Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Piteşti
2013
1
CUPRINS
Prefaţă……………………………………………………………….3
Substantivul………………….………………………………………4
Articolul……………………………………………………………26
Adjectivul……………………………………………..……………30
Pronumele………………………………………………..…………40
Numeralul………………………………………………….……….59
Verbul………………………………………………………………69
Adverbul……………………………………………………………79
Prepoziţia……………………………………………………………85
Conjuncţia…………………………………………….……………..87
Interjecţia………….…..…………………………………………….91
Bibliografia………………………………………………………….94
2
PREFAŢĂ
Ştefan Găitănaru
SUBSTANTIVUL
3
1.1. Definiţia semantică. Substantivul exprimă noţiunea în ambele sale laturi:
conţinutul şi sfera (Toşa, 1983, p. 34-35).
Noţiunea reflectă obiectele realităţii în procesul de cunoaştere.
Obiectele: concrete şi abstracte: fiinţe, lucruri, fenomene, acţiuni, stări,
însuşiri, relaţii.
-genul proxim:
-diferenţa specifică:
1.3. Definiţia sintactică. Este centrul grupului nominal (GN), după cum verbul
este centrul grupului verbal (GV) (Wald, 1967, p. 80).
4
# ~ aceştia
# ~ acestea
# ~ acestora
5
Contextul diagnostic al substantivelor proprii:
un (o, nişte) S A ~ #,
S= substantiv propriu
A= apozeme: numit, zis, poreclit, intitulat, cu numele, cu titlul...: un băiat
numit Vasile, o carte intitulată „Pădurea spânzuraţilor”, nişte munţi numiţi Munţii
Carpaţi...
Am vorbit cu (un băiat numit) Vasile; Am văzut (nişte munţi numiţi) Munţii
Carpaţi.
-unite:
(subst.): N. locotenent-colonel, puşcă-mitralieră, câine-lup, zi-
muncă, artist-cetăţean, redactor-şef…;
G. floarea-soarelui, laptele-cucului, mătasea-broaştei,
traista- ciobanului, laba-gâştii, pasărea-paradisului…;
(adj.): rea-voinţă, rea-credinţă, nou-născut…;
(nl.): prim-ministru, dublu-decalitru, triplu-salt…;
(vb.): gură-cască, zgârie-brânză, zgârie-nori, pierde-vară,
Sfarmă-Piatră, Strâmbă-Lemne…;
(prop.): nu-mă-uita, (un) nu-ştiu-ce, (un) lasă-mă-să-te-las, ducă-se-
pe-pustii, bată-l-crucea, ucigă-l-toaca….
6
Se scriu unite, deoarece:
-separate:
- ardei gras…
- Facultatea de Litere, Curtea de Argeş…
- Institutul Agronomic…
- Anul Nou, Statele Unite...
-abreviate:
- parţial: aprozar, aprolacta, Artarom, Aviasan, Centrocoop,
Centrofarm, Comcar, Flaro, Romarta...; Aro, Astra, Adas, Agerpres, aragaz,
Arpechim, Ipromin, stas...; Comlemn, Competrol, Rompescăria...
- total: ASE, avion (AVION), CAR, cec (CEC),CFR, DDT, IAR, IRTA,
ITB, NATO, OMS, ONU, OZN, PFL, PTTR, TBC, UEFA, UNESCO, USA...
elemente de compunere
GALR, I, 2008, p. 93: compuse savante cu elemente tematice
structuri sintactice:
- parataxă: ceasornic, clarobscur, copil-minune, câine-lup, redactor-şef,
locotenent colonel, Cluj-Napoca...;
7
- structuri asintactice (vocale de legătură: o, i, u): fluviometru, frigoterapie,
ochiometru, profilometru, surdomut, floricultor, horticultor,
legumicultor, pomicultor, silvicultor, viticultor, acupunctură...
numele de materie = masive: aur, argint, miere, unt, vată; tăiţei, câlţi…
Substantivele proprii
Motivate
- în ebraică: Ana = îndurare, Dan= judecător, Toma = geamănul...;
- în greaca veche: Ion = păstorul, George = agricultorul, Sofia =
înţelepciune...
- limba română: Doru, Lupu, Ursu, Păun, Pădureanu, Ochescu….
Cel mai iubit dintre pământeni, Lacul lebedelor, Visul unei nopţi de vară...
8
2.3. După flexiune, substantivele se pot clasifica:
2.3.1. În declinări
GALR, I, 2008, p. 86 aminteşte şi descrie parţial tipurile flexionare;
sunt descrise însă, la p. 88-89, cele 10 declinări)
Substantive invariabile:
- cu o formă (anumerice: singularia, pluralia tantum, numărul comun):
- aur, curaj, fotbal; lene, cinste, onoare, sete, nea, rouă (fără genitiv
singular); luni, marţi, miercuri…; mai, iunie, august…;
- popice, ochelari, aplauze, blugi, iţari, zori...;
- învăţătoare, vânzătoare, educatoare, ţesătoare; ochi, pui, unchi,
genunchi: nume, renume, prenume...
Substantive variabile:
- cu două forme
- flexiune cazuală: toate femininele singularia tantum care şi-au construit o
formă de genitiv (dreptate-acestei dreptăţi, bunătate-acestei bunătăţi;
corectitudine-acestei corectitudini);
- flexiune cazual - numerică : toate femininele fără des. V (casă - unei case -
nişte case, cafea- unei cafele- nişte cafele; staţie-unei staţii-nişte staţii; oaie-unei oi-
nişte oi...).
- cu trei forme
9
- flexiune cazuală şi numerică : toate masculinele cu desinenţa -e la V
( băiete, bărbate, copile, cumetre, cuscre, vecine...).
10
Genul gramatical este de trei feluri: masculin, feminin şi neutru.
- substantivele nu-şi schimbă forma după gen: sunt de un anumit gen
- genul nu este o categorie flexionară, ci o categorie gramaticală
regentă: obligă determinanţii sau substitutele să-şi schimbe forma
trecând de la un gen la altul
- masculin, desinenţe.
singular:
-Ø: elev, student, lup, ochi, arici ...;
- u vocalic: astru, codru, ministru...;
- e: soare, munte rege...;
- ă: tată, papă, popă, vodă...;
- i, u semivocale: erou, pui, leu, barcagiu...
plural:
- i asilabic (pui, lupi, studenţi), vocalic (aştri, miniştri,codri), Ø (copaci, raci,
rugi).
- feminin, desinenţe.
singular:
- ă: casă, fată, maşină, seară, şcoală...;
- e: carte, învăţătoare, staţie, alee...;
- ie: baie, odaie, femeie...;
- ea: cafea, perdea, măsea, viţea...;
- a: basma, casma, ciulama...;
- i: zi, luni, marţi... .
- neutru, desinenţe.
singular:
- Ø: pix, caiet, creion, bâlci, junghi...;
- u: timbru, exemplu, lucru...;
- u semivocalic: studiu, liceu, stilou...;
- i semivocalic: tramvai, condei, bordei...;
- e: nume, pronume, faringe...;
- i vocalic: taxi, schi, derbi...;
- o: radio, chimono, studio... .
plural:
-e: creioane, teatre…
-i: studii, salarii …
-uri: pixuri, taxiuri, lucruri…
11
Neutrul nu este ambigen, heterogen (identic cu masculinul la singular
şi cu femininul la plural):
G-D: lui Radu, lui George, lui Toma , lui Carmen, lui Lily, lui Mary, lui Suz;:
Floarea - Floarei (dar petalele florii), Anca - Ancăi, Luca - Lucăi...
Ac. Cd cu pe: Pe fată o văd în parc, *Pe ciorbă o mănânc în restaurant.
12
- croitor, -easă; mire, -easă; preot, easă...;
- duce, -esă; negru, -esă; prinţ, -esă...;
- iepure, -oaică; leu, -oaică, lup, -oaică; turc,-oaică...;
- Alin-Alina, George-Georgeta, Ion-Ioana, Victor-Victoriţa... .
Dificultăţi:
- tată, papă, popă, vodă, vlădică, agă…
- aur, argint, unt, bronz; box, fotbal, tenis...; orz, orez, ovăz, mărar
Totuşi: aur, argint, box...(= neutre); orz, orez, mărar... (=masculine); aramă,
vată, platină…(această aramă, această vată) = feminine.
- arhigenul B, pentru pluralia tantum, pentru aplauze, viscere, moaşte,
zori...
singularia tantum
- nume de materie: aramă, argint,aur, unt,sare, miere, ulei, zahăr, var, vată...;
- nume de sporturi: atletism, baschet,box, fotbal, oină, polo, scrimă, şah...;
- însuşiri, abstracţiuni: onoare, cinste, lene, sete, foame, corectitudine...;
- nume de discipline: astronomie, biofizică, biochimie...;
13
- nume proprii: Maria, Radu, Ionescu, Arad, Craiova, Dunărea, Oradea,
Orăştie...;
pluralia tantum
- nume de materie: câlţi, tăieţei...;
- nume de sporturi: haltere, carate, popice...;
- greu-numărabile: aplauze,viscere, mendre, moaşte, zâmbre, zori...;
- obiecte-perechi: ochelari, blugi, iţari...;
- nume proprii: Piteşti, Ioneşti, Videle, Bălţi, Carpaţi, Leordeni, Rovinari....
