CURS II

STRUCTURA
DEFINIȚIEI
PROFESOR – DR. SILION BOGDAN GEORGE
Definiția este o operație cu termeni care
precizează extensiunea și intensiunea acestora

◦ Se numește intensiunea (conținutul) unui termen totalitatea proprietăților, notelor comune obiectelor denotate de extensiunea
termenului
◦ Se numește extensiunea (sfera) unui termen totalitatea obiectelor care au în comun însușirile conotate de intensiunea
termenului

◦ Legea variației inverse a extensiunii în raport cu intensiunea: între extensiunea și intensiunea unui termen există o relație
inversă, astfel, dacă se mărește extensiunea termenului, intensiunea acestuia se micșorează, și invers
Aplicație: Ordonați următorii termeni în ordinea
crescătoare a intensiunii lor: creație artistică,
roman, romanul „Ion”, roman realist, operă
literară, creație
DEFINIȚIA ESTE OPERAȚIA LOGICĂ PRIN
CARE SE PRECIZEAZĂ CONȚINUTUL SAU
SFERA UNEI NOȚIUNI, ÎNȚELESUL SAU
ARIA DE APLICABILITATE A UNUI NUME
(CUVÂNT)
Din punct de vedere strict formal, definiția este operația logică prin care se stabilește o relație
de identitate între doi termeni, cu scopul de a clarifica sfera sau/și conținutul unuia dintre ei
◦ Definitul și definitorul se referă la aceeași clasă de obiecte și sunt
echivalenți din punct de vedere extensional. Ei nu sunt însă
echivalenți în mod necesar și din punct de vedere intensional Structura
◦ Definițiile au forma propozițiilor. Pentru a defini termeni, se
apelează la alți termeni
definiției
1. Definitul (definiendum) –
termenul de definit (A)
◦ Exemple de definiții:
2. Definitorul (definiens) –
1. Triunghiul este poligonul cu trei laturi, trei vârfuri și trei ceea ce se spune despre
unghiuri definit (B)

