LRC.

Sintaxa
Curs nr. 14
Mihaela Miron-Fulea

CIRCUMSTANŢIALUL DE SCOP ( FINAL)

Definiție
Circumstanţialul de scop ( final) este o poziție sintactică aflată în dependenţă unilateralǎ faţǎ
de un regent verbal (“Am venit pentru a discuta”) sau interjecţional (“Hai la cumpǎrǎturi”).

Clasa de substituţie
→ substantiv/ pronume/ numeral, precedat de prepoziţii/ locuţiuni prepoziţionale:
- Am consultat pentru aceasta toate dicţionarele noastre.
→ verbe la supin sau infinitiv, precedate de prepoziţii (pentru, dupǎ, spre):
- “(…) plecase în pețit”
- “Tuși, spre a-şi drege glasul”
- “I- am strigat ceva, la întâmplare,(…), pentru a-i strǎmuta gândul”.
→ verb la infinitiv fără prepoziţie (învechit şi regional):
- “N-am venit a cerşi”.
→ locuţiunea adverbialǎ de asta, de aceea (eventual cu prepoziţia pentru):
- De aceea am venit, ca sǎ ne întâlnim.
- De asta ne-am adunat, ca să discutǎm.

NB: Grupǎrile de acest tip se aflǎ la limita dintre îmbinǎrile libere şi locuţiuni (în
GLR,1966, vol. II, sunt considerate locuţiuni adverbiale; la fel, M. Avram (1966)
şi V. Guţu-Romalo (1973); însǎ G. Panǎ-Dindelegan preferǎ sǎ le interpreteze
drept grupǎri libere: pronume demonstrativ cu valoare neutrǎ, precedat de
prepoziţia de.
Prepoziţiile şi locuţiunile prepoziţionale utilizate în realizarea circumstanţialului final sunt:
− prepoziţiile după, în, la, spre, pentru, întru:
- “Cutreiera întinderile(…), cu puşca dupǎ vânat.”
- “O vulpe rǎu stricǎtoare/ Ducându-se în vânǎtoare”
- “(…) cutreiera lumea dupǎ plǎcerile ei”
- “Eu, pentru a scǎpa, rǎspunsei <<da>>”
- “(…) desese-ntr-o parte perdeaua de la fereastrǎ, spre a se uita cum luna apunea
în râu”
- “Ieşiră în poartǎ întru întâmpinarea domnilor”.

1
LRC. Sintaxa
Curs nr. 14
Mihaela Miron-Fulea

− locuţiunea prepoziţională în vederea:

- “I-a convocat în vederea sedinţei festive”.

NB : Secvenţele în/ cu scopul (de), în/ cu scopul (de), în ideea (de) sunt considerate:
→ locuțiuni prepoziționale, în gramatica tradiţionalǎ (GLR, M. Avram)
→ grupare liberă: substantivul scopul/ ideea precedat de prepoziția cu/ în (cu
funcția de circumstanțial final), în gramatica structurală (G. Ciompec-
LRC, 1985)
NB: Secvenţele în acest scop, în aceeaşi idee etc. sunt interpretate numai în GLR (vol.
II,1966) drept locuţiuni adverbiale, în vreme ce, în celelalte lucrǎri de specialitate
(tradiţionale sau moderne) apar drept grupări libere:
− în...scop = prepoziție+ substantiv/circumstanțial de scop,
− acest = adjectiv demonstrativ/atribut.
→ propoziţie, introdusǎ prin:
− pentru finalele pozitive, conjuncţiile să, ca..să, ca să (se recomandǎ evitarea ei):
- “Ştefan –Vodǎ (…) a dat moşneagului câţiva leişori acolea, sǎ-şi împace
nevoia”.
- “Jupânul, ca sǎ-l îmbǎrbǎteze, i-a dat un pumn în ceafǎ”.
- “O rup la sǎnǎtoasa de se ascund în desişul pǎdurii”.
− locuțiuni conjuncţionale:
− pentru finalele pozitive: pentru cа (…) să, că doar, că doar-doar, că doar de, doar
de, doar să;
− pentru finalele negative: nu cumva să, să nu cumva să,(pentru) ca nu cumva să,
nu care cumva să:
- ”Nu era ziuă în care(..) sǎ nu fi mers măcar de zece ori la straturi, pentru
ca să vadă dacă nu erau răsărite semințele”.
- Se țineau după el, ca doar/ca doar de/doar de vor câștiga ceva.
- “Muncea în dreapta și în stânga, că doar-doar a încăleca pe nevoie”.
- “Pantelimon era soldat(…) și se purta ca o fată, să nu fie cumva pedepsit”.
- “(…) urcând încet, ca nu cumva trupurile înlemnite sub cǎşti sǎ se
prăbușească”.
− adverbul doar, devenit, prin conversiune, conjuncție:
- “Se ţineau dupǎ el, doar vor cǎpǎta ceva”.
− pronume relative, precedate de prepoziţiile dupǎ, pentru:
- S-a dus după ce avea de cumparat.

