DEFINIREA ȘI CLASIFICAREA

Definirea este operaţia logică prin care redăm caracteristicile unui obiect sau noţiuni,
caracteristici ce-l deosebesc de toate celelalte obiecte sau noţiuni.
Din structura definiţiei fac parte, în mod obligatoriu :
1. definitul (A) numit şi definendum sau obiectul definiţiei, adică ceea ce trebuie definit 
2. definitorul (B) numit şi definiens, adică definiția ca atare, ceea ce se spune despre definit,
explicația termenului.
3. relaţia de definire se notează cu semnul ,,=df“ şi se citeşte: ,,este identic prin definiţie”,
redată prin cuvintele ,,se defineşte ca“.
A=df. B
REGULILE DEFINIRII
Pentru a putea fi apreciată drept corectă din punct de vedere logic (formal), o definiţie trebuie
să îndeplinească anumite condiţii, exprimate sub formă de reguli.
Regulile: o definiţie trebuie să fie adecvată , să exprime esenţa termenului definit , să nu fie
circulară , să fie afirmativă , clară şi precisă şi să fie consistentă .

1. Regula consistenței (dacă spune o prostie mare)- nu trebuie să intre într-un raport de
contradicție cu alte definiții sau propoziții acceptate în acel moment în domeniul
cunoașterii din care și ea face parte.
Definitorul B nu trebuie să îl definească pe A prin definiția altor termini.
Ex. Creionul este un instrument de scris cu cerneală= DEF. INCONSISTENTĂ

2. Regula clarității și preciziei (dacă e metaforică)- definiția trebuie să fie clară și precisă,
să nu conțină metafore, figure de stil, termeni vagi.
Ex. Soarele este o minge de foc.
Câinele este cel mai bun prieten al omului= DEF. NECLARĂ/IMPRECISĂ

3. Regula afirmării (dacă e negativă)- trebuie să definească ceea ce este definitul, nu ceea
ce nu este, în explicație apare negația.
Ex. Pixul nu este un instrument de scris cu cerneală.
 4. Regula non-circularității (dacă se repetă)- cere ca definitul sau cuvinte derivate din el
să nu apară în definitor= DEF. CIRCULARĂ
Ex.

5. Regula adecvării (respect 1,2,3,4)- Definitorul trebuie să convină întregului definit şi

numai acestuia. Altfel spus, definitorul trebuie să desemneze toate obiectele desemnate
de definit şi numai pe ele.
Să nu fie nici prea generală (largă), dar nici prea particular (îngustă) = DEF.
Ex. Stiloul este un obiect de scris. (prea largă)
Pasărea este un animal cu aripi. (Această definiție caracterizează o clasă mai largă de
animale decât cea a termenului pasăre . În definiția dată întră și liliacul care nu este
pasăre, dar este animal ce a pus aripi. Trebuie să mai restrângem o definiție a imaginii.)
prea strâmtă – definitorul subrdonat definitului; de ex., scriitor = autor de romane.
- un raport de încrucişare, caz în care definiţia este simultan pra largă şi prea îngustă; de ex.,
ziaristul = omul care publică în gazetă (există ziarişti care îşi desfăşoară activitatea în alte
mijloace de presă şi autori care publică în gazetă fără să fie ziarişti

a. dacă termenul definitor este supraordonat termenului definit, atunci definiţia este prea
largă. Vazul =df facultatea de a distinge corpurile.( Platon )
b. dacă termenul definitor este subordonat termenului definit, atunci definiţia este prea îngustă.
Matematica =df ştiinţa cantităţii.
c. dacă definitorul şi definitul sunt termeni încrucişaţi, definiţia este, pe de o parte, prea largă şi
pe de altă parte, prea îngustă. Ziaristul =df omul care publică în gazetă.

Este prea largă deoarece există şi persoane care publică în gazete fără să fie ziarişti şi este şi prea
îngustă, deoarece există persoane care nu publică în gazetă, dar lucreză în domeniul mass- media
şi deci, pot fi ziarişti.