qwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyu

iopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdf
ghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxc
vbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmq
wertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyui
SISTEMUL MASS-MEDIA

opasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfg
Mironescu Alexandra

hjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcv
bnmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqw
ertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuio
pasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh
jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb
nmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwer
tyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa
sdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjkl
zxcvbnmrtyuiopasdfghjklzxcvbnmqw
ertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuio
pasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopasdfgh
jklzxcvbnmqwertyuiopasdfghjklzxcvb
nmqwertyuiopasdfghjklzxcvbnmqwer 1

tyuiopasdfghjklzxcvbnmqwertyuiopa
CUPRINS :

1. Comunicare, societate si cultura de masa ............................................................................3

 Societatea de masă-Cultura de masă-Comunicarea de masă .....................................3
Scheme de comunicare ..........................................................................................................5
2. Dimensiunea economică a mass-media .................................................................................5
3. Funcțiile socio-culturale ale mass-media si presa in societate.............................................7
4. Mass-media si viața politică.................................................................................................9
PRESA CA A PATRA PUTERE ..........................................................................................9
PUTEREA ASCULTA DE PRESĂ ....................................................................................10
MODELAREA LIMBAJULUI POLITIC ..........................................................................11
5. Profesia de jurnalist............................................................................................................12
CE PRESUPUNE MESERIA DE JURNALIST?................................................................12
CÂTE TIPURI DE JURNALIȘTI EXISTĂ? ......................................................................13
CUM ȘI UNDE ÎȚI DESFĂȘORI ACTIVITATEA DE JURNALIST? .............................13
CONCLUZII : ......................................................................................................................14

2
 1. Comunicare, societate si cultura de masa

 Societatea de masă-Cultura de masă-Comunicarea de masă

Societatea de masă este o sintagmă care a luat naștere la sfârșitul secolului al

XIX -lea și descrie ” societăți moderne în care formele tradiționale de asociere
precum comunitatea, clasa, etnicitatea și religia au decazut și în care predomină
formele de organizare la scară largă , birocratizate și marcate de relații
impersonale. În termeni mai radicali, societatea de masă este caracterizată ca
una in care populația este o masă nediferențiată , ruptă de rădăcinile ei
comunitare , de tradiție și de moralitate arhaică, incapabilă să aiba gusturi
culturale elevate sau clarviziune politică ; în consecință, ea este supusă
influențelor afective sau stărilor de moment și este ușor de manipulat de
politicieni fără scrupule. ”(C.A. Rootes, 1993, pp.371-372).
La temelia acestui concept au stat mai multe teorii care au încercat să explice
modificarile sociale vizibile aduse de dezvoltarea economiei capitaliste.
Cuvântul cheie care stă la baza acestui concept este : ” eterogenitatea ” ,
societatea nu mai putea controla , prin mijloace informale, activitatea membrilor
ei, remarcându-se o creștere a relațiilor sociale contractuale și o crestere a
izolarii psihologice a oamenilor.

Societatea de masă se definește prin :

 Dispariția spatială a membrilor săi

 Absența unor forme de organizare
 Absența tradițiilor, a valorilor
 Slăbirea autorității instituților și individualismul agresiv
 Amplificarea izolării indivizilor

Cultura de masă a aparut printr-un efect de simetrie si a fost definită în mod

negativ și globalizator ca un ”concept apocaliptic” , ca o ”expresie a decăderii
culturale clasice în contactul cu masele , noile tehnologii și cu lumea afacerilor”
(P. Brantlinger, 1983) . Aceasta nu se referă la faptul că este cultura maselor sau
că este produsă pentru a fi consumată de către mase, ci accentuează faptul că îi
lipsesc caracterul reflexiv și subtilitatea culturii ”înalte”, a elitelor.

3
În realitatea secolului XX întalnim un peisaj cultural diversificat, neomogen și
neunitar. Fiecare din aceste campuri culturale existente în prezent este legat de
o anumită categorie socială ,identificată de diferite criterii (etnice, sex, varsta,
nivel de educatie, statut economic, zona geografica). Din această perspectivă, in
spațiul cultural modern intâlnim - cultura de elită, cultura folclorică, cultura
populară, cultura de masă și alte tipuri de subculturi , precum cele religioase ,
etnice, profesionale, alternative.

