Constituirea statelor medievale românești

Introducere. In istoria tuturor popoarelor, evenimentele majore din trecutul lor sunt păstrate in
memoria generaţiilor următoare sub formă de legende. Un eveniment crucial, care la români, ca şi la
alte popoare, a devenit obiectul unor legende populare, este constituirea statelor medievale româneşti -
Tara Românească şi Tara Moldovei. Deoarece primii voievozi români au apărut în Transilvania, fiind apoi
anihilati de cuceritorii maghiari, legendele descriu crearea statelor extracarpatice drept o continuare a
activităţii voievozilor transilvăneni.Cronicarii români neposedând informații istorice concrete referitoare
la acest proces, au apelat la legendele populare despre ,descălecatul" (întemeierea) Țării Româneşti de
către Negru Vodă venit din Făgăraş, iar a Moldovei - de către Dragoş Vodă venit din Maramureş.În
secolele XIX-XX, când problema formării statelor româneşti independente este cercetată pe baza
surselor documentare, a devenit posibilă interpretarea ștințifică a premiselor, particularităților și a
similitudinilor acestui proces istoric (lucrările istoricilor George Brătianu, Şt. Gorovei, Şerban Papacostea,
Pavel Parasca ş.a.) Scopul eseului este de a expune etapele constituirii statelor medievale româneşti în
contextul evenimentelor politice interne şi externe ale epocil respective, evidențiind momentele
generale şi particulare.