Pluralul calităţii
-unele sgt. Au pl. în –uri care nu exprimă mai multe obiecte, ci mai multe
calităţi: - carne-cărnuri, iarbă-ierburi, dulceaţă-dulceţuri, mătase-mătăsuri,
blană-blănuri
G.D: acestei cărni, acestei dulceţi, acestei ierbi…
-ulei-uleiuri, vin-vinuri, pământ-pământuri…
3.3. Cazul.
Specificul cazurilor în funcţie de tipurile de distribuţie în enunţ:
dependent
-/ \+
vocativ subordonat
- / \+
nominativ verbal
-/ \+
genitiv adjectival
-/ \+
acuzativ dativ
14
Deosebirea formală:
Mărci Prepoziţii Desinenţe Articol
Caz specifice diferite de N specific
N - - -
G + + +
D + + -
Ac + - -
V - + -
3.3.1. Nominativul
Funcţii sintactice:
Subiect:
Nume predicativ
Ion este inginer
GALR, II, 2005, p. 283: despre verbele subliniate: prepoziţia nu este generatoare de
grup prepoziţional, în consecinţă ea nu impune restricţii de caz (→avem N)
GALR, II, 2008, p. 288: Prepoziţia apare „ca regim prepoziţional al verbelor a se
erija, a face (…) grupul prepoziţional generat de verbele a se erija , a face …
Deci: se dă drept director; face pe directorul; se erijează în cunoscător…
nume pred. =Ac.
15
El a venit director
Îl ştiam director
Tipuri de apoziţie:
după formă
simplă:
multiplă:
dezvoltată:
după sens
- explicativă (adică, anume, care va să zică, cum s-ar zice, cu alte cuvinte…)
Maria, (adică) sora mea, citeşte...
după acord
- acordată: Dau Mariei, surorii mele, flori
16
- neacordată: Dau Mariei, sora mea, flori
3.3.2. Genitivul
-Întrebări:
-Prepoziţii
- asupra, deasupra, împotriva, contra…
Circ:
-Cl:
-Ct:
- Cm:
- Cz:
- Cs:
- Cdţ:
- Csv:
parcare - În faţă e o parcare; S-a dus în susul râului – S-a dus în sus.
- Regimul cazual:
- demonstraţia formală
17
- Analiza (numai pentru locuţiunile prepoziţionale)
- Criteriul contextului
Funcţii sintactice:
Subiect:
- Ai casei au plecat
=
contragere=
expansiune=
18
expansiunea cazuală
Atribut: ± prep
Zborul deasupra norilor era ameţitor
Complement
- Cd: În cunosc pe al vecinului
Complementul circumstanţial
- Cl: În centru oraşului e o fântână arteziană Înaintea casei sunt flori
3.3.3.Dativul
Întrebări:
Prepoziţii:
19
Funcţii sintactice.
Nume predicativ: Ø
Atribut:
- Viaţa-mi fu o primăvară
Complement:
Ascultă-ţi inima
Circumstanţial:
- Cl: Stai locului! Aşterne-te drumului!
20
Mulţumită prietenilor ai învins greutăţile.
3.3.4. Acuzativul
- Întrebări:
- Prepoziţii:
-Funcţii sintactice:
Subiect:
Excepţii reale:
a) Excepţii aparente
Au venit la oameni!
Nume predicativ:
21
-
-
Apoziţie
Predicativ suplimentar:
L-au angajat grădinar; Îi spuneau Mihai; L-au delegat inspector; L-au uns
episcop. =
L-au calificat drept vedetă; L-au luat de fraier; L-au desemnat ca reprezentant
federal =
Complemente necircumstanţiale
Pe copil îl cunosc
= =
- C secundar (Csec) (a învăţa/ ruga, sfătui, întreba… pe cineva ceva)
= Cd = Csec
L-am învăţat pe copil lecţia
=
Am trecut-o pe bătrână strada
- C prep. (de regulă, după verbe cu prep. obligatorie: a-şi aminti de, a
îngriji de a ţine cont de…; a participa la, a consimţi la…; a simpatiza
cu, a colabora cu…; a reieşi din; a conta pe, a paria pe…)
22
Mihai este cel mai înalt dintre elevi
=
Circumstanţial
- Cl: Locuieşte lângă gară
=
Stă aproape de stadion
- Ct: ± prep.
A ajuns în oraş spre seară
=
A stat mulţi ani în străinătate
- Cm :
Lucrează cu atenţie, dar fără spor
- Cz:
A greşit din neatenţie
- Cs:
A plecat la vânătoare
- Cdţ:
În caz de ploaie, iau umbrela
- Csv:
23
Cu toate rugăminţile, n-a venit
3.3.5. Vocativul
Întrebări:
Prepoziţii:
Funcţii sintactice:
-„Independenţa cazului vocativ se manifestă prin absenţa funcţiilor
sintactice” (GALR, I, 2008, p. 71).
-„Vocativul este un caz non-sintactic, adică neîncadrat în
organizarea sintactică a propoziţiei şi neîndeplinind o anumită
funcţie sintactică” (GBLR, 2010, p. 57). La p. 598, se dă ca
exemplu de apoziţie acordată: Ioane, prietene, de ce nu răspunzi
la telefon?
Subiect:
Copile, vino la mama
-
-Vino tu la mama!
Atribut adjectival:
Apoziţie calificativă:
24
Cucule, voinicule,/ netezeşte-ţi penele! (M. Avram)
ARTICOLUL
1. Contestarea articolului
GALR, I, 2008, nu are un capitol despre articol.
25
GBLR, 2010, p. 86: „Articolele nu se constituie într-o
clasă lexico-gramaticală, ci reprezintă unelte gramaticale”
(cf. şi Guţu Romalo, 1967, p. 96).
26
Articolele nu au funcţie sintactică, luându-se împreună cu lexemele pe care le
însoţesc, fără să formeze părţi de vorbire compuse.
Pseudoarticulări:
„... rolul articolului este să dea nota de integritate singularului şi de
totalitate pluralului” (Iacob, 1957, p. 14).
2. Clasificarea
2.1. După formă: toate articolele sunt simple.
2.2. După sens:
- articol hotărât (definit);
- articol nehotărât (nedefinit)
3. Articolul hotărât
Realizează, de regulă, individualizarea sau generalizarea obiectului exprimat
prin substantiv.
27
Forme:
Singular Plural
Gen,nr.
m.,n. f. m. n.,f.
Cazul
Poziţia:
- enclitică (ataşat substantivului): băiatul, fratele, muzeul, numele, fata,
perdeaua, ziua...
- proclitic, la substantivele proprii: lui Radu, lui George, lui Carmen, lui
Lily...
- ataşat adjectivului antepus: înaltul pom, înaltul munte , frumoasa fată...
Valori semantice:
a) anaforică (reia informaţia dintr-un context anterior): Pe stradă merge un
copil. La colţ, copilul se opreşte; Am văzut un băiat şi o fată. Băiatul era înalt, fata
era scundă;
Forme:
28
Gen, nr. Singular Plural
N.,Ac. un o Nişte
Poziţia: proclitică
Omonimii:
- Un student citeşte, doi scriu; Unui copil i-am adus o minge, la doi le-am luat
un album;
- Un copil citeşte, altul (celălalt) scrie; Unui copil i-am luat o carte, altuia un
album;
- Un turist a venit atunci, altul ieri şi doi astăzi.
- Irinuca avea un bărbat, o fată şi două capre,
- Cumpăr nişte orez; Am adus nişte apă; A luat nişte aur; Se aud nişte
aplauze; Mi-a adus nişte (niscaiva) câlţi; Zgomotul unor aplauze...
niscai(va): Mi-a adus niscaiva câlţi.
Valori semantice:
a) inceptivă (introduce o informaţie nouă): O maşină intră în parcare;
b) generică (se referă la totalitatea elementelor): Un copil trebuie să-şi asculte
părinţii;
c) calificativă (valoare adjectivală): George este un clown; Ea este o artistă
în subtilizarea cărţilor;
d) cantitativă (valoare fixă) Irinuca avea un bărbat, o fată şi două capre;
e) conversivă (substantivizarea): un bine, un rău, un leneş, un nimeni...
ADJECTIVUL
1. Definiţia
29
1. 1. Definiţia semantică
Adjectivul (ad + iectivum ← lat. iacio, iacĕre) este partea de vorbire care
atribuie însuşirile obiectelor, transferându-le dintr-o sferă în alta (de la un obiect la
altul) sau de la un nivel de generalitate la altul, prin fenomenul de epiteză.
Epiteza:
- *bunătate bună, *om uman, *corectitudine corectă, *înălţime înaltă...
- iarbă verde, zăpadă albă, copil cuminte, cal maro...
- babă tânără, hoţ cinstit, debil deştept, răcoare fierbinte...
- iarba somnoroasă, trestie gânditoare, leagănul albastru al tăcerii... (cf. şi
Vianu, 1968, p. 153-158).
30
1.4. Definiţia contextuală
Ad1 = (cel, cea, celui, celei, cei, cele, celor) ~
Ad2 = (Vb) ~
Ad3 =(S) ~
Care (S) V ? # ~ S #.
Care grup să vină? - Acest (care, ce, nici un, orice, fiecare, al meu,
însuşi, tot, întregul, numerosul, (un...) grup(ul).
2. Clasificarea
2.1. După formă
2.1.1. simple - bun, rău, cinstit, fierbinte, cuminte, împădurit...(?)
