Percepția este:

1. O imagine primară pentru că apare numai în relație cu obiectul.

2. Reflectă obiectul în totalitatea însușirilor lui, unitar și integral.
3. Obiectuală, adică este întotdeauna imaginea unui obiect anume, fapt ce întărește conștiința mediului
înconjurător. De unde și expresiile de genul „Am văzut cu ochii mei”.
4. Bogată în conțiunut, adică ea cuprinde atât însușirile semnificative, cât și pe cele de detaliu.
5. Se petrece aici și acum, în același timp cu percepția elementelor de context, ceea ce ajută la adaptarea
individului la mediu

● OBSERVAȚIA ȘI SPIRITUL DE OBSERVAȚIE

Observația este o activitate perceptivă intenționată, orientată spre un scop, reglată prin cunoștințe,
organizată și condusă sistematic, conștient și voluntar.

Spiritul de observației este o formă specială a percepției care se dezvoltă prin exercițiu și care reprezintă
aptitudinea de a sesiza cu ușurință, rapiditate și precizie elementele de substrat, ascunse, dar relevante pentru
scopurile observației. Polițiștii, detectivii, dar și agricultorii sau silvicultorii au un spirit de observație foarte bine
dezvoltat.

Iluziile perceptive

Iluziile perceptive sunt percepții deformate ale realității. Subestimările sau supraestimările pot fi determinate
de contrastul dintre stimuli (o persoană de statură mijlocie poate părea înaltă printre alte persoane de statură mică;
iluzia plecării propriului tren când, de fapt, pleacă trenul de lângă).