FORMAREA STATELOR MEDIEVALE ROMÂNEȘTI

PREMISELE FORMARII STATELOR MEDIEVALE ROMANESTI

Formarea statelor medievale romanesti este rezultatul actiunii mai multor

factori interni: formarea relatiilor feudale, necesitatea protejariii averii
acumulate de diferitele paturi sociale, a reglementarii relatiilor dintre aceste
paturi, a apararii cailor comericiale internationale care strabateau spatiul
romanesc si a centrelor de comert intern (iarmaroace, asezari orasenesti), a
valorificarii economice a noilor terenuri etc.
Premisele interne au fost favorizate de anumite imprejurari externe. Astfel,
in perioada care a urmat dupa invazia tatarilor din 1241 a fost lichidata pentru o
vreme hegemonia regatului maghiar la sud si est de Carpati, ceea ce a permis
formatiunilor statale romanesti din aceasta zona sa evolueze spre intarirea
propriei organizari interne si extinderea lor teritoriala.
Constituirea statelor medievale romanesti a decurs in cateva etape:
unificarea teritoriala, formarea structurilor sociale, a institutiilor centrale
statale de guvernare si obtinerea independentei, recunoscuta de tarile vecine.
Procesul de formare a statelor romanesti si-a gasit expresie in formula
acceptata de istorici despre evolutia societatii romanesti de la sat la stat.
Aceasta formula explica esenta procesului care a avut la baza consolidarea obstei
satesti (in frunte cu juzi sau cnezi) ca forma initiala de organizare sociala si
autoadministrare in perioada de dupa retragerea legiunilor romane din Dacia.
Constituirea statelor medievale romanesti a decurs in cateva etape:
unificarea teritoriala, formarea structurilor sociale, a institutiilor centrale
statale de guvernare si obtinerea independentei, recunoscuta de tarile vecine.
ETAPELE FORMARII TĂRII ROMÂNEȘTI
O prima incercare de anulare a raporturilor de vasalitate maghiara o
realizeaza Litovoi intre 1271-1275 ( Banatul de Severin fusese organizat de
regalitatea maghiara la 1230).
Perioada urmatoare se leaga de descalecatul lui Negru-Voda sau Radu Negru din
Fagaras la 1290 sau 1291,
Ca urmare a tulburarilor din Transilvania(invazia mongola din 1284-1285), a
tendintelor de independenta a voievodului transilvanean, la Fagaras are loc vizita
regelui maghiar Andrei al III-lea la 1290-1291, prilej cu care acesta va incerca sa
consolideze privilegiile nobililor maghiari si a slabi autonomia românilor din
Fagaras. Din aceasta cauza Negru Voda descaleca de la Fagaras la Campulung unind
formatiunile politice din zona, capeteniile locale inchinandu-se.
Desavarsirea intemeierii Tarii Românesti va avea loc in timpul lui Basarab
Intemeietorul (1310-1352). Intre Basarab si regele maghiar Carol Robert d’Anjou
(1308-1342) are loc batalia de la Posada (9-12 nov. 1330), victorios Basab obtine:
- castigarea independentei Tarii Romanesti
- se incheie procesul de formare al statului Tara Romaneasca care va cuprinde:
Banatul de Severin, Oltenia, Muntenia pana la Dunare si teritoriul smuls tatarilor
care ia numele de Barabia.
- formarea statului feudal Tara Romaneasca va crea conditii favorabile dezvoltarii
economice, cresterii capacitatii de aparare in fata dusmanilor (unguri, polni,
turci).

Formatiuni statale incipiente romanesti.

VOIEVODATUL TRANSILVANIEI.
