Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
20
Portofoliul
LA LIMBA ROMÂNĂ
GRAMATICĂ
al elevului: …...........
PROFESOR:
GABRIELA DINCĂ
1
Noţiuni de sintaxă- TEORIA
Textul este ansamblul de enunţuri orale sau scrise, care au între ele o
legătură de sens şi sunt produse de emiţător cu intenţia de a comunica. Uneori, este
denumit şi cu termenul de discurs.
Fraza este un enunţ alcătuit din două sau mai multe propoziţii.
este:
■propriu-zisă – când exprimă un fapt real şi se construieşte cu un verb
la modul indicativ;
● exclamative şi neexclamative.
El este alcătuit din două părți: A -Vocabularul fundamental sau fondul principal lexical
B - Masa vocabularului.
ARHAISME:
o fonetice: gioc(joc)
o lexicale: curechi, barabulă, păpușoi, perjă, ai (usturoi), birau.
o morfologice: o fost, o zis.
o sintactice: El i-a fost spus mamei sale ceva.
ANTONIME,
OMONIME,
PARONIME,
PLEONASME
- DESINENȚA
- cre + -ez +-i
- cre = rădăcină, -ez = sufix gramatical,-i = desinenţă de persoana a II-a singular elevă
- desinenţa -ă marchează s ingularul
- SINONIMELE -sunt cuvinte cu înţeles identic sau aproape identic şi formă diferită
- Exemple : asfinţit = amurg = apus = înserare = crepuscul ;
- taină = secret = mister ; praf = pulbere
MARCÁNT, -Ă, marcanți, -te, adj. Care are o valoare deosebită, care iese în evidență; de
seamă, important, remarcabil. ♦ Cu autoritate, cu influență.
- Exemplu :
- Ai făcut un lucru bun .(de calitate)
- Tatăl meu este un om bun. (cumsecade)
- Bucătarul pregăteşte un prânz bun. (gustos)
- Îşi doreşte un copil bun.(ascultător)
- La ţară ducea un trai bun. (liniştit,tihnit)â
- FAMILIA LEXICALĂ- cuprinde cuvinte care au aceeași rădăcină și sunt formate prin
derivare, compunere sau conversiune
- om- omenos, omenește, omenire, a omeni, neom
- CÂMPUL LEXICAL
- Al culorilor-alb, roz, mov, negru
DE OBICEI, CUVINTELE SUNT ACEEAȘI PARTE DE VORBIRE!
SV= semivocală
V= vocală
-VOCALE- A, Î, Â, Ă, E, I, O, U
-SEMIVOCALE- E, I, O, U
-CONSOANE- B, C, D ETC.
GRUPURI DE LITERE- CE, CI, GE. GI, CHE, CHI, GHE, GHI
Cuvintele sunt alcătuite din sunete. Semnul grafic( scris) al unui sunet
este litera.
Corespondenţa sunet-literă
Unele sunete pot fi redate prin mai multe litere. Ex. baci- 3 sunete şi 4
litere
O literă poate transcrie mai multe sunete. Ex. exerciţiu- litera x se aude
cs. -10 sunete şi 9 litere
Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi pot nota:
- un singur sunet ( consoană) când avem vocală în silabă: cea-un (č)- 4
sunete şi 5 litere; cio-ban- 5 sunete şi 6 litere, ghea-ră (g´)- 4 sunete
şi 6 litere; cea-sor-nic- 8 sunete şi 9 litere.
- două sunete (consoană+ vocală) consoanele č (ce, ci), ğ (ge, gi), k´
(che, chi), g´ (ghe, ghi) şi vocalele e şi i- când nu avem altă vocală în
silabă.
Ex. ce-lu-lă- 6 sunete şi 6 litere, ghe-ţar- 5 sunete şi 6 litere, gi-ra-fă-
6 sunete şi 6 litere.
-În grupurile de litere che, chi, ghe, ghi- –h-nu se ia ca sunet niciodată!
Tipuri de diftong:
Prin imagini artistice creatorul provoaca stari sufletesti, emotie artistica si profunzime
ideatica, transmitand un mesaj artistic celor carora li se adreseaza.
2.Alegoria: e un procedeu literar prin care autorul sugereaza concepte sau notiuni
abstracte prin intermediul concretului, apeland la un sir de metafore, comparatii sau
personificari ce compun o imagine unitara ca sens.
Ex.: ,,Miorita’’: ,,Iar tu de omor/Sa nu le spui lor/ Sa le spui curat/ Ca m-am insurat/ Cu o
mandra craiasa/ A lumii mireasa/ Ca la nunta mea/ A cazut o stea’’ - se sugereaza conceptul
filosofic de moarte.
4.Enumerația: e figura de stil care accentueaza si amplifica ideea literara printr-o insiruire de
termeni cu acelasi sens sau cu sensuri apropiate in contextul operei.
6.Hiperbola: e figura de stil prin care se exgereaza mărindu-se sau micșorându-se trasaturile
unei fiinte, ale unui lucru, fenomen sau eveniment peste limitele lor fizice pentru a-l
impresiona pe ctitor.
Ex: ,,Fu prapastie? Genune? Fu noian intins de apa?/ N-a fost lume priceputa si nici minte s-o
priceapa’’ (M. Eminescu)
8.Inversiunea: e figura de stil prin care se schimba topica obisnuită a cuvintelor, in scopul
de evidentia o idee, o trasatura, o insusire, un obiect etc.
9.Invocația (retorică): e figura de stil care exprima o adresare, o chemare pe care poetul
o face catre un personaj abstract sau imaginar (invocarea muzei, a lui D-zeu etc.) pentru o
rugaminte sau un ajutor
Ex.: ,, In veci spre cei ramasi in urma/ Tu, Doamne, vazul meu indreapta’’ (,,Rugaciune’’ de
O. Goga)
10.Metafora: e figura de stil care transfera sensul propriu al unui cuvant unui sens figurat,
asemanator obiectului respectiv, realizta ca o comparatie subinteleasa, dar careia ii lipsesc
termenii specifici (ca, precum), de aceea se mai defineste si ca o comparatie prescurtata.
Ex.: ,,Lună, tu, stăpâna marii, pe a lunii boltă luneci’’ (M. Eminescu)
Ex. ,,Seara pe deal buciumul suna cu jale/ Apele plâng…’’ (M. Eminescu)
13.Antiteza – este aproprierea a doi termeni opuși pentru a pune mai bine in
valoare caracteristicilor lor .
Substantivul
Ex. : „ Îî! Scap de unul şi dau peste altul, îşi zise cărăbuşul; ăsta mă-nghite! ”
(Emil Gârleanu)
Comparaţia - este o figură de stil prin care se alătură doi termeni care au in
comun o trasatura, cu scopul de a-l evidenţia pe primul; aceştia pot denumi
obiecte, fiinţe, acţiuni.
(Vasile Alecsandri)
Ex. : „Mai pasă de dă ochi cu mătuşa Mărioara, cu moş Vasile, cu Văru Ion şi
chiar cu Băieţii şi fetele din sat.”
(Ion Creangă)
Adjectivul
Ex. : „Un framăt lin trecea din ram în ram...” (Mihai Eminescu)
Personificare
Repetiţia – este o figură de stil care constă în reluarea unui cuvânt sau a unui
grup de cuvinte, pentru evidenţierea anumitor aspecte ale obiectelor sau ale
acţiunilor prezentate.
Observaţii:
1. Grupurile de litere ch, gh (urmate de e sau i) notează cîte o
singură consoană, k', g',sau consoana si vocala,cand nu exista
alta vocala in silaba; de aceea, cuvintele în care apar se
despart în silabe: u-re-che, a-chi-tat, le-ghe, o-ghial etc.
2. Litera x notează întotdeauna două consoane (fie cs, fie gz); din
punctul de vedere al despărţirii în silabe este însă tratată ca o
singură unitate: a-xă, e-xa-men etc.
a.în majoritatea situaţiilor, între cele două consoane: ic-ni, tic-sit, ac-tiv, caf-
tan, mul-te, în-ger, lun-git, un-gher, în-ghi-ţi, mun-te, cap-să, as-cet, is-che-mi-
e, as-chi-mo-di-e, as-tăzi etc.;
Observaţii:
Observaţii:
-în aceste situaţii cratima are o funcţie ortografică dublă, ceea ce se poate
întîmpla şi atunci cînd despărţirea după regulile morfologice coincide cu cea
după regulile fonetice, ca în du-te, du-cîn-du-se, vă-zîn-du-mă etc.
Situaţii în care nu se face despărţirea la capăt de rînd
PUNCTUAŢIE ŞI ORTOGRAFIE
SEMNE DE PUNCTUATIE/ ORTOGRAFIE
SEMNE DE PUNCTUATIE
SEMNE DE ORTOGRAFIE
-cratima- marcheaza lipsa unui sunet, usureaza pronuntia, leaga doua parti de
vorbire diferite, in opera lirica pastreaza ritmul si masura versurilor
I. Semnele de punctuaiie
[.] PUNCTUL este semnul grafic de punctuaţie care marchează pauza ce se face între
propoziţii/ fraze independente ca sens. Se pune la sfârşitul propoziţiilor
enunţiative(afirmative sau negative).
