Adverbul

partea de vorbire neflexibila care exprima caracteristica unei actiuni,

stari sau insusiri, determinand un verb, un adjectiv sau un alt adverb.

 Dupa structura adverul este:

a)   adverbul simplu: asa, azi, aici, acolo, bine, abia;

b)   adverbul compus: maine-seara, alaltaieri, azi-noapte, dupa-masa.

 Dupa sens adverbul este:

a)               adverb de loc: departe, aproape, aici, acolo, unde, imprejur,inainte etc.

b)              adverb de mod: astfel, asa, degraba, taras, alene, cum, bine,romaneste etc.

c)               adverb de timp: astazi, tarziu, devreme, acum, atunci, ieri, odata.

 Dupa criteriul sintactic adverbul este :

a)     adverb regent (predicativ) cu functie de predicat verbal in propozitie:

Fireste 1/  ca ai gresit.2/ (desigur, pesemne, poate)

b)     adverb relativ in fraza, cand introduc propozitii subordonate, in care indeplinesc functii
sintactice: unde, cand, cum si compusele lor: oriunde, oricand, oricum.
Schimbarea valorii gramaticale – adverbul

Unele adverbe sunt folosite ca adjective:

Eleva scrie incet. (adverb de mod) Adie un vant incet si slab. (adjectiv)

Apa curge repede. (adverb de mod) Este o apa repede. (adjectiv)

Adverbele bine, greu, rau, devin substantive cand sunt articulate enclitic sau insotite de un articol
nehotarat:

Binele i-a fost rasplatit. Raul a fost inlaturat. Mereu ne-am luptat cu greul.
Model de analiza – adverbul

„Deasupra se boltea un cer alburiu de singuratate. Mergeau incet pe un drum de tarana. Un stol de

stanci si grauri puliti alene pe vant, mai apoi se lasa intr-o valcea.” (M. Sadoveanu)

deasupra = adverb de loc, compus, functie sintactica de complement circumstantial de loc;

incet = adverb de mod, simplu, grad de comparatie pozitiv, functia sintactica de complement
circumstantial de mod;

alene = adverb de mod, compus, grad de comparatie pozitiv, functie sintactica de complement
circumstantial de mod;

mai apoi = adverb de timp, grad de comparatie comparativ de superioritate, functie sintactica de
complement circumstantial de timp.
 Locutiuni adverbiale

Grupurile de doua sau mai multe cuvinte care indeplinesc rolul unui
adverb
sunt formate din:

a)               substantiv, pronume sau adverb repetat cu una sau doua prepozitii: zi de zi, din vreme

in vreme, rand pe rand, din ce in ce, din cand in cand;

b)              substantiv, adjectiv substantival, participiu (de obiecei negativ),

numeral sau adverb  cu una sau mai multe prepozitii: de dimineata, de voie, de nevoie, in graba. in
tacere, din nou, pe de rost, pe nepusa masa, de-a pururea, pe neasteptate, pe negandite, incetul cu
incetul, cu una cu doua, etc.

c)                din parti de vorbire de acelasi fel: calea-valea, harcea-parcea, vrand-nevrand, taras-

grapis, hodoronc-tronc, ici-colo, etc.

Se scriu cu cratima:

 locutiunile adverbiale ale caror prime termene de compunere sunt

prepozitiile intru sau dintru. Aceste prepozitii au pierdut vocala u inaintea unui cuvant care incepe
cu o vocala: intr-acolo, intr-adins, intr-adevar, dintr-adins, dintr-acolo.
 locutiunile adverbiale formate din prepozitia dupa sau din adjectivul demonstrativ asta si un
substantiv cu sens temporal: dupa-amiaza, asta-vara, asta-seara etc.
 marea majoritate a locutiunilor adverbiale formate prin unirea a doua parti de vorbire
identice: substantive, a unui substantiv cu un adverb, a doua verbe, a doua adverbe sau doua
interjectii: calea-valea, val-vartej, vrand-nevrand, harcea-parcea, taras-grapis, hodoronc-tronc.
 propozitia compusa de-a din locutiunile: de-a binelea, de-a pururea, de-a dreptul, de-a
curmezisul.

