DEFINIŢIA

Definiţia – operaţia logică prin care se redau caracteristicile unui obiect sau noţiuni,
caracteristici prin care se deosebesc de toate celelalte obiecte sau noţiuni.
Prin definire se stabileşte un raport de identitate între termenul definit şi expresia prin
care se redă intensiunea termenului respectiv.
Structura definiţiei:
a) Definitul (definiendum) A – ceea ce urmărim să definim
b) Definitorul (definiens) B – ceea ce se spune că este definitul
c) Relaţia de definire =df – raportul de identitate stabilit între definit şi definitor
A =df B A este prin definiţie B
Regulile definiţiei:
1. Regula adecvării – definitorul trebuie să fie adecvat întregului definit şi numai
lui. Adică definitul şi definitorul trebuie să aibă aceeaşi extensiune.
Erori:
a) Definiţie largă: extensiunea definitorului este mai mare ca a definitului.
Ex.: Stiloul este un instrument de scris
b) Definiţie îngustă: extensiunea definitorului este mai mică decât a definitului.
Ex.: triunghiul este poligonul cu trei laturi egale
2. Regula evitării viciului circularităţii – termenul definitor nu trebuie să se
sprijine pe termenul definit.
Eroare: Pilotul este acea persoană care pilotează avioane.
3. Regula afirmării – definiţia trebuie să fie afirmativă. Definiţia trebuie, pe cât
posibil, să spună ce este un lucru, nu ce nu este.
Eroare: Omul este o fiinţă care nu este nici înger nici animal.
Excepţii: definiţia termenilor chel, întuneric, handicapat, etc.
4. Regula clarităţii şi preciziei – definiţia trebuie să fie clară şi precisă. Nu se
acceptă expresii figurate sau ambigue şi termeni vagi în definiţii.
Eroare: Leul este regele animalelor sau triunghiul este poligonul în care toate
unghiurile sunt egale cu 60 de grade (fiecare în parte sau suma lor?)
5. Regula consistenţei – definiţia nu trebuie să intre în contradicţie cu alte definiţii
şi propoziţii din interiorul sistemului de referinţă ( trebuie să spună un adevăr ,
să fie conformă cu realitatea)
Eroare: Morcovul este un fruct de culoare vișinie și cu gust acru.