TEORIE LOGICA BACALAUREAT

Termenul
 
Def: Termenul este cuvantul sau grupul de cuvinte care exprima o notiune
sau intelesul si face referire la un obiect sau o clasa de obiecte.
 
Elementele termenului:

1. Componenta lingvistica: cuvantul

2. Componenta cognitiva: notiunea
3. Componenta ontologica: obiectul

 
Def: Intensiunea(continut) = totalitatea insusirilor pe care le poseda
obiectele din extensiunea termenului.
Def: Extensiune(sfera)= totalitatea obiectelor care poseda insusirile ce
foreaza intensiunea termenului.
 
Definirea
 
Def: Definirea este operatia logica cu termeni prin care se redau
caracteristicile unui obiect sau notiune, prin care acestia se deosebesc de
alte obiecte sau notiuni.
 
Structura definirii:
 

1. Definitul(obiectul definitiei) = ceea ce se defineste

2. Definitorul = acel lucru prin care se defineste obiectul definitiei
3. Relatia de definitie = df

3. Regulile definirii corecte:

 
Regula adecvarii: definitorul trebuie sa fie adecvat definitului ( sa exista un
raport de identitate – sa nu fie nici prea larg, nici prea ingust).
Ex: Omul este un mamifer ( prea larg)
 
Regula afirmarii: o definitie nu trebuie sa fie negativa, ci afirmativa pentru
ca trebuie sa spuna ce este nu ce nu este.
Ex: Omul nu este o fiinta nemuritoare
 
Regula evitarii circularitatii: definitorul nu trebuie sa se bazeze pe definit (
sa nu il contina).
Ex: Medicul este persoana care practica medicina.
 
Regula claritatii si preciziei: definitorul nu trebuie sa cntina metafore sau
termeni vagi.
Ex: Omul este cea mai mare minune a lumii
 
 
Clasificarea

1. Def: Clasificarea este operatia logica cu termeni prin care ordonam

si grupam obiectele prin clase din ce in ce mai generale, in baza unui
criteriu.

2. Structura:

1. Obiectele (elementele clasificarii)
2. Clasele
3. Criteriul: propritarea pe care trebuie sa o aiba obiectele dintr-o clasa

 
Regulile corectitudinii in clasificare:
 

 Regula celor 3 elemente: o clasificare trebuie sa aiba doar 3

elemente

 
Regula opozitiei: pe aceeasi treapta a clasificarii intre clasele obtinute
trebuie sa existe un raport de opozitie( contradictie sau contrarietate)
Ex: Clasificarea gainii in zburatoare si nezburatoare este incorecta,
deoarece intre clase exista un raport de incrucisare, iar regula opozitie ne
spune ca...(enuntare regula).
 
Regula criteriului unic: pe aceeasi treapta a clasificarii trebuie sa fie doar
un criteriu.
Ex: clasificarea elementelor in fete, baieti si premianti este incorecta
deoarece foloseste doua criterii: sexul si performanta
 
Regula completitudinii: clasificarea trebuie sa fie completa, adica sa nu
lase rest
Ex: clasificarea formelor de relief in munti, dealuri si vai este incompleta,
deoarece lasa in afara alte forme de relief
Ex: clasificarea mijloacelor de transport in terestre, aeriene, maritime si
electrocasnice este prea abundenta.
 
Regula omogenitatii: intre obiectele unei clase asemanarile trebuie sa fie
mai importante si mai numeroase decat deosebirile.
Ex: clasificarea licuriciului in clasa obiectelor luminoase este incorecta,
deoarece asemanrile nu sunt foarte importante.
Propozitiile categorice
 
Def: Propozitia categorica reprezinta forma logice ce exprima un raport
intre doi termeni, raport care nu depined de nimic altceva.
 
Structura propozitiilor categorice:
 

1. Subiectul logic
2. Predicatul logic
3. Copula (a fi)
4. Cuantorul :

 Universal: toti/oricare/fiecare; niciunul/niciuna/nu exista

 Particular: unii/unele/majoritatea, multi, putini, o parte, relativ multi,
relativ putini, destui, exista
 Individuali( pentru ca se refera la o clasa cu un singur obiect se
considera ca se refera la toata extensiunea si prin urmare sunt cuantori
universali): numele propriu, substantiv articulat, pronume demonstrativ si
personal( toti/ toate)

Ex: Mihai Eminescu este un poet roman.