Exemple:
Maria citeşte.
Maria nu citeşte.
Exemple:
- Unde mergi?
- Nu ai învăţat?
Exemple:
- Ce frumoasă eşti!
- Nu este adevărat!
[ , ] VIRGULA este semnul grafic de punctuaţie care marchează o pauză mai mică decât
punctul. Ea delimitează propoziţii în cadrul frazei şi părţi de propoziţie în cadrul
propoziţiei, pe baza raporturilor sintactice dintre ele. Virgula redă grafic ritmul vorbirii şi
al intonaţiei.
4. În acest caz, este folosită pentru a despărţi vorbirea directă de vorbirea indirectă.
Exemplu: „— Se întoarce Sia, zise Lina.” (Hortensia Papadat-Bengescu, Concert din muzică
de Bach)
[;] PUNCTUL ŞI VIRGULA este semnul grafic care marchează o pauză mai mare
decât cea redată prin virgulă şi mai mică decât cea redată prin punct. Folosirea acestui
semn grafic depinde de cel care scrie textul, pentru că este mai mult un mijloc stilistic decât
gramatical.
Exemplu: „Dar a noaptei neagră mantă peste dealuri se lăţeşte,/ La apus se adun norii, se
întind ca un veşmînt;/ Peste unde şi-n tărie întunerecul domneşte;/ Tot e groază şi tăcere…
umbra intră în mormînt.” (Grigore Alexandrescu, Umbra lui Mircea. La Cozia)
Linia de dialog este semnul grafic de punctuaţie care marchează începutul vorbirii directe
(intervenţia fiecărei persoane care ia parte la conversaţie).
Exemplu:
Linia de pauză este semnul grafic de punctuaţie care marchează, la fel ca şi alte semne de
punctuaţie, pauza dintre diferitele părţi ale propoziţiei, dintre propoziţii şi fraze.
1. În acest caz, semnul este folosit pentru a delimita cuvântul/ construcţia incidentă.
Exemplu: „O singură alica l-a ajuns la aripă. N-a picat, a putut zbura până în lăstar; dar
acolo, de mişcarea aripii, osul — la început numai plesnit — s-a crăpat de tot, şi puiul a căzut
cu o aripa moartă.” (Ioan Alexandru Brătescu-Voineşti, Puiul)
2. În acest caz, semnul este folosit pentru opoziţia explicativă/ atributul izolat.
Exemplu:„Răni ducem - izvoare -/ deschise subt haină.” (Lucian Blaga, Cântăreţi bolnavi)
3. În acest caz, semnul este folosit pentru a marca lipsa predicatului sau a verbului
copulativ (în acest caz se poate utiliza şi virgula, obligatorie fiind semnalarea grafică
a construcţiei eliptice).
!!! Nu se confundă cu cratima.
!!! Dacă o frază este complet redată între paranteze, semnul de punctuaţie va fi pus
înainte de închiderea parantezei.
„CHIRIŢA: Da veniţi azi de mă coborâţi de pe cal... Ce, Doamne, iartă-mă!... aţi adormit cu toţii?
(Ion se pune dinaintea calului şi-l apucă de zăbale ca să-l ţie. Ceilalţi se adună împrejurul Chiriţei.)”
„CHIRIŢA (cochetând): În braţele d-tale, monsiu Şarlă?... Eşti foarte galant... însă mă tem...‖
1. În acest caz, semnul se utilizează pentru a insera un text care conţine deja o
intercalare între paranteze rotunde.
Exemplu: „Actul vizat a fost modificat *a se vedea Regulamentul (CEE) nr. 3600/85+.”
2. În acest caz, semnul se utilizează pentru a încadra o intervenţie în interiorul unui text
citat.
Exemplu: „Curtea *Europeană a Drepturilor Omului+ poate fi sesizată printr-o cerere de către
orice persoană fizică.”
Exemplu: „Şi mai întâi poezia este un product de lux al vieţi intelectuale, une noble inutilité,
cum a zis aşa de bine Mme de Staël.[…]‖ (Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra
poeziei române de la
Exemplu: Nu ştiu ce să spun… cred că are dreptate…pate că… sau nu…, dar, totuşi….
2. În acest caz, semnul este folosit pentru a marca intenţia eului liric de a ne lăsa pe
noi să terminăm gândul, ideea.
Exemplu: „Sâmburele crud al morţii e-n viaţă... Şi-n mărire/ Afli germenii căderei. *…+” (Mihai
Eminescu, Memento mori)
3. În acest caz, semnul este folosit pentru a marca lipsa unor propoziţii sau a unor
fraze(pentru că se află între paranteze drepte/ rotunde) din acest citat.
Exemplu: „Şi mai întâi poezia este un product de lux al vieţi intelectuale, une noble inutilité,
cum a zis aşa de bine Mme de Staël.[…]‖ (Titu Maiorescu, O cercetare critică asupra
poeziei române de la 1867)
* ’ + APOSTROFUL (este singurul semn exclusiv ortografic!) este semnul ortografic care
marchează absenţa accidentală a unor sunete/ grupuri de sunete/ cifre. Nu se foloseşte în
limba literară, ci notează realităţi fonetice din vorbirea familiară, neglijentă, populară sau
regională, un tempo rapid sau deficienţe de rostire ale unor vorbitori.
[/] BARA OBLICĂ este semnul ortografic care se foloseşte în formule distributive care
cuprind numele unor unităţi de măsură.
[-] CRATIMA este semnul ortografic care se foloseşte între cuvinte sau în interiorul
unui cuvânt pentru a lega sau a despărţi elementele.
1. În acest caz, semnul este folosit pentru a marca dispariţia/ elidarea unei litere/ unui
grup de litere şi rostirea/ pronunţarea a două/mai multe cuvinte într-o singură
silabă(împreună).
Exemplu: jelui-m-aş, ţi-l.
1. În acest caz, semnul este folosit la legarea elementelor unui cuvânt compus.
Exemplu: bună-credinţă, după-masă.
2. În acest caz, semnul este folosit pentru a uni substantivul(gradele de rudenie sau
relaţiile sociale) de adjectivul posesiv.
Exemplu: tat-su, mă-sa, măria-sa.
3. În acest caz, semnul este folosit pentru a lega articolul hotărât enclitic/ desinenţa de
numele literelor.
Exemplu: X-ul.
4. În acest caz, semnul este folosit pentru a lega articolul hotărât enclitic/ desinenţa de
substantivul provenit din numeral cardinal notat cu cifre.
Exemplu: 10-le (=nota zece).
5. În acest caz, semnul este folosit pentru a lega articolul hotărât enclitic/ desinenţa de
substantivul împrumutat/ substantivul propriu străin, pentru că finalul acestor cuvinte
prezintă deosebiri între scriere şi pronunţare.
Exemplu: Bruxelles-ul, show-ul.
2. în acest caz, semnul este folosit între interjecţii identice care se repetă.
3. în acest caz, semnul este folosit pentru a lega cuvintele care se repetă identic.
4. în acest caz, semnul este folosit pentru a lega cuvintele care se repetă cu unele
modificări.
a. DERIVAREA
b. COMPUNEREA
SCRIEREA FUNCŢIONALĂ
Cererea – o compunere prin care cineva se adresează unei persoane cu
atribuţii oficiale, solicitând rezolvarea unei probleme de interes personal
- formula de adresare
- numele, prenumele, statutul social şi adresa solicitantului
- conţinutul propriu-zis al cererii, formulat clar şi concis
- locul şi data intocmirii cererii
Model - semnătura solicitantului
: - cui i se adresează cererea, precizand funcţia celui solicitat şi institutia pe
care o conduce
Respectiva adever
informatică desfas
Bacău, 10 septe
Domnului D
Dragii mei
părinti,
In primele randuri, vreau să vă scriu ca am sosit cu bine in tabără: călătoria cu trenul pană
la Sinaia s-a desfasurat in bune conditii; de acolo ne-a luat un autocar, care ne-a ajutat sa
parcurgem cei 8 km pana la tabără.
Tabăra arată excelent: o pajiste intinsă pe care sunt amplasate cabane asezate de-o
parte si de alta a aleilor, zici că te afli intr-un sătuc al piticilor. De aici, avem o panoramă a intregii
statiuni. Se vede perfect telecabina, care urcă si coboară de sute de ori pe zi.
Stau intr-o cabană impreuna cu alte trei colege. Mancarea este suficientă si gustoasă.
Am mers la discotecă, iar ziua pot să joc biliard, să ma plimb, sa mă uit la televizor. Asta
atunci cand nu mergem in drumetii, să vedem imprejurimile si să vizităm locurile interesante din
punct de vedere turistic.
Cu toate că ma simt foarte bine, imi este dor de voi si de fratele meu, Alin. Abia astept să
vă revad!
