TEORIE LOGICA BACALAUREAT

Termenul

Def: Termenul este cuvantul sau grupul de cuvinte care exprima o

notiune sau intelesul si face referire la un obiect sau o clasa de obiecte.

Elementele termenului:

1. Componenta lingvistica: cuvantul

2. Componenta cognitiva: notiunea
3. Componenta ontologica: obiectul

Def: Intensiunea(continut) = totalitatea insusirilor pe care le poseda

obiectele din extensiunea termenului.
Def: Extensiune(sfera)= totalitatea obiectelor care poseda insusirile
ce foreaza intensiunea termenului.

Definirea

Def: Definirea este operatia logica cu termeni prin care se redau

caracteristicile unui obiect sau notiune, prin care acestia se deosebesc
de alte obiecte sau notiuni.

Structura definirii:

1. Definitul(obiectul definitiei) = ceea ce se defineste

2. Definitorul = acel lucru prin care se defineste obiectul
definitiei
3. Relatia de definitie = df
 3. Regulile definirii corecte:

Regula adecvarii: definitorul trebuie sa fie adecvat definitului ( sa

exista un raport de identitate – sa nu fie nici prea larg, nici prea
ingust).
Ex: Omul este un mamifer ( prea larg)

Regula afirmarii: o definitie nu trebuie sa fie negativa, ci afirmativa

pentru ca trebuie sa spuna ce este nu ce nu este.
Ex: Omul nu este o fiinta nemuritoare

Regula evitarii circularitatii: definitorul nu trebuie sa se bazeze pe

definit ( sa nu il contina).
Ex: Medicul este persoana care practica medicina.

Regula claritatii si preciziei: definitorul nu trebuie sa cntina metafore

sau termeni vagi.
Ex: Omul este cea mai mare minune a lumii

Clasificarea

1. Def: Clasificarea este operatia logica cu termeni prin care

ordonam si grupam obiectele prin clase din ce in ce mai
generale, in baza unui criteriu.

2. Structura:
 1. Obiectele (elementele clasificarii)
2. Clasele
3. Criteriul: propritarea pe care trebuie sa o aiba obiectele dintr-
o clasa

Regulile corectitudinii in clasificare:

 Regula celor 3 elemente: o clasificare trebuie sa aiba doar 3

elemente

Regula opozitiei: pe aceeasi treapta a clasificarii intre clasele obtinute

trebuie sa existe un raport de opozitie( contradictie sau contrarietate)
Ex: Clasificarea gainii in zburatoare si nezburatoare este incorecta,
deoarece intre clase exista un raport de incrucisare, iar regula opozitie
ne spune ca...(enuntare regula).

Regula criteriului unic: pe aceeasi treapta a clasificarii trebuie sa fie

doar un criteriu.
Ex: clasificarea elementelor in fete, baieti si premianti este incorecta
deoarece foloseste doua criterii: sexul si performanta

Regula completitudinii: clasificarea trebuie sa fie completa, adica sa

nu lase rest
Ex: clasificarea formelor de relief in munti, dealuri si vai este
incompleta, deoarece lasa in afara alte forme de relief
Ex: clasificarea mijloacelor de transport in terestre, aeriene, maritime
si electrocasnice este prea abundenta.

Regula omogenitatii: intre obiectele unei clase asemanarile trebuie sa

fie mai importante si mai numeroase decat deosebirile.
Ex: clasificarea licuriciului in clasa obiectelor luminoase este
incorecta, deoarece asemanrile nu sunt foarte importante.
Propozitiile categorice

Def: Propozitia categorica reprezinta forma logice ce exprima un

raport intre doi termeni, raport care nu depined de nimic altceva.

Structura propozitiilor categorice:

1. Subiectul logic
2. Predicatul logic
3. Copula (a fi)
4. Cuantorul :

 Universal: toti/oricare/fiecare; niciunul/niciuna/nu exista

 Particular: unii/unele/majoritatea, multi, putini, o parte,
relativ multi, relativ putini, destui, exista
 Individuali( pentru ca se refera la o clasa cu un singur obiect
se considera ca se refera la toata extensiunea si prin urmare
sunt cuantori universali): numele propriu, substantiv articulat,
pronume demonstrativ si personal( toti/ toate)

Ex: Mihai Eminescu este un poet roman.

Toti indivizii cu numele Mihai Eminescu sunt poeti romani.

Raporturi intre propozitii categorice:

Raport de contradictie

 Intre propozitii opuse calitativ si cantitativ

Def: Doua propozitii se afla in raport de contradictie daca nu pot fi
adevarate sau false impreuna.

SaP=1 → Sop=0 SoP=1 → SaP=0 │ SeP=1 → SiP=0

SiP=1 → SeP=0
SaP=0 → SoP=1 SoP=0 → SoP=1 │ SeP=0 → SiP=1
SiP=0 → SeP=1

Raportul de contrarietate:

 Intre universale opuse calitativ

SeP – SaP
Def: Doua propozitii universale aflate in raport de contrarietate nu pot
fi adevarate impreuna, dar pot fi false.

Raport de subcontrarietate

 Intre particulare opuse calitativ

SiP → SoP
Def: Doua propozitii particulare aflate in raport de subcontrarietate nu
pot fi false impreuna, dar pot fi adevarate.

Raport de subalternare

 Intre SaP- SiP; SeP-SoP

Def: Conversiunea este operatia logica prin care pornind de la

propozitie data obtinem o noua propozitie prin schimbarea
predicatului cu subiectul.
SP >c> PS
  (nu se schimba calitatea)
 Se respecta legea distributiei termenului
o Un termen nu poate sa fie distribuit in concluzie daca
nu a fost distribuit in premise
o A distribui un termen inseamna a-l considera in
intreaga lui extensiune
o Subiectul este distribuit in universale
o Predicatul este distribuit in negative

SaP(+-) >c>PaS(+ -) →PiS(- - )

SeP(++)>c> PeS(++)
SiP(- -) >c> PiS(- -)
SoP(- +)> c> PoS(- +) Particulara negativa nu se converteste,
deoarece incalca legea distributiei termenilor: S este nedistribuit in
premise si distribuit in concluzie.

2. Def: Obversiunea este operatia logica prin care dintr-o

propozitie data obtinem o noua propozitie prin negarea
predicatului si a propozitiei

S P >o> S P-

Ex: SaP>o> SeP- SiP>o> SoP-

SeP>o> SaP- SoP>o>SiP-

Silogismul
Def: Silogismul este inferenta mediala cu doua premise si trei
termeni, fiecare apare de doua ori.
Ex: Toti oamenii sunt muritori oameni=M
MaP
Socrate este om. Muritori=P
SaM
Socrate este muritor. Socrate=S
SaP

 Structura:
 Subiectul logic se mai numeste si termenul minor, iar
premisa care il contine, premisa minora.
 Predicatul logic, numit si termen major ce apare in premisa
majora.
 Termenul mediu ce face legatura intre subiect si predicat si
apare in ambele premise. Subiectul si predicatul apar in
concluzie si se mai numesc termeni extremi.
 Figuri si moduri silogistice:

MP PM MP PM
SM SM MS MS
SP SP SP S
P

4. Legile generale ale silogismului:

5. Intr-un silogism avem 3 termeni, fiecare aparand de cate doua
ori
6. Termenul mediu este distribuit intr-o premisa
7. Un termen nu poate fi distribuit in concluzie daca nu a fost
distribuit in premise
8. Din doua premise afirmative obtinem o concluzie afirmatifa
9. Dintr-o premisa afirmativa si una negativa obtinem o
concluzie negativa
 10. Cel putin o premisa trebuie sa fie afirmativa, nu putem sa
avem doua negative
11. Dintr-o premisa universala si una particulara obtinem o
concluzie particulara
12. O premisa trebuie sa fie universala, nu putem sa avem doua
premise particulare.

