Curs Sintaxa

Mihaela Miron- Fulea

Circumstanţialul de MOD

= Poziţie sintactică având ca realizare definitorie adverbul CUMVA, aflat în relaţie de dependenţă
unilaterală faţă de un verb la formă personală.
= Specie de circumstanţial care determină un verb, un adjectiv, un adverb sau o interjecţie.
Se exprimă prin adverbe şi locuţiuni adverbiale de mod şi prin orice grupare prepoziţională sau formă
verbală nepersonală, substituibilă printr-un adverb de mod:
- vine repede/ pe nesimţite/ fără zgomot/ alergând/ fără a comenta.
Ca poziţie sintactică, un circumstanţial de mod apare frecvent ca determinant facultativ (sau ca
adjunct) şi, mai rar, poate apărea ca determinant obligatoriu (sau actant). Statutul facultativ/ obligatoriu
depinde de trăsăturile semantico-sintactice interne ale regentului:
- Se comportă prostește.
În gramatica românească, specia circumstanțialului de mod include:
(1) circumstanţiale de mod propriu-zise;
(2) circumstanțiale de măsură = indică măsura, prin unităţi convenţionale de măsură, preţ,
temperatură:
- înalt de 10 metri.
- costă zece lei.
(3) circumstanţiale comparative = indică o comparație:
- alb ca zăpada.
sau introduc termenul cu care se face comparaţia:
- mai frumos decât tine
- cel mai frumos dintre toți.
(4) circumstanţiale de mod consecutive = restrânse ca utilizare, indică o consecinţă a posedării unei
calităţi într-un grad înalt sau a exercitării unei acţiuni cu deosebită intensitate:
- bolnavă de moarte
- mănâncă de speriat.
Exemple de circumstanţiale de mod, în dependenţă de diverși regenţi:
- verb: Mă ridic cu respectcm
- interjecţie: Haide, murgule, mai tarecm.
- adjectiv: E iremediabilcm ratat.
- adverb: Vorbea puţincm ironic.
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea

(1) CIRCUMSTANŢIALUL DE MOD PROPRIU-ZIS

Clasa de substituţie
→ adverb/ locuţiune adverbială:
- „Amurgurile mureau repede.”;
- „Aşa se porniră tăgadele.”;
- „A luat pe român pe departe/ cu de-a sila.”;
- „O iubeşte fără margini/ de mama focului.”;
- „Logodna se făcu pe vrute, pe nevrute.”;
- „se zbat claie peste grămadă”;
- ”i-a povestit de-a fir a păr”;
- „se apropie din ce în ce”;
- „De ce, de ce se tot îndepărta.”;
- „Icoanele se strecoară una după alta.1”
- „Suntem datori a ne ajuta unii pe alții.”
→ numeral, cu/ fără prepoziție:
- „Oamenii se depărtau câte unii.”;
- Se plimbă câte două;
- Taie-l în două, în trei, cum poți;
- Îl răsplătea însutit și înmiit;
- Porumbul era prășit de-al doilea.
→ adverb provenit prin conversiune dintr-un substantiv (substantiv la cazul adverbial):
- „Moromete se uită țintă la el.”
- culcaţi covrig.
→ substantiv cu prepoziţie:
- a râde cu hohot;
- „a cinsti după datinile ţării”;
- a trăi în huzur;
- te înclini până la pământ;
- Stăteau umăr lângă umăr/ picior peste picior2.
→ verb la infinitiv, precedat de prepoziţie:
- ei mergeau fără a simţi că merg;
→ verb la gerunziu (care aparţine sferei semantice a verbului centru):
- Vine alergând/ ţopăind/ sărind.
→ interjecție:
- „Îl trântește hop! pe paveaua Iașilor.”