- bănesc, ceresc, oltenesc, omenesc, pământesc;
apatic, biologic, carpatic, fizic, simpatic;
albăstriu, argintiu, auriu, portocaliu;
botos, colţos, dureros, furios, omenos...
2.1.2. compuse
- substantiv + substantiv : codalb, codoberc, binefăcător, binevoitor, bucălat,
galantom, nord-american, răufăcător, rău-voitor, sud-african, sud-dunărean...;
- prepoziţie + pronume + substantiv: atotbiruitor, atotcuprinzător, atotfăcător,
atotiertător, atotprezent, atotputernic, atotştiutor...;
- prepoziţie + substantiv: cuminte, fără-de-lege;
- semiadverb + participii negative: nemaiauzit, nemaiîntâlnit, nemaipomenit,
nemaivăzut)
- adverb + adjectiv: aşa-numit, aşa-zis, binecredincios, binecrescut,
binecunoscut, binecuvântat, binemeritat, binevenit, clarvăzător, drept-credincios,
mult-stimat, nou-apărut, nou-născut, prost-crescut, sus-citat, sus-numit, sus-pus....
(calcuri): bine-crescut = bienélévé, binemeritat = bienmérité, binevenit =
bienvenu, nou-născut = nouveau-né, sus-citat = suscité, sus-menţionat =
susmentioné...
- adjectiv + adjectiv: alb-verde, bleu-deschis, chino-englez, dulce-amar,
educativ-ştiinţific, filarmonic-dramatic, galben-auriu, hispano-român, instructiv-
educativ, literar-muzical, mexicano-arab, palestino-american, social-economic,
turco-arab, ungaro-bulgar, verde-deschis... (serie infinită).
31
- cu elemente de compunere (prefixoide, sufixoide):
- acrocefal, autobiografic, autocritic, balneoclimateric, biografic, cacofonic,
decapod, egocentric, electrochimic, hidrofug, macrocefal, neokantian, omnivor,
panteist, psihofizic, semicircular, quasimulţumit...
- aurifer, carnivor, ignifug, ovipar, pomicol...
pronominale:
numerale:
pronume - adjectiv pronominal, numeral-adjectiv numeral (Neamţu, 1980, p. 2o2).
- calificative: mare, mic, nou, negru, frumos, inteligent, slab, gras, scund,
înalt, tânăr, bătrân, cald, rece...
32
.
2.3. Clasificarea flexionară (după numărul de omonimii de la N: m-f/sg-pl)
(Maria Manoliu, 1967, p. 266)
- cu 4 forme (desinenţe)
bun, -ă, -i, -e: adevărat, bolnav, clar, direct, exact, fericit, grav, ieftin, înalt,
just, legal, material, natural, oral, popular, real, senin, trist, uman, vesel; artistic,
casnic, economic, fizic, harnic, istoric, politic, sălbatic, tehnic, veşnic; căsătorit,
deschis, hotărât, iubit, încântat, mulţumit, necăjit, obosit, potrivit, renumit, sărat,
uscat, vărsat);
drept, dreaptă, drepţi, drepte: încet, măreţ, negru;
frumos, frumoasă, frumoşi, frumoase: bucuros, curajos, dureros, gros,
interior, întunecos, mort, prost, sănătos, tot, ulterior, uşor;
european, -ă, -eni, -ene: apusean, viteaz, treaz;
tânăr, -ă, tineri, -e: proaspăt;
gol, goală, goi, goale: destul, sătul;
acru, -ă, -i, -e: albastru, continuu, dublu, simplu, triplu;
greu, grea, grei, grele: rău;
măricel, măricea, măricei, măricele: bunicel, mititel...
- cu 3 forme (desinenţe)
adânc, -ă, adânci: larg, lung, mic, sec, stâng;
firesc, firească, fireşti: englezesc, frăţesc, grecesc, nefiresc, muncitoresc,
omenesc, pământesc, românesc, sufletesc, ţărănesc;
amator, amatoare, amatori: ascultător, creator, dator, gânditor, încăpător,
migrator, nerăbdător, următor, viitor;
viu, vie, vii: fumuriu, mijlociu, propriu, timpuriu;
roşu, roşie, roşii : nou.
june, jună, juni
- cu 2 forme (desinenţe)
dulce, dulci : cuminte, fierbinte, iute, mare, rece, subţire, tare, verde;
vechi, veche, vechi : căprui, gălbui, străvechi;
precoce, precoci : feroce, rapace;
greoi, greoaie : bălai, dibaci, rotofei, stângaci.
3. Flexiunea
3.1. Flexiunea sintetică = acord: gen, număr şi caz
33
3.1.1. Acordul total: Fata bolnavă n-a venit la şcoală; Fata este bolnavă;
Bolnavă, fata n-a venit la şcoală; Fata n-a venit la şcoală bolnavă;
Copilul, neatent, a spart geamul, Ei s-au urcat chemaţi pe scenă, Anunţată,
profesoara va veni la şedinţă, Rugaţi, duşmanii nu-ţi vor face bine...
(acord suspendat): Obosit, a adormit la televizor, Bolnavă, s-a dus totuşi la
discotecă, Rece, tot a mâncat-o; Chemată, a venit; Bandajată, s-ar fi vindecat, A venit
supărat, S-au arătat nemulţumiţi; Era foarte veselă atunci...
3.1.2. Acordul parţial: Din albă, cămaşa s-a făcut cenuşie, Copilul nu asculta
de mic, De rea, fata nu se înţelegea cu nimeni.
(acord suspendat): De mică era curioasă; Din albă, s-a făcut stacojie; De
obosită, a adormit pe loc...
Operatorul + comparaţie:
- grade absolute (pozitivul, progresivul şi superlativul absolut),
34
Pozitivul (Intensitatea) Comparativul de egalitate (Echivalarea)
3.2.1.1. Pozitivul
- pozitivului analitic (cu postpoziţia de): atât de înaltă, aşa de înaltă, astfel de
înaltă, destul de înaltă...
GBLR, 2010, p. 216: „Spre deosebire de tradiţia gramaticală şi spre
deosebire de GALR, se va proceda unificator, prin separarea sintactică a
mărcilor de gradare de centrul de grup” (destul de, aşa de... =
circumstanţiale cantitative).
3.2.1.2. Intensivul
-procedeul gramatical: foarte, prea, teribil de, excesiv de, extraordinar de,
grozav de, nemaipomenit de....
35
-derivare
- prefixe: arhi- , extra-, hiper-, prea-, răs-, răz-, stră-, super-, supra-,
ultra-... arhiplin, arhiaglomerat, arhicunoscut; extraordinar, extraplat,
extrafin; preafrumoasă, preacuvios, preacinstit; răscopt, răscitit, răscunoscut;
străvechi; supraaglomerat, supradotat, supradimensionat, supraîncălzit;
superelegant...
-sufixe: rarisim, simplisim, clarisim, importantisim, inteligentisim...
-procedee afective:
- prelungire sonoră: buuuun! rrrău! luuuuung!;
- repetiţii: bătrână - bătrână, mică - mică, singurică - singurică,
pocit - pocit...;
- determinări: frumoasa frumoaselor, prostul proştilor, voinicul
voinicilor...(superlativul ebraic);
- exclamaţii şi interjecţii: Vai, deşteaptă mai e! Ce frumos e!
- conversiuni simple (substantiv - adverb): sănătos tun, gol puşcă,
îndrăgostit lulea, adormit buştean, singur cuc, ud leoarcă, prost tufă,
beat turtă, beat criţă...;
- conversiuni perifrastice: nervos la culme, prost din cale-afară,
încăpăţânat peste măsură, îndrăgostit peste poate...
36
Ion e tot aşa de înalt ca George.
- eterogenă (= un obiect; 2 însuşiri):
E mai mult inteligentă decât harnică;
E pe cât de inteligentă pe atât de harnică;
E mai puţin inteligentă decât harnică.
echivalări: Ion este la fel de înalt ca Andrei = Ion şi Andrei sunt la fel de
înalţi; înalt ca tine=ca tine de înalt.
- eterogenă : pe cât de ..., pe atât de; tot atât de ..., cât şi de; pe atât..., pe
cât este de: Maria este pe cât de harnică, pe atât de inteligentă...
- circumstanţială:
Marea este la fel de albastră ca şi ieri;
E tot aşa de neliniştită ca atunci.
37
- circumstanţială:
E mai optimist decât ieri;
Pare mai interesat aici decât acolo;
- cantitativă:
E mai înalt de doi metri; E mai greu de zece kilograme.
- comparativul eliptic (ca, pe lângă, faţă de, în comparaţie cu, în raport cu):
tare ca piatra, iute ca săgeata;
E înalt în comparaţie cu mine; Faţă de mine e mult mai insistent...
Cazul:
Ion e mai înalt decât Maria;
Caietul Mariei e mai curat decât al băiatului (G);
38
Dau mai multe flori fetei decât băiatului (D);
O admir mai mult pe Maria decât pe Georgeta (Ac.).
Cel, cea, cei, cele + mai + adjectiv + din (sg.), dintre (pl.), de (adv.).
Nicolae Iorga a fost poate cel mai mare savant al tuturor timpurilor;
A rămas cel mai mare martir al neamului;
Aceea este cea mai interesantă carte a timpului.
39
PRONUMELE
1. Definiţia
1.1. Definiţia semantică.
„Este partea de vorbire care se declină şi ţine locul unui
substantiv” (Gramatica, I, 1966, p. 135);
Excepţii:
- pronumele deictice (eu, tu, noi, voi = emiţătorul, receptorul) nu ţin niciodată
locul unui nume.