2. Combinarea chimică este fenomenul chimic de unire a doi sau 3. Relația de definire = df.
mai mulți atomi, molecule sau radicali, pentru a forma („este identic prin definiție
molecula unei noi substanțe, cu însușiri deosebite de cele ale cu” sau „este echivalent prin
definiție cu”)
substanțelor de la care s-a pornit
3. Modestia este trăsătura de caracter rezultată dintr-o apreciere
obiectivă, echitabilă, a propriilor calități și defecte Formula definiției: A=df.B
Clasificarea definițiilor după criteriul
◦ Definiţiile conotative evidenţiază intensiunea acestuia.
◦ Definiţiile denotative evidenţiază
extensiunea termenului de definit.
a. Prin enumerare
Continent este de exemplu, Europa,
Asia, Africa etc.
b. Prin exemplificare
Metal prețios este, de exemplu, aurul
c. Prin indicare (ostensive)- se arată...
„Aceasta este..”, „Iată”
Ex: Acesta este Obelixul Leilor
Sunt utile, dar imprecise, întrucât nu
precizează înțelesul termenilor
procedeului de definire
◦ Ex: București=df. capitala României
a. Definițiile prin sinonimie sunt definiții conotative
(Ex. Măgar=df.asin) – nu se precizează efectiv
înțelesul definitului, ci se înlocuiește definitul printr-
un definitor cu același înțeles
b. Definiții prin gen proxim și diferență specifică –
introducerea termenului de definit în genul său și
diferențierea acestuia de ceilalți termeni incluși în
gen prin stabilirea deosebirilor
Ex: Fiică=df. copil (gen proxim) de sex feminin (diferență
specifică)
- definițiile prin gen proxim și diferență specifică nu se
pot aplica noțiunilor individuale (Mihai Eminescu, de ex)
și nici noțiunilor de maximă generalitate (realitate, ființă,
timp etc.)
Definiția realizată prin gen proxim și diferență specifică trebuie să
satisfacă următoarele condiții:
1. Genul să fie proxim, adică supraordonat imediat
2. Diferența să fie specifică, o notă proprie din intensiunea
definitului, care să-l deosebească de celelalte specii incluse în genul
proxim
3. Un termen poate fi inclus, succesiv, în genuri proxime diferite și
poate poseda mai multe diferențe specifice. De unde urmează:
4. Același termen poate fi definit corect în mai multe feluri
Ex: „Cercul” =df. „secțiunea dintr-un cilindru sau con”; sau „este
figura generată de o rază”; sau „este locul geometric al anumitor
puncte”
 Clasificarea definițiilor după criteriul entităților
definite
Definiții nominale
◦ Menționează termenul de definit, arătând ce se înțelege prin acesta ◦ Folosește termenul de definit, arătând ce este (reprezintă) acesta
a. De înregistrare (lexicale) – consemnare a înțelesului expresiei în
limbaj Ex: Antropologia este știința care studiază originea, evoluția
și diversele tipuri fizice ale omului, în corelație cu condițiile naturale
și social-culturale.
b. De precizare (lexicale): definiții care aduc o completare la
înțelesul unei expresii sau modificându-i înțelesul în funcţie de
cunoştinţele noi. Are rolul de a reduce ambiguitatea unui cuvânt.
Ex: Lună = substantiv feminin prin care se înțelege:
1) satelitul natural al Pământului;
2) satelit al unei planete;
3) fiecare din cele 12 perioade de timp cu o durată de 28
până la 31 de zile în care este divizat anul calendaristic.
Definiții reale
a. Generice: Definiții prin gen proxim şi diferenţă specifică, aplicabile
termenilor generali, cuprinşi între speciile ultime şi genul suprem în
universul de discurs.
Ex: Insectele sunt artropode cu şase picioare
b. Genetice: Definitorul indică modul de formare a obiectului.
Ex: Fonta este aliajul obținut din combinarea minereului de fier cu un
procent de 2-5% carbon, precum și cu cantități mici de alte elemente în
furnale
c. Funcţionale: definitorul arată funcţia definitului în ansamblul
funcţional.
Ex: Celula este unitatea de bază, structurală și funcțională, a
tuturor organismelor vii
Clasificarea definițiilor după criteriul entităților
definite
Definiții nominale
◦ c. Stipulative: Conferă o accepțiune
nouă unui termen existent deja, la
introducerea lui într-un context nou,
sau introduce o construcţie lingvistică
nouă.
◦ Obs: Spre deosebire de o
definiție de precizare, o definiție
stipulativă implică atribuirea
pur arbitrară a accepțiunii.
Ex: Sputnik este un satelit artificial al
Pământului, construit și lansat în
Uniunea Sovietică în 1957
Definiții reale
d. Relaţionale: definitorul indică relaţiile
specifice ale definitului
Ex: Oxigenul este elementul chimic care în
combinație cu hidrogenul formează apa
e. Operaționale: definitorul indică operațiile
de identificare a definitului
Ex: Baza este substanța care: a) în soluție
apoasă disociază cu formare de ioni hidroxil;
b) are gust leșietic; c) albăstrește hârtia de
turnesol; d) înroșește fenolftaleina.
Clasificarea definițiilor după modalitatea de
definire (directă sau indirectă)
◦ Definițiile explicite: indică direct înțelesul ◦ Definițiile implicite (contextuale): în care
termenului înțelesul termenului rezultă indirect din modul
în care este utilizat acesta sau din relațiile sale
cu alți termeni
Ex: Unu=df. Numărul care înmulțit cu orice alt
număr dă acel număr
Ex: Unu=df. a•1=a
APLICAȚIE: Analizați următoarele propoziții și stabiliți ce tip de definiție avem în fiecare caz:
• Logica este știința demonstrației, a formelor și a legilor gândirii
• Stalactita este o formaţie calcaroasă conică fixată la bază de tavanul golurilor subterane (peşteri,
galerii), constituită prin depuneri succesive ale carbonatului de calciu dizolvat în apa care scurge
treptat ca rezultat al infiltrării ei constante prin straturile superioare, bogate în carbonat de calciu.
• Filosoful este un om de cultură precum Aristotel, Locke, Bergson
• Sistemul nervos este responsabil de primirea și prelucrarea informațiilor primite prin organele de
simț și iniţierea de acțiuni.
• Lichenul desemnează un tip de simbioză între o ciupercă și o algă.
• Cetaceu desemnează (de exemplu) atât o balenă, un delfin, cât și o orcă.
• Laleaua este această floare
• „Vorace” înseamnă gurmand
• Cortul este adăpostul pliabil construit din pânză sau alt material care este întins sau susținut de stâlpi
• Ecoul=df. Efectul produs de o undă acustică care, prin reflectare, se întoarce la sursa emitentă
• Apollo=df. Programul spațial american de explorare a Lunii cu ajutorul unor nave cosmice cu echipaj
• DESÉN, desene, s. n. 1. Reprezentare grafică a unui obiect, a unei figuri, a unui peisaj pe o suprafață plană sau curbă,
prin linii, puncte, pete, simboluri etc. 2. Arta sau tehnica de a desena. ♦ Desen tehnic (sau liniar) = reprezentare a
obiectelor tehnice (piese, organe de mașini etc.) folosind proiecțiile orizontale și verticale la o anumită scară și indicând
dimensiunile obiectului. 3. Planul unei construcții. 4. Ornamentația unei țesături. [Pl. și: desenuri. – Var.: desémn s. n.] –
Din fr. dessin.
Aplicație 2 – Utilizând definitul „filosofie”,
construiți câte o definiție
◦ A. Genetică
◦ B. Prin gen proxim și diferență specifică
◦ C. Prin exemplificare
◦ D. De înregistrare
◦ E. Prin enumerare

APLICAȚIE 3 – Dați câte un exemplu pentru fiecare tip de definiție,

folosind termeni definiți diverși.