1
În gramatica tradițională, gruparea era considerată locuțiune adverbială.
2
Construcţie complexă, formată dintr-un substantiv repetat şi o prepoziţie.
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea
- A venit tipa-tipa.
→ propoziţie, introdusă prin:
− adverbul relativ cum: „du-o numaidecât acolo, cum îi ști tu”
− adverbul relativ precum: A făcut precum a zis.
− locuțiunea conjuncțională după cum: „Împăratul,1a/după cum s-a hotărât,2/ pe toţi i-a tăiat.”1b/
− adverbul relativ ce: De prost1a/ ce este2/ nu a înţeles1b/.
În regentă, pot apărea corelativele adverbiale aşa, astfel.
NB: Grupările aşa cum, astfel cum erau considerate, în gramatica tradițională,
drept locuţiuni conjuncţionale (cu excepţia cazului când introduc o propoziţie
al cărei centru verbal este un verb copulativ), iar, în gramatica modernă, se
optează pentru segmentarea grupării în: aşa- adverb de mod și cum- adverb
relativ.
− locuţiunea conjuncţională fără (ca) să: Munceşte fără (ca) să regrete.
− conjuncţia să, cu verb la aspect negativ: Nu rezistă să nu se ducă la ea.

(2) CIRCUMSTANŢIALUL CANTITATIV

Clasa de substituţie
→ adverb urmat de prepoziţia simplă de:
- atât de/ destul de/ grozav de/ teribil de + repede.
→ substantiv cu un determinant adjectival de tipul tot, întreg:
- Lucrează toată noaptea.
- Lucrează ziua întreagă.
- Lucrează zile de-a rândul.
→ adverb fără prepoziție:
- a mâncat mult/ puţin/ destul etc.
→ propoziții, introduse prin:
− adverbul cât:
- Rabdă cât poate.
− locuţiunile conjuncţionale după cât, pe cât, cât ce (folosită regional):
- A primit după cât a muncit.
- ”Rabdă pe cât vei putea.”;
- „şi-i şterge o palmă prin somn, cât ce poate”.
- pronumele câte, precedat de prepoziţiile din, după, pe:
- Pe câte mi-aduc aminte, era un lăudăros.
- „Aşa era mama în vremea copilăriei mele, plină de minunăţii, din câte mi-aduc
aminte.”
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea
- După câte ştim, a plecat ieri.
În regentă, poate apărea un corelativ adverbial, de tipul atât, cu atât, având a
face cu o construcţie relativă:
- atât...cât: Ştia atât1/ cât trebuia1/.
- cu atât...cu cât: Era cu atât mai bucuros1/cu cât intrase primul la facultate2/.

(3) CIRCUMSTANŢIALUL COMPARATIV

(A) de EGALITATE
Clasa de substituţie
→ substantive:
- Avea ochi verzi ca iarba.
- Rana era cât palma.
→ pronume: „Cine a fost la teatru a trebuit să observe, ca şi mine, un fenomen.”
→ adjective:
- „Nicu se ţinea ca vrăjit de acest flăcăiandru.”
- „Ca unse3 de vor /Lucesc ziduri.”
→ verbe la infinitiv: „Mâna dreaptă e ridicată în sus în chip de a turna ceva.”
→ adverbe:
- „...răspunse uscăţivul căpitan, tot fără chef de vorbă ca şi până acum”.
- „Am să merg mai înspre scară/ Prin dumbrăvi, ca mai demult.”
→ adverbe provenite din substantive: îngheţat tun.

NB: În regentă, pot apărea corelativele adverbiale tot atât de, tot aşa de, la fel de.
NB: Realizările prin părţi de vorbire ale circumstanțialui comparativ de egalitate sunt
introduse prin:
− adverbele de comparaţie cu valoare prepoziţională ca (şi), cât (şi),
asemenea/ asemeni/ aidoma;
− prin locuţiunea prepoziţională în chip de.
→ propoziții, introduse prin:
− adverbele relative cum; precum: „Şi pier, cum de soare pier norii.”
− locuţiunea conjuncţională după cum: „Dorea să li se întâmple după cum i se întâmplase şi ei.”
NB: În regentă, pot apărea corelativele adverbiale aşa, astfel, asemenea, la fel,
aidoma, întocmai.
− adverbele cât, cu cât, pe cât, în corelaţie cu adverbele atât, cu atât, pe atât4:

3
Circumstanțialele construite cu adjective participiale („ca unse”) sunt, în fapt, comparative condiţionale.
4
Aceste adverbe introduc o comparativă cantitativă.
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea
- „Mintea parcă i se deschisese (atât) cât se deschide altora în câţiva ani.”
- „Pe cât de sever era tata în viaţa publică, pe atât de blând şi chiar timid apărea în cea
intimă.”
− pronume relative, adverbe relative sau nehotărâte, precedate de ca (şi), cât (şi):
- Ea a răspuns la fel de bine ca şi cine a luat premiul/ ca şi oricine ar fi luat premiul.
- Aici am vândut la fel de mult ca şi unde am fost ieri/ ca şi oriunde am fost până acum.
− locuţiunile conjuncţionale ca şi când, ca şi cum, de parcă, chip că, ca în fel cum5:
- Munceşte ca şi când/ ca şi cum/ de parcă/ chip că/ ca în fel cum ar fi ultima zi înaintea
concediului.

