DEFINIREA

DEFINIRE/DEFINIŢIE

- definirea este operaţia logică prin care se precizează sfera sau conţinutul
unui termen, prin care între acesta şi un alt termen se introduce un raport de
identitate (echivalenţă) o prin definiţie înţelegem enunţul care fixează
rezultatul unei astfel de operaţii
o orice definiţie exprimă o relaţie între doi termeni şi este rezultatul unei
operaţii logice cu termeni
!!!

lat. definitio – a mărgini, a stabili, a pune hotar

STRUCTURA UNEI DEFINIŢII

- în structura oricărei definiţii apar:

o definitul – definiendum – obiectul definiţiei sau ceea ce urmărim sa
definim
o definitorul – definiens – ceea ce se spune despre definit o relaţia de
definire: = df
- simbolic, structura unei definiţii este redată de formula:
o A = df B
 = df reprezintă relaţia de definire şi se citeşte este identic prin
definiţie cu sau este echivalent prin definiţie cu
 în exprimarea obişnuită, relaţia de definire este redată de
expresii ca înseamnă, este, desemnează etc.

!!!

- în fond, definitorul exprimă acelaşi lucru ca şi definitul, se referă la aceeaşi

clasă de obiecte

ALTE OPERAŢII LOGICE CU TERMENI

 - specificarea – se construieşte specia dintr-un gen al său; operaţia prin care
se trece de la gen la specie
o La termenul poligon adăugăm proprietatea cu trei laturi obţinem una
dintre specii (trilater)
o Inferenţă (gen) + mediată = inferenţă mediată (specie)
- generalizarea – se construieşte genul dintr-o specie a sa; operaţia prin care
se trece de la specie la gen o Dacă în cazul termenului poligon cu trei laturi
facem abstracţie de proprietatea cu trei laturi obţinem genul (poligon)
o inferenţă imediată (specie) – imediată = inferenţă (gen)
- diviziunea – este operaţia logică prin care se descompune genul în speciile
sale o termenul inferenţă se divide în inferenţe mediate şi inferenţe imediate
(în funcţie de numărul premiselor din care este derivată concluzia)
- clasificarea – este operaţia logică prin care alcătuim genul din speciile sale
o mamiferele, păsările, reptilele, amfibienii şi peştii fac parte din clasa
vertebrate

TIPURI DE DEFINIŢII

CRITERIU: ROLUL DEFINIŢIEI ÎN CUNOAŞTERE

- definiţii ştiinţifice – definiţii care au o valoare intrinsecă, evidenţiază

însuşiri esenţiale ale obiectelor, au un rol fundamental în cunoaşterea
ştiinifică
- definiţii neştiinţifice (empirice, comune) – definiţii care aparţin cunoaşterii
comune, empirice, neverificate, care nu au un temei ştiinţific
!!!

- această clasificare nu are în vedere aspecte formale ale definiţiilor

CRITERIU: OBIECTUL DEFINIŢIEI

 a. definiţii nominale – se raportează la termeni; nu trimit la obiecte, ci la
cuvinte; se precizează înţelesul unui cuvânt
b. definiţii reale – se raportează la obiecte şi nu la numele acestora; arată
ce este, ce rol are, cum ia naştere etc. un obiect
o definiţiile reale dezvăluie note ale definitului şi, prin aceasta, insuşiri,
proprietăţi specifice, definitorii ale obiectului la care se referă definitul !!!

- uneori, aceeaşi definitie poate fi considerată fie nominală, fie reală, dacă nu
putem preciza cu certitudine rolul definitorului: de a spune ceva despre un
obiect sau de a preciza înţelesul unui cuvânt o de exemplu, definiţia Medic
= df Persoană care profesează medicina pe baza unor studii superioare de
specialitate poate fi considerată ca fiind o definiţie
 reală – dacă este vizată o persoană, un medic
 nominală – daca se referă la inţelesul cuvântului medic
• în primul caz, cuvântul medic este folosit pentru a desemna o
entitate reală
• în al doilea caz, el este menţionat – având rolul unei entităţi
lingvistice despre care se spune ceva !!!