Diagramele Venn

 Determinarea validitatii silogismului

Validitatea= proprietatea silogismului ca din premise adevarate sa

obtinem o concluzie adevarata.

1. Premisele se reprezinta pe diagrame, iar daca din reprezentare

rezulta concluzia atunci silogismul este valid.
2. - Universalele se reprezinta hasurand partea vida

-Particularele se prezerinta printr-un „X”

Argumentarea

Def: Argumentarea este procesul logic de demonstrare a unei idei cu

ajutorul unor probe obiective sau procesul prin care incercam sa
convingem pe cineva sa accepte o idee sau sa fie deacord cu noi intr-o
privinta.

Structura argumentarii:

 Concluzia sau teza ce urmeaza a fi argumentata

  Premisele sau argumentele aduse in favoarea sau in
defavoarea tezei.

Inductia

Def: Inductia este rationamentul sau inferenta nedeductiva prin care

extindem o proprietate descoperita la unele obiecte asupra intregii
clase, gandirea avansand de la particular la general.

Ex: X are proprietatea a1

Y are proprietatea a1
Z are proprietatea a1
X,Y,Z sunt obiecte ale clasei A
Probabil ca toata clasa A are proprietatea a1

Clasificare
In functie de numarul de cazuri examinate, inductia poate fi completa
sau incompleta.
Inductia completa se caracterizeaza prin:

 Exista un numar finit sau mic de cazuri

 Sunt examinate toate cazurile
 Proprietatea este prezenta la toate cazurile examinate
 Probabilitatea ca o concluzie sa fie adevarata este foarte mare

Inductia incompleta se caracterizeaza prin:

 Exista un numar foarte mare sau infinit de cazuri

 Sunt examinate doar unele cazuri/obiecte
 Priprietatea este prezenta doar la unele obiecte examinate
 Concluzia este generalizatoare si amplificatoare in raport cu
premisele, fiind probabila
 Dupa gradul de esentialitate, inductia poate fi: stiintifica
sau prin simpla enumerare:
Inductia prin simpla enumerare consta prin trecerea in revista a
cazurilor care nu contratic teza

Rationamentele

 Def: Rationamentul este procesul pin care din propozitii date

numite premise obtinem noi propozitii numite concluzii.
 Structura:
 Premise
 Concluzie

Clasificarea:

 Dupa orientarea procesului de inferare,

ratioanamentele(inferentele) sunt inductive(concluzia e mai
generala decat premisele) si deductive in care concluzia este
mai putin generala decat premisele.

Rationamentele inductive:

 Dupa numarul de cazuri examinate pot fi: inductii

complete(examineaza toate cazurile) si inductii
incomplete(examineaza o parte din cazuri).

 Dupa gradul de probabilitatea al adevarului, concluziile

sunt tari, grad mare de probabilitate si slabe, grad mic de
probabilitate.
Rationamentele deductive:

Dupa numarul de premise sunt:

 Inedite( o premisa si o concluzie)

Ex: - obversiunea si conversiunea

 Mediate( doua sau mai multe premise)

Ex: silogismul si polisilogismul

Dupa corectitudinea logica sunt:

 Valide → din premise adevarate obtinem o concluzie

adevarata.
 Nevalide → din premise adevarate obtinem o concluzie falsa.

Dupa felul premiselor sunt:

 Ipotetico-categorice( o premisa este implicatie)

 Disjunctivo-categorice( o premisa este disjunctie)

Ponendo ponens
Tollendo tollens

Demonstratia

 Def: Demonstratia este procesul logic prin care o propozitie

este conchisa numai din propozitii adevarate.
 Structura:
 Teza – propozitia pe care trebuie sa o demonstram
  Fundamentul demonstratie sau argumentul – propozitia
din care este derivata teza
 Procesul de demonstrare – un rationament sau un lant de
rationamente.
 Regulile corectitudinii

Referitoare la teza:

1. Teza trebuie sa fie o propozitie probabila si nu una infirmata

2. Teza trebuie sa fie clar si precis formulata, sa nu contina
termeni vagi sau metafore
3. Teza trebuie sa ramana aceeasi pe tot parcursul demonstratiei,
sa nu fie schimbata cu alte teze sau formulari identice.

Referitoare la argumente:

1. Argumentele trebuie sa fie propozitii adevarate

2. Demonstratia argumentelor trebuie sa fie independenta de
demonstratia tezei

Referitoare la proces:
Procesul de demonstrare trebuie sa fie corect, adica sa respecte
regulile logice.

Sofismele

Dupa intentie, erorile logice se impart in:

1. Neintemeiate sau paralogisme

2. Intemeiate sau sofisme

Dupa natura erorilor paralogismele si sofismele pot fi:

 1. Formale – contin erori prin incalcarea regulilor de validitate
2. Materiale – au erori de continut legate de sensul si
semnificatia termenilor premiselor

Sofismele materiale

1. Def: Sofismele materiale sunt erori logice care d.p.d.v.

formal respecta regulile logice, dar contin erori de continut
legate de sensul si semnificatia premiselor.
2. Tipuri:

Sofisme de limbaj:
Echivocatia sau impatrirea termenilor.
Ex: Siretul este este matase.
Vulpoiul este siret.
Vulpoiul este de matase.

Amfibolia: apare atunci cand sintaxa este ambigua

Ex: Copii spun parintii fac numai nazdravanii.
Putem avea: Copii, spun parintii, fac numai nazdravanii. SAU Copii
spun: parintii fac numai nazdravanii.
Ex: confectionam pantofi din pielea clientului.

Accentul – apare prin sublinierea improprie a unor cuvinte

Ex: Ma imbat de fericire.

Diviziunea: apare atunci cand un termen este folosit in mod colectiv

in premise si distributiv in concluzie.
Ex: Elevii liceului au luat note mari la bacalaureat, deci si elevul
Popescu a luat note mari la baclaureat.

Compozitia: apare cand folosim un termen in mod distributiv in

premise si colectiv in concluzie.
Ex: Elevul Popescu a luat note mari la bacalaureat, deci si elevii
liceului au luat note mari la bacalaureat.
Sofismele de relevanta

 Apar atunci cand, desi premisele sunt adevarate, nu sunt

relevante pentru a intemeia concluzia.

1. Ad hominem( relative la persoana)

 Apar atunci cand se critica persoana si nu argumentul

Ex: Cantaretul X nu va avea succes pentru ca foloseste haine stramte.

Ad ignoratiam( relativ la ignoranta)

 Apare cand sustinem ca o propozitie este adevarata sau falsa

pentru ca nu s-a dovedit contrariul.

Ex: Exista extraterestii pentru ca nu s-a dovedit ca nu exista.

Ad verecundiam( relativ la modestie)

 Apare atunci cand argumentarea este inlocuita cu apelul la

autoritate.

Ex: Pamantul este rotund pentru ca asa scrie in cartea de geografie.

