ADVERBUL

Definiție:
Este partea de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv, o interjecție sau
un adverb care și arată, în mod obișnuit, modul acțiunii, al stării sau al însușirii, o
caracteristică ori o împrejurare în care se săvârșește o acțiune.
Ex. Merge repede. Vine mâine.;
Este destul de înaltă.;
Hai acolo.;
Vorbește cam încet.
Uneori, adverbul poate determina un substantiv și un pronume:
Ex. Lecția de astăzi a fost bine explicată.;
Cei de acolo sunt prietenii mei.

Clasificare:
 După înțeles:
De mod: așa, astfel, altfel, da, nu, ba, cumva, cum, probabil, încă,
agale, alene, etc.;
De loc: aici, acolo, dincolo, sus, jos, departe, aproape, unde, undeva,
oriunde, etc.;
De timp: astăzi, mâine, poimâine, niciodată, vreodată, când, cândva,
oricând, etc.;
De scop: dinadins, înadins.;
Concesiv: tot, totuși.

 După structură:
Simple: sus, aici, atunci, mai, ieri, jos, iar, lesne, cam, etc.;
Compuse: niciodată, devreme, altădată, târâș-grăbiș, astă-vară etc.

 După origine:
Primare: iar, sus, jos, mai, ca, da, nu, etc.
Provenite din alte părți de vorbire:
a) Prin schimbarea valorii morfologice:
Din substantive: dimineață, ziua, toamna, lunea, etc.;
Din adjective: frumos, urât, rău, rar, corect,
expresiv,etc.;
Din verbe: poate, răgușit, deschis, apăsat, etc.;
Din pronume: ce, cât.;
b) Prin derivare cu sufixe din:
Substantive: prietenește, voinicește, bărbătește, etc.;
Adjective: realmente, socialmente;
Verbe: târâș;
Adverbe: binișor, încetișor, repejor, etc.

Adverbele sunt de mai multe feluri:

a) Demonstrative: aici, acolo, acum, așa, astfel, etc.;
b) Nehorărâte: cândva, fiecum, oricând, etc.;
c) Interogative(apar în propoziții interogative): când, unde, cum, cât, încotro;
 d) Relative(apar în fraze și stabilesc raportul de subordonare între o
subordonată și regenta ei): când, unde, cum, cât, încotro;
e) Negative(au în alcătuire adverbul negativ „nici”): nicicând, nicicum,
niciunde, nicicât, niciodată.

Funcții sintactice:

 Predicat verbal (când adverbul este predicativ); este urmat de o conjuncție

care introduce o subiectivă sau este izolat de virgule:
Firește/(că) va veni./;
Vine,/ poate / și la el./;
 Nume predicativ (pe lângă un verb copulativ):
Este bine așa.
 Atribut adverbial:
Mersul pe jos este sănătos.;
 CCL:
Merge acasă.;
 CCT:
Sosește mâine.;
 CCM:
Abia vine.;
 CCS:
A venit dinadins, ca să se convingă de adevăr.;
 CCC:
De încet ce vorbește, nici nu-l auzi.;
 Element predicativ suplimentar:
Te consider altfel.

! Nu toate adverbele pot avea funcție sintactică. Adverbele relative cum, unde,
când nu mai au funcție sintactică atunci când pot fi înlocuite cu o conjucție sau o
locuțiune conjuncțională subordonatoare deoarece își schimbă valoarea morfologică în
conjuncții subordonatoare:
 Cum a ajuns acasă/a și telefonat./ (=îndată ce)
 S-a supărat/ unde l-ai certat./(=pentru că)
 Când m-aș fi luat după tine/aș fi ajuns rău./(=dacă)

!Adverbele relative pot apărea și în propoziții unde sunt urmate de un verb la

modul infinitiv. În acestă situație, adverbul are funcție sintactică.
 N-are unde pleca.
!Adverbul admite și grade de comparație; acestea sunt identice cu cele ale
adjectivului.