Politica antiotomana a voievozilor romani

In Evul Mediu, Tarile Romane s-au confruntat cu tendintele expansioniste ale unor
puteri precum Ungaria, Polonia, la care s-a adaugat, de la sfarsitul secolului al XIV-lea, Imperiul
Otoman. Eficienta armatei otomane dar si dezbinarile din lumea crestina au favorizat ofensiva
turcilor asupra Europei. In secolul al XVII-lea turcii au ajuns cu cuceririle in centrul Europei.
Cu mijloacele diplomatiei si ale rezistentei armate, Tara Romaneasca si Moldova au
reusit sa-si salveze existenta statala si sa asigure continuitatea unei vieti politice romanesti
autohtone. Desfasurarea rezistentei antiotomane a apropiat, in cateva randuri,cele doua state
romanesti de Regatul Ungar, amenintat si el de expansiunea otomana. In cadrul efortului
antiotoman al Ungariei un rol insemnat a revenit factorului militar romanesc din Transilvania si
Banat.
Rezistenta Tarii Romane impotriva expansiunii otomane a fost ilustrata de cateva
mari personalitati ale Evului Mediu Romanesc. Primul voievod roman care a organizat apararea
Tarii Romanesti fata de pericolul otoman a fost Mircea cel Batran. In anul 1389 el a incheiat o
alianta cu regele Poloniei,Vladislav Jagello, act cu caracter explicit antiungar. Inceputul
conflictului dintre Tara Romaneasca si puterea otomana a fost preluarea stapanirii asupra
Dobrogei in anii 1388-1389. In anul 1395 la 7 martie, Mircea cel Batran a semnat primul tratat
antiotoman cu Sigismund de Luxemburg, la Brasov si in acelasi an in la Rovine ii invinge pe
turci care erau condusi de Baiazid I. Fidel cauzei crestine, Mircea a participat la cruciada
europeana antiotomana de la Nicopole, in septembrie 1396. In anul 1417 otomanii ocupa
Dobrogea, iar Mircea cel Batran se angajeaza la plata tributului, in schimb sultanul garanta
mentinerea autonomiei Tarii si a credintei locuitorilor sai.
Un alt voievod care si-a asumat rezistenta otomana la Dunarea de Jos a fost Iancu
de Hunedoara, voievod al Transilvaniei. El participa la ,,Campania cea lunga intre anii 14431444, impotriva otomanilor. De asemenea,el a reluat ideea de cruciada. Cea mai importanta a
fost cea de la Varna din 10 noiembrie 1944. In anul 1456 obtine o mare victorie la Belgrad,
impotriva turcilor.
Vlad Tepes, domnul Tarii Romanesti, a rezistat armatei otomane in anul 1462 in
noaptea dinspre 16 spre 17 iunie la Targoviste, cand Mahomed al II-lea a invadat Tara
Romaneasca.
Etapa urmatoare a rezistentei romanesti antiotomane a fost ilustrata de Stefan cel
Mare, domnul Moldovei. In aprilie 1459, Stefan a incheiat o conventie cu regele Cazimir al IVlea al Poloniei, prin care l-a recunoscut ca suzeran. In a doua parte a domniei, Stefan declanseaza
lupta antiotomana. In anul 1475 invinge armata otomana condusa de Soliman Pasa, la Vaslui.
Apoi tot in acelasi an, el incheie o alianta cu regele Ungariei, Matei Corvin. La 25 iulie 1476

armata otomana in frunte cu Mahomed al II-lea obtine o victorie la Razboeni. Baiazid al II-lea,
profitand de conjunctura favorabila creata de pacea incheiata cu Ungaria in 1483, a organizat o
mare expeditie impotriva lui Stefan cel Mare, in 1484 si a cucerit cetatile Chilia si Cetatea Alba.
Prin cucerirea acestora, turcii controlau comertul pe Marea Neagra. Stefan a incercat sa isi
recupereze cetatile cu sprijinul Poloniei acceptand suzeranitatea lui Cazimir al IV-lea in anul
1485. Marea expeditie polona pentru recuperarea Chiliei si Cetatii Albe s-a soldat cu un esec, iar
armata polona a fost nimicita in anul 1497 la Codrii Cosminului.
Imperiul Otoman atinge o perioada de maxima expansiune in timpul domniei
lui Soliman Magnificul, intre anii 1520-1566. Un alt voievod, Mihai Viteazul lupta impotriva
otomanilor. Domnia acestuia coincide cu relansarea de catre Papa Clement al VIII-lea, a Ligii
Sfante. Integrarea Tarilor Romane in aceasta alinata crestina a dus la rascoala antiotomana, din
anul 1594. In aceste conditii Mihai Viteazul incheie in 1595 la Alba Iulia un tratat cu Sigismund
Bathory. Confruntarea decisiva pregatita de turci a avut loc la Calugareni tot in 1595, incheinduse cu o victorie romaneasca de prestigiu, prin pierderile provocate armatei otomane conduse de
Sinan Pasa. In anul 1597 Mihai Viteazul incheie o pace cu sultanul, iar pentru consolidarea
pozitiei tarii incheie un tratat de alianta la Manastirea Dealu cu Imperiul Habsburgic in anul
1598. La 17/27 mai 1600 dupa cucerire Moldovei, voievodul se poate intitula ,,domn al Tarii
Romanesti, Ardealului si Molovei, doar ca unirea lui nu dureaza decat 4 luni.
O data cu sfarsitul domniei lui Mihai Viteazul, voievozii romani renunta la
lupta militara si adopta o politica de diplomatie, prin care, in schimbul unor dari (tribut, pesches,
mucarer) li se recunostea autonomia. S-au afirmat cateva personalitati proeminente cum ar fi
Vasile Lupu, Matei Basarab, Constantin Brancoveanu si mai ales Dimitrie Cantemir care in anul
1711 a incheiat la Lutk un tratat secret de alianta cu Petru cel Mare in speranta eliberarii tarii de
sub dominatia turca si tot in acelasi an s-a alaturat lui Petru cel Mare in razboiul ruso-turc de la
Stanilesti. Esecul ulterior al acestei politici diplomatice a dus la pierderea increderii sultanului in
suveranul pamantean si instaurarea regimului fanariot, caracterizat prin grecizarea domniei si
cumpararea ei de catre niste negustori greci din cartierul Fanar. Secolul fanariot a fost cel mai
negru secol al istoriei romanilor, constand intr-o perioada de decadere datorita amestecului
Imperiului Otoman ca putere suzerana.
Asadar, in secolele XIV-XVIII Tarile Romane nu au reusit sa isi pastreze
independenta, fiind obligate sa accepte suzeranitatea otomana, dar si-au pastrat autonomia
interna avand drept de autoguvernare. In marea lupta antiotomana s-au afirmat voievozi intelepti
cum ar fi Stefan cel Mare, Mircea cel Batran, Mihai Viteazul si altii care cu mandrie si mult curaj
au luptat, aducand prestigiu tarilor tomane. Astfel, putem diviza ascensiunea Imperiului Otoman
in raport cu tarile romane in trei etape : etapa razboaielor ( 1395-1601), etapa relatiilor
diplomatice (1601-1711/1714), determinate de ascenisunea foarte rapida a otomanilor, si etapa
domniilor fanariote (1711/1714-1821).