- pronumele de întărire
- pronumele cu sens neutral (asta, ceea ce) = pro-fraze
40
Pronumele personal indică pe protagoniştii actului lingvistic (eu,
tu) sau substituie numele subiectului comunicării lingvistice (el, ea)
(Irimia, 2008, p. 109).
Dublarea deixisului
eu = deictic absolut (gradul I):
Eu, profesorul, voi pleca – *Profesorul, eu, voi pleca; Eu voi pleca –
*Profesorul voi pleca
Tu = deictic de gradul al II-lea:
Tu, copile, vei pleca – Copile, tu vei pleca – Tu vei pleca – Copile, vei pleca.
41
a. Cine (poate) spune?...(?)
b. Ce vezi?...(?)
c. Al (a, ai, ale) cui sunt?...Al...(?)
d. Cui dă?...(?)
e. Pe cine vede?...(?)
f. Care?...(?)
Simbolizate, aceste structuri apar astfel:
# Ink+V↑ #...k↑↓#, cu următoarelor semnificaţii: In= element interogativ; k=morfem
de caz; V = verb; ↑ = intonaţie interogativă; ↓= intonaţie enunţiativă; # = pauză de
enunţ.
Obiecţii: - nu se poate construi un context diagnostic al pronumelui care să
conţină în structură chiar un pronume, mai ales în enunţuri interogative, fiind de la
sine înţeles că secvenţa-răspuns este o altă ipostază a elementului interogativ.
- nu distinge între pronumele proprii (pronumele ambreiori, de
persoana I şi a II-a, care reprezintă în actul comunicării emiţătorul şi receptorul,
pronumele din dialog) şi pronumele comune, de referinţă, numai acestea putând
substitui substantive.
- #~V3sg - V3pl# :
- adverb: aici vine - aici vin (invariabil);
- numeral: unu vine-doi vin (supletivism);
- pronume: unul vine-unii vin (flexiune sintetică): El vine-Ei vin;
Acesta vine-Aceştia vin; Al meu vine-Ai mei vin; Nici unul nu vine - Nici
unii nu vin...
a). Pronumele - ambreiori (eu, tu, noi, voi) sunt acele secvenţe care satisfac
valenţa agentivă numai pentru #~V1,2#;
b). Celelalte pronume sunt secvenţe care satisfac numai # ~ V3# şi sunt
excluse de la un (o, nişte, trei) ~ ; sunt pronume numai dacă exprimă opoziţia ~V3sg -
V3pl prin flexiune sintetică.
2. Clasificarea
2.1. După formă
- simple: eu, tu, el, ea, noi, voi, ei, ele; se, îşi;
acesta, acela (lat. *ecce istu, *ecce illu);
ăsta, ăla, cel, ăl;
42
care, cine, ce, cât;
unul, altul, puţin, mult, tot, nişte;
nimeni şi nimic (lat. ne hominem, lat. ne mica);
- compuse: acelaşi, sieşi;
orişicare, orişicine, orişice, orişicât;
niciunul, niciuna, niciunii, niciunele.
.dumneata, dumneavoastră, domnia ta, domnia sa, dumnealui,
dumneaei, dumnealor, domniile lor, sfinţia ta...
. însumi, însămi, însuţi, însăţi, însuşi, însăşi...
fiecare, oarecare, oricare, careva;
oarecine, oricine, cineva;
orice, ceva;
oricât, câtva..
Notă: opoziţia simplu - compus se marchează în analiză
după numele subclasei care conţine şi elemente simple,
şi compuse: relative, nehotărâte cantitative, negative.
2. 2. Clasificarea flexionară.
„Spre deosebire de flexiunea nominală şi de cea verbală care permit
gruparea substantivelor şi verbelor în clase, de obicei destul de numeroase,
caracterizate prin prezenţa unor particularităţi flexionare (omonimii, afixe
specifice), flexiunea pronominală este reprezentată de cele mai multe ori
prin paradigme individuale, specifice unui singur element lexical, unui
singur pronume” (Guţu Romalo, 1985, p. 220).
43
b). Pronume nepersonale determinative ( demonstrative, interogative,
relativ - interogative, nehotărâte şi negative).
- nu au opoziţii de persoană;
- au flexiune sintetică: acest, această, aceşti, aceste; căruia, căreia, cărora;
unul, una, unii, unele; nimeni, nimănui...
- determină prin acord un substantiv (=adjective pronominale);
Alte clasificări
GALR : a) Personale: personale propriu-zise;
de politeţe;
de întărire;
reflexive;
posesive.
b) Nepersonale: demonstrative;
de cuantificare (nehotărâte, negative);
relative;
interogative;
hibride (relativ-interogative; relativ-exclamative).
44
a). Pronumele personale nedeterminative
Formele eu, tu, noi, voi, nu au genitiv; formele meu, tău, său,
nostru, vostru primesc articol posesiv, ca orice substantiv în genitiv
(Berceanu, 1971, p. 13o).
G-D: alui meu, alei mele, alor mei, alor mele; cf. şi Neamţu, 1989, p. 103-108
45
I II III I II III
V. - tu! - - - voi! - -
- V:
46
Sfinţia Voastră, Preasfinţia Sa; Înalt Preasfinţia Voastră...
- forme prescurtate: dv.; dvs.; d-ta...
Definiţie:
Persoana
Persoana
Numărul
Plural
Cazul Singular
Forma
I II III I II III
Acuzativ Acc. (pe) (pe) (pe) (pe) noi (pe) voi (pe) sine
mine tine sine
47
Verbe inerent reflexive: a se avânta, a se baza, a se căi, a se dumiri, a se erija,
a se fuduli, a se gudura, a se hlizi, a se ivi, a se jelui, a se lamenta, a se mândri, a se
opinti, a se preta, a se ramoli, a se sfii, a se văicări, a se zvârcoli... ; a-şi bate joc, a-şi
închipui... (cf. Iordan, Robu, 1978, p. 468; Guţu Romalo, 1985, p. 229).
- pasiv: se ştie....
48
4.1. Pronumele şi adjectivele pronominale demonstrative
- particula deictică -a
49
- (la genitiv-dativ) celuilalt, celeilalte, celorlalţi, celorlalte; ăluilalt, ăleilalte,
ălorlalţi, ălorlalte.
cel, cea +
subst:
cei, cele adj.:
pron.:
nl.:
verb (supin):
adv.:
prop. AT:
Forme populare: ăl, a, ăi, ăi, ăle ălui, ălei, ălor
50
Al meu, al tău...
GBLR, 2010, p. 127 „ Analiza propusă în
această gramatică surprinde disparitatea referenţială a
celor două componente, conferindu-le independenţă în
segmentarea sintactică”
Totuşi: dacă nu apare singur (nu funcţionează singur) cum poate primi funcţie
sintactică independentă?
Câtor copii le-ai dat cărţi? - La câţi copii le-ai dat cărţi?
Al câtelea - a câta;
Valori nehotărâte:
-În contexte gnomice: Zică toţi ce vor să zică ( = orice);
- În structuri concesive: Fie ce-o fi; Treacă-n lume cine-o trece ( = orice,
oricine);
51
- În structuri corelative: Care cărau cu tărăboanţele, care cu căruţele, care cu
coveţile (= unii...,unii) (Dimitriu, 1994, p. 299);
- În vecinătate: Să spună care ce vrea ( = fiecare).
52
Relativ-exclamative: Ce student harnic! - Ne miram ce copil cuminte poate fi
Îl compătimeau câte suferinţe a mai îndurat!
Toţi aflaseră câte a mai pătimit!
- de=care:
Casele de le-ai cumpărat anul trecut;
Cartea de ţi-am împrumutat-o eu...;
53
cui cere pe cine câştigă
Mă topesc de dorul cuiva
cui m-a
părăsit
/
unul puţin atât mult tot
vreunul niscaiva destul
(altul) nişte
câţiva
54
Cât ai mâncat? Ai mâncat mult? Nu, puţin.
-nimeni, nimic
-niciunul, niciuna, niciunii, niciunele
55
5.1. Pronumele şi adjectivul pronominal posesiv.
56
Meu, mea, mei, mele, tău, ta; nostru, noastră, voştri, voastre...= deictice (nu
există nici un substantiv, nici un pronume care să le substituie).
Posesor
Obiect
posedat Singular Plural
I II III I II III
GBLR, 2010, p.124: a mea carte; o carte a mea ; cartea aceasta a mea
(prezenţa substantivului): a = marcă posesiv genitivală
- A mea e nouă: a = pronume semiindependent
57
„Pronumele însumi, însuţi etc. a devenit un
morfem care determină pronumele sau numele pe care-l
însoţeşte la fel cum îl determină şi articolul” (Iordan,
Robu, 1978, p. 417).
Am recunoscut însumi;
Va interveni însuşi (Avram, 2001, p.168-169).
Pronumele II (reflexiv)
Cazul Pronumele I
Pers. I Pers. a II-a Pers. a III-a
58
NUMERALUL
1. Contestarea clasei:
Totală:„Numeralul nu constituie o categorie în sine, întrucât e
vorba de adjective, pronume, substantive sau adverbe” (Rosetti, 1943, p.