2
LRC. Sintaxa
Curs nr. 14
Mihaela Miron-Fulea

Discuții
✓ Drept corelative, se folosesc, în regentă, adverbele anume, într-adins sau locuțiunea adverbială de
aceea, de asta, d(e)-aia, pentru aceea:

- “Boierii de la noi anume au zidit munții aceia negri, pentru ca să nu vedem

ce-i dincolo”.
✓ Secvenţele cu gândul sǎ…, cu intenţia sǎ…, cu/ în scopul sǎ…, în vederea sǎ…, sunt interpretate:
− În GLR (vol II,1963), drept locuţiuni conjuncţionale;
− În M. Avram (1985- Gramatica pentru toţi, p. 354) şi în gramatica modernǎ, drept
îmbinǎri libere: prepoziție + substantiv + sǎ + atributivǎ.
✓ A nu se confunda propoziţia opoziţionalǎ cu propoziția finalǎ:
- “Ne depǎrtǎm în grabǎ de acest spectacol înfiorator/1, pentru ca sǎ dǎm
de altul şi mai crunt1/” (P2= o falsǎ finalǎ, în fapt, este opoziţionalǎ).
Practic, opoziţionala este adesea incorect interpretatǎ şi ca o condiţionalǎ, o temporalǎ, o localǎ:
− false condiţionale:
- ”Îşi fǎcu socoteala1/ cǎ2a/, dacǎ glontele putea fi o glumǎ/, apoi incendiul
e un râs sinistru 2b/”(P3= opoziţionalǎ).
− false temporale:
- Centrul oraşului e compus din case mari şi frumoase, când/pe când/în
vreme ce/(pe) câtǎ vreme periferia e plinǎ de bordeie.
− false locale:
- Unde pâna atunci fusese linişte, acum era totul un calvar”(unde=
conjuncție).
- De unde pânǎ mai ieri era un necunoscut, astǎzi este o celebritate”(de
unde= locuțiune conjuncțională).

3
LRC. Sintaxa
Curs nr. 14
Mihaela Miron-Fulea

CIRCUMSTANŢIALUL CONDIŢIONAL

Definiție
= specie de circumstanţial care determinǎ un verb (Având rǎbdare ai sǎ cunoşti rezultatele) sau un
adjectiv (echipament utilizabil în caz de incendiu) şi care exprimǎ o ipotezǎ de a cǎrei împlinire depinde
realizarea acţiunii.

Clasa de substituţie
→ substantive de tipul caz, condiţie, ipotezǎ, eventualitate etc., precedate de prepoziţia în/ cu:
- În cazul acesta, mǎ retrag.
- În ipoteza cǎ vei termina, te aştept.
→ substantive abstracte, precedate de locuţiunea prepoziţionalǎ în caz de:
- În caz de nevoie, sunt aici.
→ substantive, nume de persoane sau substitute (pronume), precedate de locuţiunea prepoziţionalǎ în
locul:
- În locul lui Iov, eu n-aş fi plecat.
- Eu, în locul dumitale, m-aş grǎbi sǎ rǎspund.
→ adverbele astfel/ altminteri, exprimând, în rezumat, o supoziţie contrarǎ unei posibilitǎţi:
- Singura soluţie este asta. Altfel ar avea în fiece moment controverse.
- Cred cǎ ştie ceva. Altminteri nu ar fi afirmat aceasta.
→ verbe la gerunziu:

- Trǎind şi nemurind, ai sǎ vezi cine sunt eu.