Ad populum( relativ la multime)

 Apare atunci cand argumentarea este inlocuita cu opinia

multimii
Ex: Exista extraterestrii pentru ca asa crede multa lume.

Ad misericordiam( relativ la mila)

 Apare cand argumentarea este inlocuita cu apelul la mila fata

de cel pentru care argumentam.

Ex: trebuie sa ma lasi la petrecere pentru ca daca nu ma lasi toti vor

rade de mine.

Ad baculum( relativ la baston)

 Apare prin inlocuirea argumentului prin apelul la forta sau

amenintarea cu forta.

Ex: Daca nu-mi dai jucaria te bat.

Sofismele circularitatii:

Argumentul circular

 Apare cand se sustine ca o propozitie este adevarata pentru ca

este adevarata.

Ex: Parintii spun adevarul pentru ca ei niciodata nu mint.

Intrebarea complexa

 Apare cand formulam o intrebare ce presupune raspunsul la

alta intrebare care nu a fost pusa.

Ex: Cum a fost la petrecere?

  Sofismele supozitiei neintemeiate – apare atunci cand
premisele sunt false.

 Falsa dilema
 Apare atunci cand se considera ca exista doar o solutie si
defapt sunt mai multe

Ex: Ori esti cu noi ori esti impotriva noastra. Nu esti cu noi, deci esti
impotriva noastra.

 Sofismele dovezilor insuficiente:

 Generalizarea pripita
 Apare atuci cand, desi premisele sunt adevarate, cazurile sunt
insuficiente.

Ex: Poetul Eminescu este un melancolic, deci toti poetii sunt

melancolici.

 Cauza falsa
 Apare atunci cand cauza este confundata cu efectul, conditia
sau succesiunea.

Ex: Andrei nu a invatat la logica pentru ca a luat nota 4.

Ex: Maria a fost bolnava de gripa asa ca si fratele ei se va imbolnavi.
Ex: Fulgerul determina tunetul pentru ca este sesizat mai intai.
Definiţi conceptul de argumentare. 4 puncte
Argumentarea este o construcţie logică formată din propoziţii numite
temeiuri, care sunt utilizate pentru demonstrarea unei alte propoziţii
numită teză în baza relaţiilor logice şi faptice ce se stabilesc între
temeiuri şi teză.
Menţionaţi cele două componente din structura unei propoziţii
compuse. 6 puncte
a) propoziţiile simple, simbolizate prin litere precum p,q,r,s – numite
variabile propoziţionale;
b) operatori propoziţionali simbolizaţi prin : ~, →, ≡, V,٨
reprezentând constante logice.

Definiţi conceptul de argument. 4 puncte

Argumentul este temeiul adus în favoarea sau defavoarea tezei.

Enumeraţi cele trei componente din structura unui termen. 6

puncte lingvistică; cognitivă; ontologică ;
Definiţi conceptul de termen logic. 4 puncte
Termenul logic – este un cuvânt sau un grup de cuvinte prin care se
exprimă o noţiune, respectiv înţelesul termenului şi care se referă la
unul sau mai multe obiecte despre care se afirmă noţiunea în cauză.
Precizaţi cele trei componente din structura unei definiţii. 6
puncte definitul; definitorul; relaţia de definire;
Definiţi conceptul de intensiune. 4 puncte
Intensiunea unui termen este constituită din proprietăţile obiectelor
care formează extensiunea termenului.
Menţionaţi cele trei componente din structura unei clasificări. 6
puncte Obiectul clasificării; clasele; criteriul clasificării
Definiţi conceptul de extensiune. 4 puncte
Extensiunea unui termen este formată din totalitatea obiectelor ale
căror proprietăţi constituie intensiunea termenului.
Enumeraţi două tipuri de raţionamente deductive în funcţie de
numărul de premise Raţionamente deductive imediate; Raţionamente
deductive mediate
Precizaţi înţelesul conceptului de definire. 4 puncte
Definirea este operaţia logică prin care redăm caracteristicile unui
obiect sau noţiuni, caracteristici ce-l deosebesc de celelalte obiecte sau
noţiuni.
Enumeraţi două tipuri de raţionamente deductive în funcţie de
criteriul corectitudinii
logice. 6 puncte
Raţionamente deductive valide; Raţionamente deductive nevalide
Definiţi conceptul de subiect logic. 4 puncte
Subiect logic (S) -termenul despre care se enunţă ceva într-o
propoziţie;
Enumeraţi două tipuri de raţionamente nedeductive după gradul
de probabilitate al
concluziei. 6 puncte
Raţionamente nedeductive tari; Raţionamente nedeductive slabe;
Definiţi conceptul de predicat logic. 4 puncte
Predicatul logic (P) este termenul prin care se enunţă ceva despre
subiectul logic (S).
Precizaţi cei trei termeni din structura unui silogism. 6 puncte
Subiectul concluziei (S) numit şi termen minor; Predicatul concluziei
(P) numit şi termen major, termenul comun celor două premise, numit
şi termen mediu (M),;
Definiţi conceptul de raţionament. 4 puncte
Raţionamentul este forma logică prin care, din propoziţii date,
numite premise, este derivată o altă propoziţie, numită concluzie.

Menţionaţi cele trei componente din structura unei

demonstraţii 6 puncte teza de demonstrat;
fundamentul demonstraţiei; procesul de demonstrare;
Definiţi conceptul de silogism. 4 puncte
Silogismul este inferenţa deductivă mediată, formată din trei
propoziţii: două premise, care au un termen comun, şi o concluzie. Un
silogism conţine trei şi numai trei termeni (S,P şi M)
Enumeraţi două tipuri de demonstraţie deductivă. 6 puncte
Demonstraţie deductivă directă; Demonstraţie deductivă indirectă
Precizaţi înţelesul conceptului de definiţie. 4 puncte
Definiţia constă în reconstituirea noţiunii astfel încât să se precizeze
atât extensiunea cât şi intensiunea acesteia
Menţionaţi cele două componente din structura unui argument. 6
puncte temei; teză
Definiţi conceptul de clasificare. 4 puncte
Clasificarea este operaţia logică prin care noţiunile (obiectele) sunt
ordonate şi grupate, după diferite criterii, în diferite clase (din ce în ce
mai generale).
Enumeraţi doi indicatori logici de concluzie. 6
puncte Oricare dintre : “aşadar”,
“rezultă că”, “deci”, “prin urmare”, “atunci” etc.
Definiţi conceptul de propoziţie compusă. 4 puncte
Propoziţia compusă se referă la acea propoziţie care în structura sa
cuprinde cel puţin o propoziţie simplă şi cel puţin o constantă logică.

Enumeraţi doi indicatori logici de premise 6 puncte

Oricare dintre: “deoarece”, “pentru că”, “fiindcă” “dacă”, “întrucât”
etc.
Definiţi conceptul de funcţie de adevăr. 4 puncte
Funcţia de adevăr reprezintă o propoziţie compusă privită din
perspectiva valorii sale de adevăr (aceasta depinde de valoarea de
adevăr a variabilelor propoziţionale şi de operatorii logici folosiţi)
 Numiţi cei doi termeni extremi din structura unui silogism 6
puncte Termenul minor (subiectul concluziei); Termenul major
(predicatul concluziei)
Definiţi conceptul de negaţie logică. 4 puncte
Negaţia unei propoziţii p, ~p(non-p) este falsă dacă şi numai dacă p
este adevărată şi este adevărată dacă şi numai dacă p este falsă.