64);
Parţială:
Sanda Golopenţia Eretescu (Analiza structurală a numeralului românesc,
SCL, 3, 1965): „nu se încadrează în contextele altor părţi de vorbire
numeralul cardinal şi numeralul ordinal” (p. 384).
59
multiplicativ, adverbial, adverbial-ordinal – neincluse
2. Definiţia.
Numeralul exprimă tot atâtea opoziţii câte numere există. Dintre toate clasele
morfologice, numai numeralul poate exprima teoretic până la infinit, opoziţiile cantitative.
În limbile vechi: singular - dual - trial – catrial, plural
60
-subiect, nume predicativ, atribut, apoziţie, complement, predicativ suplimentar...
Circumstanţialul cantitativ:
„cinci metri, douăzeci de metri, o sută de grame, doi lei,
cinci ore” = Grup cantitativ: Guţu Romalo, 1973, p. 189
Inversiune sintactică?
Analogia:
Astfel de oameni au venit – Douăzeci de oameni au venit
= l.adj. (=asemenea) = l.adj.(?)
61
1.4. Definiţia contextuală.
Totuşi:
(S=substantiv, V= verb)
3. Clasificarea
3.1.1.Simple:
3.1.2. Compuse
- spre pentru superunităţi, leagă unu-nouă de zece:
- şi leagă, zeci, zeci de mii, zeci de milioane, de unităţi (unu - nouă):
- Æ leagă direct unităţile de zeci: douăzeci, treizeci, patruzeci... Acest procedeu
este folosit în limba latină pentru superunităţi: duodecim, tredecim...(=doisprezece,
treisprezece...);
- # (= separare): o sută unu, o sută treisprezece...; trei sute douăzeci...;
- de: douăzeci de mii, patruzeci şi unu de milioane etc.
62
- şi: două zeci şi unu, o sută treizeci şi doi...
3.1.3. Locuţiunile numerale: îndoit = de două ori mai mult, întreit = de trei ori mai
mult...; o doime = de două ori mai puţin, o treime = de trei ori mai puţin...
4. Clasificarea
- cardinal (substituie şi determină cantitativ obiecte): doi, doi copii, cele două
cărţi...;
- ordinal (substituie şi determină obiecte, ordonându-le): al doilea, a doua...;
- iterativ (estimează numărul acţiunilor): Am vizitat de trei ori oraşul;
- adverbial (ordonează acţiunile ): Am vizitat a doua oară oraşul.
63
5.1. Numeralul cardinal şi adjectivul numeral cardinal
5.1.2.Flexiunea cardinalului
Categoria determinării.
o sută, suta
„pare curios că unu, una sunt articulate, în timp
ce celelalte numere până la zece nu sunt” (Graur,
1971, 108).
-o fată, numai una, una singură; un copil, numai unul, unul singur...
Marcarea genului: cei trei – cele trei (prin adjectivul pronominal demonstrativ)
cei două sute de oameni; cele două sute de oameni; cele două sute de cărţi;
Categoria cazului.
64
Categoria aproximaţiei (aspectul negativ al exactităţii)
-prin lipsă: sub, aproape, mai puţin de: aproape douăzeci, sub douăzeci, mai puţin
de douăzeci...;
-prin adaos: peste douăzeci, mai mult de douăzeci, douăzeci şi ceva...;
-circumscrisă: vreo, cam , cam la, la, aproximativ, în jur de, circa: vreo douăzeci,
circa douăzeci, la douăzeci, aproximativ douăzeci...;
-limitată : între cinci şi zece, cinci - şase...
El se realizează astfel:
Al câtelea ai ajuns? - Al doilea;
Al câtelea băiat a venit? -Al doilea băiat.
După formă:
- ordinalele extreme: primul (întâiul)... ultimul;
- ordinalele numerice: al doilea, a doua, al treilea, a treia...
Desemnarea unui număr: prin desemnarea vecinătăţilor (ce număr are înainte
sau/ şi după).
Primul: -
-
Ultimul: -
-3 -2 -1 o +1 +2 +3....
/
antepenultimul penultimul ultimul primul al doilea al treilea
65
Ordinalele numerice: - al....lea şi a...a
Se realizează astfel:
De cîte ori anume ai vizitat? - Am vizitat de trei ori.
Structura morfologică
- o dată (*o oară)
- (*de două dăţi) de două ori
Expresii adverbiale cu structuri similare: de multe ori, de puţine ori, de atâtea ori,
de nenumărate ori, de alte ori, de câteva ori, de infinite ori, de prea multe ori, de mai multe
ori; deseori, rareori...
-neologice: bis (de două ori) şi ter (de trei ori)
-aproximarea: de vreo cinci ori, cam de cinci ori, de circa cinci ori, de aproximativ
cinci ori, de o mie şi una de ori, de mai puţin de zece ori, de trei - patru ori, de
zece până la douăzeci de ori...
Contextul diagnostic:
# a câta oară anume V? # Na V).
A câta oară ai venit? - A zecea oară.
Forme:
- Prima dată/oară, *a doua dată , a doua oară...; întâia dată
/oară...
- În primul rând, în al doilea rând...
66
Categoria aproximării: cam a zecea oară, a treia sau a patra oară, a şaptea - opta
oară.
Contextul diagnostic:
# de câte ori anume mai mult V? # VNm;
# de câte ori anume mai mare S? # SNm.
Forme:
- - îndoit, întreit, împătrit, încincit, înşesit, înoptit; de
asemenea, înzecit, însutit, înmiit ...
Cât supra cât ai luat (din mere)? - Am luat două treimi (din mere); Am luat un
sac şi jumătate; Am luat o sacoşă şi jumătate.
-partitiv:
Forme:
- o treime, o cincime...
- două treimi, trei cincimi...
- cinci pătrimi, şapte cincimi, trei doimi...
- unu şi o pătrime, unu şi trei cincimi, unu şi o doime...
- trei pe patru, trei supra patru...;
- a treia parte, a doua parte...;
- unu a treia, unu a patra;
67
- cinci sutimi = cinci la sută sau cinci procente, *cinci procente la sută;
- cinci miimi, cinci la mie.
- sfert, litră, jumătate ...
contextul diagnostic:
# câteşicâţi (câte) V? # Vnc; # câteşicâţi (câte) S? # Nc S.
Forme:
amân-, tus-, toţi, câteşi- (= laolaltă, împreună)
ambii, ambele... (ambilor, ambelor, la ambii, la ambele)...
amândoi, amândouă... (amânduror, amândurora, la amândoi, la amândouă)...
amântrei, amânpatru?
tustrei, (tutetrele), tustrele...
toţi trei, toţi patruzeci...
contextul diagnostic:
# câte câţi V ? # Nd V;
# câte câţi S? # Nd S.
Câte câţi aţi fost? - Câte doi (doi câte doi);
Câte câţi copii au plecat? - Au plecat câte doi băieţi
- Au plecat câte două fete.
Forme:
- câte trei, trei câte trei.
-Dau la câte cinci copii o carte. –
Am aflat isprăvile a câte unuia (cf. Gramatica, I, 1966, p.
194; SMLRC, 1967, p. 164;
Totuşi: Lucrarea câte unei studente; Maşina câte unuia merge bine
68
VERBUL
1. Definiţia:
1.1. Semantică
Conform relaţiei dintre nume şi verb (numele reprezintă agentul, verbul presupune
schimbarea), verbele exprimă starea, evenimentul şi acţiunea.
- verbe de stare (- agent, - schimbare): a(-l) durea, a(-l) mânca, a(-l) ustura,
(mă) miră, (mă), mă interesează, (mă) tem, (mă) sinchisesc, (mă) învecinez, (mă)
înrudesc…
- verbe de eveniment (- agent; + schimbare): a ajunge, a cădea, a
creşte, a se scumpi, a seca…;
- verbe de acţiune (+agent, + schimbare) : a cânta, a învăţa, a vinde,
a citi, a culege, a studia…
1.3. Sintactică.
- la modurile predicative:
1.4. Contextuală:
Verbul este singura parte de vorbire care exprimă, prin flexiune, timpul.
b. # A2∼#
c. # A3∼#
Este verb:
2. Clasificarea
2.1. După formă: simple, compuse, locuţiuni
2.1.1.Simple (cele mai multe): a citi, a reciti, a întineri, a desena...
69
- calcuri: binecuvânta, binevoi, binemerita, blagoslovi, legifera, maltrata, menţine,
modifica, notifica, prolifera, rectifica, sacrifica, satisface, sinucide, vocifera…
- creaţii autohtone: a batjocori, a mulţumi…
- compuse savante: autocaracteriza, autoevalua bifurca, echivala, electrocuta,
hidroameliora multiplica, pirograva…
70
Alte verbe cu utilizări modale: a avea, a fi: Studentul are de citit; Tema e de
scris pentru mâine; Dacă e să vină, îl aşteptăm bucuroşi…
GALR, II, 2008, p. 704: „Cele mai clar marcate verbe modale sunt a putea
şi a trebui”.
- a avea:
- a vrea/a voi:
- a fi:
- nepersonale:
-impersonale
- intrinsec impersonale: plouă, ninge, tună, fulgeră, se înserează,
amurgeşte, se luminează de ziuă
- expresii: îmi pare bine/rău; mi s-a luat mi s-a urât...
- verbe care şi-au pierdut valenţa Sb: Îmi place de Maria; Miroase a
gaz...
