Notiuni introductive

Logica lui Aristotel numita si logica aristotelica sau logica traditionala a termenilor a
ramas neschimbata timp de 2000 de ani

Logica este stiinta care studiaza formele gandirii corecte.

Logica traditionala identifica trei structuri fundamentale ale gandirii pe care le numeste
forme logice :

1. Termenul
2. Propozitia
3. Rationamentul

Dintre acestea termenii reprezinta forma logica fundamentala ,celelalte fiind derivate din
aceasta. Termenii sunt structuri ale gandirii care contribuie decisiv la constituirea celorlalte
forme logice. Un raport intre doi termeni defineste o propozitie ,iar un rationament este un
ansamblu de propozitii care se afla intr-o anumita relatie.

1
 Termenii

Termenii sunt forme logice care exprima la nivelul gandirii clase de obiecte, in baza
unei anumite proprietati.

In ceea ce priveste structura unei termen logica aristotelica il considera neanalizabil

(simplu). Totusi termenii pot fi priviti din mai multe puncte de vedere astfel incat putem pune
in evidenta diverse aspecte ale lor.

Cele 3 aspecte ale unui termen sunt :

1. Aspectul cognitiv (al cunoasterii) care se mai numeste si continut, sens, inteles.
Prin continutul unui termen intelegem proprietatile esentiale ale obiectelor la care se
refera termenul. Intensiunea este ,deci, o suma de proprietati si este pusa in evidenta
prin definitia termenului. Ex : Dreptunghiul este paralelogram cu un unghi drept.
2. Aspectul ontologic (de existenta). Se mai numeste si sfera, referinta, extensiune ,
semnificatie. Sfera unui termen reprezinta multimea tuturor lucrurilor la care se refera
termenul respectiv. Sfera unui termen se reprezinta grafic printr un cerc care se
numeste diagrama Euler.
3. Aspectul de limbaj (lingvistic ) – reprezinta cuvantul sau expresia prin care este
exprimat termenul respectiv.

2
 Clasificarea termenilor

Termenii se clasifica dupa doua tipuri de criterii:

- Criterii legate de extensiune

- Criterii in relatii cu intensiune

1. Dupa continut (intensiune). Avem urmatoarele clasificari:

1. termeni abstracti si termeni concreti : un termen este abstract daca exprima o

proprietate considerata separate de obiectul careia ii apartine ; in caz contrar termenul
este concret.
2. termeni absoluti si termeni relativi : un termen este relativ daca pentru a-l defini este
absolut necesar sa punem in evidenta un alt termen cu care el este intr-o relatie
esentiala; in caz contrar este absolut.
3. termeni pozitivi si termeni negativi : un termen este pozitiv daca exprima prezenta
unei proprietati ; in caz contrar e negativ.
4. termeni simpli si termeni compusi : un termen este simplu daca este exprimat printr-
un singur cuvant; in caz contrat e un termen compus.

2. Dupa sfera (extensiune)

1. termeni vizi si nevizi : un termen este vid daca nu are niciun element in extensiunea
lui; in caz contrar este nevid.
2. termeni singulari si termeni generali : un termen este singular daca are in sfera lui
exact un obiect; daca are in sfera lui cel putin doua elemente termenul este general.
3. termeni colectivi si distributivi
4. termeni precisi si imprecisi

3
 Raporturi intre termeni

Intre termeni se stabilesc doua tipuri de raporturi :

1. Raporturi de concordanta – se stabilesc atunci cand sferele celor doi termeni au cel
putin un element comun.
Pentru reprezentarea grafica a sferei unui termen se foloseste un cerc numit diagrama
Euler.
a) raportul de incrucisare (intersectare) – se stabileste atunci cand sferele celor doi
termeni au elemente commune si necomune. Ex: femei si doctori.

