Portofoliu Teorie

Gramatică Limba Română

V-Viii
Afișare titlu complet

Încărcat de Anonymous bBs0AH

! 93% (80) · 35K vizualizări · 150 pagini

Titlu optimizat cu IA

Informații document "

doc

Descărcați acum
Titlu original &
Portofoliu Teorie Gramatică Limba Română v-Viii

Drepturi de autor
© © All Rights Reserved

Formate disponibile
PDF, TXT sau citiți online pe Scribd

Partajați acest document

#
Facebook
$
Twitter

LICEUL TEORETIC Școala MEA

%
E-mail

MATERIA CLS. V VIII

Vi se pare util acest document?

Portofoliul
LA LIMBA ROMÂN Ă
Este necorespunzător acest conținut? Raportați acest document

GRAMATIC Ă

al elevului …

PROFESOR: …

RECLAMĂ Descarcă pentru a citi fără reclame.

Noţiuni de sintaxă- TEORIA

Textul este ansamblul de enunţuri orale sau scrise, care au între ele o
legătură de sens şi sunt produse de emiţător cu intenţia de a comunica. Uneori, este
denumit şi cu termenul de discurs.

Fraza este un enunţ alcătuit din două sau mai multe propoziţii.

Propoziţia este un enunţ cu un singur predicat.

1. După rolul în frază, propoziţia este:
●principală – când nu depinde de altă propoziţie.

●secundară sau subordonată – când depinde de altă propoziţie.

Propoziţia regentă este propoziţia de care depinde o propoziţie subordonată.

De fapt, propoziţiile subordonate depind de un anumit cuvânt din regentă, numit
element regent.

Propoziţia regentă poate fi principală sau secundară.

2. După alcătuire, propoziţia este:
●simplă – formată din predicat şi subiect (sau numai dintr -o parte
principală de propoziţie);

●dezvoltată – formată din predicat, subiect şi măcar o parte secundară

de propoziţie - ATRIBUT sau COMPLEMENT.

3. După aspectul verbului, propoziţia este:

●afirmativă – cu predicatul exprimat prin verb (sau altă parte de vorbire)
la forma afirmativă;

●negativă – cu predicatul exprimat prin verb (sau altă parte de vorbire) la

forma negativă- cu adverbul de negație NU.

4. După scopul comunicării, propoziţia este:

●enunţiativă – când dă o informaţie - are la sfârșit ( . / ! );

●interogativă – când cere o informaţie - are la sfârșit ( ? ).

După conţinutul ei, cel mai frecvent, propoziţia enunţiativă este:

RECLAMĂ Descarcă pentru a citi fără reclame.

■propriu-zisă – când exprimă un fapt real şi se construieşte cu un verb

la modul indicativ;

■optativă – când exprimă o dorinţă şi se construieşte cu un verb la

modul condiţional-optativ sau, mai rar, la modul conjunctiv;
■imperativă – când exprimă o poruncă, un îndemn sau o rugăminte şi
se construieşte cu un verb la modul imperativ.

După conţinutul ei, cel mai frecvent, propoziţia interogativă este:

■propriu-zisă – când cere o informaţie despre o acţiune reală şi se

construieşte cu un verb la modul indicativ;

■optativă – când cere o informaţie în legătură cu o dorinţă şi se

construieşte cu un verb la modul condiţional- optativ sau conjunctiv.

Atât propoziţiile enunţiative, cât şi propoziţiile interogative pot fi:

●exclamative şi neexclamative.

Relaţiile sau raporturile sintactice sunt:

Relaţia sau raportul de interdependenţă

– la nivelul propoziției - care se stabileşte între predicat şi subiect prin prezenţa

simultană şi obligatorie a celor doi constituenţi în acelaşi context; predicatul impune
părţii de vorbire prin care se exprimă subiectul cazul nominativ, iar subiectul im pune
verbului prin care se exprimă predicatul acordul;

R elaţia sau raportul de coordonare

– la nivelul propoziției, care se stabileşte între părţi de propoziţie de acelaşi fel

– la nivelul frazei, care se stabileşte între propoziţii de acelaşi fel (princi pale sau
secundare, cu acelaşi element regent);

Relaţia sau raportul de subordonare

– la nivelul propoziției, care se stabileşte între părţi secundare de propoziţie şi un

element regent- adică între atribut și substantivul determinat/ între complement
și verbul determinat
– la nivelul frazei, care se stabileşte între o propoziţie secundară şi regenta ei.

R elaţiile sau raporturile de coordonare și de subordonare se realizeaz ă prin-

_ JONCȚIUNE= cu elemente de relație

RECLAMĂ Descarcă pentru a citi fără reclame.