(B) de INEGALITATE
Clasa de substituție
→ substantive:
- Ştia greceşte mai mult/ mai puţin decât Maria.
- El este cel mai bun din clasă.
→ pronume:
- Sunt mai înalt decât el/ tine.
- Acesta era cel mai deștept dintre ei.
→ adjective:
- Sunt mai mult tânăr decât bătrân.
→ verbe la infinitiv: E mai bine a învăţa decât/ca a pierde.
→ adverbe: E mult mai bine aici decât acolo.
→ numerale: Îţi vine mai frumos primul decât al doilea.
→ propoziţii, introduse prin:
− adverbul decât cu valoare conjuncţională:
- E mai bun decât lasă să se vadă.
− grupările6 de cum, faţă de cum, faţă de cât:
- „Îi cunosc bine pe amândoi, mai bine de cum mă cunosc ei pe mine.
- Faţă de cum/ față de cât îi cicălesc pe alţii, cu tine mă port destul de civilizat.
− locuţiunea conjuncţională decât să:
- „Era mai bucuros să moară de foame, decât să primească o bucată de pâine de la
cineva.”
− pronume relative, adverbe relative sau nehotărâte, precedate de semiadverbul decât sau de
prepoziţia de, pe lângă sau de locuţiunea prepoziţională faţă de:
- Lucrează mai bine decât cine a fost înaintea lui.

5
Sunt specifice propoziţiei comparative condiţionale.
6
În gramatica tradițională (GLR), sunt interpretate drept locuțiuni conjuncționale, în vreme ce, în gramatica
structurală, ele sunt considerate grupări formate din: prepoziția de /locuțiunea prepozițională față de + adverbul
cum/ cât.
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea
- Este mai bine faţă de cum era el.
- Știe mai mult decât ce știa ea.
- N-a luat mai mult decât ce i se cuvenea.
- Citeşte mai mult acum pe lângă când/ decât când/ faţă de când era mic.
− semiadverbul decât + conjuncţia compusă ca să (decât ca să):
- Munceşte mai mult pentru bani decât ca să fie bine văzut.
− prepoziţia din + cât (pronume/ adjectiv relativ):
- Este candidatul cel mai bun din câţi au candidat. (pronume relativ)
- S-a prezentat cel mai bine din câţi studenţi au fost examinaţi. (adjectiv relativ)
NB: A nu se confunda comparativele de inegalitate de tipul:
Nimic (nu) e mai frumos decât să urci pe munte, cu un
circumstanțial de excepţie.

(4) CIRCUMSTANŢIALUL DE MĂSURĂ

Clasa de substituție
− substantiv cu prepoziție (prin care se exprimă unități):
- „să-l ia sufler cu șapte galbeni pe lună”;
- „se urcase luna cam de două suliţi”.
− propoziţii circumstanțiale de MĂSURĂ PROGRESIVĂ, introduse prin:
− grupările cu cât, pe cât, considerate, în gramatica tradițională (GLR), drept locuţiuni
conjuncţionale, iar, în gramatica structurală, grupări libere, alcătuite din prepoziţie (cu/
pe) + adverbul relativ cât. Pot apărea în corelație cu adverbe: cu cât...cu atât(a), pe
cât...pe (cu) atât(a):
- „Ziua se încingea tot mai mult, cu cât se apropia vremea prânzului.”
- „El, cu cât o privea mai mult, cu atât o găsea mai frumoasă.”
- „Pe cât eşti de frumoasă, pe atât eşti de deşteaptă.”
− locuţiunea conjuncţională de ce, amplificată, în regentă, de corelativele de ce, de aceea:
- ”De ce merge, se măreşte.”
- „De ce mergeau înainte, de ce lui Harap-Alb i se tulburau minţile.”
- „dar de ce umblau, de aceea se înfundau mai tare.”;
− locuţiunea conjuncţională pe măsură ce:
- Pe măsură ce se gândea, îşi dădea seama de greşeala făcută.
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea

CIRCUMSTANȚIALUL DE TIMP

= poziție sintactică având ca realizare definitorie adverbul CÂNDVA în dependență unilaterală față de
un verb la formă personală.
= clasă de circumstanțiale care, determinând un verb, un adjectiv, o interjecție predicativă, exprimă
momentul ori durata de exercitare a acțiunii sau de manifestare a stării.
Exemple:
- Haide acum !
- Este bolnavă de o săptămână.
- echipa victorioasă a doua oară.
Clasa de substituție
− adverbe (cu/ fără prepoziție) sau locuțiuni adverbiale de timp:
− propriu-zise: Vino acum/mâine/din când în când.
− provenite, prin conversiune din substantive7:
- Primăvara se simte fericită.
- „Duminicile bâzâiam la strană”.
− substantive în acuzativ fără prepoziție, însoțite obligatoriu de un determinant adjectival:
- „Au dat roată ore, zile și luni întregiadj.”
- „Trei ani de-a rândul ieșise premiant.”
- „O luptă care trebuia sa ție mai patru secoli începu atunci.”
− substantive cu prepoziții/ locuțiuni prepoziționale:
- „Era prin septembrie.”
- „Ana crescuse până la 16 ani în pensionul doamnei Raspal.”
- ”s-ar fi zărit într-acea noapte oameni de-ai lui Stoica.”
− pronume cu prepoziție:
- A plecat înaintea mea /lui.
- A plecat după noi.
− numerale cu/fără prepoziție:
- A ajuns în douăzeci ale lunii august.
- A venit două zile, iar în a treia ne-am certat.
− adjective precedate de prepoziția de:
- De mică8 era talentată la desen.
− verbe la infinitiv cu prepoziția până/ de:
- Era gata până a răsări soarele.
- Am plecat înainte de a veni.

7
Grupările de tipul: cu lunile, zi de zi, la săptămână, din an în an sunt locuțiuni adverbiale.
8
În gramatica structurală, spre deosebire de cea tradițională, se consideră că, în astfel de enunțuri, adjectivul nu
ocupă poziția sintactică de circumstanțial de timp, ci de element predicativ suplimentar.
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea
− verbe la gerunziu:
- „Primind scrisoarea, a răspuns imediat.”
- „Mi se pare că, dându-și sufletul, a șoptit.”
− participii ocurente în construcții absolute participiale:
- O dată terminată ședința, am plecat.
− propoziții:

După semantica raportului temporal, circumstanțialele temporale se împart în:

− temporale de ANTERIORITATE = acțiunea/ starea din regentă este anterioară celei din
subordonată:
- Și-a terminat teza până ce timpul oficial să expire.
− temporale de POSTERIORITATE = acțiunea/ starea din regentă este posterioară celei
din subordonată:
- Și-a început temele după ce s-a odihnit puțin.
− temporale de SIMULTANEITATE = acțiunea/ starea din regentă este concomitentă
celei din subordonată:
- Am intrat în casă în timp ce suna telefonul.
Elemente de relație
→ pentru temporalele de anterioritate:
− conjuncția până (nu)/ locuțiunile conjuncționale până să (nu), (mai) înainte (ca....)să:
- Am plecat până să (nu) prindă el de veste.
- Am venit până se înserase.
− grupările până ce, până când, până când să, pentru când (considerate, în gramatica
tradițională, locuțiuni adjectivale, iar, în gramatica modernă, adverbe relative precedate
de prepoziția până/ pentru):
- „Ulciorul merge la fântână (numai) până când i se rupe toarta.”
- Să lase judecata pentru când s-a alege lumea.
− pronume relativ nehotărât cu valoare relativă, precedat de prepoziția înaintea:
- Am ajuns înaintea cui dorea.
− pronume /adjectiv relativ, precedat de prepoziția până la/ pentru/ pe:
- Te-am așteptat până la ce oră ai spus.
−
pentru temporalele de posterioritate:
−
locuțiunile conjuncționale îndată ce, după ce, de îndată ce, imediat ce, o dată ce, pe
dată ce, după ce, cât ce:
- De cum se crăpa de ziuă, i se auzea gura până la capătul străzii.
- Imediat ce vei primi scrisoarea mea, suie-te în tren și vino aici.
− conjuncțiile cum, cât, unde provenite, prin conversiune, din adverbe relative:
- „Cum însera, înhăma căluțul.”
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea
- ”Cât ajunse în Ardeal, gândul cel dintâi al domnului mazilit, fu să strângă
o adunătură de oameni cu simbrii”.
- ”Unde-și auzea/ Din curteni/ Domnului vorbea”.
− adverbe relative când, de când, de pe când, cu/ fără prepoziție:
- Încă de pe când eram băiețandru, îmi plăcea școala.
− pronume/adjective relative nehotărâte, precedate de prepoziția după, locuțiunea
prepozițională în urma:
- Am ajuns după cine fusese trimis de tine.
- Am ajuns în urma cui fusese trimis de tine.
− adjective relative, precedate de prepoziția de la/ din:
- Te aștept de la ce oră am hotărât.
− pentru temporalele de SIMULTANEITATE:
− locuțiunile conjuncționale în timp ce/ în vreme ce, ori de câte ori, îndată ce, pe măsură
ce:
- „Ori de câte ori viitorul a surâs României, fiii ei nu au lipsit de a aspira
către unire.”
- Pe măsură ce apa dă în clocot, se adaugă restul de ingrediente.
NB: Gruparea câtă vreme nu reprezintă o locuțiune
conjuncțională, ci este segmentabilă în câtă- adjectiv
relativ și vreme- substantiv centru.
− conjuncția cum (provenită, prin dejoncționare, din adverbul omonim):
- „Și cum se plimba-n lung și-n lat/ Cu fetele se-mprietenește”
− adverbul relativ cât: „Și cât e ziua de mare ea nu-l pierde din ochi.”
− conjuncția până/ locuțiunea conjuncțională până ce:
- Bate fierul până (ce) îi cald.
− adverbele relative când, pe când, precedate de adverbul exact/ atunci/ tocmai:
- A venit (exact) (pe) când era gata masa.

Construcțiile temporale inverse

= construcții în care circumstanțialul temporal are numai formal această calitate, însă, din punct de
vedere logic, reprezentă o principală, față de care propoziția principală formală are, logic, o nuanță
temporală:
- Ajunsesem la gară, când am constatat absența valizei.
Se introduce prin:
− adverbul relativ când însoțit de adverbul deodată, (numai) iaca, iată:
- „Și de ciudă începusem a-mi descărca mânia (...), când deodată zării o
caleașcă.”
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea
- „Moș Nechifor deciocălase căruța și-o ungea când numai iaca se trezește
la spatele lui cu jupân Ștrul.”
− conjuncția că:
- „N-apucară bine să tăvălească bucățile în mujdei, că de afară se auziră,
deodată, bătăi puternice (...)”
- „Abia dădu mâna cu cei din față, că se și grăbi să intre(...)”.

CIRCUMSTANȚIALUL DE LOC

= Poziție sintatică având ca realizare definitorie adverbul de loc UNDEVA, aflat în relație de
dependență unilaterală față de un verb la formă personală.
= Specie de circumstanțial exprimând locul, distanța, limita spațială, direcția de desfășurare a acțiunii
sau de manifestare a calitații:
- Locuiește în București.
- Merge spre casă.
- Victorios în deplasare.
Termenul regent poate fi:
− verb: Locuiește aici.
− interjecție predicativă: Hai acolo.
− adjectiv: Echipă victorioasă pe teren propriu.