Daca nu vă mai scriu si nici nu telefonez, vă anunt că sosesc acasă pe 28 iulie, orele 17, cu
aceeleratul 341.
Camelia
TRANSFORMAREA VORBIRII DIRECTE ÎN VORBIRE INDIRECTĂ
CLASIFICAREA VERBELOR:
I. 1. Verbe predicative – au înţeles de sine stătător şi pot forma singure un predicat verbal când se
află la un mod personal.
Mincinosul când spune adevărul se îmbolnăveşte.
2. Verbe unipersonale – au forme doar pentru persoana a III-a şi exprimă acţiuni atribuite unor
fenomene ale naturii, păsări, animale, planete: a miorlăi, a necheza, a răsări,guiţă, cotcodăceşte, ouă,
clămpăne, măcăie, latră, mugeşte, gâgâie, miaună.
4. Expresii verbale impersonale – sunt formate din verbul a fi şi un adverb sau o locuţiune
adverbială de mod cu rol de nume predicativ în cadrul construcţiei: e greu, e normal, este posibil.
5. Locuţiuni verbale – grupuri de cuvinte cu înţeles unitar care au valoarea unui verb: sta
în cumpănă (a ezita), a băga în sperieţi (a speria), a trage nădejde (a spera), a lua partea (a apăra)
etc.
Într-o locuţiune verbală este obligatorie prezenţa unui verb. Acesta are rolul gramatical de
a indica persoana, modul, timpul, numărul construcţiei. Celălalt cuvânt (substantiv, adverb,
numeral) dă sensul locuţiunii. În analiză nu se disociază termenii locuţiunii, ci este considerată un tot
uniatar.
CONJUGAREA VERBELOR
Conjugarea verbelor reprezintă forma acestora de infinitiv, aşa cum o găsim în dicţionar:
MODURI NEPERSONALE
1. MODUL INFINITIV
a. Timp prezent b. Timpul perfect
a aduna a scrie a fi adunat a fi scris
FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect A munci este o datorie.
b. Nume predicativ A învăţa înseamnă a munci.
c. Complement direct Nu putem pleca.
d. Complement indirect Suntem datori a ne ajuta.
e. Atribut verbal Şi-a exprimat dorinţa de a munci.
f. Complement circumstanţial de mod A plecat fără a ajuta.
g. Complement circumstanţial de timp A predat lucrarea înainte de a termina.
2. MODUL GERUNZIU
- se formează prin adăugarea sufixului ind sau ând
adunând scri nd
neadunând nescri
nd
FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect Se aude cântănd
b. Atribut verbal Cu ochii lucind părea un demon.
c. Complement direct Aud trosnind copacii.
d. Complement indirect Negustorul nu mai făcea faţă aducând alte costume.
e. Complement circumstanţial de timp Ajungând acasă, m-am apucat de lucru.
f. Complement circumstanţial de mod Mergea schiopătând.
Observaţie!!!
Modul gerunziu poate avea valoare adjectivală, atunci când se acordă în gen, număr şi caz cu
substantivul determinat, îndeplinind funcţia sintactică de atribut adjectival.
Coşurile fumegânde se zăresc în depărtare.
Lebăda tremurândă este în apă.
3. MODUL PARTICIPIU
a aduna adunat, adunată, adunaţi,
adunate a scrie scris, scrisă, scrişi,
scrise
4. MODUL SUPIN
- se formează din participiu, precedat de o prepoziţie simplă sau compusă: de, la,
pentru, cu, din, fără, după, despre, în
de adunat, la adunat, pentru adunat, din adunat, fără adunat, după adunat, despre adunat
de scris, la scris, pentru scris, din scris, fără scris, din scris, după scris, despre scris
FUNCŢII SINTACTICE
a. Subiect Este uşor de făcut.
b. Nume predicativ Iarba este de cosit.
c. Atribut verbal Cartea de citit mi-a plăcut.
d. Complement indirect S-a săturat de umblat.
e. Complement direct Ne-a dat de citit.
f. Complement circumstanţial de loc A adus vitele de la păscut.
ATENŢIE!!!!
Verbele la modurile nepersonale îndeplinesc funcţia sintactică de subiect, nume
predicativ, complement, atribut
Pe Verb Timp Timpul Tim Tim Timpul Timpul Viitor Viitor Viitor Timp
rs ul ul imperfe pul pul mai- viitor -I popular popular popular 3 ul
o (mode preze ct perfe perfe mult- ca 1 2 Viitor
an l) nt ct- ct- -perfect anteri
a simp comp or- II
lu us
Verbul (model)
A urca; a citi Urcând; citind
Verbul (model)
A scrie Scris, scrisă, scrişi, scrise
Verbul (model)
A croşeta De croşetat, pentru croşetat, la croşetat, despre
croşetat
Verbele nepredicative care ajută la formarea unor moduri şi timpuri se numesc verbe auxiliare.
Verbul A VREA este auxiliar când ajută la formarea timpului viitor: vor citi.
ATENŢIE!!!
Verbele am, avea şi vrei au înţeles de sine stătător. În propoziţii, ele sunt predicate verbale.
Verbele am, a şi veţi nu au înţeles de sine stătător. Ele ajută la formarea unor timpuri compuse.
Eu am
citit Tu ai
citit
El/Ea a citit Verbul a avea are formele de auxiliar: am, ai, a, am, aţi, au. În exemplul
dat ajută la formarea
Noi am citit perfectului compus.
Voi aţi citit
Ei/Ele au
citit
Eu aş citi
Tu ai citi
El/Ea ar citi Verbul a avea are formele de auxiliar: aş, ai, ar, am, aţi, ar. În exemplul
dat ajută la formarea
Noi am citi condiţional-optativului.
Voi aţi citi
Ei/Ele ar citi
Eu voi
citi Tu vei
citi
El/Ea va citi Verbul a vrea are formele de auxiliar: voi, vei, va, vom, veţi, vor. În exemplul
dat ajută la formarea
Noi vom citi timpului viitor.
Voi veţi citi
Ei/Ele vor citi
Ex:El se lauda.
1)obiective
2)reciproce
3)posesive
OBS! Oricare dintre subiecte poate face sau suporta actiunea.Se caracterizeaza
prin subiect multiplu sau subiec simplu.
citeste-verb personal
Ex:Ploua! Ninge! Se
c.i.
Ex:Iiarde de joaca.
-diateza activa:Geruieste.
Diatezele verbului
Verbul are trei diateze: activă, pasivă, reflexivă.
Diateza activă
“Norocul ne caută el pe noi...” El a plecat la şcoală. Elevul va scrie tema.
Verbele la diateza activă pot fi la modurile personale (la orice timp) sau nepersonale.
Diateza reflexivă
“Pe uliţa satului se repezirătoţi flăcăii.” Se știe rezultatul. S-a auzit tunetul.
P.V. P.V.
LOCUȚIUNILE VERBALE
Def:Locutiunile verbale sunt grupurile unitare de cuvintesinonime cu un verb
care se comporta in propozitii ca un ver,fiind determinate de
complemente(directe,indirecte,circumstantiale).
OBS! 1)Locutiunile verbale au intotdeauna in componenta lor un verb
Predicatul este VERBAL – când este exprimat printr-un verb predicativ la un mod personal
NOMINAL – când este alcătuit din verb copulativ+nume predicativ (Sunt
bogaţi.)
Verbul copulativ face legătura dintre subiect şi numele predicativ. El nu are înţeles de sine
stătător, fiind verb nepredicativ.
3. Numele predicativ:
Numărul predicatelor nominale dintr-un text este egal cu numărul verbelor copulative.
VERBUL A FI:
În comunicarea orală sau scrisă, verbul a fi poate fi utilizat în trei situaţii diferite:
1. VERB AUXILIAR – ajută la formarea unor timpuri compuse: să fi citit;
2. VERB PREDICATIV – are înţeles de sine stătător şi se poate înlociu cu a exista, a se afla:
Cartea este pe bancă.
Cartea a fost pe bancă. Cartea nu-i pe bancă. Cartea nu e pe bancă.
3. VERB COPULATIV – verb de legătură, care intră în alcătuirea predicatului nominal. Leagă
numele predicativ din alcătuirea predicatului nominal de subiectul propoziţiei. Nu are înţeles
de sine stătător. Cartea este nouă.
SUBSTANTIVUL
DEFINIŢIE parte de vorbire flexibilă
denumește
Exemple:
1. FELUL
2. GENUL FEMININ
NEUTRU
MASCULIN
EPICENE- acele nume de animale, pasari sau insecte care au o singura forma pentru masculin si
feminin (gandac, tantar, fluture, elefant etc.)
3.NUMĂRUL
SINGULAR
PLURAL
-subst. cu aceeasi forma si la sigular si la plural (pui, tei, unchi, invatatoare, nume)
DEFECTIVE DE NUMĂR:
pe…, de …, la, …,
cu …, din…, prin…, după…, spre…, către…, sub…, peste…, lângă…, fără…, pentru…, întru…, de pe la…,
cuscru – zi – zile
cuscrii
pui – pui stea – stele
blândeţe, înţelepciune
sănătate, veselie foale, iţari fier - fiare
spaghete,
cosmetice
Am încredinţat acestui om viaţa mea. C.i.-Complement indirect- Cui am încredinţat viaţa mea?