_ JUXTAPUNERE= cu virgulă

●T OPICA– apare în propoziţie şi în frază şi se referă la ordinea cuvintelor în

propoziţie şi a propoziţiilor în frază; limba română are o topică relativ liberă;
serveşte la recunoaşterea apoziţiei faţă de termenul regent care este antepu s
(Profesorul Ionescu este sever. Ionescu, profesorul, este sever.) şi, uneori, la
diferenţierea subiectului de numele predicativ, care urmează verbului copulativ (Ion
este prietenul meu. Prietenul meu este Ion.)

Felul propozițiilor - SCHEMA

I. După structură, propozițiile pot fi:

- simple: Alexandru scrie.

- dezvoltate: Alexandru scrie un roman.

II. După aspectul predicatului, propozițiile pot fi :

- afirmative : Afară plouă cu gă leata.

- negative: Nimeni nu lipsește astăzi de la școală .

III. După scopul comunicării, propozițiiile pot fi:

- enunțiative -pot fi: exclamative şi neexclamative .

- propriu-zise: Astă zi avem Latina.

- optative: Ar fi citit cartea.

- imperative: Copiați textul de la pagina 5!

- interogative - pot fi: exclamative şi neexclamative .

- propriu-zise: Câ t este ceasul?

- optative: Ea ar fi plecat de la ora de mate?

IV.După raporturile sintactice, propoziț iile pot fi:

- regente: ( determi nate de propoziții subordonate )

Am plecat / pentru că trebuia/ .

- subordonate: ( determină o propoziție regentă )

Am plecat/ pentru că trebuia/ .

- coordonate: ( de acelaș i fel )

RECLAMĂ Descarcă pentru a citi fără reclame.

După ce mi-am facut tema / și am mâncat ,/ am venit la tine.

V. După înț eles, propoziț iile pot fi:

- principale: ( au înțeles de sine stătă tor )

- secundare: (depind de înțelesul altei propoziț ii)

Cine se scoală de dimineață , departe ajunge.

PROPOZIȚIA PRINCIPALĂ NU ARE ELEMENT DE RELAȚIE SUBORDONATOR

CARE SĂ O INTRODUCĂ ÎN FRAZĂ !

VOCABULARUL-SAU LEXICUL LIMBII ROMÂ NE

Vocabularul este format din totalitatea cuvintelor care există în limbă, este cel mai supus
schimbării și el se mai numește și lexic.
El este alcătuit din două părți: A - Vocabularul fundamental sau fondul principal le xical
B - Masa vocabularului.

a. VOCABULARUL FUNDAMENTAL SAU FONDUL PRINCIPAL LEXICAL - cuprinde

cuvinte cunoscute și întrebuințate de către toți vorbitorii unei limbi
-cuprinde aproximativ 1500 de cuvinte, majoritatea sunt vechi și rămân timp îndelungat în
limbă

b. MASA VOCABULARULUI - cuprinde cuvinte mai puțin cunoscute și

întrebuințate de către toți vorbitorii unei limbi – categorii-ARHAISME,
REGIONALISM E, NEOLOGISME, TERMENI TEHNICI ȘI Ș TIINTIFICI, ARGOUL,
JARGONUL

-cuvintele din masa vocabularului reprezintă 90% din cuvintele limbii române.

ARHAISME:

o fonetice : a imple, a rumpe.

o lexicale : paharnic, stolnic, divan
o morfologice : aripe, inime
o sintactice : preot deșteptării noastre
o semantice : mișel :-sărac (în trecut, astăzi=nemernic)

RECLAMĂ Descarcă pentru a citi fără reclame.

REGIONALISME:

o fonetice: gioc(joc)
o lexicale : curechi, barabulă, păpușoi, perjă, ai (usturoi), birau.
o morfologice : o fost, o zis.
o sintactice : El i-a fost spus mamei sale ceva.

Neologismele -sunt cuvinte împrumutate din alte limbi:

• limba latină savantă: colocviu, biblic, literă, fabulă, pictură etc;
• din limba franceză: monument, poezie, recamier etc;
• din limba italiană: capodoperă, spaghete, pizza etc;
• din limba germană: sortiment, ştachetă, tact etc;
• din limba engleză: star, derbi, penalti etc

Împrumuturile neologice au prilejuit formarea unor dublete sinonimice:

cutremur – seism; amănunt – detaliu; ceresc – celest; (a) bănui – (a) suspecta;
moarte – deces; prăpastie – abis etc.

Limbajul tehnic: bielă, bară de direcţie, cheie franceză;

Limbajul ştiinţific : bisturiu, adjectiv, fotosinteză, electron, polinom etc.
Împrumuturile reprezintă neologisme foarte recente care s-au adaptat parțial
din punct de vedere fonetic limbii române.