Precizaţi două condiţii pe care trebuie să le îndeplinească o sumă

de propoziţii pentru ca acestea să constituie un raţionament. 6
puncte
a) Unele propoziţii sunt date (premisele)
b) Din premise rezultă o propoziţie nouă numită concluzie
Definiţi conceptul de conjuncţie logică. 4 puncte
O conjuncţie este adevărată dacă şi numai dacă ambele propoziţii sunt
adevărate în caz contrar (dacă cel puţin una din propoziţii est falsă),
este falsă.

Enumeraţi două tipuri de raţionament după direcţia procesului de

inferenţă între
general şi particular. 6 puncte
Raţionamente deductive; Raţionamente inductive;

Definiţi conceptul de disjuncţie neexclusivă. 4 puncte

Disjuncţia neexclusivă este falsă dacă şi numai dacă ambele propoziţii
sunt false şi adevărată, dacă cel puţin una din propoziţii este adevărată.

Numiţi cele două premise din structura unui silogism 6 puncte

Premisa majoră; Premisa minoră;
Definiţi conceptul de implicaţie. 4 puncte
Implicaţia este falsă dacă şi numai dacă antecedentul său este
adevărat, iar consecventul este fals. În celelalte cazuri este adevărată.

Menţionaţi două tipuri de demonstraţie în funcţie de procedeul

utilizat 6 puncte
Demonstraţie intuitivă; Demonstraţie formalizată
Definiţi conceptul de echivalenţă. 4 puncte
Echivalenţa este adevărată dacă şi numai dacă propoziţiile au aceeaşi
valoare de adevăr şi falsă, dacă propoziţiile au valori de adevăr
diferite.

Enumeraţi două tipuri de demonstraţie indirectă. 6 puncte

Demonstraţie indirectă prin excludere; Demonstraţie indirectă prin
absurd

Definiţi conceptul de lege logică. 4 puncte

Legea logică – formulă din logica propoziţiilor compuse care este
adevărată pentru orice combinaţie de valori de adevăr ale variabilelor
propoziţionale.

Menţionaţi două proprietăţi ale argumentelor nedeductive. 6

puncte
a) Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele din care
a fost obţinută
b) Caracterul probabil al concluziei în raport cu premisele din care a
fost obţinută.

Definiţi conceptul de formulă contingentă. 4 puncte

Formula contingentă este acea formulă din logica propoziţiilor
compuse care este adevărată pentru anumite combinaţii de valori de
adevăr şi falsă pentru alte combinaţii de valori de adevăr ale
variabilelor propoziţionale.

Enumeraţi două tipuri de demonstraţie în funcţie de întemeierea

directă sau indirectă
pe experienţă. 6 puncte
Demonstraţii deductive; Demonstraţii inductive.
Definiţi conceptul de formulă inconsistentă. 4 puncte
Formula inconsistentă este acea formulă din logica propoziţiilor
compuse care este falsă pentru orice combinaţie de valori de adevăr
ale variabilelor propoziţionale.

Menţionaţi două tipuri de inducţie incompletă. 6 puncte

inducţie prin simplă enumerare; inducţia ştiinţifică.

Definiţi conceptul de inferenţă deductivă. 4 puncte

Inferenţa deductivă este acea inerenţă în care, dintr-un număr de
premise, este derivată o concluzie care este la fel de generală sau mai
puţin generală decât premisele din care a fost obţinută.

Enumeraţi două reguli de corectitudine a demonstraţiei

referitoare la teza de
demonstrat. 6 puncte
a) Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată
b) Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul
demonstraţiei
Definiţi conceptul de inferenţă inductivă. 4 puncte
Inferenţa inductivă este acea inferenţă în care concluzia este mai
generală decât premisele din care a fost obţinută.
 Enumeraţi două tipuri de demonstraţie prin reducere la absurd.
6 puncte
Reducerea la contradicţie; Reducerea la fals; Reducerea la
autocontradicţie

Definiţi conceptul de inferenţă imediată. 4 puncte

Inferenţa imediată este acea inferenţă cu propoziţii categorice în care
concluzia este derivată dintr-o singură premisă.

Enumeraţi trei indicatori logici ai argumentării.6 puncte

Oricare dintre: “întrucât”, “pentru că”, “dacă”,”prin urmare”, “în
concluzie” etc.
Definiţi conceptul de inferenţă mediată. 4 puncte
Inferenţa mediată este acea inferenţă în care concluzia este derivată
din mai mult de o premisă.

Enumeraţi două reguli ale corectitudinii demonstraţiei

referitoare la fundamentul acesteia. 6 puncte
Argumentele demonstraţiei trebuie să fie
adevărate.
Demonstraţia argumentelor este independentă de demonstrarea tezei.

Definiţi conceptul de inferenţă validă. 4 puncte

Inferenţa validă este acel tip de inferenţă în care concluzia decurge cu
necesitate din premise, întrucât premisele formează un temei suficient
pentru susţinera acesteia. Din premise adevărate se obţine o concluzie
adevărată.dacă inferenţa este validă.

Enumeraţi trei indicatori logici, dintre care doi de concluzie şi

unul de premisă. 6 p
Oricare dintre: ““atunci”, “rezultă că”, aşadar”, “prin urmare” etc. –
pentru indicatori de concluzie.
Oricare dintre: “deoarece”, “penrtu că”, “întrucât”, “dacă” etc. –
pentru indicatori de premise.
Definiţi conceptul de inferenţă nevalidă. 4 puncte
Inferenţa este nevalidă atunci când din premise adevărate se derivă o
concluzie falsă.

Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, dintre care una să se

refere la teza de
demonstrat, iar cealaltă la fundamentul demonstraţiei. 6 puncte
Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată.
Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate.
Definiţi conceptul de inferenţă ipotetică. 4 puncte
Inferenţa ipotetică este acel tip de inferenţă alcătuită din două premise
şi o concluzie. Una dintre premise este o implicaţie, iar cealaltă este
reprezentată de unul din termenii implicaţiei respective. Concluzia
este reprezentată de celălalt termen al implicaţiei.

Numiţi două operaţii logice cu termeni. 6 puncte

Definiţia; Clasificarea
Definiţi conceptul de inferenţă disjunctivă. 4 puncte
Inferenţa disjunctivă este acea inferenţă alcătuită din două premise şi o
concluzie. Una din premise este o disjuncţie, iar cealaltă este
reprezentată de unul din termenii disjuncţiei respective. Concluzia este
reprezentată de celălalt termen al disjuncţiei.

Enumeraţi doi indicatori logici, dintre care unul de premisă şi

unul de concluzie.6 p
Oricare dintre: “deoarece”, “pentru că”, “dacă” - pentru indicatori de
premise;
 Oricare dintre: “atunci”,” rezultă că”, “aşadar” etc – pentru
indicatori de concluzie.
Definiţi conceptul de inducţie completă. 4 puncte
Inducţia completă este aceea în care sunt examinate toate cazurile
particulare posibile din care se va infera concluzia, mai generală decât
premisele. Premisele inducţiei complete se referă la o clasă cu un
număr finit de elemente, astfel încât poate fi examinat fiecare, iar
concluzia reia informaţiile enunţate în premise. De aceea inducţia
completă are o valoare de cunoaştere redusă .

