Definitia

Caracterizare generala

Definitia este operatia logica prin intermediul careia se precizeaza insusirile

caracteristice unui obiect in scopul de a-l diferentia de restul celorlalte obiecte.

Structura definitiei:

a. Definitul sau „definiendum” este acea parte a definitiei despre care se vorbeste
sau care este definita.

b. Definitorul sau „definiens” este acea parte a definitie care vorbeste sau
defineste definitul.

c. Relatia de definire notata „=df” - exprimata prin sintagma „este, inseamna,

desemneaza” se defineste prin notatia A=df B, unde A- definitul, df- relatia de definire, B-
definitor.

Corectitudinea in definire

Corectitudinea definitiei depinde de resprectarea urmatoarelor reguli:

1. Regula adaptarii definitorului la definit – adica definitorul trebuie sa corespunda

definitului si numai lui (sa exprime numai insusirile sale esentiale).

In cazul nerespectarii acestei reguli apar urmatoarele erori:

a. Definitia este prea larga – adica definitorul exprima mult mai multe insusiri decat cele
caracteristice definitului.

b. Definitia este prea ingusta – definitorul exprima prea putine insusiri caracteristice
astfel ca definitul nu poate fi considerat distinct.

2. Regula necircularitatii – adica definitorul nu are voie sa se sprijine neconditionat pe

definit (adica sa-l contina pe acesta).
 3. Regula afirmarii – adica definitorul trebuie sa spuna ce este acesta (nu are voie sa
contina negatii).

4. Regula claritatii si a preciziei – adica definitorul nu trebuie sa contina un limbaj prolix,

metaforic sau obscur.

5. Regula consistentei – care afirma ca informatiile oferite de definitor nu trebuie sa intre

in raport de contradictie cu alte definitii care vizeaza acelasi domeniu.