b) raportul de ordonare (gen-specie) – se stabileste intre doi termeni daca sfera unuia
dintre ei este inclusa complet in sfera celuilalt. Termenul mai cuprinzator se numeste
supraordonat (gen), iar celalalt se numeste subordonat (specie). Ex: elev de clasa a12-
a si elev.

c) raportul de identitate – se stabileste intre doi termeni daca sferele lor contin exact
acelasi element. Ex: cartof-barabule, zapada-nea

2. Raporturi de opozitie – se stabilesc intre termeni ale caror sfere nu au elemente comune.

4
a) raportul de contrarietate- se stabileste intre doi termeni daca sferele lor sunt disjuncte si
niciunul nu este negatia celuilalt. Ex: pisica-caine

b) raportul de contractictie –se stabileste intre doi termeni daca sferele lor nu au elemente
comune si unul este negatia celuilalt. Ex: casa-noncasa, frumos-urat

5
 Propozitii categorice

O propozitie categorica este o forma logica derivata, care pune in evidenta un raport
intre doi termeni.

O propozitie categorica este un enunt in care ni se spune ceva despre un anumit lucru.

STRUCTURA UNEI PROPOZITII CATEGORICE

1. Subiectul logic (notat de obicei cu S) : este cel despre care se spune ceva in
propozitie.
2. Predicatul logic ( notat de obicei cu P) : este ceea ce se spune despre subiectul logic
ca este.
Subiectul si predicatul logic sunt termeni.
3. Relatia de predicatie : se exprima intotdeauna prin verbul ‘a fi’ (in forma standard)
4. Cuantorul : este cel care precizeaza daca extensiunea subiectului logic. Daca este
considerata in intregimea ei avem cuantorul universal, iar daca este considerata doar
intr-o parte a acesteia ( cuantorul particular)
Forma standard a cuantorului universal : toti,toate,niciun,nicio
Forma standard a cuantorului particular : unii,unele.
Forma standard a unei propozitii categorice :

Cuantor - subiect logic - relatia de predicatie - predicat logic

6
 Tipuri de propozitii
categorice

Propozitiile categorice se clasifica dupa doua criterii :

1. Dupa cantitate
a) propozitii universale
b) propozitii particulare

2. Dupa calitate
a) propozitii afirmative
b) propozitii negative

Logica opereaza o combinare a celor doua criterii obtinand patru tipuri fundamentale de
propozitii categorice.

1. Propozitii universal afirmative (SaP) :Toti (toate) S sunt P.

2. Propozitii universal negative (SeP) : Niciun(nicio) S nu este P.
3. Propozitii particular afirmative (SiP) : Unii (unele) S sunt P.
4. Propozitii particular negative (SoP) : Unii (unele) S nu sunt P.

7
 Raporturi intre propozitiile
categorice

Raporturile dintre propozitiile categorice se studiaza in mod traditional folosind o

diagrama numita patratul logic al propozitiilor categorice.

Fiecare latura a patratului si diagonalele reprezinta un raport intre doua propozitii.

Intre cele patru tipuri de propozitii categorice se stabilesc urmatoarele raporturi :

1. Raportul de contradictie – se stabileste intre propozitiile de calitate si cantitate opuse :

SaP-SoP si SeP – SiP.
2. Raportul de contrarietate – se stabileste intre propozitiile universale : SaP –SeP.
3. Raportul de subcontrarietate – se stabileste intre propozitiile particulare : SiP-SoP.
4. Raportul de subalternare –se stabileste intre universala si particulara de aceeasi
calitate : SaP-SiP si SeP-SoP. Pentru acest raport universala se numeste supraalterna,
iar particulara este subalterna.

8
 Rationamente

A treia forma logica de care se ocupa logica traditionala este rationamentul.

Bineinteles ca rationamentul este o forma logica derivata si poate fi analizata pana la
identificarea termenilor din care este compus. De regula insa, rationamentele se analizeaza
doar din punctul de vedere al propozitiilor din care sunt compuse.