Enumeraţi trei tipuri de propoziţii compuse. 6 puncte

După operatorul principal, pot fi: negaţie, conjuncţie, disjuncţie,
echivalenţă
După valoarea de adevăr, pot fi: legi logice, expresii contingente,
expresii inconsistente.

Definiţi conceptul de inducţie incompletă. 4 puncte

Inducţia incompletă este acea inferenţă în care sunt examinate doar o
parte din cazurile posibile, din care se derivă o concluzie cu un grad
mai mare de generalitate. Este numită şi inducţie amplificatoare.

Menţionaţi cele două elemente din structura unui raţionament. 6

puncte Premise şi concluzie.
Definiţi conceptul de inferenţă inductivă slabă. 4 puncte
Inferenţa inductivă slabă este aceea în care premisele sunt adevărate şi
concluzia are o mică probabilitate să fie adevărată.

Enumeraţi două tipuri de argumente deductive. 6 puncte

Argumente deductive imediate şi mediate.
Definiţi conceptul de inferenţă inductivă tare. 4 puncte
Inferenţa inductivă tare este aceea în care premisele sunt adevărate, iar
concluzia are mare probabilitate să fie adevărată.

Numiţi cele trei elemente din structura unei definiţii. 6 puncte

Definit, definitor, relaţia de definire.

Definiţi conceptul de demonstraţie. 4 puncte

Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este
conchisă numai din propoziţii adevărate.

Numiţi cele trei elemente din structura unei clasificări. 6 puncte

Obiectul clasificării, clasele, criteriul de clasificare

Definiţi conceptul de teză de demonstrat. 4 puncte

Teza de demonstrat este o propoziţie concretă pe care o propunem şi
pe care urmează să o argumentăm.

Precizaţi cele două elemente ale unui termen care se află într-un
raport de dualitate.
Extensiunea şi intensiunea

Definiţi conceptul de fundament al demonstraţiei. 4 puncte

Fundamentul demonstraţiei este un ansamblu de premise din care
urmează să conchidem teza.

Menţionaţi ordinea standard a propoziţiilor care compun un

silogism. 6 puncte
Premisa majoră, premisa minoră, concluzia.
Definiţi conceptul de proces de demonstrare. 4 puncte
Procesul de demonstrare este raţionamentul sau ansamblul de
raţionamente prin care deducem teza din premise

Enumeraţi două proprietăţi ale raţionamentelor nedeductive. 6

puncte
Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele din care a
fost obţinută.
Definiţi conceptul de demonstraţie intuitivă. 4 puncte
Demonstraţia intuitivă este acel tip de demonstraţie care se bazează pe
relaţiile dintre termeni şi propoziţii, pe raţionamente eliptice, şi nu
face apel la anumite reguli, ci se apelează la intuiţie care nu e un
criteriu sigur.

Precizaţi două operaţii logice cu termeni. 6 puncte

Definirea şi clasificarea
Definiţi conceptul de demonstraţie formalizată. 4 puncte
Demonstraţia formalizată (axiomatizată) este acel tip de demonstraţie
care se bazează pe simboluri şi reguli de operare cu aceste simboluri.

Menţionaţi două caracteristici ale inducţiei complete. 6 puncte

Se aplică pe o clasă finită de obiecte; Fiecare obiect poate fi examinat
individual

Definiţi conceptul de demonstraţie deductivă. 4 puncte

Demonstraţia deductivă este acel tip de demonstraţie în desfăşurarea
căreia nu intervin direct date de experienţă.

Precizaţi două caracteristici ale inducţiei incomplete. 6 puncte

Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele din care a
fost obţinută.
Caracterul probabil al concluziei în raport cu premisele din care a fost
obţinută.
Definiţi conceptul de demonstraţie inductivă. 4 puncte
Demonstraţia inductivă este acel tip de demonstraţie în desfăşurarea
căreia intervin direct date din experienţă.
Precizaţi două caracteristici ale argumentelor deductive. 6 puncte
Concluzia este mai generală decât premisele.Se poate stabili adevărul
concluziei în funcţie de valoarea de adevăr a premiselor.
Definiţi conceptul de demonstraţie directă. 4 puncte
Demonstraţia directă este fie inducţia completă, fie deducţia prin
intermediul căreia din premise se derivă o concluzie.
Enumeraţi două proprietăţi ale raţionamentelor nedeductive 6
puncte
Caracterul amplificator al concluziei în raport cu premisele din care a
fost obţinută. Caracterul probabil al concluziei în raport cu premisele
din care a fost obţinută.
Definiţi conceptul de silogism. 4 puncte
Silogismul este un argument în care din două premise (propoziţii
categorice) care au un termen comun (M) se deduce drept concluzie o
propoziţie care uneşte ceilalţi doi termeni, adică termenii necomuni
din premise (S,P).

Enumeraţi două reguli ale corectitudinii în demonstraţie 6 puncte

Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată. Teza de
demonstrat este cel puţin o propoziţie probabilă.
Definiţi conceptul de demonstraţie. 4 puncte
Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie dată este
conchisă numai din propoziţii adevărate.
Precizaţi cei doi termeni extremi din structura unui silogism. 6
puncte Subiectul concluziei, adică termenul minor şi
predicatul concluziei, adică termenul major.
Definiţi conceptul de modus ponendo-ponens 4 puncte
Modus ponendo – ponens este un argument ipotetico- deductiv in care,
prin premise, se afirmă antecedentul, iar în concluzie se afirmă
consecventul.inferenţa de acest fel are următoarea schemă
logică: p → q
p
_______
q
Enumeraţi cele trei elemente pe care le presupune orice
argumentare. 6 puncte
Temeiul, teza, indicatorii argumentării
Definiţi conceptul de inducţie prin simplă enumerare. 4 puncte
Inducţia prin simplă enumerare este cea mai simplă formă de inducţie
în care prin simpla trecere în revistă a unui număr cât mai mare de
cazuri, din care niciunul nu contrazice rezultatul, se inferează
concluzia.
Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, dintre care una să se
refere la teza de
demonstrat, iar cealaltă la fundamentul demonstraţiei. 6 puncte
Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis formulată.
Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate.
Definiţi conceptul de inducţie ştiinţifică. 4 puncte
Inducţia ştiiţifică este o inducţie bazată pe reguli bine determinate, pe
utilizarea observaţiei riguros organizate, a experimentului ştiinţific şi a
unor metode speciale de cercetare inductivă (numite şi metode
cauzale).

Enumeraţi cele trei elemente componente din structura oricărei

definiţii. 6 puncte Definit, definitor, relaţia de definire
Definiţi conceptul de evaluare a argumentelor. 4 puncte
Evaluarea argumentelor are în vedere stabilirea corectitudinii logice a
argumentelor. In urma diferitelor metode de evaluare se va stabili
validitatea sau nevaliditatea argumentelor.

