Logica este știinţa demonstrației, care studiază formele și legile generale ale raționării corecte .

Logica se aplică tuturor domeniilor ale culturii, astfel încât vorbim despre o logică matematică, filosofică, a artei, a sportului
etc.

Logica , ințelegerea informațiilor, stă la baza memorării logice.

Contribuie la formarea mecanismelor logico-matematice.
Contribuie la formarea calităților gândirii
CLARITATEA, COERENŢA, CONSECVENŢA.

Logica poate fi împărțită în trei mari ramuri :

1) Logical generală numită și
Studiază formele logice fundamentale (termenul, propoziția, raționamentul) precum și principiile logice ale
gândirii.
Orice raționament se analizează atribuind unui predicat un subiect.

2) Logica simbolică numita și

Studiază operatorii logici : NEGAŢIE / CONJUNCŢIE / DISJUNCŢIE.
Formulează legile dualității dintre conjuncție și disjuncție.
Creează o logică a relațiilor capabilă să dea socoteală de inferentele nesilogistice la fel de simple și de frecvent
utilizate.

Se numeşte propozitie un enunţ care este fie adevărat fie fals.

Valoarea de adevăr a unei propoziţii, o propoziţie nu poate lua o altă valoare decât 1(a) sau 0 (f)
o propoziţie nu poate lua în acelaşi timp dauă valori , 1 şi 0
o propoziţie isi pastrază valoarea de adevăr
v(p)=1 dacă p este adevarată v(p)=o dacă p este falsă
p:2+3=5 p : 10 > 100
Enunţuri care NU sunt propoziţii p : x + y = 0 x,y ∈ (-5, 5) contine variabile (care pot fi F sau A)

Propozitie existentială – p “există cel puţin un x, astfel încât p(x)” este o propozitie existentială asociată
predicatului p(x), x ∈A

Se numeşte predicat o propoziţie cu variabile.

La definirea unui predicat trebuie indicate mulţimile în care iau valori variabilele.
p (x , y): x + y = 0 x, y ∈ (-5, 5)
ecuaţiile, inecuaţiile şi identităţile sunt predicate

Negația propoziției
p este propozitia “non p” care este - adevarată daca p este falsă și
- falsă daca p este adevarată.
Negația predicatului
p(x) este un predicat - adevărat pentru acele valori ale lui x pentru care p(x) este fals și
- p
 3) Logica contemporană
Include o multitudine de orientări cu nucleu de baza ARGUMENTAREA.

Logica nu este o teorie, este o limbă, un sistem de semne cu reguli de utilizare.

Logica studiază propozițiile cognitive.

Logica nu are ca obiect propozițiile ce redau dorințe / întrebări / ordine / reguli / instrucțiuni/ aspirații.
Principiul de “tolerant”.

In logică nu există “morală”.

Fiecare este liber să-și construiască propia s-a LOGICĂ.

ALETHEISTE - se ocupă cu modalitățile relative la adevărul propozițiilor.

DEONTICE - domeniul juridic.

- formalizează noțiunile de drept, interdicție, obligație, datorie,

TEMPORALE - permit o analiză complexă a diferitelor sensuri ale “conceptului de timp”.

EPISTEMICE - precizează diferența dintre credință şi ştiință.

ILOCUTORIE - se referă la actele de discurs, de argumentare.

ALTERNATIVE - logica plurivalentă,

- logica vagă,
- logica intuiționistă,
- logica non-monotonă.

Adolescentul ca și omul matur, raționează în mod corect fără să-și dea seama

Studiul logicii are rolul de a ne exercita în mod conștient gandirea inconștient-logică.

Va trebui să învățăm să definim, clasificăm, cunoaștem procesualitatea argumentării și patologia ei.
Să demonstrăm sau să combatem, construind contraargumente, rezistând persuasiunii și manipularii.

Logica se află în LEGATURA cu :

retorica și argumentarea,
domeniul juridic,
informatica,
psihologia,
medicina,
teologia,
filosofia.
ARGUMENTAREA și RAŢIONAMENTUL

RAŢIONAMENTUL este operația logică prin intermediul careia din propoziții date
numite premise
este derivată o alta propoziție
numită concluzie.