→ propoziţii, introduse prin:
− conjuncțiile dacă, de, să, când (provenită ărin dejoncționare):
- Dacǎ mǎrturiseşti, scapi cu mai puţinǎ pedeapsǎ.
- De mǎ întrebi, îti rǎspund.
- ”Sǎ-l vǎd venind/ Aş mai trǎi o viaţǎ”.
- ”Când aş şti cǎ-mi vei fi de ajutor (…), mai-mai cǎ aş face precum zici tu”.
→ locuțiunile conjuncţionale în caz că, de unde (cu centrul verbal eliptic):
- În caz cǎ vei reuşi, voi fi mândru de tine.
- Dar sǎ ştii cǎ la-ntoarcere trebuie sǎ gǎsesc şi copil în casǎ, de unde nu, pâine şi
sare cu mine nu mai mǎnânci.

4
LRC. Sintaxa
Curs nr. 14
Mihaela Miron-Fulea

Uneori, condiționala se poate lega direct, fǎrǎ element de relație (condiţionala juxtapusǎ),
intonaţia şi semantica raportului fiind suficiente pentru marcarea tipului de subordonatǎ:
- Ai ceva de spus, spune!
- Ai carte, ai parte!
Corelativele condiţionalei pot fi adverbele apoi, atunci:
- ”Voiți însă un interes de român, varietate de întâmplǎri(…), apoi nu voi avea
trebuinţǎ decât sǎ povestesc cruzimile şi viaţa aventuroasǎ a lui Vlad Ţepeş (…)”.
- Dacǎ vine, atunci sǎ mǎ anunţi.

5
LRC. Sintaxa
Curs nr. 14
Mihaela Miron-Fulea

CIRCUMSTANŢIALUL CONCESIV
Definiție
= specie de circumstanţial care determinǎ un verb (Cu toatǎ ploaia, nu s-a oprit), o locuţiune verbalǎ
(Şi-a adus aminte de tine, în pofida timpului scurs) şi, mai rar, o interjecţie predicativǎ (Hai la mare, cu
tot timpul capricio!?) sau un adjectiv ( Iatǎ un om optimist, în ciuda împrejurǎrilor), exprimând situaţia/
obiectul care ar putea sǎ împiedice desfǎşurarea procesului denumit de verb sau existenţa unei însuşiri,
dar care nu le impiedicǎ.

Clasa de substituţie
→ substantiv (pronume, numeral cu valoare substantivalǎ/pronominalǎ) precedat de prepoziţia
împotriva/ contrar sau de locuţiunea prepozițională în ciuda, în pofida, în contra, cu tot (toatǎ, toţi,
toate):
- Eram trist, cu tot timpul frumos al primǎverii.
- Verişoara ta tot tânarǎ rǎmâne, în ciuda vremii ce trece.
- Împotriva aşteptǎrilor, nenea Iorgu nu sǎri de pe canapea.
NB: Secvenţa cu toate acestea/ astea este o locuţiune adverbialǎ concesivǎ.
NB: Secvenţa în ciuda /în pofida faptului că…este analizabilǎ în: locuțiunea
prepozițională în ciuda/ în pofida (cu regim de caz genitiv), catre precedă
substantivul faptului (circumstanțial concesiv) + că + atributivă (vezi și GLR,
vol II, 1966, p. 199).
→ verb la gerunziu, precedat uneori de semiadverbul chiar:
- “Pǎrând pe veci a rǎsǎri/Din urmă moartea-l paşte”(M
Eminescu).
- Chiar ştiind cǎ se va plictisi, tot s-a dus în vizita la ei.
→ verb la infinitiv, precedat de prepoziţia fără:
- Fǎrǎ a fi convins de adevǎrul spuselor tale, el nu te-a contrazis.
- Fǎrǎ a fi din partea locului, el cunoştea bine orașul.
→ propoziţie:
Dupǎ modul de realizare a raportului sintactic, propoziţiile circumstanţiale concesive pot fi:
a) introduse prin elemente funcţionale subordonate:
− conjuncţiile deşi, de, să, că, dacă:
- Deşi a plouat, el tot a venit.
- Calul, de e cu patru picioare, şi tot se poticneşte.