Comunicarea de masă

La nivelul cunoasterii comune, comunicarea de masă este identificată drept

”mass-media”. Acest concept desemneaza in principiu procesele de mediere,
mijloacele de comunicare si se traduce, în general, cu expresia ”comunicațiile
de masă”.
Se impun totusi unele precizari fată de acest punct de vedere. Între notiunile de
mass-media si comunicare de masă, mijloace ale comunicarii de masă este
evident ca nu poate exista o sinonimie perfectă. Confuziile care se fac în acest
sens limiteaza sensurile conceptelor printr-un reductionist simplist, inadecvat.
Între comunicare de masa, înteleasa ca mesaje si procese de comunicare si
mijloace de comunicare (instrumentele comunicarii, mijloacele tehnice de
transmitere a mesajelor) exista diferente vizibile, care nu pot fi ocolite sau
trecute cu vederea. Expresia mass-media nu poate si nu trebuie sa înlocuiasca
notiunea de comunicare de masa. Chiar mass-media semnifica si are o
cuprindere mai mare decât cea de mijloace.

Din aceasta perspectivă se poate aprecia ca, în cazul comunicării de masa,

comunicarea se socializeaza, devine colectivă. Revenind, emițătorii de mesaje
nu mai sunt indivizi, ci grupuri formate din indivizi, iar mesajele, care nu mai
reprezintă doar parerea unui singur individ, ci a întregului grup, trec printr-un
mijloc de informare (ziarul, radioul, televiziunea). În acelasi timp, destinatarii
comunicării formează grupuri largi, colectivitati umane, fapt care constituie
socializarea audienței (a receptarii).

O alta caracteristică a conceptului analizat vizează caracterul unidirectional și

mediat al comunicării. Emițătorii și receptorii de mesaje sunt separați spațial și
temporal, iar informațiile se transmit prin intermediul unei tehnologii moderne,
specifice "erei electronice".

4
Scheme de comunicare
 Schema clasică de comunicare:

E →C→R
emițăt cana recept
or l or

 Schema matematicianului american Claude Shannon (1952):

E →C→C →D →R
emițăt coda decoda recept
canal
or re re or

mesaj
codificat

2. Dimensiunea economică a mass-media

Este necesar să operam, încă de la început, o distincție clară : informația,

cunostiințele, opiniile nu sunt industrii, chiar daca sunt transmise si produse cu
tehnici industriale. Media sunt cele care fac o industrie pe care se sprijina
informația, cunostiințele. Sistemul media este în ansamblu marfă, iar bunurile
culturale sunt conținutul lor.

Economia informațională ridică deja semne de întrebare în țările bine

dezvoltate. Dilema principală este daca dezvoltarea sectorului informațional
poate dezvolta și alte sectoare?

5
Orice tentativă de clasificare a acestor acțiuni trebuie să ia in considerare gama
de activități pe care o desfașoara acest sector. Se pot identifica doua dimensiuni
: în primul rând, diversitatea mijloacelor și a formelor de comunicare generează
trei poli distincți, dar economic interdependenți - polul de producție și de
difuzare a materialelor, polul conceperii și exploarării rețelelor de transmisiune
și polul producerii distribuției și exploarării conținutului. Acești trei poli trebuie
localizați în amonte sau în aval de întreprinderile mediatice.
În amonte se desfasoară activitatea agențiilor de presă , băncile de date,
agențiile publicitare , asadar instituții specializate în oferirea de informații
întreprinderilor mediatice.
În aval se desfasoară operațiunile de difuzare și sunt realizate de către
întreprinderi complementare, dar indispensabile bunei funcționări a mass-
media, precum : firme de distribuție, servicii poștale,societăți de
telecomunicații, de cablu.
Toate aceste industrii conexe accentuează dependența media de electronică , de
informatică , de cele de comercializare, închiriere și reparații.