Rationamentul este forma logica in cadrul caruia dintr-o multime de propozitii numite
premise este derivata o alta propozitie numita concluzie.

Propozitiile de la care se porneste se numesc premise si pot fi una sau mai multe in
timp ce concluzia este intotdeauna una singura. Pentru a identifica un rationament este deci
necesar sa punem in evidenta existenta premiselor si a concluziei.

Dincolo de priceperea intuitiva pe care o putem creea in identificarea unui

rationament limba romana ne ofera elemente simple,in baza carora putem identifica usor un
rationament : este vorba despre indicatorii de premise si de concluzie. Acestia sunt cuvinte
sau expresii care arata faptul ca dupa ele urmeaza premisa sau concluzia.

Indicatorii de premise : daca ,deoarece ,intrucat, din cauza ,pentru ca ,etc.

Indicatorii de concluzie : atunci,rezulta ca,in concluzie,asadar,etc.

9
 Tipuri de rationamente

Rationamentele se clasifica dupa mai multe criterii astfel:

1. Dupa numarul premiselor:

a) rationamente imediate – au exact o premisa
b) rationamente mediate – au cel putin doua premise

2. Dupa validitate:
a) rationamente valide (corecte)
b) rationamente nevalide (incorecte)
Un rationament este valid ,daca respecta in totalitate principiile logice; in caz contrar
rationamentul este nevalid.

3. Dupa gradul de generalitate a premiselor in raport cu concluzia.

a) Rationamente inductive
b) Rationamente deductive

Un rationament este inductiv daca concluzia lui este mai generala decat premisele; in
caz contrar rationamentul este deductiv.

10
 Rationamente imediate cu
propozitii categorice

Cele mai importante rationamente imediate cu propozitii categorice sunt :

- Conversiunea
- Obversiunea

Conversiunea

Este un rationament in care dintr-o propozitie de forma SP se transforma intr-o

propozitie PS.

Obversiunea

Este rationamentul imediat cu propozitii categorice a carui concluzie este o propozitie de

aceeasi cantitate ,dar de calitate opusa premisei ,iar predicatul concluziei este negatia
predicatului premisei. Notatie ( ~P - se citeste “non P”)

Conversiuni corecte Obversiuni corecte

11
 Definitia

Definitia este operatia logica prin care se precizeaza continutul unui termen sau
intelesul unui cuvant.

Structura definitiei :

1. Definitul : este termenul despre care se spune ce este.

2. Definitorul : reprezinta ceea ce se spune despre definit.
3. Relatia de definire : pune in raport de identitate definitul si definitorul.

Logica este interesata, in ceea ce priveste operatia de definire, de corectitudinea acesteia.

Ea evidentiaza acele reguli care trebuie respectate pentru ca o definitie sa fie corecta.

1. Regula adecvarii: intre definit si definitor trebuie sa existe un raport de

identitate. Daca raportul este de ordonare definitia incorecta este :
a) prea ingusta : daca definitorul este o specie a definitului
b) prea larga : daca definitorul este gen pentru definit.
2. Regula definirii afirmative : definitorul trebuie sa spuna ce este definitul si nu ce
nu este.
3. Regula evitarii viciului circularitatii : definitorul nu trebuie sa il contina lexical
pe definit.
4. Regula claritatii si preciziei: definitorul nu trebuie sa contina figuri de stil sau
termeni necunoscuti.

12
 Clasificarea

Clasificarea este operatia logica de impartire a unei multimi de elemente in submultimi

pe baza unei proprietati numita criteriu.

Structura clasificarii :

1. Universul clasificarii: multimea initiala de elemente

2. Clasele: submultimi ale multimii initiale
3. Criteriul clasificarii: proprietatea pe baza careia se diferentiaza clasele.