6
LRC. Sintaxa
Curs nr. 14
Mihaela Miron-Fulea

- Sfântul soare, dacǎ-i soare, /Şi tot dupǎ tine moare.

- Sǎ zicǎ el ce-o vrea, eu tot nu-l cred.
- Cǎ plouǎ, cǎ nu plouǎ el tot îşi ia umbrela.
- Dacǎ ninge, dacǎ tunǎ, ea tot devreme ajunge.
- De m-aţi bate toatǎ ziua, /Nici de dascǎl n-aş fi bun!
− adverbul relativ când:
- “Patimaş şi îndǎrǎtnic s-o iubeşti ca un copil/ Când ea-i rece şi cu toane ca şi luna
lui april”( M Eminescu).
− locuţiunile conjuncţionale cu toate că, măcar că, chit că, fără(ca) să, pe când, după
ce, în vreme ce, pe câtă vreme (care are uneori și nuanţe temporale) de unde [I]; chiar
dacă, chiar să, măcar de/să şi dacă, şi de, nici dacă, nici de, nici să, şi/chiar fără (ca) să,
şi…să/să…şi, să..chiar [II]:
- Se duce la unchiul sǎu, cu toate cǎ-l ştia aşa de carpânos.
- Tânǎrul, mǎcar cǎ s-a întors de multe ori, nu şi-a dat seama cǎ e urmǎrit.
- Rafira n-avea de unde sǎ câştige, chit cǎ ar fi vrut sǎ munceascǎ pentru bǎrbatul
ei.
- Fǎrǎ sǎ fie din Ardeal, aproba fǎrǎ codire hotǎrârea juraţilor.
- “Vezi sǎ nu paţi şi tu ca simigiul şi de unde te aştepţi sǎ fii rǎsplǎtit, sǎ nu capeţi
de la mine decât un encomon fluturatic” (Al. Odobescu)
- [II]: În casa unui prieten eu am sǎ mǎ aşez, chiar dacǎ nu mǎ pofteşte nimeni.
- Chiar pui de cuc sǎ fie, dar maica Domnului l-a dat grijii mele.
- Nu scap eu de tine, nici tu de mine mǎcar de s-ar pune nu ştiu cine si cruciş şi
curmeziş.
- Nu mǎ duc, mama; nu mǎ duc la şcoala, mǎcar sǎ mǎ omori.
- Şi dacǎ e legat in furma cu lanţuri, el curge de se prelinge pe lângǎ zǎgaz.
- Ştiu bine cǎ, şi fǎrǎ sǎ vrei, bǎiatul tot va trece.
- Sǎ fi cǎzut chiar o scrisoare în mâna cuiva strǎin, nimica n-ar fi înțeles.
- Şi zece mâini încǎ sǎ am, nu-mi ajung.
- D-apoi cǎ pe mine sǎ mǎ şi omori, tot nu pot sǎ zic asta.
− pronume, adjective sau adverbe nehotǎrâte cu valoare relativă (compuse cu ori-) sau
relative propriu-zise:
- Orice ar zice, tot nu-l cred.
- Vin, oricât de tare ar ploua!
- Oricum ar iesi, o sǎ ne fie bine.
- Cât de rǎbdǎtor ar fi, tot nu ar rezista.

7
LRC. Sintaxa
Curs nr. 14
Mihaela Miron-Fulea

b) juxtapuse faţǎ de regentǎ, cu predicatul realizat printr-un verb la imperativ, la conjunctiv cu valoare
de imperativ sau la indicativ:
- Supǎrǎ-te, eu tot plec.
- Fie ce-o fi, eu tot plec.
- Vrei, nu vrei, eu tot plec.