In structura unui RAŢIONAMENT sunt incluse

premisa (premisele) şi concluzia.
Definiţia
Definiţia este o operaţie logică prin care se specifică proprietăţile caracteristice ale unui obiect sau înţelesul
unui termen. În primul caz, ceea ce se defineşte este o noţiune. În al doilea caz, ceea ce se defineşte este chiar
termenul respectiv. Pe scurt, obiectul operaţiei de definire este o noţiune sau un termen.O operaţie de definire are
drept rezultat o definiţie. Definiţia este o propoziţie care fixează rezultatul unei operaţii de definire.

Componentele definiţiei
Orice definiţie are următoarele componente:
– definitul, adică noţiunea sau termenul care formează obiectul operaţiei de definire;
– definitorul, adică ceea ce se spune despre definit;
– relaţia de definiţie; în exprimarea obişnuită, relaţia de definiţie este redată prin cuvinte
precum: este, înseamnă, desemnează etc.
Se obişnuieşte ca structura oricărei definiţii să se redea astfel: A=dfB

Clasificarea definiţiilor
I. După natura definitului : - definiţii reale; Exemplu: Pătratul este dreptunghiul cu toate laturile egale
- definiţii nominale; Exemplu: „Histogeneză”
- definiţii stipulative; - se fixează rezultatul unei convenţii de a utiliza un anumit
cuvînt într-un anumit context.
- se introduce cîte un termen nou în vocabular printr-un cu vînt nou
sau prin atribuirea unui înţeles nou unui cuvînt deja existent, dar care are un alt
înţeles în alt context.
- definiţii lexicale ; - se consemnează înţelesul sau înţelesurile cu care este folosit
un cuvînt într-un limbaj natural
II. După procedura de definire
- definiţia ostensivă,
- definiţia enumerativă
- definiţia prin simplă sinonimie
- definiţia operaţională - în care definitorul indică materiale (sisteme), operaţii, probe care, în
principiu, permit identificarea oricărui obiect din extensiunea definitului.
- definiţia genetică
- definiţia recursivă (sau inductivă)
- definiţia prin gen şi diferenţă specifică

Reguli ale definiţiei corecte

Pentru a putea fi apreciată drept corectă din punct de vedere logic (formal), o definiţie trebuie să îndeplinească
anumite condiţii, exprimate sub formă de reguli.

1-Regula adecvării - o definiţie este prea largă, „Otrava este o substanţă toxică”
- o definiţie este prea îngustă „Pasăre înseamnă vertebrat zburător”
- într-o definiţie se poate comite şi eroarea încrucişării
2-Regula necircularităţii - termenul definitor nu trebuie sa se sprijine pe termenul definit
- definiţia nu trebuie să fie circulară, Exemplu de definiţie circulară:„măsurare înseamnă
acţiunea de a (se) măsura.”
- o definiţie simetrică (în cerc vicios), Exemplu: „Psihologia este ştiinţa care studiază
fenomenele psihice.”
3-Regula afirmării - definiţia trebuie să fie afirmativă
4-Regula clarităţii şi preciziei
- formulare în termeni clari şi precişi, -nu trebuie folosite metafore, figuri de stil, termeni vagi,
expresii excesiv de tehnice, ambiguităţi, regionalisme, arhaisme, cuvinte împrumutate din alte
limbi.
- nu trebuie sa fie exprimata in limbaj obscur ,echivoc sau figurat si sa nu se complice fara rost
5-Regula consistentei
- nu trebuie sa intre in contradictie cu alte definiti si propoziti din interiorul unui sistem de
propozitii.
CLASIFICARE:
Clasificarea este o operatie logica prin care notiunile sunt ordonate si grupate dupa diferite criterii ,in diferite clase.
Faptul că tu chiar ai dreptate, NU însemnă că
eu gresec sau nu am drepatate.

In plus, NU ai cum să vezi niciodată viaţa din Când aplici ce ai învăţat semestrul acesta
puctul meu de vedere. la cursurile online.
 Ce valoare are
oMUl in MaTeMaTiCa
1 dacă are bun simt
10 dacă este frumos
100 dacă are bani
1000 dacă se trage din neam nobil
DaCÅ dispare 1 rămân zerourile

Prezentul material este strict informativ.

Prezentul material cuntine texte din diferite surse de informare.