Lecția 1

Termen

Def: Un termen este un cuvânt sau un grup de cuvinte prin care se exprimă o noțiune
și care se referă la unul sau mai multe obiecte despre care se afirmă noțiunea în cauză.

Componentele Termenului

 Componenta lingvistică – Cuvântul sau grupul de cuvinte

 Componenta cognitivă – Noțiunea
 Componenta ontologică – Mulțimea de obiecte

Orice termen are în componență o intensiune și o extensiune:

 Intensiunea (conținut) se referă la totalitatea proprietăților.
Ex: apă + plată
 Extensiunea (sfera) se referă la totalitatea elementelor care se regăsesc în sferă.
Ex: felină, mamiferă, ființă

Clasificarea Termenilor

I. Din punct de vedere intensional

1. T. absolut: planetă, soare, lună, culoare;

T. relativ: fiu-fiică, soț-soție, gen-specie, sinonim-antonim;

2. T. abstract: frumusețe, claritate, roșeață;

T. concret: pix, carte, masă, telefon, furnică;

3. T. pozitiv: telefon, moral, legal, frumos, neurolog;

T. negativ: ilegal, imoral, șchiop, orb;

4. T. simplu: mașină, floare, cal;

T. compus: mașină de tuns, floarea soarelui, cal putere;
 Lecția 1

II. Din punct de vedere extensional

1. T. vizi
- factuali vizi: sirenă, centaur, balaur;
- logic vizi: infractor nevinovat, pătrat rotund;
T. nevizi: carte, mașină, penar, cer;

2. T. singulari: Mihai Eminescu, Muzeul Satului;

T. generali: Mihai, muzeu, profesor de logică;

3. T. colectivi: herghelie, roi, stol;

T. distributivi: cal, albină, pasăre;

4. T. vag: frumos, urât, tânăr, bătrân, gras, slab;

T. precis: pătrat, fotografie, triunghi;

Raporturile logice între termeni

I. Rap. de concordanță

1. Rap. de identitate

A = zăpadă
B = omăt
 Lecția 1

2. Rap. de încrucișare

A = medic
B = român

3. Rap de ordonare
A – subordonat (specie) – pisică
B – supraordonat (gen) – felină

II. Rap. de opoziție

1. Rap. de contrarietate (ca specie a aceluiași gen)

A = munte
B = câmpie
Lecția 1

2. Rap. de contradicție

A = legal
B = ilegal

A = om
B = neom
Lecția 2

Definiția

Def: Constă în reconstituirea noțiunii, astfel încât să fie precizate atât intensiunea
cât și extensiunea acesteia.

Structura definiției
1. Definitul – ceea ce trebuie definit;
2. Definitorul – explicația care se dă definitului;
3. Relația de definire
Ex.: Imaginația este procesul cognitiv senzorial…
|definitul |relația de definire |definitorul

Corectitudine în definire
Pentru a fi corectă, o definiție trebuie să răspundă următoarelor reguli:
1. Regula adecvării definitorului la conținutul definitului;
– adică definiția nu trebuie sa fie nici prea largă, nici prea îngustă.
Ex. (care încalcă regula), Matematica este știința cantității.

2. Regula necircularității;
– adică termenul definitor nu trebuie să se sprijine pe termenul definit.
Ex. (care încalcă regula), Ministrul este persoana care conduce un minister.

3. Regula afirmării;
– definiția trebuie să fie mereu afirmativă, adică sa nu conțină termenii negativi.
Ex. (care încalcă regula), Omul nu este nici înger, nici demon.

4. Regula clarității și a preciziei;

– definiția nu trebuie să conțină figuri de stil, metafore, termeni vagi.
Ex. (care încalcă regula), Meseria este brățară de aur.

5. Regula consistenței;
– definiția nu trebuie să intre în contradicție cu alte definiții.
Ex. (care încalcă regula), Matematica aparține genului epic.
Lecția 2

Clasificarea

Def: Este operația logică prin care noțiunile sunt grupate și ordonate, după diferite
criterii, în diferite clase.
Clasificarea este opusă diviziunii.

Structura clasificării
1. Elementele clasificării – noțiunile ce vor fi supuse operației de clasificare și care
formează obiectul clasificării.
2. Clasele – noțiunile obținute ca rezultat al clasificării.
3. Criteriul clasificării – proprietățile pe baza cărora se realizează gruparea elementelor
în clase (fundamentul el.)

Corectitudine în clasificare
1. Clasificarea presupune 3 elemente:
- Noțiunile date (obiectul clasificării)
- Clasele
- Fundamentul clasificării
2. Clasificarea trebuie să fie completă (- regula completitudinii)
- adică ea nu trebuie să lase rest
3. Pe aceeași treaptă a clasificării, între clasele obținute trebuie să existe numai
raporturi de opoziție (contradicție și contrarietate)
4. Criteriul clasificării sa fie unic într-o operație
5. Regula omogenității
- asemănările dintre obiectele aflate în aceeași clasă trebuie să fie mai importante
decât deosebirile dintre ele.
Lecția 3

Demonstrația

Def: Este procesul prin care o propoziție este conchisă (derivată) numai din
definiții.

Structura demonstrației (adevărate)

1. Teza de demonstrat – este o propoziție concretă pe care o propunem si pe
care urmează să o argumentăm.
2. Fundamentul demonstrației – este ansamblul de premise din care
urmează să rezulte teza.
3. Procesul de demonstrare – este ansamblul de raționamente prin care
deducem teza din premisă.

Corectitudine în demonstrare
I. Reguli de corectitudine ale tezei de demonstrat
1. Teza de demonstrat trebuie să fie clar și precis demonstrată.
2. Teza de demonstrat este cel puțin o propoziție probabilă.
3. Teza de demonstrat trebuie să rămână aceeași pe tot parcursul
demonstrației.

II. Reguli ale fundamentului demonstrației

1. Argumentele demonstrației trebuie să fie adevărate.
2. Demonstrația argumentului este independentă de demonstrația tezei.
3. Demonstrația trebuie să fie corectă. Adică teza să decurgă din argumente
conform cu legile logici.