Cele mai vechi informatii despre voievodatele romanesti se refera la
teritoriul Transilvaniei. Aceasta se lamureste prin faptul ca dupa 896 ungurii au
migrat din steeple nord-pontice in Panonia unde au venit in contact cu romanii. Pe
masura extinderii lor teritoriale in directia Transilvaniei, ei s-au ciocnit cu
formatiunile politice locale romanesti, in cronica maghiara” Gesta
Hungarorum”( Faptele ungurilor), scrisa de un notar anonim( numit de istorici
Anonymus) al regelui Bela se vorbeste despre trei voievodate romanesti: voievodatul
lui Menumorut( in Crisana, cu centrul la Biharea), voievodatul lui Gelu( pe podisul
Transilvaniei, cu centrul posibil la Dabaca) si voievodatul lui Glad( in Banat,
intre Mures si Dunare , cu centrul la Cuvin). Faptele pe care le-a realizat
Anonymus, referitor la atacul maghiarilor asupra Transilvaniei, in prima jumatate
al secolului al X-lea au importanta pentru ca arata clar ca aceste atacuri nu au
dus la cucerirea Transilvaniei, fiind opera unor triburi barbare sin u a unei forte
politice in stare sa infranga usor un popor sedentar de veacuri, bine organizat si
care-si apara fiinta si existenta cu pretul sacrificiului suprem.
Pana la finele secolului al XI-lea asa numita stapanire maghiara asupra
Transilvaniei nu este atestata de niciun document contemporan: hotarele ungare sau
oprit dincolo de Poarta Muresului, pentru destul de multa vreme si numai la finele
acestui secol si la inceputul celui urmator a fost reluata lupta pentru cucerirea “
Tarii de dincolo de paduri” , o denumire foarte semnificativa, data de niste oameni
care au privit-o din afara hotarelor ei, din afara padurelor.
Unul dintre aspectele cele mai relevante ale acestei realitati a constat in
manifestarea voievodului Transilvaniei ca o formatiune politico-statala autonoma,
in raporturile cu Ungaria, iar, pe de alta parte, pentru aproape intreaga etapa se
consemneaza manifestarea elocventa a autonomiilor romanesti,in raport cu
incercarile maghiarilor de a uniformiza situatia, prin suprapunerea unor institutii
si norme peste realitatile romanesti proprii, o clasa feudala proprie, si-au
mentinut autonomiile lor,randuite dupa pricipiile dreptului romanesc.
Daca “tarile” romane situate in Transilvania au avut de infruntat expansiunea
maghiara, apoi formatiunile statale de la sud si est de Carpati s-au confruntat cu
un nou val de migratori. Pe la mijlocul secolului al XI-lea in spatiul romanesc s-
au deplasat pecinegii, populatie de origine turanica, apoi in secolul al XI-lea a
urmat cumanii, un alt neam turanic.
FORMAREA TARII ROMANESTI
In secolul al XIV-lea ,s-a realizat prin unirea sub o singura conducere
politica a tuturor formatiunilor statale existente, si a cuprins un teritoriu vast,
care a inglobat cu timpul intreaga Oltenie si Muntenia. Formarea statului medieval
Tara Romaneasca a cunoscut cateva etape . Formatiuni politice incipiente – uniuni
de obsti- au fost atestate in izvoarele slave sub denumirea de Vlasca, Codrii
Vlasiei( Tara Vlasiei) etc. adica tari ale romanilor.
Se considera formata Tara Romaneasca ca stat feudal de sine statator- la
1330, atunci cand, in urma bataliei de la Posada .
Formarea statului feudal de sine statator Tara Romaneasca a fost un proces
istoric cu un bine definit sens geographic, process ce va continua si dupa aceea,
in perioada consolidarii sale. Acest process a inceput, ca o fireasca continuare a
dezvoltarii pe un plan superior a organizarii statale din etapa anterioara, cam pe
la jumatatea sec. al XIII-lea, atunci cand au stabilit, sub loviturile tatarilor,
statul feudal maghiar sic el bulgar,si cu aceasta si influenta doar mai ales
pretentiile lor asupra teritoriilor noastre.