Ca structura, expresiile adverbiale sunt mult mai complexe si deseori in diferite lucrari de
specialitate, in manuale scolare se confunda sau se asmileaza cu locutiunile adverbiale propiu-zise.

Spre deosebire de locutiunile adverbiale autentice, expresiile adverbiale sunt mai putin sudate si
in mod obligatoriu purtatoare de expresivitate. De aceea unitatile lexicale componente pot fi
analizate si separat din punct de vedere sintactic.

In categoria expresiilor adverbiale pot fi incadrate:

la voia intamplarii la pastele cailor pe toate cararile

cat vezi cu ochii cum scrie la carte cu lacrimi de sange

Faptul ca unele expresii adverbiale sunt propozitii intregi si ca ele sunt incluse printre locutiuni
inseamna ca granitele fintre cele doua concepte sunt totusi foarte labile si greu de fixat.
Locutiuni adverbiale predicative
Imaginea generala asupra locutiunilor adverbiale trebuie intregita cu unele detalii referitoare la
asa-numitele locutiuni adverbiale cu functie sintactica de predicat.

Aceste locutiuni adverbiale predicative exprima siguranta, necesitatea si probabilitatea.

Ele sunt: de prisos, cu siguranta, fara indoiala, de buna seama, fara doar si poate etc.

Pentru ca acestea sa constituie singure predicatul unei regente si sa aiba drept subordonata o
propozitie subiectiva este necesar sa fie urmate de conjunctia ca ori sa (in cazul locutiunii adverbiale
“de prisos”).

2
Cu siguranta 1/ ca vor intarzia. 2/ De prisos 1/ sa continuam. 2/

Ori de cate ori predicatul este exprimat prin adverbe sau locutiuni adverbiale predicative, el poate fi,
dupa imprejurari, nominal sau verbal.

Se considera ca daca o astfel de locutiune adverbiala poate admite pe langa ea verbul copulativ a fi,
atunci formeaza un predicat nominal.

Cand locutiunea adverbiala nu poate primi verbul copulativ a fi, atunci ea se comporta ca un

predicat verbal.

Fara doar si poate 1/ ca timpul va sterge acele amintiri. 2/

(impreuna cu verbul copulativ “a fi” subinteles alcatuieste predicat nominal)

Sa se compare constructiile paralele:

De prisos 1/ sa muncesti. 2/

E de prisos 1/  sa muncesti. 2/
Model de analiza – locutiuni adverbiale

„Pe malul lui inflorit venea in sat, oprindu-se din vreme in vreme sa-si aseze in oglinda lui
naframa.”(I. Agarbiceanu)

din vreme in vreme = locutiune adverbiala de timp, alcatuita din prepozitii si un substantiv repetat,
functie sintactica de complement circumstantial de timp.

„Cand auzeau obuzele vuind, se aruncau de-a valma la pamant si se tarau in tacere pe

zapada…”(A. Mihale)

de-a valma = locutiune adverbiala de mod, alcatuita din prepozitii, si adverb, functie sintactica de
complement circumstantial de mod.

in tacere = locutiune adverbiala de mod, alcatuita din prepozitie si substantiv, functie sintactica de
complement circumstantial de mod.

„De-a pururea aproape cei fi de sanul meu,

Mereu va plange apa, noi vom dormi mereu.”(M. Eminescu)

de-a pururea = locutiune adverbiala de timp, alcatuita din prepozitii si adverb, functie sintactica de
complement circumstantial de timp.

„Cu siguranta ca recentele rascoale ale maselor taranesti produceau in Europa emotii si uimire.”(I.L
Caragiale)

cu siguranta = locutiune adverbiala predicativa, alcatuita din prepozitie si substantiv, cere o

propozitie subordonata subiectiva), functie sintactica de predicat verbal.