Enumeraţi două tipuri de demonstraţie. 6 puncte

Demonstraţie deductivă; Demonstraţie inductivă.
Definiţi conceptul de validitate. 4 puncte
Validitatea reprezintă o relaţie necesară între premisele şi concluzia
unei inferenţe. Pe baza acestei relaţii, concluzia decurge în mod
necesar din premise (premisele formează un temei suficient pentru
susţinerea concluziei). Validitatea nu depinde de valoarea de adevăr a
premiselor şi concluziei, ci de alcătuirea inferenţei şi de respectarea
legilor de raţionare. Poate fi obţinută o concluzie adevărată din
premise adevărate, în urma unui raţionament nevalid, în mod cu totul
întâmplător, sau poate fi obţinută o concluzie falsă în urma unui
raţionament valid, dacă se porneşte de la premise false. Astfel, o
concluzie sigur adevărată se poate obţine numai dacă se respectă
concomitent două condiţii:
a) Condiţia formală (logică) reprezentată de validitatea
raţionamentului;
b) Condiţia materială reprezentată de adevărul prmiselor.
Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, dintre care una să se
refere la teza de demonstrat, iar cealaltă la fundamentul
demonstraţiei. 6 puncte
Reguli referitoare la teza de demonstrat:
Teza de dmonstrat trebuie să fie clar şi precis
formulată;
Teza de demonstrat este cel puţin o propoziţie
probabilă;
Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul
demonstraţiei Reguli referitoare la fundamentul
demonstraţiei:
Argumentele demonstraţiei trbuie să fie adevărate;
Demonstraţia argumentelor este independentă de demonstrarea tezei;
Demonstraţia trebuie să fie corectă.

Definiţi conceptul de clasificare. 4 puncte

Clasificarea este operaţia logică prin care noţiunile (obiectele) sunt
grupate, după diferite criterii, în clase (din ce în ce mai generale)

Enumeraţi două tipuri de argumente deductive. 6 puncte

Agumentele deductive pot fi:
a)- imediate sau mediate;
b)-valide sau nevalide

Definiţi conceptul de inducţie completă. 4 puncte

Inducţia completă este o inferenţă inductivă în care premisele şi
concluzia se referă la o clasă cu un număr finit de elemente. Se
analizează toate elementele clasei respective şi se constată că fiecare
prezintă o anumită proprietate. Premisele afirmă prezenţa acestei
proprietăţi pentru fiecare din elementele clasei. Pe această bază, se
afirmă apoi, în concluzie, că proprietatea respectivă caracterizează
întreaga clasă de elemente.

Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive cu propoziţii

categorice. 6 puncte
Agumentele deductive cu propoziţii categorice pot fi: imediate
(conversiunea sau obversiunea) sau mediate (silogismul).
Definiţi conceptul de argumentare. 4 puncte
Argumentarea este o construcţie raţională formată din propoziţii
numite argumente, premise sau temeiuri pe baza cărora se
demonstrează sau se susţine o teză sau concluzie printr-un demers
logic.
Enumeraţi două tipuri de erori în construirea argumentelor cu
propoziţii compuse Eroarea afirmării consecventului:
p→q
q
____
P
Eroarea negării antecedentului:
p→q
~p
_____
~q
Eroarea afirmării disjunctului:
pVq
p
------
~q
Definiţi conceptul de demonstraţie. 4 puncte
Demonstraţia este procesul logic prin care o propoziţie este sustinută
numai pe baza unor propoziţii adevărate.

Enumeraţi două tipuri de raţionamente inductive. 6 puncte

Inducţia completă şi inducţia incompletă sau amplificatoare.

Definiţi conceptul de inferenţă. 4 puncte

Inferenţa este forma logică în cadrul căreia, pe baza unor propoziţii,
numite premise se obţine o nouă propoziţie, numită concluzie.

Enumeraţi două tipuri de propoziţii logice. 6 puncte

Propoziţii categorice şi propoziţii compuse.

Definiţi conceptul de silogism. 4 puncte

Silogismul este inferenţa mediată în cadrul căreia concluzia se deduce
pe baza a două premise care au un termen comun .

Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive imediate. 6 puncte

Conversiunea şi obversiunea.
Definiţi conceptul de definire. 4 puncte
Definirea termenilor este operaţia prin care se precizează sfera sau
conţinutul unei noţiuni sau aria de aplicabilitate a unui nume.

Enumeraţi două tipuri de indicatori ai argumentării. 6 puncte

Indicatori de premise şi indicatori de concluzie
Definiţi conceptul de termen. 4 puncte
Termenul reprezintă o noţiune împreună cu numele acesteia

Enumeraţi două tipuri de operatori propoziţionali. 6

puncte
Operatorii propoziţionali pot fi oricare dintre: negaţie, conjuncţie,
implicaţie, echivalenţă.
Definiţi conceptul de clasificare. 4 puncte
Clasificarea este operaţia logică prin care noţiunile (obiectele) sunt
ordonate şi grupate, după diferite criterii în clase sau categorii din ce
în ce mai generale.

Enumeraţi cele trei componente ale termenului. 6 puncte

componentele termenului sunt:
1.componenta lingvistică: cuvântul sau grupul de cuvinte;
2.componenta cognitivă: noţiunea;
3.componenta ontologică: mulţimea de obiecte.

Definiţi conceptul de raţionament inductiv. 4 puncte

Raţionamentul inductiv sau nedeductiv este raţionamentul în care
concluzia este mai generală decât premisele din care a fost obţinută şi,
chiar dacă premisele sunt adevărate, concluzia , rămâne, totuşi,
probabilă.

Precizaţi două tipuri de propoziţii, în logică. 6 puncte

Propoziţii categorice şi propoziţii compuse.
Definiţi conceptul de inferenţă deductivămediată. 4 puncte
inferenţă deductivă este mediată atunci când concluzia este derivată
din mai mult de o premisă.

Enumeraţi cele două elemente corelative din structura unui

termen. 6 puncte Extensiunea şi intensiunea.
Definiţi conceptul de intensiune. 4 puncte
Intensiunea unui termen reprezintă totalitatea proprietăţilor ce
caracterizează elementele care alcătuiesc extensiunea.

Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive cu propoziţii

compuse. 6 puncte
Inferenţe ipotetico-deductive sau inferenţe disjunctiv-deductive sau
dileme.
Definiţi conceptul de demonstraţie formalizată. 4 puncte
Demonstraţia formalizată este o construcţie formală în care se are în
vedere sistemul de simboluri şi regulile de operare cu aceste
simboluri.

Enumeraţi două tipuri de formule cu propoziţii compuse în

funcţie de rezultatul calculului logic. 6 puncte
Formule valide, sau contingente, sau inconsistente
Definiţi conceptul de premisă. 4 puncte
Premisa este o propoziţie pe baza căreia într-un raţionament se
întemeiază concluzia

Enumeraţi două tipuri de elemente structurale ale argumentării 6

puncte
Teza şi temeiurile
Definiţi conceptul de concluzie. 4 puncte
Concluzia este propoziţia ce rezultă într-o inferenţă pe baza
premiselor; este propoziţia care se întemeiază pe anumite premise.

Enumeraţi două elemente structurale ale definiţiei. 6 puncte

Definitul, definitorul, relaţia de definire

Definiţi conceptul de inferenţă deductivă. 4 puncte

Inferenţa deductivă este inferenţa în care concluzia este mai generală
sau are acelaşi grad de generalitate cu premisele.

Enumeraţi două tipuri de operaţii logice cu termeni. 6 puncte

Definiţia şi clasificarea
Definiţi conceptul de inferenţă nedeductivă. 4 puncte
Inferenţa nedeductivă este acea inferenţă în care concluzia este mai
generală decât premisele şi, prin urmare, chiar dacă premisele sunt
adevărate, concluzia nu poate fi decât probabilă.