Importante, in legatura cu acest process istoric, sunt doua documente :unul
din 8 ianuarie 1285 si al doilea din 6 octombrie 1288 care relateaza faptul ca
regale Ungariei , Ladislav al IV-lea – Cumanul a rasplatit pe magistrul Gheorghe
pentru ca a luptat impotriva voievodului roman Litovoi, care impreuna cu fratii sai
isi extinsese stapanirea peste un teritoriu asupra caruia ridica pretentii de
suveranitate regale Maghiar.Prima incercare de unificare politica la sud de Carpati
denota faptul ca evolutia societatii romanesti se dezvolta in directia statului
medieval unificat.
Crearea unui stat unificat era determinata de mai multi factori, in primul
rand, era necesara asigurarea securitatii drumului comercial, care lega Europa
Centrala cu gurile Dunarii. Veniturile captate de la asigurarea comertului pe acest
drum au intarit forta economica a voievodatelor romanesti. Procesul istoric de
formare a Tarii Romanesti ca stat de sine stator a avut si un sens geografic, si nu
intamplator. Unirea sub o singura conducere ( centralizarea puterii) a
formatiunilor existente si apoi extinderea puterii s-a facut de la apus spre
rasarit din dreapta oltului spre stanga lui; regiunile olteniei asa cum se constata
si din continutul diplomei Cavalerilor ioniti, au fost mai bine dezvoltate din
punct de vedere economic si social, au avut o anumita forta militara , in timp ce
in rasarit pustiau inca ultimile populatii barbare. In perioada ce-a urmat, dupa
1330, si pana la inceputul secolului al XIII-lea domnitorii Tarii Romanesti au luat
masuri in vederea consolidarii statului ( Basarab s-a impacat cu Regele Ungariei si
a obtinut recunoasterea statului sau. Nicolae Alexandru , urmasul sau a sprijinit
activitatea negustorilor veniti di Transilvania , a pus bazele Mitropoliei tarii
ritul ortodox la 1359. Vlaicu Voda, pe langa masurile economice a batut moneda
proprie in urma tratatului din august 1369 cu Regele Ludovic al Ungariei , pentru a
nu ramane singur in fata pericolului otoman care aparuse la Dunare , acceptat sa-I
fie vassal primind in schimb recunoasterea Tarii Romanesti ca stat de sine stator
si doua feude in Transilvania; Fagarasul si Amlasul care vor face mult timp parte
din Tara Romaneasca.
Formarea statului feudal Tara Romaneasca a Munteniei
Cele doua state romanesti: Muntenia si Moldova s-au format la inceputul sec.
al XIV-lea, pe fondul existentei unor conditii interne si internationale
favorabile.
Pe plan extern, cele doua state romanesti au beneficiat de o conjunctura
favorabila. Basarab I, intemeietorul Tarii Romanesti a Munteniei , a reusit sa-si
intinda stapanirea asupra teritoriilor din sudul Carpatilor, fara se fie impiedicat
de ambitiile regalitatii ungare.
La toate aceste conditii favorabile s-a adaugat existenta unor personalitati
puternice, cu capacitate organizatorica si militara ,asa cum a fost Basarab I,
intemeietorul de tara si de dinastie in Tara Romaneasca .In Moldova, Bogdan I s-a
impus ca un lider puternic, capabil sa intemeieze o tara.
Un alt factor important in geneza statului feudal Tara Romaneasca a Munteniei
l-a constituit dominatia mongola. Teritoriul Moldovei si Munteniei se afla sub
controlul uneia dintre cele mai puternice capetenii din Hanatul Hoardei de
Aur:Hogai. Acesta a blocat expansiunea ungara de dincolo de linia Carpatilor,
efectul cel mai important fiind cooperarea militara romano-tatara, incununata cu
Victoria de la Posada(1330).
INTEMEIEREA MOLDOVEI
In secolele IX-XIII, in spatiul situat intre Muntii Carpati si Nistru s-au
desfasurat procese similare cu cele din teritoriile dintre Carpati si Dunare.
Cercetarile arheologice ne permit sa urmarim concentrarea populatiei in jurul unor
complexe teritoriale, aparate de fortificatii in mai multe zone pe cursul inferior
al Jijiei ,Bahluiului si Prutului, in regiunea dintre Prut si Barlad, pe teritoriul
dintre Prut si Nistru- pe valea Ciuhurului, in regiunea codrilor.