- o definiţie reală se poate transforma într-o definiţie nominală, şi invers o

Romb = df Paralelogram cu toate laturile egale și cu unghiurile opuse egale
o Se numeşte romb paralelogramul cu toate laturile egale și cu unghiurile
opuse egale

CRITERIU: FUNCŢIA DEFINIŢIEI NOMINALE

1. definiţii de înregistrare – definiţii care consemnează înţelesul sau

înţelesurile pe care le are o expresie într-un limbaj o Carte = I. 1. Scriere cu
un anumit subiect, tipărită și legată sau broșată în volum 2. Fig. Cunoștințe
de scriere și de citire; învățătură, știință, cultură. Ai carte, ai parte. 3.
Registru. II. 1. (Urmat de determinări introduse prin prep. „de”) Carnet cu
date personale, care atestă sau conferă unei persoane anumite drepturi. Carte
de membru. ◊ Carte de muncă = carnet de muncă. 2. Bucată de carton, cu
însemnări scrise sau tipărite, căreia i se dau diferite întrebuințări: pentru
corespondență (carte poștală), ca permis de intrare la un concert, la o
bibliotecă (carte de intrare), indicând numele (profesiunea, adresa etc.) unei
persoane (carte de vizită) etc.
 se mai numesc şi definiţii lexicale sau explicative
- ele se utilizează în dicţionarele lingvistice

2. definiţii stipulative (de introducere)

- definiţii care introduc un termen nou o dată cu inţelesul acestuia o
Sputnik = df satelit artificial al Pământului, lansat în octombrie 1957 o
Modem = df periferic care asigură transferul de informaţii între calculatoare
prin intermediul liniilor telefonice
- definiţii care introduc un înţeles nou pentru un termen deja existent,
datorită introducerii lui într-un nou context o Simultan = df (în cadrul teoriei
relativităţtii) relativ la un anumit sistem de referinţă
o Promoţie = df promovare a unui produs, în vederea intrării pe piață
sau a creșterii vânzărilor
o Viral = df care se răspândeşte rapid în mediul online
- definiţii care precizează înţelesul unor expresii prescurtate sau al unor
simboluri o O.N.U. = df Organizaţia Natiunilor Unite
o UNESCO = df instituţie a O.N.U. creată în noiembrie 1945,
specializată în probleme de educaţie, ştiinţă şi cultura
o ~p = df (în logică) negaţia unei propoziţii oarecare p o 1 = df (în
logica propoziţiilor) adevărat o 0 = df (în logica propoziţiilor) fals
- definiţii care precizează înţelesul unui termen vag sau polisemantic
(pentru a putea fi utilizat în mod clar într-un anumit context) o În această
anchetă sociologică, prin tânăr se înţelege orice persoană cu vârsta
cuprinsă între 18 şi 30 de ani

!!!

- definiţiile lexicale ridică o serie de probleme majore, întrucât:

o termenii unei limbi naturale sunt în mod frecvent ambigui (au mai
multe înţelesuri) – broască, bancă, capră etc. o mulţi termeni ai
limbii naturale sunt vagi (nu au un înţeles bine precizat) – bogat,
adolescent, blând, fericire, calm etc.
!!!

-
CRITERIU: PROCEDURA DE DEFINIRE

1. definiţii generice – definitorul indică genul proxim şi diferenţa specifică o

Inferenţă imediată = df inferenţă în care concluzia este derivată dintr-o
singură premisă
 Genul proxim: inferenţă
 Diferenţa specifică: concluzia este derivată dintr-o singură
premisă
!!!

- definiţia prin gen proxim şi diferenţă specifică se bazează pe o 1.

introducerea termenului de definit în alt termen care este genul său cel mai
apropiat (proxim) şi
o 2. Diferenţierea definitului de ceilalti termeni incluşi în acelaşi gen
prin stabilirea deosebirilor (diferenţa specifică)

!!!

- Procedura definirii prin gen proxim şi diferenţă specifică poate fi folosită

numai în cazul noţiunilor generale gândite ca specii o ea nu se poate aplica
noţiunilor individuale, deoarece pentru a avea o diferenţă specifică logic-
suficientă definitorul s-ar transforma într-o descriere sau caracterizare a
obiectului definiţiei
o nu se poate aplica nici noţiunilor de maximă generalitate (realitate,
fiinţă, timp etc.), deoarece acestea nu mai pot fi gândite ca specii faţă
de alte noţiuni (în cazul lor ideea de gen proxim fiind lipsită de sens)

2. definiţii genetice – definitorul indică modul de formare a obiectului la care

se referă definitul o Ecoul = df efectul produs de o undă acustică care, prin
reflectare, se întoarce la sursa emitentă
o Deltă = df formă de relief aflată în zona de vărsare a unei ape
curgătoare, apărută în urma procesului de acumulare a aluviunilor
 3. definiţii constructive – definitorul indică modul în care se construieşte
obiectul la care se referă definitul o Cercul = df linia curbă închisă formată
prin rotirea unui segment de dreaptă în jurul unui punct fix