Clasa de substituție:
→ adverbe (cu /fără prepoziție)/ locuțiuni adverbiale:
- ”Trebuie să fie aici o lumânare, o lampă....”
- ”Oamenii priveau de departe.”
- ”Se uită el în dreapta, nu vede nimica.”
- ”umblau bezmetice de colo până colo.”
→ substantive cu prepoziție/ locuțiuni prepoziționale:
- ”Târziu, prin lumina de lună, trecură pe deasupra brazilor paseri streine.”
- ”De-a lungul zidului ce se întindea pe malul gârlei, se adăposteau sâielile cu vite
(...).”
→ substantive în acuzativ fără prepoziție, însoțite sau nu de numerale și exprimând spațiul
străbătut (au o nuanță temporală sau de măsură)
- ”N-ai umblat toată ziulica două poști ca mine, pe jos.”
- ”Pentru sprâncene-mlinate / Umblu țara jumătate.”
→ substantiv în cazul dativ locativ:
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea
- ”parcă îl pironise cineva locului.”
- ”Fug caii duși de spaimă și vântului s-aștern.”
→ pronume precedate de prepoziție:
- Am căutat în toate valizele și nu e în niciuna.
- Împrejurul său s-a făcut liniște.
− numerale cu prepoziție:
- Nu e în prima cameră, ci în a doua.
− verb la supin:
- Întârziase pe la prins raci.
NB: În limba română, se înregistrează construcții în care două sau mai
multe circumstanțiale de loc sunt corelate cu ajutorul unor prepoziții
corelative:
− de la...(până) la: De la tine până la mine se ajunge ușor.
− din... (până) în: din centru (până) în Obor.
− între...și...: între Constanța și București.
− Propoziții, introduse prin:
− adverbe relative/ nehotărâte cu valoare relativă (cu/fără prepoziție): unde, încotro, oriunde,
oriîncotro, orideunde, orișiunde, oridincotro:
- ” Le porunci să meargă de unde au venit.”
- ” Stoicea mergea grăbit... încotro îl mâna vijelia.
− pronume relative/ nehotărâte cu valoare relativă, însoțite obligatoriu de prepoziții:
- Mă duc la cine/ oricine vreau.
- Mă îndrept către oricine/ orice/ cine/ ce vreau.
- Plec spre ce vreau.
− adjective relative/ nehotărâte, precedate de prepoziții:
- Merg în ce oraș sunt chemat.
− adverbul relativ cât/ adjectivul relativ cât specializat în introducerea circumstanțialului de
loc care exprimă ideea de măsură:
- Am umblat cât e lumea de mare.
- Cât vezi cu ochii e numai șes.
- Am mers câți adj kilometri ne-au spus.

NB: Când apare drept conector adverbul relativ unde,

el poate avea în regentă adverbul corelativ acolo:
- Unde nu te gândești, acolo îl găsești.
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea

CIRCUMSTANŢIALUL CAUZAL

Circumstanţialul cauzal este o poziție sintactică aflată în dependenţǎ unilateralǎ faţǎ de un regent
verbal (Din neatenție, a greşit) sau adjectival (Bolnav de tristeţe, a început a scrie).
Clasa de substituţie:
→ substantiv/ pronume/ numeral precedat de prepoziţii/ locuţiuni prepoziţionale:
− Nu putea sǎ înainteze de mulţime.
− “Şi pentr-o vorbǎ rea ce-i spui/ El toatǎ ziulica lui/ Munceşte supǎrat.”
− Din pricina mea, s-a supǎrat.
→ adjective, precedate de prepoziția de:
− “(…) şi-i sfârâia gâtlejul de flǎmând ce era.”
− “ Se juca cu baloturile plesnind de încǎrcate(…).”
→ adverbe, precedate de prepoziția de:
− De încet ce vorbeşte, n-o aud.”
→ locuțiunile adverbiale de aceea/ de asta/ pentru aceea/ d(e)-aia:
− Pentru aceea n-a venit, pentru ca s-a supǎrat.
− De aceea nu a plâns, pentru cǎ s-ar fi fǎcut de râs.
→ verb la gerunziu:
− “Luptându-se cu o repede boalǎ de piept(…), se decise a porni la Constantinopol,
ca sǎ obţinǎ voia de a se reîntoarce la cǎminul pǎrintesc.”
− Întârziind, nu a mai intrat la curs.
→ verb la infinitiv perfect (livresc şi nerecomandabil):
− Era furios pentru/ de a nu fi reuşit.
→ propoziţii cauzale:
− propriu-zise= exprimǎ numai cauza;
− condiţionale= exprimǎ cauza pentru care locutorului i se pare imposibilǎ realizarea acţiunii
din regentǎ (au, astfel, şi o nuanţǎ condiţionalǎ); apar în construcţii interogative (de cele mai
multe ori, retorice) sau exclamative: Dacǎ eşti bolnav, cum o sǎ vii mâine?
− indirecte: “Scoalǎ-te,(cǎ) doar nu eşti bolnav.”
Circumstanțialul de cauzǎ se introduce prin:
− Prepoziţiile de, din, pentru, dintru, datorită:
- “M-au trimis(…) din greşealǎ”
- “Cum sǎ moarǎ stupid, ca proștii, dintr-o ambiţie a cuiva, acum în
plinǎ amiazǎ”
- .
“Ipate(…) era mâhnit pentru pierderea lui Chirică.”