Ex: fr. bleu , eng. Week-end

Elementele de jargon: bonjour, madam’

Elementele de argou: biştari (bani), curcan (poliţist), a ciordi (a fura), pârnaie,

mititica (închisoare), mişto (frumos), naşpa (urat)
Câ mpul semantic -reprezintă o categorie de termeni grupați în jurul unei
anumite teme.

E x: câmpul semantic al culorilor, al florilor, al școlii

o Tema– aspectul general despre care este vorba.

o Ideea- forma in care se prezinta tema
o Motivul-un cuvant, sintagma, imagine care se repeta in aceleasi
opere sau in opere diferite ale autorilor diferiti ce devine simbol.
o Laitmotiv – cuvant care se repeta de mai multe ori.

Peste un milion de membri au încredere în noi

Începeți o perioadă de probă GRATUITĂ de 30 zile

pentru a accesa peste 125 de milioane de titluri fără
reclame sau întreruperi!

Începeți perioada gratuită de probă

Anulați oricând.

CATEGORII SEMANTICE- aici intră-

SINONIME,

ANTONIME,

OMONIME,

PARONIME,

PLEONASME

- DESINENȚ A
- cre + -ez + -i
- cre = rădăcină, -ez = sufix gramatical, -i = desinenţă de persoana a II -a singular ele v ă
- desinenţa -ă marchează singularul

- SINONIMELE -sunt cuvinte cu înţeles identic sau aproape identic şi formă diferită
- Exemple : asfinţit = amurg = apus = înserare = crepuscul ;
- taină = secret = mister ; praf = pulbere

- ANTONIMELE sunt cuvinte cu formă diferită şi înţe les opus

- Exemple : avar - darnic , a se naşte - a muri

- PARONIMELE sunt cuvinte cu formă aproape identică -difera unul/doua sunete, dar
deosebite ca sens
- Exemple : eminent # iminent
- La şcoală am avut un profesor eminent . (excepţional)
- După ploi îndelungate, inundaţiile sunt un pericol iminent. (gata să se producă)
- Corect se spune:
"Nicolae Grigorescu este o personalitate marcantă ..."

Greşeala se produce din cauza confundării celor două paronime: marcat şi marcant .
MARCÁT, -Ă, marcați, -te, adj. 1. Care poartă o marcă (1). ♦ (Despre obiecte de metal
prețios) Care are imprimat semnul oficial de garanție a calității și a autenticității. ♦ (Despre
greutăți) Prevăzut cu semnul oficial care garantează exactitatea măsurii indicate. ♦ (Despre
căi de comunicație) Care este prevăzut cu marcaj. 2. Fig. (Despre abstracte) Care iese în
evidență; accentuat, pronunțat, distinct, reliefat, nuanțat.

MARCÁNT, -Ă, marcanți, -te, adj. Care are o valoare deosebită, care iese în evidență; de
seamă, important, remarcabil. ♦ Cu autoritate, cu influență.

- OMONIMELE sunt cuvinte cu aceeaşi formă,dar cu înţelesuri diferite

- Exemple : Munca la carieră este obositoare. (loc de extracţie a pietrei)
- Prin muncă susţinută şi -a făcut o carieră strălucitoare. (meserie , profesiune)
- Pe cer strălucesc stele. (spaţiu atmosferic)
- Eu cer o carte de la Ionel. (a cerşi , a cere)
- Omografele sunt cuvintele care s e scriu la fel , dar se pronunță diferit.

RECLAMĂ Descarcă pentru a citi fără reclame.

- torturi/torturi
Omofonele sunt cuvintele care se pronunță la fel , dar se scriu diferit .
- sau/s-au

- CUVINTELE POLISEMANTICE sunt cuvinte cu mai multe înţelesuri înrudite.

- Exemplu :
- Am lăsat canarul să zboare. (am dat drumul)
- S- a lăsat cu toată greutatea trupului pe pat. (s- a aşezat)
- Nu e corect să-l laşi să se împăuneze cu succesul altuia. (să permiţ i)
- Va lăsa în mod sigur copilul la orfelinat. (va abandona)
- Şoferul a lăsat geamul maşinii. (a coborât)

- Exemplu :
- Ai făcut un lucru bun .(de calitate)
- Tatăl meu este un om bun . (cumsecade)
- Bucătarul pregăteşte un prânz bun . (gustos)
- Îşi doreşte un c opil bun .(ascultător)
- La ţară ducea un trai bun . (liniştit,tihnit)â

- PLEONASMUL - folosirea unor cuvinte care au acelasi sens

- Exemple : Riscul de îmbolnăvire infantilă la copii este mare. (infantilă = la copii) A
coborât jos cu scara rulantă. (a coborî = a merge în jos)
- Păsările migratoare au revenit iarăşi în ţară. (a reveni = a veni iarăşi)

- FAMILIA LEXICALĂ - cuprinde cuvinte care au aceeași rădăcină și sunt formate prin
derivare, compunere sau conversiune
- om- omenos, omenește, omenire, a omeni, neom

! Nu se trec cuvintele la plural sau articulate – doar la singular, nearticulate!