Uneori, definiţiile genetice sunt identificate cu cele constructive, şi invers;

ambele indică într-un fel geneza, fie cum ia naştere un obiect - Con = df
corp rezultat din rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre
catetele sale -, fie cum putem construi un obiect - Con = df corp pe care îl
putem obţine prin rotirea unui triunghi dreptunghic în jurul uneia dintre
catetele sale

4. definiţii funcţionale – definitorul indică funcţia obiectului la care se referă

definitul o Catargul = df piesa care susţine pânzele corabiei

5. definiţii relaţionale – definitorul indică relaţii specifice obiectului la care

se referă definitul o Zero = df numărul care înmulţit cu orice alt număr dă
tot zero o Unu = df numărul natural mai mare ca zero şi mai mic decât doi

6. definiţii operaţionale – definitorul indică operaţii de identificare şi

delimitare a obiectului la care se referă definitul o Număr par = df orice
număr, dacă rezultatul împărţirii sale cu doi este un număr întreg
o Acid = df substanţă care înroşeşte hârtia de turnesol
!!!

- Definirea prin gen proxim şi diferenţă specifică are în vedere aspecte

formale; celelalte proceduri au în vedere aspecte materiale (de conţinut)
- De aceea unele definiţii pot fi interpretate în acelaşi timp ca definiţii prin
gen proxim şi diferenţă specifică şi, de exemplu, definiţii operaţionale o
Enunţul Acid = df substanţă care înroşeşte hârtia de turnesol a fost prezentat
ca definiţie operaţională; putem considera în acelaşi timp substanţă ca gen
proxim şi care înroşeşte hârtia de turnesol ca diferenţă specifică

7. definiţia prin exemplificare: se indică un obiect din extensiunea termenului

o Continent este, de exemplu, Asia
!!!

-
o Ţară scandinavă = df Finlanda

8. definiţia prin enumerare: definitorul indică, complet sau parţial, obiectele

cunoscute din extensiunea definitului o Prin continent înţelegem oricare
dintre acestea: Europa, Asia, Africa, America de Nord, America de Sud,
Antarctica, Australia şi Oceania o Automobil = df orice maşină de tipul
Ford, Logan, Volskwagen, Renault, Fiat etc.

9. definiţia ostensivă (prin indicare) – se indică obiectul printr-un gest

oarecare şi se foloseşte una din expresiile: acesta este un …, iată un … etc. o
Roşu = df această culoare o Nota do = df această notă
!!!

- procedeul de definire prin ostensiune nu poate fi folosit decât in prezenta

obiectului definit sau macar a unei imagini a acestuia

!!!

- Definiţiile prin enumerare, prin exemplificare şi cele ostensive sunt definiţii

denotative (extensionale) o Ele precizează elemente din sfera definitului sau
delimitează sfera acestuia, dar nu clarifică în fapt conţinutul acestuia: a
spune Roşu = df această culoare introduce o relaţie de echivalenţă parţială,
contextuală şi nu lămureşte ce înseamnă roşu

CRITERIU: BAZATE PE EXTENSIUNE SAU INTENSIUNE

- după cum se sprijină pe extensiunea sau intensiunea termenilor, definiţiile

sunt:
o denotative (sau extensionale) – care se bazează pe extensiunea
termenilor (se indică obiectele sau un obiect căruia i se aplică
definitorul, care fac parte din extensiunea acestuia
o conotative (sau intensionale) - care se bazează pe intensiunea
termenilor (se indică o proprietate sau o mulţime de proprietăţi pe care
 le au obiectele cărora li se aplică definitorul; sunt redate, direct sau
indirect, proprietăţile care alcătuiesc intensiunea definitului)

definiţia prin sinonimie: se defineşte un termen prin altul care are acelasi
inteles o Maxim = df culminant o Maximă = df aforism o Actor = df artist !!!

Definiţiile prin sinonimie nu sunt satisfăcătoare deoarece:

- nu toate cuvintele au sinonime
- rareori se întâlnesc sinonime perfecte
- ele nu precizează în mod efectiv înţelesul definitului, ci înlocuiesc definitul
printr-un definitor cu acelaşi înţeles !!!

- pentru acelaşi termen pot fi construite mai multe definiţii intensionale o

Bucuresti = df capitala României
o Bucuresti = df cel mai populat oraş al României

CRITERIU: MODALITATEA DE DEFINIRE

- Definiţiile explicite indică direct inţelesul termenului

- Definiţiile implicite sunt acelea în care înţelesul termenului rezultă indirect
din modul în care este utilizat acesta sau din relaţiile sale cu alţi termeni

- Termenul unu este definit explicit prin enunţul ,,Unu = df numărul care
înmulţit cu orice alt număr dă acel număr” sau implicit prin modul în care se
utilizează în operaţia de înmulţire (ca element neutru): a • 1 = a

REGULILE (LEGILE) DEFINIŢIEI

1. regula adecvării: definitorul şi definitul trebuie să fie exprimaţi prin termeni

identici (coextensivi); definitorul trebuie să corespundă întregului definit şi
numai lui
- această regulă are în vedere extensiunea termenilor
!!!