Cuprins. In secolele IX-X, odată cu desăvârşirea procesului de constituire a poporului şi a limbii române,
precum şi a cristalizării relaţiilor medievale, au apărut şi cele dintâi formațiuni statale româneşti. Ele
sunt semnalate, începând cu sfârşitul secolului al IX-lea, pe întreg teritoriul locuit de români. Acest fapt
dovedeşte că procesul de apariție a formațiunilor statale a fost concomitent şi asemănător. Ele sunt
identificate in ducatele sau voievodatele existente în Transilvania la venirea maghiarilor în acest teritoriu
(ale lui Menumorut, Glad, Gelu), in formaţiunea dobrogeană condusă de jupânul Dimitrie
etc.Consolidarea acestor mici formaţiuni a fost frânată de ultimul val de migratori (al pecenegilor, uzilor,
cumanilor, mongolilor etc.), iar in Transilvania-de cucerirea maghiară. Cucerirea Transilvaniei de către
Regatul Maghiar a adus sub stăpânire străină centrul pământului românesc şi a făcut imposibilă
unificarea în jurul lui a altor teritorii locuite de români.O nouă etapă în procesul de formare a statelor
medievale româneşti este legată de apariția a doua nuclee statale - cel din valea râului Argeş (viitoarea
Tară Românească) şi cel din valea râului Moldova (viitoarea Ţară a Moldovei). O primă similitudine a
acestui proces este că aceste state s-au constituit în baza unor formatiuni mai mici, locale, şi la acest
proces au participat şi românii transilvăneni.In ambele centre procesul de unificare statală a decurs
sincronic, cu un decalaj neinsemnat în timp. Primul stat românesc, care îşi desăvârşeşte unificarea
teritorială a fost Ţara Românească. El a inclus teritoriile fostelor voievodate din valea Jiului (al lui Litovoi,
menţionat la 1247) şi din valea Argeşului (al lui Seneslau, menţionat tot atunci), precum şi cnezatele
dependente de acestea.La finele secolului al XIII-lea, odată cu slăbirea stăpânirii tătare la nordul Dunării
şi a expansiunil maghiare in această zonă (din cauza dispariției dinastiei maghiare arpadiene),
Transilvania devine un stat aproape independent, iar la sud de Carpaţi se constituie Ţara Românească.
La 1290 cronicile il menționează pe legendarul Negru Voda, descălecatorul: La 1310 este atestat
documentar primul domn al Ţării Româneşti-Basarab I. El unifică voievodatul de la Argeş cu cel de la Jiu-
Oltenia, proces care se incheie la 1324. La acest an documentele maghiare il numesc pe Basarab
voievodul Valahiei (Tárii Româneşti).La est de Carpaţi, procesul de unificare a reprodus in principiu
etapele statului de la sud de Carpați. Nucleul statal din valea râului Moldova, s-a constituit în aceleaşi
împrejurări favorabile, ca şi Tara Românească: slabirea presiunii tătare şi a expansiunii maghiare. Dar din
cauza ca zonele de sud şi sud-est ale spaţiului carpato-nistrean erau direct inglobate in Hoarda de Aur,
procesul de unificare a decurs mal lent. Acest proces se accelerează după 1345, când oastea
transilvăneană obține o victorie strălucită asupra tătarilor. In schimb, în regiunea de nord-vest a acestui
spațiu, se instaurează suzeranitatea maghiară. Aici este atestat de cronicile moldoveneşti legendarul
volevod Dragoș, în fruntea unei formațiuni militare de apărare, numite de cronicari-.capitanie".Venirea
la domnie a lui Bogdan din Maramures (însoțit de adepții săi din nobilimea acestei ţări") după anul 1359
(când în volevodatul din valea Moldovei s-a produs o răscoală antimaghiară), şi recunoaşterea la 1365 de
către regele maghiar a independentel formatiunea Moldova, a accelerat procesul de unificare a statului
românesc de la est de Carpati. In timpul domniei lui Petru Musatinul (1375-1391) a fost unit la Tara
Moldovei voievodatul de la Suceava şi Tara Şepenitului, constituind Tara de Sus, apoi a fost unit şi
teritoriul eliberat de sub dominaţia tătară. Acest teritoriu, numit Tara de Jos, devine parte componenta
a Ţării Moldovel unificate, care ajunge până la Marea Neagră, cu portul Cetatea Albă (1886). Domnul
Moldovei Roman I (1391-1394) s-a intitulat Marele singur stăpânitor, din mila lui Dumnezeu domn, lo
Roman, stăpânind Ţara Moldovei de la munte până la mare" (1392). Tara Moldovei şi-a consolidat
poziția internaţională, asigurându-şi drumul comercial, care unea Marea Baltică cu Marea
Neagră.Coincidenta proceselor de unificare (cu o mică întârziere a celor din Moldova, din cauza presiunii
mai puternice a tătaro-mongolilor) denotă că întreg poporul román se dezvolta similar in direcţia
afirmării organizării lui statale. Aceasta a fost posibil numai datorită relațiilor multilaterale din întreg
spațiul locuit de români. Formarea şi existenţa a două state româneşti separate s-a datorat faptului că
Transilvania, centrul unificator, a fost ocupată de Ungaria, precum şi aşezării geografice a celor două țări
rămase libere, orientării drumurilor comerciale ce le străbateau, precum şi tradiţiei dinastice, fiecare
ţară având dinastia sa. Izvoare istorice străine numeau Moldova Valahia Mică" (Valahia Mare era Tara
Româneasca) Rusovlahia" (Valahia de lângă Rusia Haliciana) Moldovlahia (Valahia de pe râul Moldova)
etc. Aceste denumiri ne mărturisesc că statul era pentru contemporani o ţară a valahilor, adică a
românilor. Turcii au numit Moldova - Bogdania", după numele voievodului Bogdan.

Incheiere. Procesele istorice din spatiul românesc au similitudini cu procesele istorice trăite de alte
popoare (francez, german, italian, rus etc.), care au trecut prin etapa fărămiţării politico-teritoriale.
Specificul constituirii țărilor româneşti constă în întârzierea acestui proces din cauze politice externe:
invaziile popoarelor migratoare care au ocupat timp îndelungat spatiul românesc, cucerirea medievală,
care în epoca modernă s-a transformat în națiunea modernă românească.