-
Datorită perseverenței, a reușit.
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea
−
Locuţiunile prepoziţionale din pricina, din pricină de, din cauză de, pe motiv de:

•
Pe motivul absenţelor, a fost exmatriculat.
NB: Secvenţele din cauza, pe motivul(etc) au fost considerate:
- locuțiuni prepoziționale (în GLR, vol II,1966).
- grupări libere, analizabile în prepoziție + substantiv (cf în
gramatica tradițională, M. Avram, și în gramatica modernǎ, G. Panǎ
Dindelegan).

−
mai rar, prepoziţiile CU, ÎN, LA, PE, SUB, caz în care se adaugǎ nuanţe locale, temporale,
modale, etc.
- “Eu mǎ las puţin cǎ mi-a trecut ciolan peste ciolan, cu nunta
voastrǎ”
- “La blânda ta mustrare simt glasul cum îmi seacǎ”
- “Începe a face un tǎrǎboi, de s-a sculat toatǎ ograda în gura lui”
- “Trupul tǎu se va gârbovi sub bǎtaie”.
→ Propoziţiile cauzale se introduc prin:
− Conjuncţiile că, căci, deoarece, fiindcă, întrucât, dacă, cum, unde, când:
- “Dar dumneata de unde eşti, cǎ nu-mi pari de aici?”
- “Hai, ia daţi-vǎ deoparte, mai păcătoșilor, cǎ numai
aţi crâmpoțit mâncarea.”
- “Nu putem scoate butca din noroi, cǎ e grea.”
- “Cum nu mai erau decât vreo sutǎ de metri pânǎ acasǎ, Grigore
coborî, plǎti şi continuǎ pe jos.”
- “M-am gândit cǎ unde e aproape cu casa şi era spre searǎ, vrea sǎ
se scalde şi ea.”
- “Când ştiai cǎ nu ai sǎ vii, de ce m-ai pus sǎ te aştept?”
- “Dacǎ eu sunt tânǎr si sǎrac, singur cu muierea, voi trebuie sa fiţi
nişte hoţi?”
→ locuţiunile conjuncţionale din pricină că, din cauză că, pentru că, de vreme ce, din moment ce,
de bine ce, de bine că, de ce, pentru ce, o dată ce:
- “Din moment ce lucrurile au ajuns pânǎ aici, cum crezi cǎ se mai
poate schimba ceva?”
- “ Şi de vreme ce este aşa, iatǎ, fǎgǎduise a nu iubi niciodatǎ.”
- “Copilul sǎ trǎiascǎ şi sǎ se venture în lumea asta, o datǎ ce a
scǎpat cu bine de la datoria şcolii.”(cauzală cu nuanţă temporalǎ)
- “De bine ce/ cǎ m-ai salvat ieri, astǎzi vreau sǎ te ajut şi eu.”
- “Cǎ eu pentru cǎ-s negruţǎ/ La nimic n-oi fi drăguță.”
- “De ce m-ai ajutat ieri, astǎzi te ajut şi eu”.
NB: Din cauzǎ că, din cauza că cunosc o dublă interpretare:
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea
- în gramatica tradițională- locuțiuni conjuncționale;
- în gramatica modernă (G. Panǎ- Dindelegan)- grupare liberă,
analizabilă în prepoziția din +substantivul cauza/ cauză + că +
atributivă.
NB: Urmǎtoarele secvenţe nu reprezintǎ locuţiuni conjuncţionale şi, implicit, nu introduc cauzale:
- DAT FIIND CĂ... = dat fiind (verbul a da la diateza pasivǎ, actualizând
funcția sintactică de circumstanțial cauzal) + că + subiectivă;
- PENTRU ACEEA CĂ...= pentru aceea + că +atributivă;
- DIN CAUZA FAPTULUI CĂ...= din cauza (circumstanțial cauzal) +
faptului (atribut)+ că +atributivă;
- ÎN IDEEA CĂ...= în ideea (substantiv) + că + atributivă;
- AVÂND ÎN VEDERE CĂ...= având în vedere (locuţiune verbalǎ la
gerunziu)+ că +completivă directă;
- FAPTUL CĂ...= substantivul faptul+ că+ atributivă.
Curs Sintaxa
Mihaela Miron- Fulea