-intranzitive
71
Grade de tranzitivitate:
- slabă, II: - verbe cu C sec: a întreba pe cineva ceva: C sec nu îndeplineşte cele 2 condiţii
- (în context): Caut menajeră; Angajez grădinar, Meditez elevi, El formează
electricieni…
2.5. Alte subclasificări: după relaţia cu alţi determinanţi: Ci, C.prep, Csec, Circ.
- a da:
2.5.3. C.sec: a întreba (pe cineva ceva) a ruga, a sfătui, a învăţa, a anunţa…
72
Îmi place cartea; Profesorul mi-a telefonat; Expresia îi aparţine (Ci)
Vasile locuieşte în Iaşi; Pachetul costă mult; Ion procedează corect (Circ)
Conjugări:
I–
73
-
II –
III-
IV-
-
V-
-
- morfologică :
- sintactică: Sb-Acţ-Ob
- pragmatică:
- Complement de identitate≠Cd
- Se exclud de la categoria diatezei verbele care sunt inerent (numai,
întotdeauna) active, reflexive, impersonale.
74
- inerent active: a fi, a deveni, mă doare, mă ustură, mă surprinde…
-
- inerent reflexive:
- a se baza, a se bizui, a se bosumfla, a se codi, a se cuveni, a se
eschiva, a se erija, a se fandosi, a se întâmpla, a se mândri, a se preta, a se
prevala, a se răsti, a se sinchisi, a se văicări; a-şi închipui, a-şi bate joc, a-şi
imagina…
- cu a fi:
3.2. Modul
Def:
75
3.2.1. Moduri predicative (personale?)
3.2.1.1. Indicativul
3.2.1.2. Conjunctivul
3.2.1.3. Condiţional-optativul
3.2.1.4. Prezumtivul
3.2.1.5. Imperativul
76
3.2.2. Moduri nepredicative (nepersonale)
3.2.2.1. Infinitivul
3.2.2.2.Gerunziul
3.2.2.3. Participiul
3.2.2.4. Supinul
3.3. Timpul
3.3.6. Viitorul I
3..3.7. Viitorul II
3.3.8. Perfectul
77
3.4. Persoana: 1-6
3.5. Forma
ADVERBUL
1. Definiţia
1.1. Semantică
GALR, I, 2008, p. 585: „Adverbul prototipic funcţionează
ca determinativ al verbului al adjectivului sau al altui
adverb”.
Totuşi:
78
Casa de acolo este nouă
Toţi de aici sunt de acord
El este prietenul meu dintotdeauna
Plimbatul seara mă...
Deci:
1.2. Morfologică
Adverbul prezintă flexiunea analitică prin care se exprimă gradele de
intensitate, ca şi adjectivul.
GALR, I, 2008, p. 585: „Din punct de vedere morfologic,
adverbul este lipsit de flexiune. Unii membri ai clasei
prezintă categoria intensităţii, care se realizează analitic
(cu ajutorul morfemelor libere) şi nu prezintă un criteriu
flexionar propriu-zis”.
1.3. Sintactică
predicat adverbial:
nume predicativ:
predicativ suplimentar:
atribut adverbial:
apoziţie:
complement circumstanţial:
1.4. Contextuală
Ciompec, 1985, p. 16: „se caracterizează prin valenţe combinatorii foarte largi,
intrând în relaţii directe sau prin intermediul prepoziţiei cu orice parte de vorbire
autonomă”.
79
1. # (nu) se Vb∼#
2. #∼ (nu) se Vb #
3. # (nu) # se∼Vb #. (Ciompec, 1985, a, p.28).
Restricţie pentru gerunziu:
4. #∼+ aşa (astfel) #.
Deci: „Adverbul se defineşte drept clasa de cuvinte care pot apărea ca determinante
în cel puţin unul din seriile de contexte 1-3 şi sunt excluse din contextul 4” (p. 29).
1∨ 2∨ 3≠4
2. Clasificarea
80
-într-o clipă, într-o doară, într-un chip, într-un glas, în van, în veci…;
-la alegere, la moment, la nimereală, la perfecţie, la un loc…;
-pe faţă, pe merit, pe rând, pe şleau, pe timpuri…
2.1.4. Expresiile adverbiale: cu-n ochi la făină şi cu altul la slănină, c-o falcă-
n cer şi cu alta-n pământ, cu vârf şi îndesat, când va face plopul pere, când va zbura
porcul, când mi-oi vedea ceafa, ca melcul, ca ochiul mortului, ca vântul şi ca gândul,
ca săgeata, cât ai zice peşte, de la mână pân-la gură, de când era bunica fată mare,
de joi până mai apoi, de zvântă pământul, de mama focului, din pământ din iarbă
verde, pe rudă pe sămânţă, pentru nimic în lume, în ceasul al doisprezecelea, în doi
timpi şi trei mişcări, în dorul lelii, în ruptul capului, la dracu-n praznic, la paştele
cailor, la sfântu-aşteaptă, la calendele greceşti, unde şi-a dus mutul iapa, unde şi-a
înţărcat dracul copiii...
81
Adverbe pronominale
- (demonstrative): aici, acolo, dincolo, dincoace, acum, atunci, aşa, astfel
altfel...),
-(interogative, relative): unde, de unde, până unde, încotro, când, de când,
până când, cum, în ce fel, de câte ori, a câta oară...),
- (nehotărâte): oriunde, oricând, oricum, undeva, cândva, cumva, altundeva,
altcândva, altcumva...
- (negative): niciunde, nicicând, nicicum, nicăieri, niciodată.
Adverbele numerale: de multe ori, de câteva ori, de puţine ori, de
nenumărate ori, de câte ori...; a câta oară, a nu ştiu câta oară...
2.3.2. Semiadverbele
2.3.2.1. Semiadverbe funcţionale
- comparative: mai, tot aşa de, tot atât de, la fel de, aşa de, astfel de, mai mult,
mai puţin, din ce în ce mai, tot mai, zi de zi mai, pe zi ce trece mai, pe atât de, foarte,
prea...;
- conversiunile superlative: extrem de, excesiv de, extraordinar de, teribil de,
grozav de...; (sănătos) tun, (îndrăgostit) lulea, (beat) turtă, (singur) cuc, (îngheţat)
bocnă, (adormit) buştean, (răcit) cobză, (supărat) foc, (gol) puşcă, (îngheţat) tun...
82
GBLR, 2010, p. 216: „Dată fiind dificultatea de a stabili limita
dintre morfemele gramaticalizate ale gradării şi alte mărci
negramaticalizate sau mai puţin gramaticalizate, precum şi din
nevoia de a simplifica interpretarea, aici, spre deosebire de tradiţia
gramaticală şi spre deosebire de GALR, se va proceda unificator,
prin separarea sintactică a mărcilor de gradare de centrul de grup:
[GAdj [destul de]CircCant frumoasăCentru]…
În acelaşi mod vor fi analizate sintactic şi formele
gramaticalizate ale gradării: mai şi foarte: [Gadj [mai]Circ Cant
frumoasă Centru] , [Gadj [foarte]Circ Cant frumoasă Centru].
Rezultă că:
- Sigur că a venit
= Padv
GALR, II, 2008, p. 254: ”Distincţia admit copula (Sigur că, Probabil că…)
vs nu admit copula (De bună seamă că, Poate că…) îşi pierde din relevanţă
în momentul în care se admite o clasă de predicate adverbiale”.
83
=Circ de modalitate
-Vine mâine?
- Sigur.
=Circ de modalitate
- Sigur că vin
= Padv
Exerciţii:
a) Maria sigur că pleacă; Maria poate că pleacă;
3. Flexiunea
3.1. Pozitivul: merge repede, lucrează bine, locuieşte departe, scrie frumos,
cântă corect; atât de repede, aşa de bine, destul de departe...
3.2. Intensivul: din ce în ce mai repede, tot mai departe, din ce în ce mai puţin
repede...
3.3. Superlativul:
- arhicunoscut - *arhirepede, supradotat - *supradeparte...
- repetiţii: repede-repede, departe-departe, iute-iute, fuga-fuga..
- interjecţii şi exclamaţii:Vai, ce iute ai venit!
- conversiuni adverbiale (pozitiv, superlativ): doarme colac, a sărit glonţ,
doarme covrig, strânge florile mănunchi...
3.5. Comparativul de inegalitate: Lucrează mai puţin bine decât noi; Ascultă
mai puţin atent...
3.6. Superlativul relativ (cel invariabil): Maşinile merg cel mai repede; Maria
s-a exprimat cel mai puţin coerent.
84
PREPOZIŢIA
1. Definiţia
1.1. Semantică
-relaţiile: substantive (=obiecte), verbe (= acţiuni), adjective (=însuşiri ).
- praepositio = antepunere: *clasă de, *merge înaintea, *scaun din, *a venit
în cursul…
- cuvinte vide?
Constantinescu-Dobridor, 2001, p. 217: insuficienţă semantică… fără
autonomie semantică…
1.2. Morfologică
decât, ca şi, ca: -prepoziţii (*decât eu – decât mine; ca mine, ca şi mine = Ac.)
- adverbe: decât al Mariei; decât Mariei; decât pe Maria
- regula din latină: se repetă cazul primului termen: Acest caiet al lui
George este mai nou decât al Mariei; Dau mai multe cărţi Elenei decât
Mariei; O apreciez mai mult pe Elena decât pe Maria.
1.3. Sintactică
-se iau împreună cu lexemele pe care le subordonează;
- regizează la nivelul propoziţiei relaţii de subordonare.
