DEFINIȚIA.

CARACTERIZARE GENERALĂ

DEFINIȚIA este operația logică prin care redăm caracteristicile unui obiect, carcateristici care îl deosebesc de un
alt obiect.

Structura definiției:

1. Definitul (A) – ceea ce trebuie definit.

2. Definitorul (B) – ceea ce se utilizează pentru a preciza obiectul definiției.
3. Relația de definire „= df” care se citește „este identic prin definiție”.

Omul este o ființă dotată cu rațiune și limbaj articulat.

Definitul – „omul”
Definitorul – „o ființă dotată cu rațiune și limbaj articulat”
Relația de definire – „este” („se definește ca”)

CORECTITUDINE ÎN DEFINIRE

Corectitudinea în definire impune respectarea, în același timp, a unor reguli.

1. Regula adecvării definitorului la conținutul definitului, adică definiția nu trebuie să spună nici prea mult,
nici prea puțin despre definit.
Abatere: Omul este o ființă
2. Definiția trebuie să împiedice viciul circularității. Cu alte cuvinte, definitorul nu trebuie să se sprijine pe
definit.
Abatere: Matematica este activitatea matematicianului
3. Definiția trebuie să fie afirmativă, adică trebuie să spună ceea ce este un obiect și nu ceea ce nu este acel
lucru.
Abatere: Omul nu este animal
4. Definiția trebuie să fie clară și precisă, adică să evite metaforele sau limbajul echivoc.
Abatere: Omul este trestie gânditoare.
5. Definiția trebuie să fie consistentă, adică să nu intre în contradicție cu alte definiții.
Abatere: Pătratul este figura geometric cu trei latri.

Temă.
Pornind de la definitul „religie”, formulați 5 definiții greșite care să încalce, pe rând, cele 5 reguli explicate mai
sus.