G1

Bună ziua! Numele meu este Diana și reprezint vorbitorul 1 al guvernului. Moțiunea pe
care o dezbatem astăzi este: AP consideră mai importantă păstrarea identității naționale decât
globalizarea.
Mai întâi, voi defini termenii. Dacă prin identitate națională se înțelege un sentiment de
apartenență față de un stat, definit prin intermediul factorilor sociali și culturali, globalizarea face
referire la integrarea socio-economică între state și la rezultatul dorinței oamenilor de a cunoaște
alte țări, alte sisteme, alte culturi, alte civilizații.
În ceea ce privește cazul nostru, eu voi dezvolta două argumente, pe cel psihologic și pe
cel istoric, rămânând ca Bianca să se raporteze la argumentul economic. Fără îndoială, toate
aceste componente sunt la fel de importante într-o societate, mai ales că, după cum bine știm,
individul simte nevoia de a aparține unui grup format pe bază de preocupări, afinități, cultură,
credințe comune. Desigur, acest lucru conduce, în primă instanță, la atașamentul și loialitatea
față de membrii comunității și, în cele din urmă, la ceea ce s-ar putea numi mândrie națională.
Este pur și simplu alarmant faptul că, din dorința de a evolua în permanență prin noile
tehnologii și de a se emancipa prin cunoașterea și chiar adoptarea unor culturi și civilizații
diferite, oamenii uită să își valorifice și să își promoveze propriile tradiții și obiceiuri, asta
ducând, fără doar și poate, la pierderea identității naționale. De aceea, noi trebuie să ne asigurăm
că orice decizie s-ar lua, fie ea de ordin politic, economic, administrativ, juridic, acest lucru nu
va afecta tot ceea ce o națiune a construit în timp.
Echipa guvernului, prin dezbaterea acestei moțiuni, urmărește să demonstreze faptul că
individul are datoria de a lasa o amprenta genetica asupra viitorului.

Filosofia noastră de caz este: identitatea națională reprezenta însăși cheia promovării unei
țări în lume.

Să abordăm, așadar, argumentul psihologic. Dacă identitatea națională ar putea

reprezenta, în sens extins, suma calităților și defectelor reale sau imaginare ale unui popor, este
de la sine înțeles că puterea de identificare a indivizilor cu o limbă, cu un set de tradiții, obiceiuri
sau cu anumite comportamente ajunge să fie trăită ca un fapt natural. Conform antropologului și
sociologului Benedict Anderson, tot ceea ce este natural (părinții, sexul, limba, culoarea pielii,
locul de naștere etc.) este obiectiv și nu ține de alegerea individului, ceea ce poate da naștere unei
iubiri dezinteresate, sentiment suficient de puternic încât sa-l poată determina pe individ să-și
sacrifice viața. Ei bine, nu același lucru se întâmplă când i se cere individului să se sacrifice
pentru o grupare mai extinsă decât cea de origine, pentru o comunitate globalizată, chiar dacă-în
teorie- e fondată pentru a apăra interesele membrilor ei. Ce înseamnă asta? Înseamnă că acest
individ nu are resorturile interioare care să îl determine să lupte în numele unor idei pe care nu le
împărtășește, care i-au fost impuse. El nu se va identifica, deci, cu rigorile și condiționările
provenite dintr-o mentalitate și dintr-un mod de abordare pe care nu le recunoaste și, de aceea, va
fi refractar și neimplicat. În opinia cercetătorului irlandez, sentimentul național este unul
de dragoste, fapt reflectat de toate cântecele patriotice ale diverselor popoare. Cine nu tresare
când aude ”Treceți, batalioane române, Carpații” ?
Ceea ce vrem să subliniem aici, făcând referire și la moțiune, este faptul că identitatea
națională face parte din noi, e un dat cu care ne naștem și, dacă am renunța la asta, e ca și cum
ne-am întoarce spatele și am priva generațiile viitoare de dreptul de a fi ! Identitatea naţională
presupune, deci, un înteg amalgam de trăiri, de reacţii. Ea produce rezonanţă în rândul
persoanelor care nu se cunosc în mod direct. E de ajuns să ne gândim la imnul nostru. Indiferent
în ce colț al lumii ne-am afla, acel ”Deșteaptă-te române!” va trezi, în egală măsură, și un fior
rece, alimentat de dorul de meleagurile natale, și o flacără puternică a iubirii de țară. E un aspect
asupra căruia ar fi bine să medităm îndelung…
Prin urmare, impactul acestui argument este acela că aderarea la același sistem de valori
îi dă invidivului sentimentul apartenenței, ce crește semnificația vieții.