Toti indivizii cu numele Mihai Eminescu sunt poeti romani.
 
 
Raporturi intre propozitii categorice:
 
Raport de contradictie

 Intre propozitii opuse calitativ si cantitativ

Def: Doua propozitii se afla in raport de contradictie daca nu pot fi

adevarate sau false impreuna.
 
SaP=1 → Sop=0         SoP=1 → SaP=0 │     SeP=1 → SiP=0          SiP=1
→ SeP=0
SaP=0 → SoP=1         SoP=0 → SoP=1 │     SeP=0 → SiP=1          SiP=0
→ SeP=1
 
Raportul de contrarietate:

 Intre universale opuse calitativ

SeP – SaP
Def: Doua propozitii universale aflate in raport de contrarietate nu pot fi
adevarate impreuna, dar pot fi false.
           
Raport de subcontrarietate

 Intre particulare opuse calitativ

SiP → SoP
Def: Doua propozitii particulare aflate in raport de subcontrarietate nu pot fi
false impreuna, dar pot fi adevarate.
 
Raport de subalternare

 Intre SaP- SiP; SeP-SoP

 
Def: Conversiunea este operatia logica prin care pornind de la propozitie
data obtinem o noua propozitie prin schimbarea predicatului cu subiectul.
SP >c> PS

 (nu se schimba calitatea)

 Se respecta legea distributiei termenului
o Un termen nu poate sa fie distribuit in concluzie daca nu a fost
distribuit in premise
o A distribui un termen inseamna a-l considera in intreaga lui
extensiune
o Subiectul este distribuit in universale
o Predicatul este distribuit in negative

SaP(+-) >c>PaS(+ -) →PiS(- - )

SeP(++)>c> PeS(++)
SiP(- -) >c> PiS(- -)
SoP(- +)> c> PoS(- +)  Particulara negativa nu se converteste, deoarece
incalca legea distributiei termenilor: S este nedistribuit in premise si
distribuit in concluzie.
 

2. Def: Obversiunea este operatia logica prin care dintr-o propozitie

data obtinem o noua propozitie prin negarea predicatului si a propozitiei

 
 
S P >o> S P-
 

Ex:       SaP>o> SeP-                SiP>o> SoP-

            SeP>o> SaP-                SoP>o>SiP-
 
 
 
Silogismul
 
Def: Silogismul este inferenta mediala cu doua premise si trei termeni,
fiecare apare de doua ori.
Ex:       Toti oamenii sunt muritori                   oameni=M                   MaP
            Socrate este om.                                  Muritori=P                  SaM
            Socrate este muritor.                           Socrate=S                    SaP
 

 Structura:
 Subiectul logic se mai numeste si termenul minor, iar premisa care il
contine, premisa minora.
 Predicatul logic, numit si termen major ce apare in premisa majora.
 Termenul mediu ce face legatura intre subiect si predicat si apare in
ambele premise. Subiectul si predicatul apar in concluzie si se mai
numesc termeni extremi.
 Figuri si moduri silogistice:

 
M P                 P M                 M P                 P M                
S M                 S M                 M S                 M S
S P                   S P                   S P                   S
P                                                                              

4. Legile generale ale silogismului:

5. Intr-un silogism avem 3 termeni, fiecare aparand de cate doua ori
6. Termenul mediu este distribuit intr-o premisa
7. Un termen nu poate fi distribuit in concluzie daca nu a fost distribuit in
premise
8. Din doua premise afirmative obtinem o concluzie afirmatifa
9. Dintr-o premisa afirmativa si una negativa obtinem o concluzie
negativa
10. Cel putin o premisa trebuie sa fie afirmativa, nu putem sa avem doua
negative
11. Dintr-o premisa universala si una particulara obtinem o concluzie
particulara
12. O premisa trebuie sa fie universala, nu putem sa avem doua premise
particulare.

 
 
Diagramele Venn
 

 Determinarea validitatii silogismului

Validitatea= proprietatea silogismului ca din premise adevarate sa obtinem

o concluzie adevarata.
 

1. Premisele se reprezinta pe diagrame, iar daca din reprezentare

rezulta concluzia atunci silogismul este valid.
2. - Universalele se reprezinta hasurand partea vida

-Particularele se prezerinta printr-un „X”

Argumentarea
 
Def: Argumentarea este procesul logic de demonstrare a unei idei cu
ajutorul unor probe obiective sau procesul prin care incercam sa convingem
pe cineva sa accepte o idee sau sa fie deacord cu noi intr-o privinta.
 
