Operaţii logice– DEFINIŢIA

DEFINIŢIA (lat. definitio – a mărgini, a stabili)

-ESTE OPERAŢIA LOGICĂ PRIN CARE SE DETERMINĂ CONŢINUTUL SAU SFERA UNUI OBIECT
Indiferent de contextul în care survine şi de intenţiile cu care este formulată, o definiţie exprimă o relaţie
între doi termeni.
Definiţia este foarte importantă pentru cunoaşterea umană. O condiţie necesară pentru a defini în mod
corect un anumit lucru este aceea de a şti realmente ce este acel lucru. De aici rezultă că nici o definiţie nu
este absolută, în sensul de a fi dată o dată pentru totdeauna.

1. ELEMENTELE STRUCTURALE ALE DEFINIŢIEI:

DEFINITUL – DEFINIENDUM – ceea ce urmărim să definim; noţiunea sau numele care formează obiectul
definiţiei;
DEFINITORUL – DEFINIENS – definiţia ca atare; ceea ce se spune că este obiectul definiţiei;
RELAŢIA DE DEFINIRE- notată cu semnul „ =df ” care se citeşte “este identic prin definiţie cu” sau “este prin
definiţie”.
→ FORMULA SIMBOLICĂ A UNEI DEFINIŢII: A =df. B
A → definitul B → definitorul
Formula de mai sus se citeşte: “A este prin definiţie B”/„prin A înţelegem, prin definiţie, B”/„A înseamnă
prin definiţie B”. Definitul reprezintă forma lingvistică mult mai concisă a definitorului.
Exemple:
Numismatică =df. disciplină auxiliară a istoriei care studiază monedele şi medaliile vechi.
Absolutism =df. sistem politic în care suveranul (împărat, rege) are, prin lege, puteri nelimitate.
Memorie =df. facultatea de a ţine minte; amintirea a ceva; dispozitiv la calculator care înregistrează şi
restituie informaţia necesară alcătuirii unui program; renume care rămâne după moarte.

2. REGULI DE CORECTITUDINE ÎN DEFINIRE:

Întrucât definiţia exprimă un raport de identitate între noţiuni, spunem că o definiţie este corectă numai
dacă relaţia de definire coincide cu un raport de identitate dintre A (definit) şi B (definitor).

A. REGULA ADECVĂRII – definiţia trebuie să fie caracteristică, altfel spus definitorul trebuie să fie alcătuit
încât să corespundă întregului definit şi numai lui (definiţia nu trebuie să fie nici prea generală/largă, nici
prea specială/îngustă); definitorul şi definitul trebuie să fie termeni identici;
De exemplu: Matematica =df ştiinţa care studiază operaţiile cu numere şi proprietăţile lor
este prea îngustă, deoarece notele care formează definitorul nu aparţin întregului definit, ca urmare,
definitorul este o noţiune subordonată faţă de definit.

REGULA corelată: a EXPRIMĂRII ESENŢEI – definiţia trebuie să exprime proprietăţile esenţiale ale obiectului
la care se referă termenul.
Din totalitatea notelor existente în conţinutul definitului, trebuie selectate numai acelea care formează un
temei suficient pentru a preciza clasa reflectată de definit. Trebuie alese notele comune tuturor obiectelor
din clasa definitului, care nu aparţin altor obiecte şi care permit identificarea clasei respective = notele
caracteristice.Dacă nu sunt alese aceste note, între definit şi definitor ar exista un raport de ordonare în
locul unuia de identitate, iar definiţia ar fi falsă.
Exemplu: Văzul =df facultatea de a cunoaşte lucrurile.

B. REGULA EVITĂRII CIRCULARITĂŢII – definitul nu trebuie conţinut în definitor (definitorul nu trebuie să fie
doar o simplă variaţie gramaticală a definitului);
De exemplu: Psihologia =df ştiinţă care se ocupă cu studiul proceselor şi particularităţilor psihice
Deşi nu este falsă, întrucât repetă în definitor conţinutul definitului, totuşi ea este lipsită de valoare
informativă.

C. REGULA DEFINIRII LOGIC-AFIRMATIVE – definiţia nu trebuie să fie negativă dacă poate fi afirmativă; Ea
trebuie să arate ce este definitul şi nu să arate ce nu este acesta; Dacă definiţia unui obiect ar preciza ceea
ce nu este el, ar lăsa deschisă posibilitatea ca acesta să fie orice altceva, ceea ce ar genera confuzii,
neclarităţi.
Exemplu: Linie curbă =df acea linie care nu este nici dreaptă şi nici frântă
Desigur, dacă definitul este o noţiune negativă, definitorul este obligatoriu negativ, ca de exemplu:
Operă anonimă =df lucrare a cărei autor nu este cunoscut

D. REGULA CLARITĂŢII ŞI PRECIZIEI -definiţia nu trebuie să conţină termeni confuzi, necunoscuţi sau
noţiuni vide;
Exemplu: Metal =df substanţă care posedă flogiston de masă negativă.
Definitorul conţine o noţiune vidă – flogiston – susţinută de cei care, încă din secolul al XVIII-lea, încercau să
apere concepţia greşită după care arderea (inclusiv oxidarea metalelor) ar fi un proces de eliberare a unei
substanţe misterioase numite astfel. Totodată trebuie evitate figurile de stil, limbajul metaforic care
conţine termeni vagi sau ambigui;
Exemplu: admiraţia =df un copil al ignoranţei.
REGULA corelată a OBIECTIVITĂŢII – definiţia nu trebuie să recurgă la o terminologie afectivă (regulă
frecvent încălcată în cazul definiţiilor persuasive unde se urmăreşte inducerea unor stări/trăiri emoţionale).

E. REGULA CONSISTENŢEI – definiţa nu trebuie să intre în contradicţie cu alte definiţii sau propoziţii
acceptate în acel moment în domeniul din care face parte şi ea.
Exemplu: Este inadmisibil să admitem în acelaşi timp două definiţii precum:
Clor =df element chimic gazos de culoare galben-verzuie, cu un miros înţepător, sufocant, toxic, cu
proprietăţi decolorante.
Gaz =df nume generic dat corpurilor fluide cu densitate redusă, incolore, uşor deformabile şi expansibile,
care, din cauza conexiunii moleculare slabe, nu au o formă stabilă şi tind să ocupe întregul volum pe care
îl au la dispoziţie.
Din moment ce există un gaz de culoare galben-verzuie (clorul), principiile non-contradicţiei şi terţului
exclus ne interzic să mai susţinem că gazele sunt corpuri incolore.