Toţi s-au comportat asemeni acestui om. C.c.m.-Complement circumstanţial de mod- Cum?
D
Nimeni nu mai fusese asemenea acestui om. N.P.-Nume predicativ- Cum nu mai fusese nimeni?
.-
DAT
IV
Exemplul acestui om e demn de urmat. A.S.G.-Atribut substantival genitival- Al cui exemplu?
Toate nenorocirile s-au abătut asupra acestui C.i.-Complement indirect- Asupra cui s-au abătut
G om. nenorocirile?
.-
ASUPRA- prepoziție -GENITIV
GENIT
Săgeata a căzut în faţa acestui om. C.c.l.-Complement circumstanţial de loc- Unde a căzut
IV săgeata?
Trăsături
- nu se pot analiza separat
- nu se pot declina
- au forme de singular şi de plural
- pot primi articol
- se analizează ca un substantiv
Funcţii sintactice
a) subiect: Mă chinuiau părerile de rău.
b) nume predicativ: Vacanţa a rămas o aducere-
aminte. Etc.
PRONUMELE PERSONAL
CAZURILE ŞI FUNCŢIILE SINTACTICE ALE PRONUMELUI PERSONAL
PRONUMELE
Def:Pronumele este partea de vorbire flexibila care tine locul unui
substantiv.Pronumele este:
1)personal(eu,tu,voi)
2)de politete(dumneavoastra)
3)relexiv(sie,sine,siesi)
4)posesiv(al meu)
5)demonstrativ(acela,aceasta)
9)relativ(care,cine,ce cat)
10)de intarire(insami,insuti)
I)eu/noi
II) tu/voi
III) el/ea/ei/ele
A. Dativul posesiv
Dativul posesiv este exprimat prin formele neaccentuate ale
pronumelui personal.
Dativul posesiv determină:
- un substantiv: mâna-ţi albă
- un adjectiv: alba-ţi mână
- un verb: Ţi-am ascultat sfatul.
Funcţie sintactică: atribut pronominal (în cazul dativ).
Atunci când se leagă prin cratimă de o propoziţie, are funcţia
sintactică de complement circumstanţial: El stă înainte-i.
B. Dativul etic
Dativul etic se exprimă prin formele neaccentuate ale pronumelui
personal.
Exemplu:
Mi şi-l luă şi mi ţi-l trânti...
C. Dativul locativ
Exemplu:
Stai locului!- C.c. loc, caz dativ
Dumnealui/dumneaei
Dumneata/dumneavoastra
I) caz Nominativ
5)c.c.l:Vin de la el.
Tu,iesi la tabla!
A luat-o la fuga.
A facut-o lata.
Eu mă coafez.
mă-pers I sg
coafez-pers I sg
mă-pronume reflexiv
Ea mă coafează.
Mă-pers I sg
coafează-pers a III-a sg
mă-pronume personal
1) cazul Ac
2) cazul D
Pronumele reflexiv
Particularităţi
- are numai cazurile dativ şi acuzativ
- are forme proprii numai pentru persoana a II-a
- acuzativ: se, -s; dativ: îşi, -şi
- la persoana I şi a II-a, rolul de pronume reflexiv îl
îndeplinesc formele neaccentuate de dativ şi acuzativ ale
pronumelui personal
- pronumele reflexiv neaccentuat poate fi folosit singur sau
însoţit de pronume accentuat: mă apăr pe mine, îmi aduc
mie
1) cazul Nominativ:
2) cazul acuzativ:
3) cazul Dativ:
4) cazul Genitiv:
ex: “Te-aş cere doar pe tine, dar nu mai eşti a ta.“ (M. Eminescu)
1)de apropiere
2)de departare
3)de identitate
4)de diferentiere
A ta tia ta ea
c
(asta (astia (asta) (astea
) ) )
D Acestui Acesto Acestei Acestora
a ra a
G (astora)
(astuia (astora (asteia)
) )
masculin feminin
a) a) ) )
D Aceluia Acelor Acelei Acelora
a a
G (aluia) (alora)
Pronume demonstrativ de
identitate
Masculin feminin
N,Ac
D,G aceluias acelorasi aceleiasi acelorasi
i
masculin femin
in
Singular plural Singular plural
N
Cestalalt Cestilalti Ceastalalt Cestelalte
A a
c (astalalt) (astilalti) (astelalte)
(astalalta
)
G Cestuilalt Cestorlalti Cesteilalt Cestorlalte
e
D (astuilalt) (astorlalti) (astorlalte)
(asteilalte
)
Masculin feminin
II) cazul Ac
-c.c.l.:Merg la acela.
III) cazul D
IV) cazul G
Clasificare:
1)simple:altul,alta,altii,altele,unul,una,atat,tot,cutare
2)compuse:fiecare,oricine,oricare,orice,oricat,cineva,ceva,careva,alceva,altcineva,o
arecine,oarecare,vreunul
I) cazul N
II) cazul Ac
-c.c.l.:Vin de la altul.
III) cazul D
IV) cazul G
I)cazul N
niciunul. II)cazul Ac
III) cazul D
IV) cazul G
nimanui.
OBS!Atunci cand determina un substntiv si se acorda cu acesta in gen,nr si caz
atunci pronumele devine adjectiv pronominal negative si indeplineste funcia
sinatctica de atribut adjectival.
Cand determina un substantiv, pronumele negativ niciunul isi schimba valoarea gramaticala
si devine adjectiv pronominal negativ. Ca adjectiv pronominal negativ are formele niciun,
nicio si neaga numele determinat, acordandu-se cu el in gen, numar si caz, având funcție
sintactică de atribut adjectival.
Tata a venit(sb)
I) cazulN
II)cazul Ac:
1)C. direct: Pe cine ai intalnit?
III) cazul D:
IV) cazul G:
I) cazul N:
III) cazul D:
IV) cazul G:
Clasificare:
1)numeral cardinal
2)numeral ordinal
3)numeral colectiv
4)numeral fractionar
5)numeral adverbial
6)numeral distributiv
7)numeral multiplicativ
FUNCTII SINTACTICE
1)subiect:Trei au plecat.
3) Numeralul colectiv exprima insotirea aratand din cate obiecte este formata
o colectivitate.
Ex:tustrei,toti trei,catesitrei,amandoi,ambii
Clasificare:
Ex:indoit,intreit,inmiit,insutit.
OBS!
Ex:dublu,triplu,cvadublu
Valori:
OBS!
A castigat milioane.
OBS!
OBS!
ADJECTIVUL
Def: Adjectvul este partea de vorbire flexibila care exprima insusirile unui
subst.Adjectivele sunt:
2)provenite din:
3)derivate-obositoare
2)invariabile:mov,roz,precoce,perspicace,asemenea,anume,atare
1)pozitiv:inalt
2)comparativ
inalt 3)superlativ:
a)relativ
b)absolut
,viu
extrem
3)sensul lor nu admite comparatia: acvatic,energetic,electric,industrial
Formele adjectivelor
1) derivare
-cu sufixe:-esc(lumesc),-iu(cenusiu),-nic(zilnic),-os(milos),-ator(fermecator),-
atic(primavaratic),-uriu(fumuriu),-cios(albicios)
-cu prefixe:ne-(necinstit),in-(inegal),stra-(stravechi)
2) prin compunere
-prin sudare:cumsecade,cuminte
Clasificare
1. Locuţiuni adjectivale variabile: peste picior, tras de păr, tot
unul şi unul
2. Locuţiuni adjectivale invariabile: de seamă, de treabă, fel de fel,
cu capul în nori
1)cu
adverbele:nemaipomenit,grozav,excesiv,teribil,minunat,asa,extraordinar+prep”de”
+adj Ex:extraordinar de bun
2)cu locutiunile adverbiale din cale-afara,cu totul si cu totul,peste
masura+prep”de”+adj Ex:din cale-afara de bun
Ex:hiper bun
ADVERBUL
Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care exprimă caracteristica unei
acţiuni.
Clasificare
1. După înţeles:
a) de mod: aşa, bine, repede, nicicum
b) de loc: acolo, departe, jos, niciunde, nicăieri
c) de timp: mâine, astăzi, cândva, niciodată, nicicând, după-amiază
2. După structură:
a) simple: bine, ieri, jos
b) compuse: niciodată, devreme, după-amiază
3. După rol:
b) negative: nu, ba
Grade de comparaţie
1. Pozitiv: bine
2. Comparativ:
- de superioritate: mai bine
- de egalitate: la fel de bine
- de inferioritate: mai puţin bine
3. Superlativ:
- relativ: -de superioritate: cel mai bine
- de inferioritate: cel mai puţin bine
Funcţii sintactice
1. Predicat verbal: Fireşte că a priceput.
2. Nume predicativ: Cum este copilul? E bine să scrii.
3. Atribut adverbial: Etajul de jos a fost inundat.
4. Complement circumstanţial de loc: Va călători departe.
5. Complement circumstanţial de timp: Azi am cumpărat mere.
6. Complement circumstanţial de mod: Mergea repede spre şcoală.
7. Fără funcție sintactică: A mai citit. Chiar a venit.
PREPOZIȚIA
Def:Prepozitia este partea de vorbire neflexibila care leaga un complement
sau un atribut de cuv. det:
Clasificare:
1)prep. simple: a, cu, de, la, spre, sub, catre, fara, pe etc.