Cel de-al doilea argument al echipei guvernului este cel istoric. Să nu uităm un lucru:
pentru ca o națiune să aibă o identitate, a trebuit ca înaintașii să fi plătit cu viața. Tocmai de
aceea, e o datorie morală a celor ce trăiesc astăzi față de cei care au murit ieri. De pildă, ce ar fi
fost țara în care trăim acum dacă nu s-ar fi înfăptuit Revoluția de la 1848, Războiul de
Independență de la 1877 sau Marea Unire din 1918 ? Cu siguranță, orice altceva, numai România
nu ! Iar cu noi ce s-ar fi întâmplat ? Probabil că am fi fost …. N-am mai fi fost!
Așa că trebuie să ne întoarcem cu recunoștință spre trecut și, prin păstrarea identității
naționale, să le spunem, în mod simbolic, strămoșilor noștri, că jertfa lor nu a fost inutilă, că le
datorăm numele și mândria de a fi români atât noi, cât generațiile care vor urma. De altfel,
curajul soldaților români din luptele purtate în timpul Primului Război Mondial este magistral
surprins în numărul din 17 august 1917 al prestigiosului ziar Times : " românii s-au bătut cu un
eroism mai presus de orice laudă. Soldații germani au fost atât de violent atacați, încât aruncau
armele pentru a fugi mai iute. Această înfrângere este lovitura cea mai importantă pe care au
primit-o germanii în răsăritul Europei".
De ce ne pasă nouă de asta? Ne pasă, fiindcă este necesar ca toată lumea să înțeleagă
faptul că aceste acte de eroism au stat la baza formării conștiinței naționale a românilor. Ar fi o
mare nedreptate ca ele să fie date vreodată uitării. Poate că n-ar fi rău dacă atât sistemul
educațional cât și mass-media ar depune eforturi și mai mari pentru promovarea tuturor valorilor
care ne definesc ca nație, astfel încât și generațiile tinere să ia contact cu realitățile spațiului
românesc. Este necesar să ținem cont de faptul că aceste realități nu ar putea fi niciodată ridicate
la rang înalt într-o societate nouă, mondializată, în care națiunile minore, cum este a noastră, ar fi
sufocate de cele considerate superioare. Și, apoi, să fim seriosi: ce beneficii reale ar putea avea
globalizarea? și subliniez-REALE! Poate omogenizarea culturală? Poate o contopire lingvistică?
Poate o extinderea a puterii anumitor state oriunde în lume? Dacă am neglija aceste aspecte, nu
am face altceva decât să-i permitem acestui fenomen nivelator, globalizării, să atenteze la
memoria colectivă și afectivă a unei națiuni, să o arunce într-o veritabilă criză identitară!
Ei bine, exact asta vrem noi să evităm! De aceea, mesajul nostru este foarte clar: trebuie
implementate măsuri care să se opună fenomenului globalizării, pentru că avem certitudinea că
acesta va produce efecte nefaste, deoarece integrarea într-o grupare comună va coincide cu
dezintegrarea identitară a fiecărui stat membru. Deci, ce alegem?

Acestea fiind spuse, ne menținem cu fermitate poziția, dându-le totodată colegilor mei
posibilitatea de a veni cu lămuriri suplimentare. Înainte de a încheia, însă, vă invit la reflecție:
cum vedeți viitorul nostru, al copiilor noști, într-o țară care, tinzând spre globalizare, se va afla în
situația de a deveni un instrument al uniformizării și va fi, treptat, îndepărtată de cultură, de
istorie, de tradiție, de fondul său autentic, de ceea ce îi definește identitatea? Până la urmă, totul
se reduce la o singură axiomă: când vrei să anemizezi un popor, să-i slăbești rădăcinile, faci din
specificul său o dilemă și, astfel, nu mai ai nevoie de alte arme pentru a-l cuceri!
Acestea fiind spuse, vă rugăm să votați moțiunea ! Mulțumesc frumos!