Enumeraţi două reguli ale corectitudinii demonstraţiei

referitoare la fundamental acesteia. 6 puncte
Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate.
Demonstraţia argumentelor este independentă de demonstrarea tezei.
Demonstraţia trebuie să fie corectă.
Definiţi conceptul de extensiune. 4 puncte
Extensiunea termenului reprezintă totalitatea elementelor care se
caracterizează prin proprietaţile ce alcătuiesc intensiunea termenului.

Enumeraţi două tipuri de forme logice. 6 puncte

Termenul, propoziţia sau inferenţa
Definiţi conceptul de implicaţie. 4 puncte
Implicaţia este operaţia logică prin care o propoziţie numită
antecedent precede şi determină o altă propoziţie, numită consecvent.
Implicaţia este falsă numai atunci când antecedantul este adevărat şi
consecventul fals. În rest, implicaţia este adevărată.

Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive după criteriul

corectitudinii logice. 6 p
Inferenţe valide şi inferenţe nevalide

Definiţi conceptul de tautologie, în logică. 4 puncte

Tautologia reprezintă o expresie cu propoziţii compuse universale
adevărate indiferent de valoarea de adevăr a variabilelor
propoziţionale.

Enumeraţi două elemente din structura silogismului. 6 puncte

Premisă majoră, premisă minoră, concluzie

Definiţi conceptul de definitor. 4 puncte

Definitorul sau „definiens” reprezintă acea componentă a unei definiţii
care arată ce se spune despre definit (conţine note caracteristice din
intensiune, elemente ale extensiunii, sau aria de aplicabilitate a uniui
nume).
Enumeraţi două tipuri de conectori logici. 6 puncte
Negaţie, conjuncţie, disjuncţie, implicaţie, echivalenţă
Definiţi conceptul de propoziţie categorică. 4 puncte
Propoziţia categorică este cea mai simplă propoziţie ce reflectă un
singur aspect al unui raport dintre doi termeni.

Enumeraţi două tipuri de argumentare, în funcţie de numărul de

raţionamente conţinute. 6 puncte
Silogism şi polisilogism

Definiţi conceptul de raţionament ipotetic. 4 puncte

Un raţionament ipotetic este un raţionament cu propoziţii compuse
alcătuit din două premise şi o concluzie. Una dintre premise este o
implicaţie, iar cealaltă premisă este reprezentată de unul din termenii
implicaţiei respective. Concluzia este celălalt termen al implicaţiei.

Enumeraţi două elemente din structura clasificării. 6 puncte

Elementele clasificării, clasele şi criteriul de clasificare
Definiţi conceptul de inferenţă deductivă validă. 4 puncte
Inferenţa deductivă validă este inferenţa în care concluzia decurge în
mod necesar din premise. În cadrul inferenţei valide, deoarece
premisele constituie un temei suficient pentru derivarea concluziei, din
premise adevărate se obţine în mod necesar şi sigur, o concluzie
adevărată.

Enumeraţi două caracteristici ale inducţiei incomplete. 6

puncte
a) Inducţia incompletă este un raţionament ipotetic deoarece, pe baza
analizei unui număr oarecare de elemnte ale unei clase infinite, se
enunţă o concluzie referitoare la întreaga clasă.
b) În inducţia incompletă premisele nu reprezintă un temei suficient
pentru concluzie şi, de aceea, concluzia nu poate fi decât cel mult
probabilă.
Definiţi conceptul de premisă minoră. 4 puncte
Premisa minoră este premisa care conţine termenul minor al unui
silogism.

Enumeraţi două proprietăţi ale argumentelor inductive . 6 puncte

a) Concluzia are un caracter amplificator în raport cu premisele din
care a fost obţinută.
b) Caracterul probabil al concluziei este determinat de faptul că
premisele nu reprezintă un temei suficient pentru aceasta.
Definiţi conceptul de raţionament. 4 puncte Raţionamentul este
forma logică în cadrul căreia pe baza unor propoziţii cunoscute,
numite premise, se obţine o nouă proproziţie, numită concluzie..

Enumeraţi două tipuri de argumente inductive. 6 puncte

Inducţie completă, şi inducţie incompletă (amplificatoare)
Definiţi conceptul de operator propoziţional. 4 puncte
Operatorii propoziţionali sau constantele logice sunt operaţii ce se
aplică la valoarea de adevăr a variabilelor propoziţionale. Principalii
operatori propoziţionali sunt: negaţia, conjuncţia, disjuncţia, implicaţia
şi echivalenţa.

Enumeraţi două tipuri de demonstraţii, în funcţie de modul în

care se sprijină pe
experienţă. 6 puncte
Demonstraţii deductive şi inductive.
Definiţi conceptul de formulă contingentă. 4 puncte
Formula contingentă este o formulă care poate fi adevărată sau falsă în
funcţie de valoarea de adevăr a variabilelor propoziţionale
 Enumeraţi două tipuri de demonstraţii deductive 6 puncte
Demonstraţie directă şi demonstraţie indirectă.
Definiţi conceptul de inferenţă deductivă imediată. 4 puncte
Inferenţele imediate sunt inferenţe cu propoziţii categorice alcătuite
doar dintr-o singură premisă şi o concluzie, concluzia derivându-se în
mod direct (imediat) din premisă prin reformularea acesteia.

Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, în raport cu teza de

demonstrate 6 puncte Teza de demonstrat trebuie să fie clar şi precis
formulată. Teza de demonstrat este cel puţin o propoziţie probabilă.
Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeaşi pe tot parcursul
demonstraţiei.
Definiţi conceptul de raţionament disjunctiv. 4 puncte
Raţionamentul disjunctiv este raţionamentul cu propoziţii compuse
alcătuit din două premise şi o concluzie. Una dintre premise este
alcătuită dintr-o disjuncţie, iar cealaltă este reprezentată de unul din
termenii disjuncţiei respective. Concluzia este reprezentată de celălalt
termen al disjuncţiei.

Enumeraţi două elemente din structura unei demonstraţii. 6

puncte
Teza de demonstrat (demonstrandum).
Fundamentul demonstraţiei (principia demonstrandi) ;
Procesul de demonstrare
Definiţi conceptul de demonstraţie directă. 4 puncte
Demonstraţia directă reprezintă orice tip de demonstraţie, inducţie
completă, silogism sau raţionament cu propoziţii compuse, prin care
se trece de la premise la concluzie în mod obişnuit
Enumeraţi două tipuri de inferenţe inductive, după numărul
cazurilor examinate 6 p Inductia completă şi inducţia incompletă sau
amplificatoare.
Definiţi conceptul de indicator de argumentare. 4 puncte
Indicatorii de argumentare reprezintă cuvinte sau expresii specifice
care introduc premisele sau concluzia unui raţionament sau inferenţe

Enumeraţi două tipuri de raţionamente după direcţia procesului

de inferenţă. 6 puncte
Raţionamente deductive şi nedeductive

Enumeraţi două tipuri de termeni din structura silogismului 6

puncte Termen major, termen minor şi termen mediu.
Definiţi conceptul de formulă inconsistentă. 4 puncte
O formulă inconsistentă este o formulă cu propoziţii compuse
universal falsă indiferent de valorile de adevăr ale variabilelor
propoziţionale.

