Adverbul este o parte de vorbire neflexibilă, care însoțește un verb, un adjectiv sau un

alt adverb și care exprimă: caracteristica unei acțiuni sau stări (Face bine ceea ce
face.), caracteristica unei însușiri (Are o mașină destul de mare.), împrejurarea în
care se petrece o acțiune (Va pleca acolo mâine-seară.). Cuvântul adverb provine
din limba latină și este compus din ad (pe lângă) și verbum (verb).

Cuprins [ascunde]
 1 Reguli de recunoaștere a adverbelor
 2 Clasificarea adverbelor
 3 Gradele de comparație ale adverbului
 4 Funcțiile sintactice ale adverbului
 5 Schimbarea valorii gramaticale a adverbului
 6 Valorile stilistice ale adverbului

Reguli de recunoaștere a adverbelor

 orice verb poate primi un adverb (vine mâine-seară, doarme acolo)
 orice adjectiv poate primi un adverb (Are o față destul de plăcută)

Clasificarea adverbelor
După formă, adverbele pot fi de două feluri: adverbe simple (abia, așa, bine,
destul, azi, mâine, aici, acolo) sau adverbe compuse (azi-noapte, mâine-
seară, ieri-dimineață, astă-vară, după-masă).

După înțeles, adverbele se împart în trei categorii: adverbe de loc (acasă, aici,
acolo, deasupra, departe, aproape, împrejur, sus, jos, unde,
undeva), adverbe de timp (acum, atunci, astăzi, ieri, târziu, devreme, odată,
îndată, totdeauna, când, deocamdată), adverbe de mod (abia, așa, alene,
astfel, bine, cruciș, cum, degrabă, românește, vitejește, uneori).

În funcție de substituirea unor cuvinte care exprimă împrejurările, adverbele pot fi:
adverbe demonstrative (aici, acolo, dincoace, dincolo, acum, atunci, atunci
când, acolo unde), adverbe nehotărâte (oriunde, undeva, oricând, cândva,
oricum, oarecum, fiecum, cumva, câtva, oricât), adverbe negative (niciodată,
nicicând, nicăieri, nicicum, nicicât, nicicând), adverbe interogative (unde,
cum, când, cât).

Gradele de comparație ale adverbului

Gradele de comparație ale adverbului sunt aceleași cu cele ale adjectivului și au rolul
de a exprima gradarea caracteristicilor sau a împrejurării.
 Adverbele pot avea trei grade de comparație: pozitiv (repede), comparativ (de
superioritate – mai repede, de egalitate – la fel de repede, de inferioritate – mai
puțin repede), superlativ (relativ de superioritate – cel mai repede, relativ de
inferioritate – cel mai puțin repede, absolut – foarte repede).

Funcțiile sintactice ale adverbului

 Atribut adverbial
 Nume predicativ
 Complement circumstanțial de loc
 Complement circumstanțial de mod
 Complement circumstanțial de timp

Schimbarea valorii gramaticale a adverbului

Schimbarea valorii gramaticale a adverbelor are loc prin conversiunea substantivelor și
a adjectivelor.

Valorile stilistice ale adverbului

epitet, repetiție, enumerație, enumerație

Clasificarea adverbelor
După formă, adverbele pot fi de două feluri: adverbe simple (abia, așa, bine,
destul, azi, mâine, aici, acolo) sau adverbe compuse (azi-noapte, mâine-
seară, ieri-dimineață, astă-vară, după-masă).

După înțeles, adverbele se împart în trei categorii: adverbe de loc (acasă, aici,
acolo, deasupra, departe, aproape, împrejur, sus, jos, unde,
undeva), adverbe de timp (acum, atunci, astăzi, ieri, târziu, devreme, odată,
îndată, totdeauna, când, deocamdată), adverbe de mod (abia, așa, alene,
astfel, bine, cruciș, cum, degrabă, românește, vitejește, uneori).

În funcție de substituirea unor cuvinte care exprimă împrejurările, adverbele pot fi:
adverbe demonstrative (aici, acolo, dincoace, dincolo, acum, atunci, atunci
când, acolo unde), adverbe nehotărâte (oriunde, undeva, oricând, cândva,
oricum, oarecum, fiecum, cumva, câtva, oricât), adverbe negative (niciodată,
nicicând, nicăieri, nicicum, nicicât, nicicând), adverbe interogative (unde,
cum, când, cât).
Adverbul este parte de vorbire neflexibilă deoarece nu se
declină și nici nu se conjugă. Cu toate acestea, adverbul
prezintă grade de comparație asemeni adjectivului.

Nu toate adverbele se pot compara. Dintre acestea fac

parte mai ales cele care exprimă caracteristici absolute. Nu
spunem niciodată mai bineînţeles, mai acolo, foarte
desigur, cel mai aici.

4. Adjective folosite adverbial.

Foarte multe adjective (primare sau participiale) sunt folosite ca adverbe, fără a-şi
modifica forma. Diferenţa dintre adjectiv şi adverb se face, în acest caz, prin cuvântul
determinat: adjectivul este atribut al unui substantiv, în timp ce adverbul determină un
verb, adverb sau un adjectiv:

Acesta este un tren rapid / Trenul înaintează rapid.

Aici este un lac adânc / M-a privit adânc în ochi.
Un articol recent / Apartament cumpărat recent.

[stil./util.] În limbajul neîngrijit apare adesea tendinţa de a acorda adverbul:

* Copii noi născuţi

* Musafiri proaspeţi sosiţi.

"bărbați bine" sau "femei bine".

„deținuți politic”
"bolnav psihic" drept "prescurtare" a unei expresii, "bolnav din punct de vedere psihic"

Utilizarea acestor forme acordate este o greşeală.

epitet, repetiție, enumerație, enumerație