1)prep. care cer cazul Ac: spre, din, pană, cu, la, lângă, de la, pe
lângă, despre, pentru etc.
2)prep. care cer cazul G: contra, asupra, împotriva, înaintea, înapoia, deasupra,
dedesuptul, înăuntrul
EXCEPȚIE!
A) aceste prep. cer cazul D. cand se afla inaintea unui pronume personal
forma neacc: asupra-mi,asupra-le,înaintea-ți
B) aceste prep. cer cazul Ac. cand se afla inaintea unui adjectiv pron
posesiv: asupra mea, înapoia ta, înaintea voastră
Locuţiunea prepoziţională
CONJUNCȚIA
Conjunctia este partea de vorbire neflexibila care indica raportul de coordonare intre
parti de propozitie de acelasi fel (N.Predicative.,ATRibute.,COMPLemente.,Subiecte.), sau
intre propozitii de acelasi fel (fie principale , fie secundare), si raportul de subordonare intre
o propozitie subordonata si regenta ei.
CONJUNCTIA
Def: Conjunctia este partea de vorbire neflexibilă care leagă în propoziție două părți
de propoziție de același fel și în frază leagă două propoziții(de același fel sau diferite).
Clasificare:
I)după formă
-coordonatoare (atunci cand leaga parti de prop de acelasi fel sau prop de acelasi
fel principale sau secundare).
-subordonatoare (cand leaga prop subordinate de regentele lor): să, că, dacă, deși,
încât, fiindcă, ca să, deoarece etc.
2)adversative: dar,iar,insă,ci
fel. Exemple:
a). doua propozitii de acelasi fel in raport de coordonare- prin conjunctia coordonatoare :
2). Pronumele interogative-relative: care, cine, ce, ceea ce, si compusele nehotarate:
oricare, orisicare, oricine, orisicine, oricine, orisice, etc.
De- are valoare morfologică de conjuncție subordonatoare în frază- când are sensul lui DACĂ
Știu de vii.
Până- are valoare morfologică de conjuncție subordonatoare în frază- când leagă două propoziții
IN PROPOZITIE IN
FRAZA
-leagă două părţi de propoziţie de acelaşi -leagă două propoziţii de acelaşi fel
fel
Cd Cd
PP PP
El cumpără fructe şi pâine.
Ana citeşte1/ ,iar apoi se joacă2/
Cct Cct
PP PS PS
Vine mâine sau poimâine.
M-a întrebat1/ dacă vreau2/ şi dacă
pot participa la concurs3/.
N.P. N.P.
a) Juxtapunere ( virgulă)
Apa trece/, pietrele rămân./
2.RAPORTUL DE SUBORDONARE
PS PP
Notă!
complement direct
Locuţiunile conjuncţionale
Clasificare
1. Locuţiuni conjuncţionale coordonatoare:
a) copulative: precum şi, cât şi, ci şi, atât... cât şi
b) adversative: numai că
c) conclusive: prin urmare, de aceea, în concluzie, aşa că, în
consecinţă
2. Locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: fără să, după cum, în
timp ce, în vreme ce, din cauză că, din pricină că, cu scopul să,
pentru ca să, în caz că, cu condiţia să, cu toate că, măcar că, încât
să.
INTERJECȚIA
Interjecţia este o parte de vorbire neflexibilă care reproduce stari sufletesti
sau sunete din natura(onomatopee).
Clasificare
1. După structură:
a) simple: Vai! Zău! Of! Uf!
b) compuse: Hodoronc-tronc! Bing-bang! Cotcodac! Teleap-teleap!
2. După origine:
a) propriu-zise: Ah! Au! Văleu!
b) onomatopeice (imită sunete şi zgomote din natură): Buf! Tronc! Ham-
ham! Miau!
c) provenite din alte părţi de vorbire: Foc! Înainte!
Funcţii sintactice
1. Subiect: De departe se aude: Cioc! Cioc! Cioc!
2. Predicat verbal: Hai acasă!
3. Nume predicativ: Este vai de el!
4. Atribut interjectional: Halal exemplu!
5. Complement direct: Am auzit: buf!
6. Complement indirect:Se teme de bum!
7. Complement circumstanţial de mod: Porni lipa-lipaa.
8. Fără funcție sintactică : Au!
SUBIECTUL
Def:Subiectul este partea de prop care arata cine face actiunea exprimata de un
predicat verbal sau cui I se atribuie o insusire exprimata de un predicat
nominal.Subiectul poate fi:
1)exprimat
2)neexprimat
5)verb:
6)locuțiune verbală:
OBS! Verbele impersonale pot avea subiect gramatical care este așezat de obicei
după predicat, dar subiectul nu este persoană.
E toamnă.
E luni.
Afară plouă.
Aseară a nins.
ATRIBUTUL
în N, G D , Ac
substantiv
pronume
EXPRIMAT
PRIN :
adjectiv
verb la moduri nepersonale
adverb
interjecţie
FELUL
ATRIBUTELOR
[se stabileşte după partea de vorbire prin care este exprimat]
1. ATRIBUTUL
SUBSTANTIV
AL
PREPOZITIONAL Dragostea de mamă e unică.
Exprimat prin:
- substantiv
- numeral cu APOZIŢIONAL Ea, mama, ne-a ocrotit copilăria.
valoare
substantivală
Oraşul Bucureşti e capitală.
Familia Popescu a
Petrescu a plecat.
ADJECTIVA
Exprimat prin:
ADJECTIV
DE ORIGINE
VERBALA
- participiu adjectivizat Cerul întunecat prevestea furtuna.
3. ATRIBUTUL
PRONOMINAL PREPOZITIONAL Laude şi îngroziri din astea am mai auzit
noi.
4. ATRIBUT VERBAL
la moduri nepersonale
UL alături..
AL
Exprimat prin adverb
TOPICA
ADJECTIV
DETERMINĂ un
INTERJECŢ
IE
- substantiv în în D în G
Ac
- pronume
cu Fără prepoziţie cu prepoziţie fără cu
- numeral prepoziţie prepoziţie
prepoziţie
EXPRIMAT PRIN:
- supin
- participiu
- adverb
- interjecţie
- adjectiv [rar]
FELUL COMPLEMENTELOR
*se stabileşte după relaţia logică cu termenul determinat, relaţie concentrată în întrebare+
I. COMPLEMENTE NECIRCUMSTANÞIALE
CUI? CU CINE?
PENTRU CINE?
UNDE? DE UNDE?
PÂNĂ UNDE?
1. COMPLEMENT CIRCUMSTANÞIAL DE LOC
ÎNCOTRO?
A trecut întâi o boare
Pe deasupra viilor.
CÂND? DE CÂND?
PÂNĂ CÂND?
2. COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE TIMP
Voi veni curând, înainte de a cădea prima zăpadă. CÂT TIMP?
CUM? CÂT? IN CE
3. COMPLEMENT CIRCUMSTANȚIAL DE MOD MOD?
IN CE FEL ?
Cânta ca o privighetoare.
p usă unui
Unităţi frazeologice
prefixe neologice (arhi-, extra-, ultra-, supra-, hiper-, super- etc.): ultra-scurte, superbăiat,
supermasină, superocazie, superofertă etc.
ATENȚIE! Adverbele
fișă recapitulativă -
SEMNUL UTILIZARE
DE A
PUNCTUAT
IE
. 🙦 marcheaza sfarsitul unei propozitii enuntiative
PUNCTUL
? 🙦 marcheaza sfarsitul si intonatia unei propozitii interogative
SEMNUL
INTREBAR
II
! 🙦 marcheaza sfarsitul si intonatia unei propozitii exclamative
LINIA DE PAUZA
; 🙦 delimiteaza in fraza propozitiile sau grupurile de propozitii
care sunt independente sintactic, dar sunt suficient de
PUNCTUL apropiate ca inteles
SI
VIRGULA
"-" 🙦 marcheaza un citat
GHILIMELE
FRANTUZES
TI
sau
GHILIMELE IN
GHILIMELE
- 🙦 marcheaza inceputul vorbirii directe a fiecarui participant la
dialog
LINIA DE
DIALOG
MOTIVAȚIA VIRGULEI
IN PROPOZITIE_ _
De, cucoane!