-Gprep.
1.4. Contextuală
85
Definiţia cea mai simplă este negativă: Prepoziţia este cuvântul care nu poate
apărea în secvenţa S.
2. Clasificarea
2.1. După formă: simple, compuse, locuţiuni
- simple a, asupra, conform, contra, datorită, de, după, fără, graţie, în,
înaintea, înapoia, îndărătul, între, întru, la, lângă, mulţumită, pe, peste, până,
potrivit, spre, sub...
- compuse
- alăturare: de la, de pe, pe sub, pe la, pe după, de pe la, de pe lângă,
de pe sub, până pe la, până pe lângă…;
- aglutinare: despre, înspre, deasupra...;
- contopire: din (de+în), dinspre (de+înspre), dintre (de+între), dintru
(de+întru), pentru (pe+întru), printre (pe+între), pe din (pe de+în)...
- locuţiunile prepoziţionale
- cu: conform cu, împreună cu, laolaltă cu, odată cu, potrivit cu…;
- de: alături de, de-a curmezişul, dincoace de, dincolo de, de jur
împrejurul, faţă de, de-a latul, de-a lungul…;
- din: din afara, din faţa, din josul, din susul…;
- în afara, în dreapta, în dreptul, în faţa, în josul, în jurul, în spatele, în
stânga, în latul, în lungul, în pofida, în vederea…;
- la: la dreapta, referitor la, relativ la, la stânga…;
- pe: pe deasupra, pe dinafara, pe dinaintea, pe dinapoia…;
- de: de faţă cu, în chip de, din cauză de, în timp de, în vreme de, în caz
de…
86
CONJUNCŢIA
1. Definiţia
1.1. Semantică
- exprimă relaţii între nume , verbe, adjective, interjecţii; propoziţii.
1.2. Morfologică
- parte de vorbire neflexibilă.
1.3. Sintactică
- nu instituie funcţii sintactice.
- regizează relaţii de coordonare între părţile de propoziţie şi de coordonare şi
subordonare între propoziţii, la nivel frastic.
1.4. Contextuală
#P~P#
`
P ~ P non(sN)
sN= substitut nominal (substantiv, pronume, numeral)
2. Clasificarea
2.1. După formă:
- simple: că, ci, dar, de, iar, însă, nici, or, ori, până, sau, să, şi...;
- compuse
alăturate: ca să, ci şi, dar şi, şi cu...;
aglutinate: aşadar, căci, dacă, decât, deoarece, deşi, fiindcă, încât,
întrucât...;
corelative: şi..., şi; sau..., sau, ori..., ori, fie..., fie,
nu numai..., ci şi; nu numai..., dar şi, atât..., cât şi, de ce...,
de ce; cu cât..., cu atât...;
discontinue: ca...să, încât...să, pentru ca...să....
-locuţiunile conjuncţionale:
-coord: ca şi, cât şi, precum şi, în schimb, prin urmare, în concluzie, în
consecinţă, ca atare, de aceea...
- subord.
87
(că): aşa că, chit că, cu toate că, din cauză că, după ce că, în afară că, măcar
că, pe lângă că, pe motiv că, pentru că...;
(să) ca să, chiar să, decât să, fără să, înainte să, în loc să, măcar să, nici să,
pentru ca să, până să, şi să...;
(eterogene): de vreme ce, din moment ce, după ce, imediat ce, îndată ce, în
timp ce, în vreme ce, numai ce, odată ce, până ce, pe măsură ce...; pe câtă vreme, ori
de câte ori...; ca şi când, ca şi cum, de cum...
tata şi cu mine
2.2.2. Subordonatoare
- Complementizatori (nespecializate): că, să, dacă, de…
- Circumstanţiale:
temporale: cât timp, de câte ori, de îndată ce, după ce, imediat ce, , ori
de câte ori, până ce, până să...;
modale: ca şi când, ca şi cum, de parcă; de ce..., de ce; cu cât..., cu
atât...; cauzale; căci, deoarece, de vreme ce, din cauză că, din moment ce, fiindcă,
întrucât, o dată ce, pe motiv că...;
de scop; ca să nu, ca nu cumva să…;
concesive; chiar dacă, chiar de, chiar să, chit că, cu toate că, deşi,
măcar că, măcar dacă, măcar să...;
consecutive; încât, încât să...;
cumulative; după ce că, las că...;
opoziţionale; decât să, în loc să...;
de excepţie: în afară că...
Definiţia:
88
Tipul I
- Jucătorii şi cine conducea jocul intrară pe teren; Vizitatorii şi cine a mai
avut bani s-au dus în piaţă;
- Te duci singur şi când vrei; L-a ajutat la timp şi când trebuie; Lua mult şi ce
era mai bun; Venise fără o plăcere deosebită, fără interes, ci numai ca să-i cunoască.
Tipul al II-lea
- Oricine şi oriunde poate să citească un ziar;
Tipul al III-lea
-Pleacă unde poţi, dar când crezi tu că e bine;
89
-Povestea ce ştia şi cum ştia el mai bine;
-În casa mea lucrez când vreau şi cum îmi place; Vino când vrei şi cum vrei.
- neomogenă
90
INTERJECŢIA
1. Definiţia
1.1. Semantică
Semne emoţionale: sunete produse sau imitate de om din natură
1.2.Morfologică
-neflexibilă
- haide, haidem, haideţi
- uite, păzea, poftim, poftiţi, ghici, mulţam...
1.3. Sintactică
- afuncţionale : bre, bă, fă, hei, mă, măi...: mă băiete, bre omule, măi
fraţilor…
- funcţionale: subiect/ n. pred.? (E vai de ei!)
91
Ion spuse „vai”!
Se auzea „trosc” şi „pleosc”!
De câte ori auzeam „jart”, auzeam şi „aoleu”!
Forfecuţa doamnei făcea ţac-ţac!
2. Clasificarea
2.1. După formă
- simple: (monosilabice) a, ah, aha, aho, aş, au, bâr, bâz, boc, cioc, ciuş,
dang, deh, ei, ehei, fâş, fleaşc, hai, haţ, hei, hm, ho, ii, jart, lipa, măi, nani,
nea, pac, pis, of, oho, scârţ, toc, trop, uf, vai, vâj, zău, zdronc, zvâr...
(asilabice): ss, şşş, brrr, pst, crr...; nţ, ţţ, mţ..
- afective sau propriu-zise (stări psihice): durere (ah, vai, văleu...), teamă
(aoleu, hait...), nemulţumirea (deh, ei aş, of-of...), dispreţul (ptiu, halal...), plictiseala
(uf, ei...), mâhnirea, supărarea, amărăciunea, deznădejdea (a, ah, of, vai...), ciuda (ptii,
uf...), regretul, nostalgia (ah, ehei, vai...), îndoiala (de, mde, hm...), mirarea, uimirea,
surpriza (bre, măi, oho, ptiu...), satisfacţia, admiraţia (oo, măă, ehe...), aprobarea
(bravo, ura...)... cf. Iordan, Robu, 1978, p. 534.
- hortative (sfatul, îndemnul, porunca): aferim, aho, aport, cea, dii, hai, hăis,
ho, hop, ia, iacă, marş, na, nani, nea, odâr, pa, pardon, paşol, poftim, prrr, ptru, sst,
zât...
- apelative (chemare, adresare): bă, mă, măi, fă, cuţu-cuţu, pis-pis, cica-cica,
pui-pui, gusi-gusi, liba-liba, mani-mani, ptru-nea-nea, uti-uti...
92
- imitative (onomatopeele). Exprimă zgomote (umane): gâl-gâl, gogâlţ, horp,
jart, pleosc...; (animale): behehe, bâz, câr, cotcodac, cri-cri , cucu, cucurigu, ga-ga,
groh, ham, hauu, mac,mârr, morr, oac, piu...; (din natură): bang, boc, buf, clanţ, clap,
dang, fâs, fleoşc, huştiuluc, pac, paf, pic, pâş, poc, puf, scârţ, tic-tac, trop, trosc, ţac,
vâj, zdronc, zdup...
93
BIBLIOGRAFIE
Avram, 1997 -M. Avram, Gramatica pentru toţi, Bucureşti, Editura Humanitas, 1997.
Avram, 1980 – M. Avram, Poate fi vocativul parte de propoziţie?, în LR, nr. 2.
Avram, 2005 – M. Avram, Studii de morfologie a limbii române, Bucureşti, Editura
Academiei.
Bejan, 1995 - D. Bejan, Gramatica limbii române. Compendiu,Cluj, Editura Echinox.
Berceanu, 1971 – Berceanu, B.B. Sistemul gramatical al limbii române:
reconsiderare, Bucureşti.
Brâncuş.1973 – Brâncuş. G. – Originea structurii numeralelor româneşti, SCL.1973,
nr.5.
Brâncuş, 1976 - Grigore Brâncuş, Limba română contemporană. Morfologia
verbului, Bucureşti, Editura Universităţii.
Caragiu-Marioţeanu, 1957 - M. Caragiu-Marioţeanu, Sintaxa gerunziului
românesc, în SG, II.
Ciobanu, 1957 - F.Ciobanu, Observaţii asupra prepoziţiilor şi locuţiunilor
prepoziţionale în limba română, în SG,II.
Ciompec, 1985 - G. Ciompec, Morfosintaxa adverbului românesc - Sincronie şi
diacronie; Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Constantinescu-Dobridor, 1994 - Gh. Constantinescu-Dobridor, Sintaxa limbii
române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică.