Nu se trec verbe conjugate – doar la infinitiv!
Se trece doar o formă - fie masculin, fie feminin – la adjective ,
ex. frumos sau frumoasă!
Se trece participiul, care devine adjectiv- ex. însemnat , dar nu trecem gerunziul

- CÂMPUL LEXICAL
- Al culorilor-alb, roz, mov, negru
DE OBICEI, CUVINTELE SUNT ACEEAȘI PARTE DE VORBIRE!

FIE SUBSTANTIVE, FIE ADJECTIVE ETC.

- ¡ ÎNTR-UN TEXT DAT SE ACCEPTĂ , DACĂ NU SUNT ALTE FORME - UN VERB ȘI UN
SUBSTANTIV ÎN CÂMPUL LEXICAL
! EX. IARNĂ, NINGE

RECLAMĂ Descarcă pentru a citi fără reclame.

FONETICA

SV +V iar, ba-ie
ascendent
Diftongul o vocală şi o semivocală
pronunţate în aceeaşi V+SV sau, leu, doi
silabă descendent

SV= semivocală

V= vocală

SUNETELE limbii române sunt-

-VOCALE- A, Î, Â, Ă, E, I, O, U

! În DOOM2 y și w sunt considerate și ele vocale.

-SEMIVOCALE- E, I, O, U

-CONSOANE- B, C, D ETC.

VOCALE PLINE- CARE NU DEVI N SEMIVOCALE- A, Î, Â, Ă

GRUPURI DE LITERE- CE, CI, GE. GI, CHE, CHI, GHE, GHI

GRUPURI DE SUNETE- OA, IOA,EOA, IA -DIFTONG, TRIFTONG, HIAT

RECLAMĂ Descarcă pentru a citi fără reclame.

Sunetele limbii române

Sunetele sunt produse cu ajutorul vocii şi sunt receptate de ureche.

FONETICA este ştiinţa care studiază sunetele limbii.

Cuvintele sunt alcătuite din sunete. Semnul grafic( scris) al unui sun et
este litera.

Alfabetul limbii romane are 31 de litere.

Sunetele limbii române sunt:

! Vocalele- sunt sunete la rostirea cărora aerul nu întâlneşte niciun

obstacol şi care pot forma singure silabă. Vocale: a ,ă, â, î, e, i, o,
u.
! a ,ă, â, î - se numesc vocale pline și sunt întotdeauna vocale, ele
nu devin semivocale. Ex. fată
! În DOOM2 y și w sunt considerate și ele vocale.
! Semivocalele- sunt sunete care seamănă cu vocalele, dar nu pot
alcătui singure silabă. Acestea sunt: e, i, o, u.
Ex. iepure
! Consoanele -sunt sunete la rostirea cărora aerul întâlneşte
obstacole la ieşirea din aparatul fonator (porţiunea dintre
plămâni şi inimă) şi care nu pot forma singure silabă. Consoane:
b, c, d, f, g, h, j, k, l, m, n, p, r, s, ş, t, ţ, v, w, x, y, z.

Corespondenţa sunet-literă

În general, în limba română o literă transcrie un singur sunet. Ex. copil-

5 litere şi 5 sunete

Unele sunete pot fi redate prin mai multe litere. Ex. baci- 3 sunete şi 4
litere

O literă poate transcrie mai multe sunete. Ex. e xerciţiu- litera x se aude
cs. -10 sunete şi 9 litere

El-se pronunță iel- 3 sunete şi 2 litere

Grupurile de litere ce, ci, ge, gi, che, chi, ghe, ghi pot nota:

10

RECLAMĂ Descarcă pentru a citi fără reclame.

- un singur sunet ( consoană) când avem vocală în silabă: cea-un (č)- 4

sunete şi 5 litere; cio-ban- 5 sunete ş i 6 litere, ghea-ră (g´)- 4 sunete
şi 6 litere; cea-sor-nic- 8 sunete şi 9 litere.
- două sunete (consoanăo vocală) consoanele č (ce, ci), ğ (ge, gi), k´
(che, chi), g´ (ghe, ghi) şi vocalele e şi i- când nu avem altă vocală în
silabă.
Ex. ce-lu-lă- 6 sunete şi 6 litere, ghe-ţar- 5 sunete şi 6 litere, gi-ra-fă-
6 sunete şi 6 litere.

