfel romanii erau obligati sa plateasca un tribut in schimbul pacii si ulterior pentru apararea autonomiei. In secolul al XVI-lea, turcii au cunoscut maximul de putere in timpul dominiei lui Soluman Magnificul. Turcii, dupa anul 1541, intervin din ce in ce mai des in treburile interne ale tarilor romane. Tronurile au inceput sa fie cumparate cu sume foarte mari de bani, iar tributul a crescut. In aceste conditii, tronul Tarii Romanesti a fost ocupat de Mihai Viteazu. El a venit la putere ca om al turcilor. Acesta in primavara anului 1600, a trecut in Moldova pe care a cucerit-o intr-un timp scurt deoarece Ieremia Movila constituia un pericol pentru acesta. Mihai Viteazu a devenit domn al Moldovei iar dupa aceasta actiune a fost conducatorul a celor 3 tari pana in toamna anului 1600. In secolul al XVII criza imperiului otoman a devenit din ce in ce mai evidenta. Imperiul a inceput actioneze pentru a-si apara teritoriul de marile puteri care actionau in Europa centrala si de E. In aceasta perioada a aparut o noua putere care avea aceleasi interese ca cele a habsburgilor ( extinderea in peninsula Balcanica si ocuparea stramtorilor ceea ce i-ar fi permis sa controleze bazinul rasaritean al Marii Mediteranene si traficul dintre Marea Mediteraneana si Marea Neagra ). In aceste conditii s-a desfasurat domnia lui Constantin Brancoveanu in Tara Romaneasca, in anul 1688. In 1689, acesta a incheiat un tratat cu austriecii prin care acestia recunoastea integritatea Tarii Romanesti. Tratatul nu a putut fi pus in aplicare imediat, austriecii au atacat Tara Romaneasca, au cucerit cateva orase dar Brancoveanu i-a alungat cu ajutorul turcilor. Brancoveanu nu a mai avut incredere in austrieci si a deschis noi canale diplomatice cu rusii. Cu toate acestea, nu s-a amestecat in razboiul ruso-turc care s'a terminat cu victoria turcilor din 1711 la Stanilesti. Turcii isi pierd increderea in domnitorii romani si schimba regimul politic al principatelor. Astfel incepand din 1716 in Tara Romaneasca si in 1711 in Moldova, domniile pamantene au fost inlocuite cu cele fanariote. Domnii proveneau din cartierul Fanar al Constantinopolului si obtineau tronurile in urma unor sume mari de bani. Armata pamanteana s-a desfiintat iar domnul avea voie doar la garda personala. Puterea era detinuta de 5 inalti dregatori numiti "cei 5 de sus". In secolul al XVIII-lea, problema orientala s-a internationalizat si a devenit o problema europeana. Aceasta a fost intensificata de criza

ireversibila a imperiului otoman. Ca urmare, in aceasta perioada, turcii au luptat pentru a-si mentine integritatea teritoriala iar imperiul habsburgic si tarist au luptat pentru a se extinde in Balcani si pentru a controla stramtorile. Razboaiele ruso-austro-turce au avut loc pe teritoriul tarilor romane, acestea producand mari pagube materiale si pierderi de vieti omenesti precum si pierderi teritoriale. In acetse conditii au fost initiate proiectele de reforma. Dupa infrangerea revolutiei de la 1821, domniile fanariote au fost inlocuite cu cele pamantene. Acestia au incercat sa conduca in spiritul innoirilor propuse de proiectele de reforma dar nu au reusit. Astfel a inceput lupta dintre marea boierime si mica si cea mijlocie. Folosindu-se de necesitatea modernizarii societatii, fiecare dorea sa-si asigure niste privilegii exclusive. Lupta a fost castigata de marea boierime sustinuta de Rusia iar in schimbul acceptarii protectoratului, rusii promiteau sprijin pentru modernizarea statului. Astfel in 1826, intre imperiul tarist si imperiul otoman s-a semnat " Conventia de la Akkerman" dar turcii nu au respectat aceasta intelegere iar in vara lui 1828, s-a declansat razboiul dintre cele 2 puteri. Turcii au fost infranti iar in 1829, s-a incheiat tratatul de la Adrianopol care continea prevederi speciale pentru Principatele dunarene. Prin acest tratat s-a introdus protectoratul tarist iar in timpul ocupatiei tariste au fost elaborate Regulamentele Organcice. In 1834 s-au numit domni regulamenatri: Mihail Sturza in Moldova si Alexandru Ghica, Gheorghe Bibescu in Tara Romaneasca ( au facut reforme in domeniul justititei si in domeniul administratiei ). In tarile romane au avut loc trei revolutii in anul 1848: revolutia din Moldova care a fost innabusita de la inceput, cea din Muntenia si cea din Transilvania. Desi infranta, Revolutia de la 1848 in tarile romane a avut totusi urmari insemnate: - a zdruncinat puternic oranduirea feudala, impulsionand dezvoltarea capitalismului - a contribuit in mod esential la dezvoltarea constiintei nationale a poporului roman - a pus la ordinea zilei problemele fundamentale ale dezvoltarii societatii romanesti: problema agrara, a eliberarii sociale, a egalitatii in drepturi, a unirii celor trei tari romane in cadrul formarii unuia si aceluiasi stat, a libertatii si eliberarii nationale. In 1853, a inceput razboiul Crimeeii intre imperiul tarist si imperiul otoman sprijinit de Anglia si Franta. Deznodamantul razboiului Crimeii a dus la un context european favorabil realizarii unirii. Votul popular favorabil unirii

in ambele tari, rezultat in urma unor Adunari Ad-hoc in 1857 a dus la Conventia de la Paris din 1858, o intelegere intre Marile Puteri prin care se accepta o uniune mai mult formala intre cele doua tari, cu guverne diferite si cu unele institutii comune. La nceputul anului urmator, liderul unionist moldovean Alexandru Ioan Cuza a fost ales ca domnitor al Moldovei si Tarii Romanesti, aducandu-le intr-o uniune personala. In 1862, cu ajutorul unionistilor din cele doua tari, Cuza a unificat Parlamentul si Guvernul, realizand unirea politica. Dupa inlaturarea sa de la putere in 1866, unirea a fost consolidata prin aducerea pe tron a principelui Carol de Hohenzollern, iar constitutia adoptata in acel an a denumit noul stat Romania.