Izoleaza un adverb sau locutiune adverbiala intercalate intre verbul copulativ si numele
predicativ
IN FRAZA
Marcheaza raport de coordonare prin juxtapunere intre propozitii principale sau propozitii
subordonate de acelasi fel
Cei trei, f/cum fusese numit grupul nostru, ²/erau foarte veselif/. P1=PP, P2=AT
Cuvintele şi construcţiile incidente
Într-o propoziţie sau frază poate exista un cuvânt, un grup de cuvinte sau o propoziţie
care nu au nici o legătură sintactică cu restul enunţului, reprezintă o comunic are de sine
stătătoare, care se află pe alt plan sintactic faţă de restul frazei:
6) propozitii incidente-
PARTEA DE
VORBIRE
MODEL DE ANALIZĂ
1.Substantiv Comun,(propriu),simplu(compus), gen, număr(se precizează dacă este defectiv), caz, articulat(se
ul precizează felul articolului şi forma acestuia) sau nearticulat, precedat sau nu de prepoziţie(se
precizează felul prepoziţiei), funcţia sintactică
8
2Articolul se analizează împreună cu acel cuvânt pe care îl însoţeşte; se poate totuşi analiza şi separat,
consemnându-se:felul(hotărât, nehotărât,posesiv, demonstrativ),poziţia faţă de substantiv:proclitic
sau enclitic(la articolele hotărât, nehotărât),genul (m, f, n), nr., caz, (se precizează că este o parte
de vorbire fără funcţie sintactică)
3.Adjectivul Propriu-zis sau provenit din alte părţi de vorbire sau derivat; simplu /compus;variabil(se precizează
cu câte forme/ terminașii) sau invariabil; se acordă în gen, nr. şi caz cu substantivul
8 determinat…(gen......., nr........., caz.......),gradul de comparaţie(sau fără grad de comparaţie);
funcţia
sintactică ; preia sau nu în mod formalarticolul substantivului pe care îl determină
4. Personal [pers, forma iniţială de nominativ pt. formeleneaccentuate, gen, nr, caz, formă acc. sau
Pronumele neacc., valoare de dativ posesiv, etic, neutră(dacă e cazul), însoţit de articol posesiv(dacă e
cazul), însoţit de prepoziţie(simplă/compusă)ori de locuţiune prep. (dacă e cazul), funcţia
6
sintactică ]
Reflexiv[formă proprie sau împrumutată de la pronumele personal, pers, nr(numaipt. pers I şi II,la
pers a III-a -invariabil după nr)., invariabil după gen(la toate pers), cazul(dativ sau ac, forma
acc(numaila pers a III-a sau formă neaccindependentă sau conjunctă, valoarea (de dativ posesiv-
dacă e cazul) funcţia sintactică sau fără funcţie sintactică(marca gramaticală a diatezei reflexive)
Negativ[simplu/compus, genul (dacă e cazul, dacă nu, invariabil după gen), nr (dacă e cazul,
dacă nu, invariabil după nr), cazul, funcţia sintactică]
7.Adverbul Fel(de loc,timp, mod, cauză), simplu/compus, corelativ (dacă e cazul),grad / fără grad de
comparaţie,
nepredicativ / predicativ, însoţit de prepoziţie (dacă e cazul)
8.Prepoziţia se analizează împreună cu cuvântulpe care îl însoţeşte; se poate totuşi analiza şi separat,
consemnându-se: felul- simplu/compus, propriuzisă sau provenită din altă parte de vorbire,
modul cum este construită( cu Gen, Ac, sau Dat), ce raporturi exprimă
9.Conjuncţia Coordonatoare sau subordonatoare, simplă/compusă, fără funcţie sintactică, exprimă un raport de
coordonare(copulativă, adversativă, disjunctivă, conclusivă)sau de subordonare în frază
10.Interjecţia simplă/compusă, , propriuzisă sau provenită din altă parte de vorbire,onomatopeică(dacă e cazul),
nepredicativă(cu funcţia sintactică de... sau fără funcţie sintactică) ori predicativă(cu funcţia
sintactică de PV.)
MODEL CV EUROPASS
Curriculum vitae
Europass
Atasaţi fotografie
Informaţii personale
Nume / Prenume Nume Prenume
Adresa(e)
Telefon(-oane) Mobil:
Fax(uri)
E-mail(uri)
Nationalitate(-tati)
Data naşterii
Sex
Educaţie şi formare
STUDII-Perioada Menţionaţi pe rând fiecare formă de învăţământ şi program de formare profesională urmat,
începând cu cel mai recent (vezi instrucţiunile)
PERFORMANTE
Aptitudini şi competenţe
personale
Limba(i) maternă(e)
Limba(i) străină(e)
PASIUNI
RECOMANDA
RI
Sensurile cuvintelor
a.sens propriu, de baza- gura
Derivatele parasintetice sunt cele formate prin adaugare de prefix si sufix in acelasi
timp.
impadurire, infrumusetare
Compunerea- se care se formeaza cuvinte noi, unind termeni diferiti.
gura-leului, numai-nu+mai, niciodata-nici+o+data
Schimbarea valorii gramaticale sau conversiunea- se formeaza cuvinte noi prin trecerea de la
o parte de vorbire la alta.
Prin conversiune se pot obine:
SUBSTANTIVE din adjective=>Albul imi place.
SUBSTANTIVE din verbe le participiu=>Ranitul fuge.
PROPOZIȚIILE SUBORDONATE – CLASA A VIII-A
(CNS)
DEFINIŢIE:
-este subordonata care arată urmarea unei acţiunii, a unei însuşirii sau a unei
caracteristici, ori urmarea unei cantităţi.
ÎNTREBARE:
- care este urmarea faptului că?
TERMENI REGENŢI:
-verb : Mănâncă, 1/ (de) te sperie.2/
-adjectiv: Era frumoasă, 1/ (încât) nu te puteai uita la ea.2/
-locuţiune adjectivală: Era de treabă, 1/ (încât) îi ajuta pe toţi.2/
-adverb: Experimentase destul, 1/ (încât să) nu poată aduce noi argumente.2/
ELEMENTE DE RELAŢIE:
a. conjuncţii subordonatoare: încât, că, de, să, ca să.
Tipa, 1/ (de) te asurzea. 2/
E slabă, 1/ (să-i) plângi de milă.2/
Eprea diplomată, 1/ (ca să )-l contrazică. 2/
b.locuţiuni conjuncţionale subordonatoare: încât să, pentru ca să, cât să,
de să.
Proceda de aşa natură, 1/ (încât să) fie observat.2/
Eprea comod , 1/ (pentru ca să) facă un asemenea efort.2/
c.adverbe relative: cât, decât.
Ţipa aşa se tare, 1/ (cât) ţi-era milă de el. 2/
ELEMENTE CORELATIVE: adverbele aşa (de), astfel (de), atât (de), destul
(de), prea, locuţiunile adverbiale în aşa fel, până într-atât, până
acolo, adjectivele pronominale atât, atare. Conjuncţia încât şi locuţiunile
conjuncţionale încât să şi de săsunt specifice.
TOPICĂ: - întotdeauna postpusă: Vorbeşte atât de tare, 1/ (încât) îl aud toţi. 2/
PUNCTUAŢIE: - se desparte prin virgulă de regenta ei cu excepţia celei
introduse prinsă şi cu corelativul prea şi a celor introduse prin de aşezate
imediat lângă predicatul regentei.
13
PROPOZIŢIILE SUBORDONATE CIRCUMSTANŢIALE
Fel
op.
CL Unde? 1. Verb 1. Merge / oriunde îl trimit./ a) Adverbe relative: unde, încotro, (cum =
unde).
De 2. Locuţiu 2. A luat-o la goană / încotro a
ne verbală văzut cu ochii. / b) Adverbe nehotă-râte (compuse cu
unde? ori): oriunde, oriîncotro, orişiunde.
3. Interjecţie 3. Hai / unde ne-a trimis./
Pe c) Pronume / ad-jective pronominale relative:
4. Adverb 4. Am fost acolo / unde ne-a cine, ce,...(+ prep. spre, către, la...)
unde?
trimis mama . /
5. Adjectiv d) Pronume / adjec-tive pronominale ne-
Până
5. Cărţile aşezate / unde le- hotărâte: oricine,...(+ prep. spre, către,
unde?
am lăsat / erau pline de praf. / la...)
Încotro?
CT Când? 1. Verb 1. Merge / oricând îl trimit./ a) Adverbe relative: când, cât, ( cum = când ).
ATENȚIE LA DOOM 2!
Paronime- stingent/ astringent
bateți, faceți
VARIANTE admise:
Topogan –
tobogan Coperte –
coperti
Exprimarea datei
Pentru zilele de 21 şi 31 ale lunilor se recomandă forma de masculin, adică 21 aprilie sau 31
iulie - se citesc douăzeci şi unu aprilie, respectiv treizeci şi unu iulie.
VALORI MORFOLOGICE
decât, adverb:
I-a dat mai mult lui decât
ei. N-au venit decât doi.
decât, conjuncţie:
Mai mult stă decât munceşte.