Structura de suprafață a circumstanţialei concesive conține uneori doar un nume predicativ,

verbul copulativ a fi fiind eliptic:
- Deși sărac, e optimist.
Dupǎ caracterul real sau presupus al acţiunii, concesivele pot fi:
→ PROPRIU-ZISE (REALE): cu predicatul realizat prin verb la indicativ;
→ IPOTETICE (CONDIŢIONALE) cu predicatul realizat prin verb la condiţional (Nu renunţ, nici
dacǎ ar fi sǎ mor), la indicativ viitor (Cumpǎr tabloul, oricât ar costa). Tot aici intrǎ și concesivele
juxtapuse.

8
LRC. Sintaxa
Curs nr. 14
Mihaela Miron-Fulea

CIRCUMSTANŢIALUL CONSECUTIV

Definiție
= specie a complementului circumstanţial care determinǎ:
- un verb: Doarme de speriat.
- un adjectiv: Are un frate leneş de groazǎ.
- un adverb: A vorbit destul pentru a plictisi pe toatǎ lumea.
și care exprimǎ consecinţa sau rezultatul unei acţiuni/ al unei însuşiri.

Clasa de substituţie
→ substantiv precedat de prepoziţiile de, până la, spre:
- Ne-am înţeles de minune.
- S-au certat de moarte.
- Învaţǎ pânǎ la epuizare.
- S-au certat pânǎ la lacrimǎ (pânǎ la sânge).
- A reuşit spre surpriza tuturor.
→ verbe la supin, cu morfemul de:
- A îmbǎtrânit de nerecunoscut.
→ verbe la infinitiv, precedat de prepoziţiile pentru, spre, până la:
- E suficient de clar pentru a înţelege.
- E îndeajuns de şmecher spre a se descurca.
- Se emoționase până la a se bâlbâi.
→ mai rar, verbe la gerunziu:
- S-au certat tare, ajungând chiar la bataie.
NB: Identificarea circumstanțialului consecutiv este univocă, atunci
când apar corelativele prea, destul de, suficient de, atât sau când
regentul este un adjectiv/ adverb de tipul destul(ă), suficient(ă).
→ propoziţii conjuncţionale:
− conjuncţiile încât, că, de cât, decât, (pentru) ca…să, să:
- ”Soarele (…) statu pe loc, încât trei zile n-a fost noapte”.
- ”E-o cale atât de lungǎ /Cǎ mii de anii i-au trebuit/ Luminii sǎ o ajungǎ”.
- Furau de stingeau.
- Începu a geme şi a se vǎita, cât îţi era mai mare mila de dânsa.

9
LRC. Sintaxa
Curs nr. 14
Mihaela Miron-Fulea

- ”(…) aerelor de cucoanǎ pe care şi le dǎ decât îţi vine, dragǎ, sǎ crapi de ciudǎ”
- ”Aici casele nu se-ncing peste zei, ca sǎ te frigǎ noaptea”.
- A făcut în aşa fel ca niciun val sǎ nu-l atingǎ.
- Că doar tot nu eram aşa de prost, sǎ nu pricep atâta lucru.
- ”Pitache si Nǎiţǎ dorm duşi cu faţa-n sus şi sforǎie sǎ zici cǎ umblǎ ferǎstrăul”.
− locuţiunile conjuncţionale aşa că, încât să, de să, decât să, cât să, aşa ca să:
- ”Umbrarul pregatit în curte fusese nǎruit de ploaie(…), aşa cǎ fu nevoie sǎ se
punǎ masa numai în cârciumǎ”.
- Vorbeşte astfel încât sǎ-l crezi.
- Vorbea de sǎ-l crezi, nu alta.
- ”Într-una îl credea pe sfichiul limbii, decât sǎ turbe bǎiatul, nu alta”.
- Povestea în aşa fel cât sǎ-l crezi.
- E destul de ştiut de toţi, aşa ca sǎ vǎ scutim de a vǎ reaminti.
Corelativele ocurente sunt aşa, atât, astfel, în aşa fel.
NB: În gramatica tradițională (GLR, vol II, 1966: p. 310,) se considerǎ cǎ aşa
că, aşa încât, astfel încât reprezintǎ nişte locuţiuni conjuncţionale.

10