Constantinescu-Dobridor, 1996 - Gh. Constantinescu-Dobridor, Morfologia limbii
române, Bucureşti, Editura Vox.
Constantinescu-Dobridor, 2001 - Gh. Constantinescu-Dobridor, Gramatica limbii
române, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.
Coşeriu 2005 – Limba română – limbă romanică, Bucureşti, Editura Academiei.
Coteanu, 1985 - I. Coteanu (coordonator), Limba română contemporană, Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică.
DEX, 1996 - I. Coteanu, L. Seche, M. Seche (conducătorii lucrării), Dicţionarul
explicativ al limbii române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic.
Diaconescu, 1963 – Diaconescu, I., Inversiunea sintactică, SCL, nr. 3
Diaconescu, 1970 - P. Diaconescu, Structură şi evoluţie în morfologia substantivului
românesc, Bucureşti, Editura Academiei.
Dimitrescu, 1978 - Fl.Dimitrescu (coordonator),V.Pamfil, E.Barborică, M.Cvasnâi,
M. Teodorescu, C. Călăraşu, M. Marta, E. Toma, Istoria limbii române,
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.
Dimitriu, 1994 – Dimitriu, C., Gramatica limbii române explicată, Iaşi Editura
Virginia.
Dimitriu, 1999 - C. Dimitriu, Tratat de gramatică a limbii române, I, Morfologia,
Iaşi, Institutul European.
DLRM, 1958- Dicţionarul limbii române moderne,Bucureşti, Editura Academiei.
Dominte, 1985- Dominte, C., Interjecţia, în LRC, (coordonator, I. Coteanu),
Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.
Dragomirescu, 1963 - Gh.N. Dragomirescu, Problema locuţiunilor ca obiect al
analizei gramaticale, în LR, nr. 6.
Draşoveanu, 1997 – D.D. Draşoveanu, Teze şi antiteze în sintaxa limbii române, Cluj-
Napoca, Editura Clusium.
DSL, 2001 – Bidu- Vrânceanu, A., ş.a., Dicţionar de ştiinţe ale limbii, Bucureşti,
Editura Nemira.
94
Ernout, Meillet, 1994 - A.Ernout, A. Meillet, Dictionnaire étymologique de la
langue latine, Paris, Klincksieck.
GALR, I, II, 2005/2008 - V. Guţu Romalo (Coordonator), Gramatica limbii române, I
Cuvântul, II, Enunţul, Bucureşti, Editura Academiei.
Găitănaru, 1998 - Şt. Găitănaru, Gramatica actuală a limbii române, Piteşti, Editura
Tempora.
Găitănaru, 2010 – Găitănaru, Şt., Statutul morfosintactic al pronumelor hibride în
limba română, în vol. Studii de limba română. Omagiu profesorului Grigore
Brâncuş, Bucureşti, Editura Universităţii Bucureşti,
GBLR, 2010 – G. Pană Dindelegan (Coordonator) Gramatica de bază a limbii
române, Bucureşti, Editura Univers Enciclopedic Gold.
Goga, 1965 - E. Goga, Situaţia genului neutru în limba română actuală (Omagiu
Rosetti).
Golopenţia Eretescu, 1965 - Golopenţia Eretescu, S., Delimitarea clasei numeralului,
SCL, nr. 3.
Gramatica, I, 1966 - Al.Graur, M. Avram, L. Vasiliu (coordonatori), Gramatica
limbii române, I, Bucureşti, Editura Academiei.
Graur, 1971 – Graur, Al., Puţină aritmetică, Bucureşti, Editura Ştiinţifică.
Gruiţă, 1981- Gruiţă, Gl., Acordul în limba română, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică.
Guţu Romalo, 1973 – Guţu Romalo, V., Sintaxa limbii române. Probleme şi
interpretări, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.
Guţu Romaslo, 1985– Guţu Romalo, V., Limba română contemporană (coordonator:
I. Coteanu), Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.
Hořejši, 1960 - Vl.Hořejši, Cazul direct şi sintaxa lui în limba română, în SCL, nr. 3.
Hořejši, 1964 - Vl. Hořejši, A propos des noms ambigenes (neutres) roumains, în
Phil. Prag., nr. 4.
Iacob, 1957 – Determinare şi individualizare, în LR, nr. 3.
Ionescu, Steriu,1999 – A. Ionescu, M. Steriu, Verbul românesc. Dicţionar sintactic,
Bucureşti, Editura Universităţii.
Ionescu,, 1992 - E. Ionescu, Manual de lingvistică generală,Bucureşti, Editura All.
Iordan, Robu, 1978 - I.Iordan, Vl. Robu, Limba română contemporană, Bucureşti,
Editura Didactică şi Pedagogică.
Irimia, 1997, 2008 - D. Irimia, Gramatica limbii române, Iaşi, Editura Polirom.
Irimia, 2008, a - D. Irimia, Gramatica limbii române, Iaşi, Editura Polirom.
Irimia, 1997, b - D. Irimia, Morfo-sintaxa verbului românesc, Iaşi, Editura
Universităţii.
Lüder, 1996 – Elsa Lüder, Procedee de gradaţie lingvistică, Iaşi Editura Universităţii
Al. I. Cuza”.
Manoliu Manea 1967 - M.Manoliu Manea, Schiţă de clasificare structurală a
adjectivelor din limba română, în ELS, Bucureşti, Editura Ştiinţifică.
Manoliu Manea 1968- M.Manoliu Manea, Sistematica substitutelor în româna
contemporană standard, Bucureşti, Editura Academiei.
Moisil, 1960 - Gr. Moisil, Probleme puse de traducerea automată - Conjugarea
verbelor în limba română scrisă, în SCL, 1960, nr. 1.
Neamţu, 1980 - G.G. Neamţu, Flexiunea cazuală a numeralului, în LR, 1980, nr. 3.
Neamţu, 1986 - G.G. Neamţu, Predicatul în limba română, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică.
Neamţu, 1989 – Neamţu, G.,G., Elemente de analiză gramaticală, Bucureşti, Editura
Ştiinţifică şi Enciclopedică.
95
Pană Dindelegan, 1992 - G. Pană Dindelegan, Sintaxă şi semantică, Bucureşti,
Editura Universităţii.
Pană Dindelegan, 1994- G. Pană Dindelegan, Teorie şi analiză gramaticală,
Bucureşti, Editura Coresi.
Pană Dindelegan, 2003 - G. Pană Dindelegan, Elemente de gramatică. Dificultăţi,
controverse, noi interpretări, Bucureşti, Editura Humanitas.
Puşcariu, 1976 – Puşcariu, S., Limba română, Bucureşti, Editura Minerva.
Rădulescu, 1995 - M. Rădulescu, Despre regimul sintactic al prepoziţiilor şi
locuţiunilor prepoziţionale, în LR, nr. 1.
Rosetti, 1943 - Rosetti, Al., Gramatica limbii române, Bucureşti.
Rosetti, 1986 - Rosetti, Al., Istoria limbii române, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică.
Seche, 1960 – Seche, L., În jurul categoriei numeralului, în LR, nr. 3.
Slave, 1957 - El. Slave, Prezumtivul, în SG,II.
SMLRC, 1967 – Iordan, I., Guţu Romalo, V., Niculescu, Al., Structura morfologică a
limbii române contemporane, Bucureşti, Editura Ştiinţifică.
Teodorescu, M., Călăraşu, C., Marta, M., Toma, E., Ruxăndoiu, L., Istoria limbii
române, Bucureşti, Editura Didactică şi Pedagogică.
Toşa, 1983 - Al.Toşa, Elemente de morfologie, Bucureşti, Editura Ştiinţifică şi
Enciclopedică.
Trandafir, 1982 - Probleme controversate de gramatică a limbii române actuale,
Craiova, Editura Scrisul Românesc.
Trost, 1947 - P. Trost, Qu=est-ce que le vocatif? în BL,15.
Vasilescu 2007 = Andra Vasilescu, Reciprocul, în Studii lingvistice. Omagiu
profesoarei Gabriela Pană Dindelagan, la aniversare, Bucureşti, Editura
Universităţii din Bucureşti.
Vasiliu, 1961 - L. Vasiliu, Schiţă de sistem al prepoziţiilor limbii române, în SG, III.
Vasiliu, 1964 - L. Vasiliu, Cuvinte şi grupuri de cuvinte cu funcţie prepoziţională, în
LR, nr. 2.
Vasiliu, 1967 - L. Vasiliu, Asupra definiţiei prepoziţiei, în ELS, 1967.
Vianu, 1968 - T. Vianu, Studii de stilistică, Bucureşti, Editura Didactică şi
Pedagogică.
Zafiu, 2009 – Zafiu, R., Interpretări ale prezumtivului românesc, în vol.Studii de
gramatică, Bucureşti, Editura Universităţii din Bucureşti.
Zdrenghea, 1956 - M. Zdrenghea, În legătură cu vocativul, în LR, nr. 6.
Zdrenghea, 1960 - M. Zdrenghea, Este vocativul un caz? în SCL, nr. 3.
Zugun, 2003 - P. Zugun, Cuvântul. Studiu gramatical, Iaşi, Editura „Al.I. Cuza”.
Wald, 1967 - L. Wald, Cu privire la crearea opoziţiei nume -verb, în PLG, V.
96
97