ADVERBUL

Definiție: Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care arată circumstanțele desfășurării acțiunii.
Clasificare:
a. După înțeles:
- de loc: sus, jos, acolo, deasupra etc.
- de timp: ieri, azi, mâine, niciodată etc.
- de mod: așa, bine, astfel, altfel, românește etc.

b. După alcătuire:
- simple: mâine, bine, jos etc.
- compuse: altădată, astă-seară, deasupra etc.

Gradele de comparație ale adverbului sunt aceleași ca ale adjectivului:

- pozitiv: departe
- comparativ - de superioritate: mai departe
- de egalitate: la fel de departe
- de inferioritate: mai puțin departe
- superlativ relativ - de superioritate: cel mai departe
- de inferioritate: cel mai puțin departe
- superlativ absolut - de superioritate: foarte departe
- de inferioritate: foarte puțin departe

Unele adverbe nu au grade de comparație: acasă, aici, acolo, întotdeauna, mereu etc.
Locuțiunea adverbială este grupul de cuvinte care este sinonim cu un adverb și care se comportă în
enunț ca un adverb.
Exemple: an de an, la paștele cailor, cât ai bate din palme, în primul rând, în concluzie, cu
siguranță, fără doar și poate, de-a latul, de-a lungul, de-a rostogolul, într-adevăr, într-adins etc.
Funcții sintactice:
 Circumstanțial de mod – Ai citit destul. / Copilul a analizat bine situația.
 Circumstanțial de loc – Mergem acasă. / Aici am cunoscut succesul.
 Circumstanțial de timp – M-am trezit devreme. / Voi studia acum.
 Atribut adverbial (determină un substantiv de care este legat prin prepoziția de) – Ploaia de
aseară a potolit praful. / Cartea de acolo îmi aparține.

Unele adverbe nu au funcție sintactică, fiind numite și semiadverbe: chiar, doar decât, mai, măcar,
nu, numai, tot etc.
Semiadverbele numai și doar apar în enunțuri afirmative: Ai scris doar o carte.
Semiadverbul decât apare doar în enunțuri negative. Nu ai scris decât o carte.
Norma limbii literare recomandă ca semiadverbul mai să fie folosit, atunci când:
- însoțește un verb la perfect compus, între auxiliar și participiu: Am mai citit această operă literară.
- însoțește gruparea alcătuită dintr-un clitic pronominal și un verb, între pronumele personal și verb:
Mă mai susții?