-În grupurile de litere che, chi, ghe, ghi- –h-nu se ia ca sunet niciodată!

Diftongul. Triftongul. Hiatul

Grupurile de sunete - oa, ea, ou, oai, ioa etc. -Diftongul. Triftongul. Hiatul

iftongul este grupul de sunete alcătuit dintr -o vocală şi o semivocală,

pronunţate în aceeaşi silabă.

Ex. : broas-că (o-semivocală, a-vocală), ca-dou (o-vocală, u-semivocală), iar-

nă (i-semivocală, a-vocală).

Tipuri de diftong:

" urcător (ascendent), alcătuit din semivocalăovocală: broas- că, pia-ţă,

floa-re etc.
" coborâtor (descendent)- vocalăosemivocală: grâu, mai, ca-dou, nou etc.

Triftongul este grupul de sunete alcătuit dintr -o vocală şi două semivocale

pronunţate în aceeaşi silabă.

Ex. : le-oai-că (o, i –semivocale, a-vocală), lă-cră-mioa-ră (i, o-semivocale, a-

vocală), pă-reau (e, u-semivocale, a- vocală), ur-soai-că (o, i-semivocale, a-
vocală), a-ri-pioa-ră (i, o-semivocale, a-vocală).

Hiatul este grupul de două vocale alăturate, pronunţate în silabe diferite.

Ex. : al-co-ol, zo-o-lo-gi-e, hi-at, fi-in-ţă, po-e-zi-e, a-e-ro-port etc.

11

RECLAMĂ Descarcă pentru a citi fără reclame.

Figuri de stil și termeni literari

1.Imaginea artistica: VIZUALĂ, AUDITIVĂ, OLFACTIVĂ -de miros, TACTILĂ- de
atingere, MOTORIE SAU DINAMICĂ SAU DE MIȘCARE

Prin imagini artistice creatorul provoaca stari sufletesti, emotie artistica si profunzime
ideatica, transmitand un mesaj artistic celor carora li se adreseaza.

2.Alegoria: e un procedeu literar prin care autorul sugereaza concepte sau notiuni abstracte
prin intermediul concretului, apeland la un sir de metafore, comparatii sau personificari ce
compun o imagine unitara ca sens.

Prin alegorie, în fabulă se substituie universul uman cu cel al animalelor.

Ex.: ,,Miorita’’: ,,Iar tu de omor/Sa nu le spui lor/ Sa le spui curat/ Ca m-am insurat/ Cu o
mandra craiasa/ A lumii mireasa/ Ca la nunta mea/ A cazut o stea’’ - se sugereaza conceptul
filosofic de moarte.

3.Comparația: e o figura de stil care consta in alaturarea a doi termeni cu scopul de a li se

evidentia in mod surprinzator si original trasaturile, cu o forta de sugestie ce sensblizeaza si
emotioneaza ctitorul. De regula, comparatia are cuvinte specifice care leaga cei do termeni:
ca, precum, părea, ca ș i, asemenea etc.

Ex.: ,,Trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri…’’ (M. Eminescu)

,,Un trandafir în văi parea’’ (George Cosbuc)

4.Enumerația: e figura de stil care accentueaza si amplifica ideea literara printr-o insiruire de
termeni cu acelasi sens sau cu sensuri apropiate in contextul operei.

„ Vin țânțarii , gândăceii, cărăbușii și lăutarii .‖

5.Epitetul: exprimă un calificativ, o însușire sau o caracteristică deosebită a unui substantiv

sau verb

! epitetul simplu: ,,Cu trupu- nalt, cu părul creț’’ (G. Cosbuc)

! epitetul dublu, triplu: ,, Luna pe cer trece- așa sfântă și clară’’ (M. Eminescu)
! epitetul metaforic: ,,pădurea de argint, părul de aur’’ (M. Eminescu)
! epitetul personificator: albina harnică
! epitetul cromatic: nuferi galbeni

6.Hiperbola: e figura de stil prin care se exgereaza mărindu-se sau micșorându-se trasaturile
unei fiinte, ale unui lucru, fenomen sau eveniment peste limite le lor fizice pentru a-l
impresiona pe ctitor.

Ex.: ,,Salutam smerit și cu inima cât o gămălie’’ (L. Blaga)

12

Descărcare
RECLAMĂ Descarcă pentru a citi fără reclame.