- numelor proprii care desemnează marile epoci istorice (chiar dacă nu reprezintă evenimente)
(Antichitatea, Evul Mediu), inclusiv războaiele de anvergură (Primul Război Mondial, al Doilea Război
Mondial) sau care au un nume propriu (Războiul celor Două Roze, Războiulde Independenţă,
Războiulde Secesiune, Războiul de Treizeci de Ani, Războiul de 100 de Ani);
- locuţiunilor pronominale de politeţe: Alteţa Sa Regală, Domnia Sa, Excelenţa Voastră, Înălţimea
Voastră, Majestăţile Lor Imperiale, Sfinţia Sa;
Se admit formele –
analoagă/analogă,
omoloagă/omologă
, cicatrice/cicatrici,
cireşe/cireşi,
coarde/corzi,
coperte/coperţi,
găluşte/găluşti
râpe/râpi,
niveluri/nivele,
tuneluri/tunele.
CORECT-
VERBUL
voi fi, aş fi, pot fi voi şti, aş şti, pot şti voi reuşi, aş reuşi,
pot reuşi
Aşa cum în cazul verbelor care se termină în -a, de genul a mânca, nu zicem şi nu scriem voi
mâncaa, aş mâncaa, pot mâncaa, nici în cazul verbelor care se termină în -i nu zicem şi nu
scriem aş fii, voi fii, pot fii.
La fel: tu ţii, tu să ţii / tu deţii, tu să deţii. Sau tu (să) (nu) ştii, tu (să) (nu) scrii- si la
forma afirmativă și la forma negativă.
Conjunctivul prezent (adică ăla care începe cu ―să…‖). Se formează de la FI-, ăla
cu un singur i, numai că acum e variabil, că i se adaugă diverse terminaţii. Iar la persoana a
II-a devine să FII, cu doi i .
eu să FIU (FI+U)
tu să FII (FI+I)
el/ea să FIE (FI+E)
noi să FIM (FI+M)
voi să FIŢI (FI+ŢI)
ei/ele să FIE
(FI+E)
Dar e corect:
Fii cuminte!
Sa fii punctual.
Sa nu fii trist.
Nu fi fraier!
Sa fi stiut ce pierd, n-as fi lipsit.
As fi mandru daca as lua un premiu.
Promit ca voi fi punctual.
De ce?
Se foloseste "fii" doar la imperativ afirmativ (fii cuminte) si la conjunctiv afirmativ sau negativ
(sa fii punctual / sa nu fii trist). In toate celelalte situatii, se foloseste fi.
eu creez
tu creezi
el creeaza
noi cream
voi creati
ei creeaza
se creeaza
eu am creat
tu ai creat
el a creat
noi am creat
voi ati creat
ei au creat
eu voi crea
tu vei crea
el va crea
noi vom crea
voi veti crea
ei vor crea
va fi creata o racheta
vor fi create 3 rachete
gresit: complexi
4. corect: oualor
gresit: oualelor
8. forma corecta la infinitiv este "a tăcea", nu "a tace" si se conjuga astfel:
Eu tac, tu taci, el/ea tace, noi tăcem, voi tăceți, ei tac.
la imperativ : "tăceți!" si nu "taceti!"
9. ATENTIE! corect este : "el se asaza", "el insala" / "el se insala" si nu "el se
aseaza", "el inseala" / "el se inseala" !! (in ciuda a cum va suna voua mai bine sau
cum ati mai auzit in stanga si-n dreapta)
Deși ambele adverbe indică restricția (fiind, de fapt, semiadverbe de restricție), ele nu sunt
sinonime totale (și din punct de vedere gramatical), pentru că decât nu poate fi folosit în
contexte care cer utilizarea lui numai și invers.
Dar când îl utilizăm pe numai și când folosim adverbul decât?
E foarte simplu: Adverbul numai se folosește doar în construcții afirmative (având el un sens
negativ), iar decât – în construcții negative, cu același rol semantic. Astfel, e INCORECT să
spunem: *Am decât cinci lei.; *Nu am numai cinci lei., ci AȘA: Am numai cinci lei.; Nu am decât cinci
lei.
De asemenea, semiadverbul doar este sinonim total cu numai; prin urmare, se utilizează în
aceleași contexte (afirmative!) în care apare și numai, aplicându-i-se aceeași regulă.
E corect numai /doar așa: Am doar două mere. și NU *Nu am doar două mere. (pentru că se schimbă
înțelesul comunicării).
14. Totuşi
“Totuşi, la mare e soare mereu” – la începutul propoziţiei este urmat de virgulă.
“Aș fi vrut totuși să spun două vorbe” – în interiorul propoziției nu se desparte.
DIFICULTĂŢILE GRAMATICALE
1.-Acordarea de premii elevilor harnici m-a bucurat.
elevilor = atribut substantival; substantiv comun, simplu, genul masculin,
numărul plural, cazul Dativ, articulat cu articolul hotărât -lor.
OBSERVAŢII:
Substanivul elevilor este în cazul Dativ, el determină un "nume de acţiune",
dativul fiind, în ultimă instanţă, "echivalent cu complementul indirect al
verbului de bază."
Substantivul în cazul Dativ poate avea funcţia sintactică de atribut şi în
în situaţia unor construcţii specifice limbii vechi:
OBSERVAŢII:
Substantivul om nu stabileşte o relaţie sintactică, este, cu alte cuvinte, lipsit
de funcţie sintactică. Nu aceeaşi este situaţia adjectivului bun, aflat în
relaţie de subordonare cu termenul om.
Determinând un substantiv, chiar în cazul Vocativ, adjectivul are funcţia
sintactică de atribut adjectival.
OBSERVAŢII:
Cum se analizează, în fond, un pronume posesiv? Se consideră că el
"se acordă în persoană şi număr cu posesorul şi în acelaşi timp în gen,
număr şi, prţial, în caz cu numele obiectului posedat" (Gramatica
Academiei, vol. I, p. 156). În această situaţie, considerăm că este
rcomandabil să se menţioneze persoana şi numărul posesorului, genul,
numărul obiectului posedat şi cazul pronumelui, în loc să se arate,
bunăoară, "mai multe obiecte posedate- un singur posesor",aspect valabil
şi în situaţia în care s-ar schimba persoana posesorului (Ai tăi au plecat
aseară la mare).
OBSERVAŢII:
Alte valori morfologice ale cuvântului ce:
-adjectiv pronominal relativ: Nu ştiu ce carte a cumpărat.
-pronume interogativ: Ce ai mai scris?
-adjectiv pronominal interogativ: Ce carte ai cumpărat?
-adverb de mod: Ce frumos ninge!
Model :
Observaţie : Explicaţia folosirii celor trei « iii » este următoarea : primul « i » face parte din rădăcina
cuvântului (copil), al doilea « i » este desinenta de plural (copii- nearticulat) ,iar al treilea « i » este
articolul hotărât enclitic(copiii).
ATENTIE LA DOOM 2 !
Înşală
Aşază
Deșartă
Greşeală
Deranjează
Furişează
Trişeaza.
Aranjează.
SUBSTANTIVUL
Reglementări DOOM II
1. variante libere:
- basc/bască („beretă”);
- colind/colindă („cântec”).
element
elemente („fenomene”)
robinete
robinet
robineţi
N-Ac. G.- D.
maicii („călugăriţă”)
maică
maicei/maichii/maicii
(„mamă”)
soră
sorei („infirmieră”)
pieii („la
animale”)
8. La plural, norma acceptă variante libere (cu preferinţă pentru una dintre ele,
indicată prima în Dicţionar): căpşuni/căpşune, cireşi/cireşe, coade/cozi,
coperte/coperţi, găluşte/găluşti, râpe/râpi, niveluri/nivele chipie/chipiuri,
tuneluri/tunele.
10. Desinenţa de plural se leagă prin cratimă la cuvintele greu flexionabile, precum
numele literelor şi sunetelor: x-uri .
ATENȚIE ! CORECT!
