STATUS și ROL

STATUSUL

Statusul este poziția unui individ în cadrul unei structuri sociale. De exemplu, fiecare dintre noi
face parte din diferite grupuri (familie, grup de prieteni) și, în cadrul acestor grupuri, fiecare deține o
poziție (mama este cea care aduce pe lume copiii, copiii sunt cei care au nevoie de îngrijire etc). În baza
acestor poziții, pe care le numim statusuri, fiecare are anumite așteptări de la cei din grupul din care
face parte (mama se așteaptă să fie respectată, copiii se așteaptă să fie tolerați când greșesc etc).
Orice individ poate avea, în același timp, mai multe statusuri. Una și aceeași persoană poate fi soție,
mamă, fiică, profesoară. În funcție de situație, fiecare individ ierarhizează aceste statusuri, performând
câteva dintre ele (statusul actual), în timp ce altele pot rămâne latente (statusul latent)
Statusurile pot fi:
1. Prescrise – deținute de individ fără ca acesta să fi depus un efort sau indiferent de calitățile sale
(statusul de fiu, statusul de femeie)
2. Dobândite – cele la care individul ajunge prin prisma eforturilor depuse (statusul de profesor,
statusul de soț)
Prescrierea stausurilor înseamnă aparteneța unui individ la un anumit status în virtutea faptului că s-a
născut la un moment dat, într-o anumită țară, aparține unui anumit gen etc.
Prescrierea statusurilor ține, deci, cont de sex, naționalitate, religie, clasă socială. De exemplu, prin
naștere o persoană poate avea statusul de femeie, de româncă, de ortodoxă etc.
Prescrierea statusurilor în funcție de gen are legătură cu modelele culturale promovate în fiecare
societate:
•În societățile conservatoare fetele trebuie să fie ascultătoare, să se bazeze mai mult pe munca în
gospodărie, să fie supuse, în timp ce băieții trebuie să fie autoritari, să fie principalii furnizori de venit
în familie, să fie rebeli.
•În societățile moderne, statusurile de fată, respectiv de băiat, urmează alte modele culturale, mai lejere.

Și dobândirea statusurilor depinde de anumite criterii cum ar fi preferințele, pregatirea etc. Cu alte
cuvinte, poziția pe care o avem într-o structură socială cum ar fi clasa de elevi este determinată de
aceste criterii: media de la examenul de admitere, de opțiuni etc.
Orice status poate fi recunoscut prin indicatori de status, adică elemente distinctive ale statusului
respectiv: uniforma, verigheta etc.

Nerespectarea statusurilor presupune abaterea de la normele considerate ca fiind normale:

nediferențierea vestimentară între băieți și fete, nediferențierea tunsorii etc. Reacțiile la aceste ”abateri”
pot fi sancționate mai mult sau mai puțin sever de comunitate, în funcție de profilul societății în care se
petrec. Aceste așa-zise abateri duc la relativizarea statusurilor, mai ales în societățile moderne. Dacă în
societățile tradiționale/conservatoare bătrânii erau cei care luau decizii într-o familie, în societățile
moderne lucrurile s-au schimbat.
Pentru a compensa relativizarea statusurilor, în societățile moderne a apărut cvasiprescrierea statusului
în funcție de merit sau meritocrația.

ROLUL
 Dacă statusul reprezintă un ansamblu de privilegii și îndatoriri, rolul constituie exercitarea acestor
privilegii și îndatoriri.
Rolul reprezintă ansamblul de comportamente pe care le performează un individ în baza
statusului, comportamentul așteptat de la cel care deține rolul. Cu alte cuvinte, felul în care clasa se
așteaptă să se comporte șeful clasei.
Așteptările societățiie față de cel care deține un rol se împart în 3 categorii:
1. Așteptări în raport cu comportamente necesare (comportamente cărora, dacă li se sustrage, deținătoarul
va fi sancționat: un medic care refuză să îngrijească un pacient)
2. Așteptări în raport cu comportamente obligatorii (comportamente recomandate a fi respectate: un elev
care învață mai mult sau mai puțin)
3. Așteptări în raport cu comportamente facultative (comportamente care pot fi sau nu realizate:
participarea la olimpiade)
Rolurile pot fi:
1. Așteptate (roluri pe care, o persoană cu un anumit status, se presupune că le performează)
2. Performate (roluri realizate efectiv de o persoană în baza statusului pe care îl are).

Între rolurile așteptate și cele performate poate exista o diferență datorată:

a. Lipsei de experiență (un profesor debutant)
b. Incompatibilității cu rolul respectiv (un medic care se teme de sânge)
c. Învățării inadecvate a rolurilor (o asistentă care nu știe să ia sânge unui pacient).

Corelația status – rol

Statusul este ansamblul comportamentelor la care se poate aștepta individul din partea celorlalți
membrii ai grupului, în timp ce rolul este ansamblul comportamentelor pe care grupul le poate aștepta
de la individ.
Dobândirea unor statusuri și performarea unor roluri în baza respectivelor statusuri pot determina
schimbări la nivelul personalității umane. Exemplu: dobândirea statusului de profesor îl determină pe
individ să fie mai răbdător.

Conflictul de status apare atunci când statusurile se suprapun, iar ierarhizarea acestora este dificilă.
Aceasta incongruență a statusurilor se manifestă între statusurile profesionale, familiale, politice etc.
Uneori, incongruența statusurilor poate provoca sentimente de culpabilitate sau insecuritate, în funcție
de cultura din care provine persoana. De exemplu, statusul provenit din aparteneța la o religie
(islamică) poate intra în conflict cu statusul dobândit prin meseria aleasă (medic).

Conflictul de rol poate să apară:

- Între două sau mai multe roluri deținute de o persoană. Exemplu: mamă și femeie.
- În cadrul aceluiași rol. Exemplu: medicul care este corect, dar care vrea să câștige mai
mulți bani lucrând în privat.
Depășirea conflictelor de rol se poate realiza prin:
- Raționalizare (redefinirea unei situații dificile în termeni acceptabili). Exemplu: Din
punct de vedere moral este inadmisibil să furi, dar dacă o faci pentru că nu ai ce mânca,
apare o compensare.
- Compartimentare (separarea rolurilor în categorii distincte și îndeplinirea acestora pe
rând). Exemplu: Un profesor poate fi un cadru didactic exigent la școală, dar un părinte
afectuos acasă.
- Adjudecare (atribuirea responsabilității pentru o decizie dificilă, prin asta individul
disculpându-se de orice vinovăție). Exemplu: sancționarea cuiva care a furat se va realiza
în pofida unui sentiment de compasiune, compensarea făcându-se prin aceea că așa cere
regulamentul.