Enumeraţi două tipuri de demonstraţie indirectă. 6 puncte

Demonstraţie prin excludere, demonstraţie prin absurd, demonstraţie
apagogocă, demonstraţie prin omposibil.
Definiţi conceptul de premisă majoră. 4 puncte
Premisa majoră a unui silogism este premisa care conţine termenul
major (predicatul concluziei).

Enumeraţi cele două elemente din structura unei argumentări 6

puncte
Teza de demonstrat sau concluzia şi temeiurile sau premisele.

Definiţi conceptul de termen major. 4 puncte

Termenul major este acel termen care joacă rol de predicat în
concluzia unui silogism.

Enumeraţi două reguli ale demonstraţiei, în raport cu

fundamentul demonstraţiei.
Argumentele demonstraţiei trebuie să fie adevărate.
Demonstraţia argumentelor este independentă de demonstrarea tezei.
Demonstraţia trebuie să fie corectă.

Definiţi conceptul de argument nedeductiv slab.4 puncte

Argumentul nedeductiv este un argument în care deşi se porneşte de la
premise adevărate se ajunge la o concluzie cu un grad foarte scăzut de
probabilitate. Deci, concluzia nu poate fi adevărată, ci probabilă

Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive mediate cu

propoziţii compuse 6 puncte
Inferenţe ipotetico-categorice inferenţe disjunctiv-categorice.
Definiţi conceptul de modus tollendo-tollens . 4 puncte
Conceptul de „modus tollendo tollens” desemnează un tip de inferenţă
ipotetico-categorică, cu propoziţii compuse, alcătuită din două premise
şi o concluzie. Una dintre premise este o implicaţie, iar cealaltă
premisa este reprezentată de consecventul implicaţiei negat. Concluzia
este reprezentată de antecedentul implicaţiei, tot însoţit de negaţie :
p→q
~q
--------
~p
Enumeraţi două tipuri de demonstraţii, în funcţie de procedeul
utilizat. 6 puncte
Demonstraţie intuitivă şi demonstraţie formalizată.
Definiţi conceptul de termen minor. 4 puncte
Termenul minor reprezintă subiectul concluziei unui silogism, termen
care se regăseşte într-una dintre premise, numită premisă minoră.

Enumeraţi două tipuri de argumente deductive ipotetice, cu două

premise. 6 puncte
Modus ponendo ponens ;
Modus tollendo tollens

Definiţi conceptul de termen mediu. 4 puncte

Termenul mediu este termenul comun celor două premise ale unui
silogism.

Definiţi conceptul de „definiens”. 4 puncte

Conceptul de „definiens” reprezintă o componentă a unei definiţii care
arată ceea ce se spune despre definit.

Enumeraţi două tipuri de argumente nedeductive, după gradul

de probabilitate al
concluziei. 6 puncte
Argumente tari şi argumente slabe.

Enumeraţi două tipuri de premise din structura silogismului. 6

puncte
Premisă majoră şi premisă minoră.

Definiţi conceptul de lege logică. 4 puncte

Conceptul de lege logică desemnează o expresie cu propoziţii
compuse universal adevărată, indiferent de valoarea de adevăr a
variabilelor propoziţionale. Mai este numită tautologie sau expresie
validă.
Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive, după numărul
premiselor din care se obţine concluzia. 6 puncte
Inferenţe imediate şi inferenţe mediate.

Definiţi conceptul de echivalenţă. 4 puncte

Echivalenţa este o operaţie cu propoziţii compuse care este adevărată
numai dacă ambele propoziţii au aceeaşi valoare de adevăr şi este falsă
numai dacă ambele propoziţii au valori de adevăr diferite.

Enumeraţi două tipuri de inferenţe mediate, după felul

premiselor 6 puncte Inferenţe ipotetico-categorice şi
inferenţe disjunctivo-categorice
Definiţi conceptul de argument nedeductiv tare.4 puncte
Argumentul nedeductiv tare este un argument nedeductiv în care din
premise adevărate se obţine o concluzie cu o mare probabilitate de a fi
adevărată.

Enumeraţi două tipuri de elemente prin care argumentarea este

înţeleasă ca relaţie. 6p Argumentarea este o relaţie între două
persoane dintre care una argumentează (locutor) şi cealaltă este
persoana pentru care se argumentează (interlocutor).
Definiţi conceptul de teză. 4 puncte
Teza (concluzia) este propoziţia care rezultă pe baza temeiurilor
(premiselor) unui argument (raţionament); propoziţia care se susţine
sau se respinge.

Enumeraţi două tipuri de inferenţe deductive. 6 puncte

Inferenţe deductive mediate sau imediate; inferenţe valide sau
nevalide.
Enumeraţi două deosebiri între inducţia completă şi cea
incompleta 6 puncte
Premisele inducţiei complete enunţă prezenţa unei proprietăţi pentru
fiecare din obiectele unei clase cu un număr mic sau finit de obiecte,
ceea ce permite examinarea fiecăruia în parte. Apoi concluzia afirmă
că proprieteatea respectivă caracterizează întreaga clasă . Inducţia
incompletă (amplificatoare) se aplică unei clase cu un număr infinit de
elemente. Premisele enunţă prezenţa unei proprietăţi pentru un număr
oarecare de elemente ale clasei respective şi concluzia conchide cu
privire la faptul că proprietatea respectivă careacterizează întreaga
clasă infinită de obiecte.
Concluzia inducţiei complete este o propoziţie sigur
adevărată, în vreme ce concluzia inducţiei incomplete nu poate fi
decât, cel mult, probabilă, întrucât premisele nu formează un temei
suficient pentru susţinerea acesteia.
Inducţia completă are o valoare destul de redusă în cunoaştere întrucât
concluzia nu face altceva decât să repete informaţia enunţată în
premise, în vreme ce inducţia incompletă, deşi conduce la concluzii
cel mult probabile, are o valoare cognitivă mare, fiind principala
modalitate de progres în ştiinţele experimentale.

Definiţi conceptul de termen mediu. 4 puncte

Termenul mediu este termenul comun celor două premise ale unui
silogism.

Enumeraţi două condiţii de raţionare ale inducţiei complete. 6

puncte Condiţiile de raţionare ale inducţiei complete sunt:

 există o clasă de obiecte care are un număr finit de elemente

 fiecare element al clasei poate să fie examinat individual
 fiecare elment al clasei are o anumită proprietate
 se conchide că întreaga clasă de obiecte are respectiva
proprietate
Definiţi conceptul de inducţie incompletă. 4 puncte
Inducţia incompletă sau amplificatoare este acel tip de inducţie care,
pe baza analizei unui număr finit de elemente ale unei clase formate
dintr-un număr infinit de elemente, enunţă o concluzie referitoare la
întreaga clasă. În acest caz, concluzia este cel mult probabilă.

Enumeraţi două elemente din structura unei contraargumentări.

6 puncte contraargumentarea conţine:
1.o teză sau concluzie care se combate sau se respinge, formulându-se
o nouă teză;
2. temeiurile care se aduc în defavoarea tezei iniţiale, formulându-se
noi temeiuri pentru a susţine o nouă teză.

Definiţi conceptul de propoziţie categorică. 4 puncte

Propoziţia categorică este cea mai simplă propoziţie care exprimă un
singur aspect al raporturilor dintre termeni.

Enumeraţi două tipuri de argumente nedeductive. 6

puncte
Argumentele nedeductive pot fi:
-analogia sau inducţia
-argumente tari sau argumente slabe.