Structura argumentarii:
 

 Concluzia sau teza ce urmeaza a fi argumentata

 Premisele sau argumentele aduse in favoarea sau in defavoarea
tezei.

 
Inductia
 
Def: Inductia este rationamentul sau inferenta nedeductiva prin care
extindem o proprietate descoperita la unele obiecte asupra intregii clase,
gandirea avansand de la particular la general.
 
Ex: X are proprietatea a1
Y are proprietatea a1
Z are proprietatea a1
X,Y,Z sunt obiecte ale clasei A
Probabil ca toata clasa A are proprietatea a1
 
Clasificare
In functie de numarul de cazuri examinate, inductia poate fi completa sau
incompleta.
Inductia completa se caracterizeaza prin:

 Exista un numar finit sau mic de cazuri

 Sunt examinate toate cazurile
 Proprietatea este prezenta la toate cazurile examinate
 Probabilitatea ca o concluzie sa fie adevarata este foarte mare

Inductia incompleta se caracterizeaza prin:

 Exista un numar foarte mare sau infinit de cazuri

 Sunt examinate doar unele cazuri/obiecte
 Priprietatea este prezenta doar la unele obiecte examinate
 Concluzia este generalizatoare si amplificatoare in raport cu
premisele, fiind probabila

            Dupa gradul de esentialitate, inductia poate fi: stiintifica sau prin

simpla enumerare:
Inductia prin simpla enumerare consta prin trecerea in revista a cazurilor
care nu contratic teza
 
Rationamentele
 

 Def: Rationamentul este procesul pin care din propozitii date numite

premise obtinem noi propozitii numite concluzii.
 Structura:
 Premise
 Concluzie

 
Clasificarea:
 

 Dupa orientarea procesului de inferare,

ratioanamentele(inferentele) sunt inductive(concluzia e mai generala
decat premisele) si deductive in care concluzia este mai putin generala
decat premisele.

 
Rationamentele inductive:

 Dupa numarul de cazuri examinate pot fi: inductii

complete(examineaza toate cazurile) si inductii
incomplete(examineaza o parte din cazuri).

 Dupa gradul de probabilitatea al adevarului, concluziile sunt tari,

grad mare de probabilitate si slabe, grad mic de probabilitate.

 
Rationamentele deductive:
 
 
Dupa numarul de premise sunt:

 Inedite( o premisa si o concluzie)

Ex: - obversiunea si conversiunea

 Mediate( doua sau mai multe premise)

Ex: silogismul si polisilogismul

 
Dupa corectitudinea logica sunt:

 Valide → din premise adevarate obtinem o concluzie adevarata.

 Nevalide → din premise adevarate obtinem o concluzie falsa.

 
Dupa felul premiselor sunt:

 Ipotetico-categorice( o premisa este implicatie)

 Disjunctivo-categorice( o premisa este disjunctie)

Ponendo ponens
Tollendo tollens
 
Demonstratia
 

 Def: Demonstratia este procesul logic prin care o propozitie este

conchisa numai din propozitii adevarate.
 Structura:
 Teza – propozitia pe care trebuie sa o demonstram
 Fundamentul demonstratie sau argumentul – propozitia din care
este derivata teza
 Procesul de demonstrare – un rationament sau un lant de
rationamente.
 Regulile corectitudinii

 
Referitoare la teza:

1. Teza trebuie sa fie o propozitie probabila si nu una infirmata

2. Teza trebuie sa fie clar si precis formulata, sa nu contina termeni vagi
sau metafore
3. Teza trebuie sa ramana aceeasi pe tot parcursul demonstratiei, sa nu
fie schimbata cu alte teze sau formulari identice.

 
Referitoare la argumente:

1. Argumentele trebuie sa fie propozitii adevarate

2. Demonstratia argumentelor trebuie sa fie independenta de
demonstratia tezei

 
Referitoare la proces:
Procesul de demonstrare trebuie sa fie corect, adica sa respecte regulile
logice.
 
