BASMUL POPULAR

BASMUL este o specie a epicii populare, în proză și mai rar în versuri, cu largă
răspândire, în care se narează întâmplări fantastice ale unor personaje imaginare,
reprezentante ale binelui și înzestrate cu puteri supranaturale(feți frumoși, zâne),
aflate în luptă cu forțe malefice ale naturii sau ale societății, simbolizate prin
balauri, zmei, vrăjitoare pe care le biruiesc în cele din urmă.

 Basmul prezintă forme specifice inițiale, mediane și finale, metafore

tipice și personaje cheie pentru acțiunea narativă;
 Ilustrează o altă lume decât cea reală, personajele fiind împărați și
împărătese, feți-frumoși și fiice de crai, zmei sau balauri înfricoșători;
 Faptele povestite se petrec într-un spațiu imaginar(într-un ținut îndepărtat,
peste mări și țări, la capătul lumii sau pe tărâmul celălalt) și un timp
fabulos, nedefinit(„a fost odata”);
 Fantasticul este creat prin împletirea elementelor reale cu cele fabuloase;
 Personajele sunt reale și fabuloase; cele fabuloase au puteri supranaturale
si se pot metamorfoza în plante, animale, insecte sau obiecte și pot reînvia
prin leacuri miraculoase;
 Personajul principal trebuie sa depășească probele și să învingă
obstacolele puse în cale cu scopul de a demonstra virtuți morale
excepționale și pentru a deveni apt de conducerea propriei sale
gospodării;
 Acțiunea are la bază conflictul dintre forțele binelui și forțele răului,
dintre adevăr și minciună, iar deznodământul constă în triumful valorilor
pozitive asupra celor negative;
 Ca mijloace de compoziție, basmele conțin formule specifice inițiale,
mediane și finale, metafore tipice pentru acțiunea narativă;
 Cifrele magice specifice basmului sunt : 3 (3 fete de împărat, 3 balauri), 6,
9;
 Basmul cultivă înalte principii morale esențiale ca adevărul, dreptatea,
cinstea, prietenia, curajul, vitejia prin personajele pozitive și condamnă
nedreptatea, răutatea, minciuna prin personajele negative;
 Basmul popular are INTOTDEAUNA un autor anonim, el fiind transmis
pe cale orală din generație în generație.
 Limbajul basmului se caracterizează prin oralitate care menține trează
atenția ascultătorului – inversiuni, repetiții, cuvinte și expresii populare;
 Modurile de expunere dominante sunt : narațiunea, descrierea și dialogul.