Constituirea statului moldovean a urmat, in liniile mari, modelul Tarii
Romanesti a Munteniei, deosebirea constand in faptul ca statul moldovean este opera
unui conducator venit de peste munti. In Moldova a fost o “descalecare” , intai a
lui Dragos, apoi a lui Bogdan , coborati amandoi din Maramures. Cat priveste
personalitatea lui Dragos , date precise despre timpul in care a domnit lipsesc.
Unii istorici insista ca voievodul maramuresan Dragos a fost impus la domnie
de catre regele maghiar dupa anul 1345, cand avusese loc campania sa la est de
Carpati. Campania a fost reusita si voievodatul din Valea Moldovei a devenit vassal
al regelui. Ultima viziune este cea mai des acceptata in istografia romaneasca .
O a doua etapa in constituirea statului medieval moldovenesc este legata de
numele voievodului maramuresan Bogdan din Cuhea. Dupa o lupta indelungata pentru
pastrarea libertatilor romanilor din Maramures, el a trecut muntii impreuna cu
ceata sa militara , stabilindu-se in Moldova , de unde l-a izgonit pe Bale, fiul
lui Sas. Data la care s-a produs acest eveniment continua sa fie discutata de
istorici. Conform unei opinii evenimentul a avut loc la 1359, cand a fost
concomitent respinsa si o incercare a polonilor de a pune stapanire pe voievodatul
moldovenesc.
Este cert faptul ca pe la mijlocul secolului al XIV-lea prin actiunea lui
Bogdan a fost inlaturata suzeranitatea regelui maghiar si voievodatul Moldovei a
devenit stat independent . Chiar la inceputul domniei sale Bogdan a unificat
voievodatul din Valea Moldovei cu cel de la Suceava – Radauti, apoi cu Tara
Serpenitului , cu cetatile ei .
Tara Moldovei a mai inclus in componenta sa si “ culuarul unguresc”- o
portiune de teritoriu la Curbura Carpatilor , care unea stapanirile ungare cu
gurile Dunarii si separa Moldova de Tara Romaneasca . La sfarsitul secolului al
XIV-lea teritoriul Tarii moldovei ajunge pana la Marea Neagra . Prin Moldova trecea
un drum comercial care unea Marea Baltica cu Marea Neagra . Acest drum, numit apoi
“drum moldovenesc”, era protejat de statul moldovean , care beneficia pe aceasta
cale de anumite avantaje economice.
In a doua jumatate a sec. al XIV-lea sub voievozii Petru si Roman din familia
Musatinilor , statul moldovean se extinde aflandu-si granitele intre Carpatii
Rasariteni si Histru , pana la gurile Dunarii si Marea Neagra .
IMPORTANTA ISTORICA A CONSTITUIRII STATELOR MEDIEVALE ROMANESTI.
Constituirea statelor medievale romanesti a fost un proces de lunga durata si
s-a realizat in doua etape: unificarea formatiunilor politice prestatale ( a
Romaniilor populare) sub autoritatea unuia dintre conducatorii acestora; apoi
crearea institutiilor politice , administrative si religioase , necesare afirmarii
si apararii statului.
Prima formatiune statala intemeiata a fost Voievodatul Transilvaniei,
integrat territorial Regatului maghiar in urma expansiunii acestuia spre est.
Romanii transilvaneni au inceput sa fie obiectul unei politici de discriminare,
care va aduce in cele din urma la eliminarea lor din viata politica a
Transilvaniei.
Celelalte doua state romanesti ( Moldova si Tara Romaneasca ) au reusit sa se
emancipeze de sub dominatia mongola si ungara , dobandind independenta politica .
Procesul de unificare a statelor romanesti n-a atins nivelul crearii unui stat
unitar independent.
BIBLIOGRAFIE:
I.A.Pop; Institutii medievale romanesti. Adunarile cneziale si nobiliare din
Transilvania in secolul XIV-XVI, Editura Dacia 1991
Internet – www.referatele.com