Sofismele
 
Dupa intentie, erorile logice se impart in:

1. Neintemeiate sau paralogisme

2. Intemeiate sau sofisme

 
Dupa natura erorilor paralogismele si sofismele pot fi:

1. Formale – contin erori prin incalcarea regulilor de validitate

2. Materiale – au erori de continut legate de sensul si semnificatia
termenilor premiselor

 
Sofismele materiale
 

1. Def: Sofismele materiale sunt erori logice care d.p.d.v. formal

respecta regulile logice, dar contin erori de continut legate de sensul si
semnificatia premiselor.
2. Tipuri:

 
Sofisme de limbaj:
Echivocatia sau impatrirea termenilor.
Ex:       Siretul este este matase.
            Vulpoiul este siret.
            Vulpoiul este de matase.
 
Amfibolia: apare atunci cand sintaxa este ambigua
Ex: Copii spun parintii fac numai nazdravanii.
Putem avea: Copii, spun parintii, fac numai nazdravanii. SAU Copii spun:
parintii fac numai nazdravanii.
Ex: confectionam pantofi din pielea clientului.
 
Accentul – apare prin sublinierea improprie a unor cuvinte
Ex: Ma imbat de fericire.
 
Diviziunea: apare atunci cand un termen este folosit in mod colectiv in
premise si distributiv in concluzie.
Ex: Elevii liceului au luat note mari la bacalaureat, deci si elevul Popescu a
luat note mari la baclaureat.
 
Compozitia: apare cand folosim un termen in mod distributiv in premise si
colectiv in concluzie.
Ex: Elevul Popescu a luat note mari la bacalaureat, deci si elevii liceului au
luat note mari la bacalaureat.
Sofismele de relevanta

 Apar atunci cand, desi premisele sunt adevarate, nu sunt relevante

pentru a intemeia concluzia.

1. Ad hominem( relative la persoana)

 Apar atunci cand se critica persoana si nu argumentul

Ex: Cantaretul X nu va avea succes pentru ca foloseste haine stramte.

 
Ad ignoratiam( relativ la ignoranta)

 Apare cand sustinem ca o propozitie este adevarata sau falsa pentru

ca nu s-a dovedit contrariul.

Ex: Exista extraterestii pentru ca nu s-a dovedit ca nu exista.

 
Ad verecundiam( relativ la modestie)

 Apare atunci cand argumentarea este inlocuita cu apelul la autoritate.

Ex: Pamantul este rotund pentru ca asa scrie in cartea de geografie.

 
Ad populum( relativ la multime)

 Apare atunci cand argumentarea este inlocuita cu opinia multimii

Ex: Exista extraterestrii pentru ca asa crede multa lume.

 
Ad misericordiam( relativ la mila)

 Apare cand argumentarea este inlocuita cu apelul la mila fata de cel

pentru care argumentam.

Ex: trebuie sa ma lasi la petrecere pentru ca daca nu ma lasi toti vor rade
de mine.
 
Ad baculum( relativ la baston)

 Apare prin inlocuirea argumentului prin apelul la forta sau

amenintarea cu forta.

Ex: Daca nu-mi dai jucaria te bat.

 
Sofismele circularitatii:
 
Argumentul circular

 Apare cand se sustine ca o propozitie este adevarata pentru ca este

adevarata.

Ex: Parintii spun adevarul pentru ca ei niciodata nu mint.

 
Intrebarea complexa

 Apare cand formulam o intrebare ce presupune raspunsul la alta

intrebare care nu a fost pusa.

Ex: Cum a fost la petrecere?

 
 
 
 

 Sofismele supozitiei neintemeiate – apare atunci cand premisele

sunt false.

 Falsa dilema
 Apare atunci cand se considera ca exista doar o solutie si defapt sunt
mai multe

Ex: Ori esti cu noi ori esti impotriva noastra. Nu esti cu noi, deci esti
impotriva noastra.
 

 Sofismele dovezilor insuficiente:

 Generalizarea pripita
 Apare atuci cand, desi premisele sunt adevarate, cazurile sunt
insuficiente.

Ex: Poetul Eminescu este un melancolic, deci toti poetii sunt melancolici.
 

 Cauza falsa
 Apare atunci cand cauza este confundata cu efectul, conditia sau
succesiunea.

Ex: Andrei nu a invatat la logica pentru ca a luat nota 4.

Ex: Maria a fost bolnava de gripa asa ca si fratele ei se va imbolnavi.
Ex: Fulgerul determina tunetul pentru ca este sesizat mai intai.