Adverbul

- partea de vorbire neflexibilă (care nu își schimbă forma), care

determină: un verb (Mâine venim acolo.), un adjectiv (Am o floare
frumos mirositoare.; ferestre larg deschise; sunt puțin timid), un adverb
(El învață destul de bine.), o interjecție (Hai mâine la pescuit!), un
substantiv (Blocul de dincolo este mai înalt.)

Clasificare:

I. După structură:

a) Simple: mâine, mereu, aici, acolo, așa, românește etc.

b) Compuse: deloc, degrabă, oricând, niciodată, ieri-seară, astfel, altfel,
acasă, îndelung, deasupra, oarecum, câteodată, vreodată, devreme,
undeva etc.
c) Locuțiuni adverbiale (grupuri de cuvinte care au rolul unui adverb): zi de
zi, din când în când, din loc în loc, din ce în ce, pe din două, pe neașteptate, de ajuns,
de minune, de moarte, din vreme în vreme, pe înserate, în față, în spate, în siguranță,
fără îndoială, fără doar și poate, cu certitudine, de bună seamă, pe de rost, din nou,
de-abia, de asemenea, mai-mai, sută la sută, rând pe rând, până la urmă, în sfârșit,
cu nemiluita, cu toptanul, de dimineață, pe față, pe de lături, în vileag, de aceea, într-
adevăr, până una, alta, cu una, cu două, cu chiu, cu vai, cu noaptea-n cap, de-aici
înainte, cel târziu, din capul locului, de-a pururea, de-a gata, de-a-ndărătălea, de-a
binelea, cu binele, cu carul, cu frumosul, din plin, pea lese, pe rupte, pe apucate, de
la capăt, de azi înainte, cât vezi cu ochii etc.

II. După sens:

1. Adverbe de loc – aici, pretutindeni, acasă, acolo, undeva,

deasupra, dedesubt, sus, jos, unde, din loc în loc, ici și colo etc.
2. Adverbe de timp – astă-seară, azi, ieri, devreme, oricând,
niciodată, din când în când, târziu, îndată, deocamdată etc.
3. Adverbe de mod – așa, astfel, abia, bine, alene, degrabă, da
(afirmativ), nu (negativ), negreșit, firește, poate, cum, pieptiș,
românește, evident, natural, păcat (cu sens de rău), ca, decât, cât

1
 (de comparație), doar, numai, cel mult, cel puțin, măcar, decât
(restrictive), și, chiar, tocmai (de întărire) etc.

Adverbul NU în fața conjuncției să ține locul predicatului:

E bine/ să vii// nu (e bine)/// să pleci.

Adverbele CÂT și DECÂT sunt folosite și în frază ca elemente de

relație cu valoare conjuncțională care introduc completive de
mod comparative:
Emil e mai bun/ decât crezi tu.

!!! Adverbe fără funcție sintactică: cam, doar, mai, prea,

numai, decât, nici, și, tocmai, nu numai, chiar, cel puțin, adică,
anume, barem, măcar (se analizează cu următoarele cuvinte): Ar
tot veni, ar cam pleca.

Adverbele cu rolul de elemente de relație subordonatoare:

- adverbele relative: unde, când, cum, cât, care introduc propoziții

subordonate, dar au și funcție sintactică în propoziția respectivă (ccl, ccm);
- adverbele nehotărâte (compuse): undeva, cândva, cumva, oriunde,oricând,
oricum, fiecum, orișicât, altundeva, uneori;
- locuțiuni adverbial nehotărâte: cine știe unde/ cum/ când/ cât, nu știu
unde/ cum/ când/ cât, te miri unde/ când/ cum/ cât;
- adverbe interogative: unde?/ când?/ cum?/ cât?/.

A. Gradele de comparație ale adverbului sunt aceleași cu ale adjectivului!!!

!!! Articolul adjectival din structura superlativului relativ este invariabil:
Amelia locuiește cel mai departe (cel mai aproape).

2
B. Funcțiile sintactice ale adverbelor:

a. Predicat verbal exprimat prin adverb predicativ sau locuțiune

adverbial predicativă: poate, pesemne, firește, desigur, negreșit,
aproape, bineînțeles, probabil, noroc, pasămite, sigur, mai că/să; cu
siguranță, fără îndoială, fără doar și poate, de bună seamă, cu
certitudine, în mod cert/ sigur/ evident/ clar urmate de conjuncțiile că
sau să – cer propoziții subiective.

Poate/ că va întârzia trenul//.

!!! Dacă adverbele și locuțiunile adverbiale NU sunt urmate de că sau să

și nu sunt despărțite prin virgule de restul textului, sunt adverbe sau
locuțiuni adverbial de mod și au funcția sintactică de complement
circumstantial de mod.

Poate voi veni.

b. Nume predicativ. Adverbele de mod intră în componența expresiilor

verbale impersonale, formate cu ajutorul verbului copulative a fi,
exprimat sau subînțeles. Au funcția de predicat nominal și, dacă sunt
urmate de un element de relație subordinator, cer propoziții subiective
sau subiecte exprimate prin verbe la infinitive sau supin: e ușor, e greu, e
păcat, a fost adevărat, a fost posibil, e bine, e rău, e evident, e
natural, a fost cu putință, e cu neputință etc.

E greu/ să înveți la gramatică.

!!!Dacă expresiile verbale impersonale e bine, e rău, e greu, e ușor sunt

urmate de un element de relație exprimat prin adverbele unde sau când,
propozițiile care urmează nu sunt subiective, ci CL sau CT:

E greu/ unde vei merge//. (CL)

E ușor/ când reușești//. (CT)

3
 c. Atribut adverbial

Casa de dincolo este mai înaltă.

Sosirea pe neașteptate m-a bulversat.
Întâlnirea de ieri a fost frumoasă.

d. Complement circumstantial de loc: Am pus cartea deasupra.

e. Complement circumstantial de timp: Vin poimâine.
f. Complement circumstantial de mod: Merge repede.
g. Complment circumstantial de cauză: De aceea am venit.
h. Complement circumstantial de scop: Vino la mine înadins.

C. Adverbe obținute prin schimbarea valorii gramaticale:

a. Din adjective: băiat frumos (adj./ atr. adj.)/ scrie frumos (adv./ ccm)
b. Din substantive care denumesc zilele săptămânii, anotimpuri sau
momente ale zilei, când au funcția sintactică de cct și NU sunt
determinate de un atribut sau de o prepoziție: Luni mă trezesc devreme.
(cct/ adverb)/ Iarna plecăm la munte. (cct/ adverb)
c. Adverbele: așa, asemenea, astfel, , altfel, gata, bine, aievea, alene,
anevoie, agale, atare, aparte, anume devin adjective invariabile, când
determină un substantiv: bărbat bine/ asemenea oameni.
d. Unele adverbe, cu prepoziția DE, sunt instrumente gramaticale, fără
funcție sintactică și ajută la formarea superlativului absolut: nespus
de, teribil de, deosebit de, impecabil de, extraordinar de etc.