1.

Societate, comunicare și argumentare

1.1 Argumentarea și structura și structura argumentării; analiza logică
a argumentelor
1.1.1 Termenii: caracterizare generală (definire, tipuri de termeni);
raporturi între termeni

Termenii sunt forme fundamentale care, la nivelul gândirii, reflectă componente sau
mulțimi de componente cu însușiri comune. Fiecare termen este alcătuit din 2 părți:

1. Sfera (extensiunea)- reprezintă totalitatea obiectelor care aparțin clasei reflectate de

cuvântul respectiv;
2. Conținutul (intesiunea)- reprezintă totalitatea însușirilor obiectelor care alcătuiesc
extensiunea termenului.

Clasificarea termenilor

Din punct de vedere al sferei (extensiunii), termenii se clasifică în:

a) vizi, atunci când sfera lor nu conține niciun element (ex. cerc pătrat, sirenă);
nevizi, atunci când sfera lor conține cel puțin un elemnt (creion,, casă, pisică etc.);
b) singulari, cand sfera lor conține doar un element (ex. Marea Neagră, București
etc.);
generali, când sfera lor conține mai mult de un element (sat, pat, cană, calorifer,
covor etc.);
c) colectivi, atunci când se referă la colecții de obiecte , iar însușirile care aprțin
colecției nu aparțin fiecărui obiect sau individ în parte 9ex. Bibliotecă, armată etc.).
De exemplu, dacă spunem că ,,biblioteca este frumoasă”, asta nu înseamnă ca
fiecare carte din bibliotecă este frumoasă.
d) distributive(divizivi), când caracteristicile ce aparțin clasei pot fi atribuite fiecărui
obiect în parte (televizor, creion etc.);
e) vagi, când nu se poate spune cu siguranță despre un termen că aparține unei
clase(poiticos,frumos, bătrân);
preciși, cand se poate spune cu siguranță despre un obiect că aparține unei clase
(caiet, telefon, tigru etc.);
 Din punct de vedere intensional, termenii sunt:

a. simpli- carte, fereastră, clădire etc.

compuși- carte de povești, fereastră ovală, clădire veche etc.
b. pozitivi- arată prezența unor însușiri- amabi, intelligent etc.
negativi- arată absența unor însușiri- orb, nepoliticos, invalid etc.
c. abstracți- reflectă însușiri considerate în sine, ca neaparținând cuiva – ex.
frumusețe, bunătate etc.
concreți- reflect însușiri care aparțin unor obiecte sau personae – pisică,
albastru, drăguș etc.
d. absoluți- termenul conține însușiri ce îi pot fi atribuite indifferent de relația
acestuia cu alt termen- carte, masă, birou etc.
relativi- termenul conține însușiri ce îi pot fi atribuite doar ca urmare a
relației acestuia cu alt termen- mama, fiică, văr etc.

Raporturi logice între termeni

Din punct de vedere al extensiunii, între termeni se stabilesc două tipuri majore de raporturi:
de concordanță (2 termeni sunt în raport de concordanță atunci când au cel puțin un obiect în
comun) și de opoziție (când nu au niciun element în comun).

Raportul de concordanță este de 3 tipuri:

a) de identitate, atunci când sferele a 2 termeni coincide perfect ( ex.

București și capital României)

A=BUCUREȘTI

B= CAPITALA ROMÂNIEI

b) de ordonare, atunci când sfera unui termen se subordonează sferei altui

termen, cu un grad mai mare de generalitate. În acest caz, noțiunea mai
mare (supraordonată) se numește gen, iar cea subordonată se numește
specie.(ex. feline- specie pentru tigru, care este gen).
A= FELINĂ
B=TIGRU
 c) de încrucișare, atunci cand sferele a doi termeni se intersectează, fără a
coincide (ex. elev și sportiv, roman și inginer etc.

A= ROMÂN
B=SPORTIV

Raportul de opoziție este de 2 tipuri:

a) contrarietate- 2 termeni se află în raport de constrarietate atunci când, în cadrul

aceluiași gen, mai există cel puțin o noțiune specie (de exemplu, Asia și Africa se
se află în raport de contrarietate, pentru că în afară de acestea, în cadrul
extensiunii termenului continent, mai există și alte specii: Europa, America, Asia
etc.)

A= EUROPA
B=ASIA

b) contradicție- atunci când un termen reprezintă negarea celuilalt- învins/ neînvins,

deștept/prost, animal/non-animal etc.

A= DEȘTEPT
B= PROST