Regulile clasificarii :

1. Regula reuniunii : reuniunea claselor obtinute trebuie sa fie exact multimea

initiala de elemente
2. Regula opozitiei : intersectia oricaror doua clase trebuie sa fie multimea vida
3. Regula unicitatii criteriului: criteriul trebuie sa fie unic
4. Regula omogenitatii : asemanarile dintre elementele unei clase trebuie sa fie mai
importante decat deosebirile dintre ele.

13
 Silogismul

Silogismul este inferenta (rationamentul) mediata cu propozitii categorice in care din

doua premise care au un termen comun si cate unul necomun este derivata o concluzie
formata din termeni necomuni ai premiselor.

Orice silogism corect contine exact trei propozitii categorice ( doua premise si concluzia )
si trei termeni. Fiecare termen trebuie sa apara exact de doua ori.

Structura silogismului

1. Termenul major al silogismului (P) este predicatul logic al concluziei silogismului.

2. Termenul minor (S) este subiectul logic al concluziei silogismului.
3. Termenul mediu (M) este termenul comun premiselor si care nu apare in concluzie
4. Premisa majora este cea care contine termenul major.
5. Premisa minora este cea care contine termenul minor
6. Concluzia silogismului.

14
 Figuri si moduri silogistice

Aristotel a clasificat silogismele folosind drept criteriu pozitia termenului mediu in

premise. Procedand astfel Aristotel a identificat 4 categorii de silogisme pe care le a numit
figuri silogistice.

Pentru a forma silogisme concrete, pornind de la aceste scheme, este necesar sa

precizam tipul fiecarei propozitii care compune silogismul respectiv. Astfel pentru fiecare
figura silogistica avem 64 de silogisme posibile, fiecare varianta numindu-se “mod
silogistic”. Prin urmare exista 256 de moduri silogistice posibile.

Pentru a simboliza un mod silogistic anume se foloseste urmatoarea notatie simbolica:

se scriu de la stanga la dreapta, in ordine, vocalele corespunzatoare majorei, minorei si
concluziei, se trage o liniuta si se scrie cu cifre arabe numarul figurii modului respectiv.

Modurile valide din figura 1 sunt :

- Barbara : aaa-1
- Barbari : aai-1
- Celarent : eae-1
- Celaront : eao-1
- Darii : aii-1
- Ferio : eio-1

15
 Distribuirea termenilor

Subiectul logic al unei propozitii categorice este distribuit in propozitiile universale si

nedistribuit in propozitiile particulare.

Predicatul logic al unei propozitii categorice este distribuit in propozitiile negative si

nedistribuit in propozitiile afirmative.

Prin definitie un termen este distribuit daca este considerat in intregimea sferei sale si
nedistribuit daca sfera lui este considerata doar in parte.

Legea distribuirii termenilor: Intr-un rationament valid, daca un termen este

distribuit in concluzia lui, atunci el trebuie sa fie distribuit si in premisa in care apare.

16
 Metoda Venn de determinare a validitatii modurilor silogistice

1. Se scrie schema de inferenta pentru modul silogistic dat

2. Se deseneaza 3 cercuri corespunzatoare celor trei termeni ai silogismului, care se
intersecteaza fiecare cu fiecare.
3. Se reprezinta pe diagrama cele doua premise, niciodata concluzia.
 Se incepe cu premisa universala.
 Daca este nevoie sa punem x intr-o zona impartita in doua printr-un arc de
cerc, iar zona nu e marcata in niciun fel, x se pune pe arcul de cerc care o
desparte in doua.
 Daca modul silogistic are doua premise universale si concluzia particulara, se
procedeaza astfel: se verifica fiecare dintre cele trei cercuri pentru a vedea
daca au trei zone hasurate si una nehasurata; daca apare aceasta situatie, se
pune x in zona nehasurata.
4. Nu se mai scrie nimic pe figura si cautam sa vedem daca apare reprezentarea
concluziei.

Daca apare reprezentarea concluziei, modul silogistic este valid; in caz contrar este
nevalid.

17