1. ABIA
2. MĂ APROPII
3. SĂ AIBĂ
4. AMBIGUU
5. CEARCEAF/CEARȘAF
6. SĂ COASĂ
7. AL CINCILEA/ A CINCEA
8. CONFORT
9. EU/TU CONTINUI
10. CONȘTIINȚĂ
11. CHINEZI
12. CHIBRITURI
14. COREEAN
15. CUNOȘTINȚĂ
16. CUVIINCIOS
18. DETALIAT
19. DE VREME CE
22. DE ASEMENEA,
23. DEDESUBT
24. DINADINS
25. DINĂUNTRU
26. DINTR-ODATĂ
27. DEODATĂ
28. DUPĂ-MASĂ
29. DUPĂ-AMIAZĂ
30. FRECVENT
32. ENGLEZI
33. VITEJI
34. ESCROC
35. ÎNCONTINUU
36. ÎNDATĂ CE
37. ÎNDEAPROAPE
38. A ÎNECA
39. A ÎNOTA
40. MAIESTUOS
41. RESPECTUOS
42. EU ÎNTÂRZII
43. ÎNTR-ADINS
44. RADIO
45. PE DE ROST
46. REPERCUSIUNE
47. SERVICIU
48. ȘOARECE
49. TANGOU
50. TAXI
52. ALTĂDATĂ=CÂNDVA
56. BINE-CRESCUT=CUVIINCIOS
58. ÎNTRUNA=ÎNCONTINUU
59. MAICĂ-MII
M- ÎMPACHETA, ÎMBUNA
ADJECTIVE INVARIABILE
64. CUVINTE CU UN I
ALBAȘTRI, CODRI, CELEBRI, MINIȘTRI, MONȘTRI,
METRI, NEGRI
68. CARAMELĂ
69. BISCUIT
70. CASIERIE
71. CHIUVETĂ
72. CROASANT-CROASANȚI
73. CIZMĂ
74. CONFORT
78. ÎNTÂRZIIND
79. SCRIIND
86. COȘMARURI
89. SUVENIRE
90. HOTELURI
91. ORANJ
101. Cuarț
102. HANDBAL
103. FOTBAL
105. SE VAITĂ
106. DE LA ORA 10 LA 11
111. VIZAVI
112. MERSI!
113. TROLEIBUZ
114. SCHI
115. SE PARE- verb predicativ, impersonal, diateza
reflexivă
116. ABȚIBILD
117. BOMBOANĂ
118. COMPLET
119. CONFORT
120. SECVENȚĂ
121. SINTAGMĂ
122. PROPRIETATE
124. PĂIANJEN
125. ÎNTREPRINDERE
126. CASIERIE
127. MACHIAJ-MACHIAJE
128. ARAGAZE
130. ERBIVOR
131. MĂNUȘI
133. PARBRIZE
134. MINGE-MINGI-MINGILE
135. MĂ SFIII
136. SE VA SFII
SERINGĂ
DIAGNOSTICE
HANORACE
RUCSACURI
PIEȚE
AMIEZI
DIMINEȚI
CHITARE
CIOCOLATE
ȚURȚUR/ ȚURȚURI
SANDA/ SANDALE
SARMA/ SARMALE
ITINERAR/ ITINERARE
REFREN/ REFRENE
VISCOL/ VISCOLE
ERBIVOR
ALBUME
SANDVICI/ SENDVIȘ
TROFEE
MINGE-MINGI- MINGILE
FESTIVALURI
GREIER/ GREIERI
TROIAN/ TROIENE
TUMOARE/ TUMOARE
CORIGENT/ CORIJENT
COLI
BRICEGE
DESEARĂ/ DISEARĂ
LUNILE ANULUI- AU GEN MASCULIN
ZILELE SĂPTĂMÂNII – AU GEN FEMININ
ORAȘELE- AU GEN NEUTRU
NUMERALELE CARDINALE DE LA 20 ÎN SUS AU DOAR
VALOARE SUBSTANTIVALĂ!
Ecler-ecleruri
Horoscop-horoscoape
Ghișeu-ghișee
Acces-accese ( de furie), accesuri
Tunel-tunele, tuneluri
Copertă-coperte, coperți
Gălușcă-găluște, găluști
Coardă-coarde, corzi
Tobogan, tobogan
Nivele, niveluri
Locșor, locușor
Tumoare/ tumoră
Deseară/ diseară
Bodyguard/bodigard
Cocktail/cocteil
Derby/derbi
Penalty/penalti
Pocher/poker
Rugbi/rugby
Sandvici/sendviș
Anteturi/antete
Analoagă/analogă
Omoloagă/omologă
Cicatrice/cicatrici
Râpe/râpi
Rapoarte-scrise și raporturi sintactice- de coordonare/ subordonare
Când se pronunță
AL O SUTĂ UNULEA
AL O MIELEA
AL UN MILIONULEA
AL O SUTĂLEA
A DOUĂ SUTELEA
DIALIZĂ
HEMOGLOBINĂ
HIPERTENSIUNE
DIOXID DE CARBON
DESPĂRȚIREA ÎN SILABE
FII-CĂ
FI-IND-CĂ
GE-O-GRA-FI-E
AL-CO-OL
A-TLET
CRE-EA-ZĂ
CRE-ÂND
A-CE-EA
CON-TI-NU-U
PUNC-TU-A-ȚI-E
TA-BLOU
E-XA-MEN
SU-BIECT / O-BIECT
FUNC-ȚI-E
SCULP-TOR
VÂRST-NIC
CO-DRU
BÂ-TLAN
A-MIA-ZĂ
BI-BLI-O-TE-CĂ
CON-TI-NU-A
CU-RI-OS
E-MO-ȚI-O-NA
I-ME-DI-AT
NU-AN-ȚĂ
PIO-NE-ZĂ
PLEOA-PĂ
U-RI-AȘ
ARC-TIC
CO-VRIG
CIN-STE
PUNC-TU-AL
SU-PLU
TI-TLU
LI-TRU
CA-BLU
VÂR-STĂ
BU-LI-ON
FE-BRU-A-RI-E
Bin/bi-no-clu
Bi-os/o –fe-ră
Chin/chint-e-sen-ță
In/i-na-mic
Mi/miz-an-trop
Ni/nici-o-da-tă
Sub/su-bes-ti-ma
Sub/su-bli-ni-a
Pa/par-o-nim
Sin/si-nu-ci-de-re
Top/to-po-nim
Pan/pa-no-ra-ma
Sin/si-no-ni-me
In/i-nu-man
Coa-fu-ră
a-tlan-tic
trans/tran-so-cea-nic
drept/drep-tunghi
alt/al-tun-de-va
ab-stract
an/a-nor-ga-nic
des/de-spre
te-les/le-scop
dez/de-zin-te-res
dez/de-zo-biș-nu-i
dez/de-zor-do-nat
dez/de-zo-ri-en-ta
dez/de-zo-sa
dez/de-zum-flat
din/di-na-dins
PREPOZIȚII COMPUSE
ORALITATEA STILULUI
-INVERSIUNI
-INTERJECȚII
-SUBSTANTIVE ÎN VOCATIV
-VERBE LA IMPERATIV
-PLEONASME
-PROVERBE ȘI ZICĂTORI
ATENȚIE ! LUI !
FIX-FICȘI
COMPLEX-COMPLECȘI
LINX-LINCȘI
SINONIME
FORTUIT=ÎNTÂMPLĂTOR
FICTIV=IMAGINAR
CONCLUDENT=CONVINGĂTOR
HAZARD=SOARTĂ
INOPINAT=NEAȘTEPTAT
ITINERAR=TRASEU
LACUNĂ=LIPSĂ
VINDICATIV=RĂZBUNĂTOR
TEZAUR=AVUȚIE
UNIVERS=GALAXIE
SIMILAR=ASEMĂNĂTOR
A TĂGĂDUI=A NEGA
FALNIC=MĂREȚ, IMPUNĂTOR
HIMERĂ=ÎNCHIPUIRE, ILUZIE
ÎNDRĂZNEȚ=CURAJOS, CUTEZĂTOR
PERTINENT=POTRIVIT, NIMERIT
JUVENIL=TINERESC
ONCTUOS=UNSUROS, GRAS
CINSTE=ONESTITATE, ONOARE
bodyguard/bodigard,
cocktail/cocteil,
derby/derbi,
penalty/penalti,
pocher/poker,
rugbi/rugby,
sandvici/sendviș.
anteturi/antete,
căpșune/căpșuni,
cireșe/cireși,
ferăstrău/ fierăstrău,
ligheane/lighene,
tumoare/tumoare
cearșaf/cearceaf
claun/clovn
coarde/corzi
dicție/dicțiune
acumulatoare/acumulatori
bande/benzi
filosof/filozof
mă dezbar/mă dezbăr
biruiește/biruie
anacoluturi,
algoritmuri,
aragaze,
jobene,
pandișpane
"eu continui"
agreat", rau-platnic;
"niciun, nicio",
dat fiind că reprezintă un singur cuvânt compus,
Despărțirea în silabe
In ceea ce priveste despartirea cuvintelor in silabe si, in scris, la capat de rand,
despartirea "fonetica" (dupa pronuntare) este preferata si la cuvintele formate
analizabile in limba romana contemporana, acestea putand fi despartite si
conform structurii. De aceea, la acestea sunt indicate doua modalitati de
despartire:
a-na-e-rob/an-a-e-rob,
al-tun-de-va/alt-un-de-va,
sa-van-tlâc/sa-vant-lâc.
"post-fa-ta", "trans-bor-da",
la compuse ca
"pust-nic", "stalp-nic".
Modificări morfologice
S-au admis unele forme noi de singular, care circulau frecvent in limba vorbita:
congresmen,
recordmen,
tenismen,
In paradigmele unor verbe s-au facut modificari punctuale: la "a trebui" s-au
admis si forme de persoana a III-a plural:
trebuiau,
au trebuit,
vor trebui;
EXPRIMAREA OREI
Prin urmare, corect este ca substantivul să apară la singular, formularea
acceptată ca normă a limbii fiind “Ne întâlnim la ora 16”.
Pluralul substantivului se justifică doar atunci când apar mai multe numerale in
relație de coordonare. Un exemplu ar fi: