Din ceas dedus…

 Cele două strofe reprezintă definiția însăși a poeziei

 Calma creastă este scoasă („dedusă”) din timp și spațiu, adică din universul real („ceas”)
 Este nu un joc prim, ci un joc secund, o imagine ireală într-o apă sau o oglindă
 Poetul nu trăiește la zenit, simbolul existenței în contigent, ci la nadir, adică în interior, în
eul absolut, care nu e efectiv, ci numai latent
 Poezia e un cântec de harfe răsfirate în apă sau lumina fosforescentă a meduzelor care
sunt văzute numai pe întuneric, adică numai când ochii pentru lumea întinsă se închid

„Din rodii-ntredeschise,
Boabelor exces cedând
Suverane-s frunți de gând
Ce se sparg de-atâtea vise.

Dacă sorii mii și mii

Ce au fost ca să vă pască
V-au făcut ca să vă plesnească
Rubiniile chilii […]

Luminoasa-vă făptură
Face vis închisă-n noi
Tainică arhitectură.”
(Paul Valéry, Rodiile)
Apa-P. Valery „nașterea lui Venus”