-
- dacă definitul şi definitorul nu sunt exprimaţi prin termeni identici, definiţia
este incorectă, fiind posibile trei situaţii:
a. definitorul este supraordonat definitului – definiţia este prea largă
 Pătratul = df patrulaterul echilateral
 Pasăre = df orice animal care are aripi
 Miere = df substanţă fluidă dulce
b. definitorul este subordonat definitului – definiţia este prea îngustă
Inferenţă = df operaţie logică prin care se deduce o concluzie dintr-o
singură premisă
Pasăre = df orice animal care are aripi şi pene şi care zboară
c. Definitorul şi definitul sunt termeni în raport de încrucişare –
definiţia este, pe de o parte, prea largă, pe de alta, prea îngustă
Naţiune = df comunitate de limbă
Fotbalul = df jocul cu mingea !!!

- Unele definiţii care încalcă regula adecvării sunt enunţuri adevărate: a spune
că mierea este o substanţă fluidă dulce este adevărat, dar insuficient pentru
determinarea corectă a extensiunii termenului miere

2. regula necircularităţii: definiţia să nu fie circulară (definitorul să nu se

sprijine la rândul lui pe definit, ci să fie independent de acesta) - conform
acestei reguli sunt incorecte definiţii precum:
o Frumosul = df ceea ce suscită simţul estetic o
Pilot = df persoană care pilotează o aeronavă
!!!

- această regulă nu se aplică în cazul definirii termenilor corelativi, care se

definesc spijinindu-se unul pe celălalt:
o Cauză = df fenomen sau complex de fenomene care precedă și, în
condiții determinate, provoacă apariția altui fenomen, denumit efect
o Efect = df fenomen care rezultă în mod necesar dintr-o anumită cauză,
fiind într-o legătură indestructibilă cu aceasta
3. regula afirmării: definiţia să nu fie negativă: definitorul trebuie să indice ce
este definitul, nu ceea ce nu este
- aşadar, este incorectă o definiţie precum Linie curbă = df linie care nu este
nici dreaptă, nici frântă !!!

- Această regulă nu se aplică în cazul definirii termenilor negativi, pentru care

definitorul are o formă logică negativă
 o Operă anomină = df operă a cărui autor nu este cunoscut o
Impar = df (număr) care nu este divizibil cu doi

!!!

- Unele expresii sunt negative doar din punct de vedere lingvistic, nu şi din
punct de vedere logic. De aceea, doar aparent unele definiţii încalcă regula
afirmării, cu este cazul şi pentru enunţul Celibatar = df bărbat necăsătorit

4. regula clarităţii şi preciziei: definitorul nu trebuie să conţină termeni

echivoci şi expresii figurate; el trebuie să cuprindă numai termeni cunoscuţi, cu o
semnificaţie precisă; altfel spus, definitorul trebuie să fie un termen precis -
următoarele definiţii încalcă această regulă:

o Raţiunea = df facultatea de a discerne binele şi răul o Logica = df

ştiinţa gândului aplecat asupra lui însuşi o Romanul = df o oglindă pe
care o plimbăm de-a lungul unui drum o Dreptul = df întruchiparea
ideii morale
o cu bucluc
o Toamna = df un adante melancolic şi graţios ce pregăteşte admirabil
solemnul adagio al iernii
o Omul = df o divinitate înlănţuită de puterea condiţiilor o Sinele = df
prietenul cel mai bun şi duşmanul cel mai rău al omului
!!!

- Pe lângă aceste reguli formale ale definirii sunt enunţate uneori o serie de
reguli care se referă la alte aspecte: regula exprimării esenţei (arată că
definitorul trebuie să reţină proprietăţi esenţiale, caracteristice şi să le indice
pe toate cele care sunt necesare pentru determinarea cu claritate a
definitului), regula contextualizării (impune ca pentru termenii cu mai multe
înţelesuri să se precizeze contextul sau universul de discurs pentru care se
aplică definiţia), regula consistenţei (arată că o definiţie nu trebuie să intre în
contradicţie cu alte definiţii sau cunoştinţe)
!!!

- Regula consistenţei nu este o regulă specifică, ci mai curând o aplicare a

principiului noncontradicţiei în cazul operaţiilor de definire