Termenii

La nivelul gândirii nu utilizăm (nu operăm cu) obiectele, aşa cum sunt ele în realitate, ci
cu idei (noţiuni) ale acestor obiecte. De exemplu: în minte nu putem introduce obiectul „avion”,
ci doar ideea de (noţiunea) „avion”, după cum în realitate nu zburăm cu ideea de „avion”, ci cu
obiectul „avion”. Întrucât între gândire şi limbaj există o strânsă legătură, ideile (noţiunile) se
exprimă la nivelul vorbirii prin cuvinte (numele obiectelor).
Definiție: Un termen este un cuvânt sau o expresie care desemnează în planul gândirii o clasă
de obiecte.
Structura termenului cuprinde trei componente logico-semantice:
 Componenta ligvistică= indică numele termenului, care poate fi un cuvânt sau o expresie
 Componenta cognitivă= cea care indică noțiunea, înțelesul sau semnificația termenului
 Componenta ontică= referința sau obiectele (reale sau ideale) cărora termenul se aplică
cu sens.

În analiza unui termen este utilă distincția dintre intensiunea și extensiunea unui termen:
 Intensiune (sau conţinut) – ce cuprinde proprietăţile(caracteristicile, însuşirile, notele)
obiectelor la care se referă noţiunea.
 Extensiune (sau sferă) – ce cuprinde totalitatea obiectelor care au proprietăţile
cuprinse în intensiunea termenului.
Observaţie: Intensiunea şi extensiunea se referă la termen (sau mai exact la nume).
Conţinutul şi sfera se referă la noţiune. De exemplu: intensiunea termenului „zebră” este
formată din însuşirile (caracteristicile) pe care le are orice zebră (vertebrat, mamifer ierbivor,
cu dungi albe şi negre) iar extensiunea acestui termen este formată din toate animalele care au
proprietăţile din intensiunea lui.
Observaţie: mărimea extensiunii unui termen este determinată de intensiunea sa. De pildă, în
cazul termenului „zebră”, de mai sus, numărul animalelor din extensiunea termenului „zebră”
este determinat de proprietăţile conţinute în intensiunea acestui termen; cu alte cuvinte numai
acele animale care au coloană vertebrală, sunt mamifere erbivore şi au dungi albe şi negre
(proprietăţi) intră în extensiunea termenului „zebră”. Mai trebuie precizat faptul că în cazul
unui termen, între intensiune şi extensiune funcţionează legea/regula variaţiei inverse
(denumirea completă fiind legea/regula variaţiei inverse a intensiunii în raport cu extensiunea)
care precizează că: mărirea (creşterea) intensiunii unui termen determina scăderea
extensiunii termenului respectiv şi invers. De exemplu: dacă la termenul „elev” adăugăm
proprietatea „disciplinat”, atunci creşte intensiunea termenului dar scade extensiunea acestuia.

Tipologia termenilor
Extensional:
 Vizi/Nevizi Termeni logic vizi=cuprind o contradicție logică
1 (cerc pătrat, apă uscată, etc.)
Termeni factual-vizi= sunt cei care nu exprimă
realități, dar pot exista în mediul fantastic
(minotauri, sirene).
 Un termen este vid dacă nu conține nici un element în extensiunea sa, în caz contrar este
nevid.

 Individuali/Generali
Un termen este individual dacă în extensiunea sa există un singur element și este general
dacă are cel puțin 2 elemente. Exemplu: Mihai Eminescu este un termen individual, poet
este un termen general.

 Colectivi/Distributivi
Termenii care denotă o mulțime de obiecte a căror proprietate nu se conserve prin
trecerea de la clasă la element sunt colectivi. Exemplu: stol, bibliotecă, pădure, armată
etc.
Dacă cee ace se poate spune despre o clasă se poate spune și despre fiecare element în
parte atunci termenul respective este distributiv. Exemplu: pasăre, carte, copac, soldat etc.

 Preciși/Vagi
Termenii vagi sunt cei în cazul cărora nu se poate determina cu exactitate sfera lor, în
timp ce termenii preciși nu admit nuanțări.
Exemple de termini vagi: frumos, urât, chel, bun etc. La termenii vagi putem adauga
expresia „destul de” (nuanțare).
Exemple de termeni preciși: triunghi, casă, albină. Aceștia nu pot fi nuanțați: destul de
casă.

Intensional
 Concreți/Abstracți
Un termen concret arată proprietăţi ataşate unui obiect, sau un obiect, o ființă, un
fenomen în sine, exemple: frumos, bun, confuz, arogant, caiet, elev, ploaie.
Un termen este abstract dacă arată proprietăţi care nu sunt ataşate unui obiect, proprietăți
în general sau diverse noțiuni care nu sunt legate de obiecte. exemple: frumuseţe, binele,
confuzia, aroganţa, iubire, înțelepciune etc.

Înțelepciunea este o virtute. (folosit cu sens abstract)

Înțelepciunea lui Socrate este nemărginită. (folosit cu sens concret)

 Absoluți/Relativi
Un termen care are înțeles de sine stătător este numit absolut. Exemplu: student, om oraș.
Termenii care nu au sens decât în raport cu alții sunt numiți relativi (soț-soție, frumos-
urât, legal-ilegal, stânga-dreapta, cauză-efect etc.)

2
 Simpli/Compuși
Termenii simpli sunt noţiuni primare – autoturism, manual, propoziţie etc. – care pot fi
folosiţi în alcătuirea altor noţiuni.
Un termen este compus dacă o parte din componentele sale se dovedeşte insuficientă
pentru a înţelegerea întregului său. Exemple: autoturism de teren, manual de logică,
propoziţie afirmativă.

 Pozitivi/ Negativi
Dacă un termen redă prezența uneia sau mai multor înușiri este pozitiv. Exemplu: caiet,
frumos, coerent, prietenos, moral, casă, copac etc.
Din punct de vedere logic, oricărui termen pozitiv îi corespune un termen negative, care
arată lipsa unor însușiri: urât, chel, neprietenos, immoral, non-copac, non-caiet etc.