Pentru economiști, piața opiniilor , a ideilor si a creaților este o piată imperfectă

, lipsită de transparență, de o cerere elastică , de un echilibru intre vânzători și
cumpărători de informație. Cererea este mai degrabă ne-elastică, adică nu
raspunde favorabil la reducerea prețurilor. Incadrată la categoria piețelor
imperfecte , se află și astăzi în situația de oligopol, adică oferta se află în mâna
unui număr mic de producatori care ar putea modela cererea și ar putea impune
prețurile.
Legile industriale reclamă o productivitate ridicată , un randament mare al
factorilor de producție. Pentru a realiza acest obiectiv, media a adoptat
strategiile celorlalte ramuri industriale : diviziunea muncii și specializarea. In
ceea ce privește diviziunea muncii, aceasta se înregistreaza la toate nivelurile
întreprinderilor de presă : de la personalul implicat în tipărire, fabricare,
redactare, difuzare până la cel însărcinat cu administrarea și publicitatea.
Specializarea poate constitui o piedică în calea inovațiilor, astăzi vorbindu-se
din ce în ce mai mult de hiperspecializare.

Controlul asupra media operează la toate nivelurile :

 OPERAȚIONAL (editori, producători)

 ALOCATIV (fonduri, personal)
 EXTERN (guvern, publicitate, consumatori)

J. WATSON si A.HILL identifică patru mari tipuri de control al instituțiilor

media :

6
  AUTORITAR - statul monopolizeaza mijloacele de comunicare și
conținutul mesajelor acestora.
 PROTECTOR - desemnează un regim, actionează și in vederea
promovării anumitor valori .
 COMERCIAL - statul exercită controlul prin pârghiile economice , prin
piață.
 DEMOCRAȚIE - este cea mai rară categorie întalnită pentru că
presupune o implicare activă și decisivă a audienței , a consumatorilor în
modelarea sistemului media.

Intervenția statului este facută prin ajutoare directe sau indirecte. Acestea sunt
acordate sub formă de subvenții, împrumuturi acelor intervenții media
considerate de interes public , cu scopul de a asigura accesul larg al publicului
la acesta.

Ajutoarele indirecte, însă, mai greu de controlat , sunt adesea considerate

abuzuri de putere , deși ele se acordă în numele liberalismului informaținonal.
Ele constau în acordarea de scuturi , de taxe , în stabilirea unor tarife
preferențiale pentru expediere și transport , pe baza unor criterii precum
regulalitatea apariției , tematica generală, surse alternative de finanțare, etc.

Tot prin intervenția statului se asigură și economiile forțate : anumite sectoare

economice subvenționeaza sistemul media prin plata unor taxe speciale ,
veniturile încasate fiind apoi direcționate către întreprinderile media.Dar
ajutoarele statului nu sunt suficiente, media, pentru a supraviețui apelează și la
alte forme de finanțare: sponsori care pot fi firme particulare, fundații sau
persoane particulare.

Principala sursă de venit pentru toate insituțiile media ramâne, totuși,

publicitatea, cadrul de desfășurare fiind reglementat, însă. tot de stat.

3. Funcțiile socio-culturale ale mass-media si presa in

societate

Relația dintre mass-media și societate este descrisă prin funcția presei, a

influențelor pe care aceasta le are asupra societății și a funcțiilor pe care le

7
îndeplinește. De-a lungul timpului, despre funcțiile presei s-a scris foarte mult și
au fost clasificate în mod diferit , spre exemplu - L. Thayer ”On the mass-
media and mass communication” care a identificat șapte funcții ale presei ( de
socializare, de mitologizare, de identitate, de compensare, de informare, de
divertisment, de educație).

Mihai Coman în cartea sa ”Introducere în mass-media” a sintetizat mai mulți

autori și propune urmatoarele funcții:

 1.FUNCȚIA DE INFORMARE - presa ne ofera informații politice,

științifice, etc.
 2.FUNCȚIA DE INTERPRETARE - o știre nu cuprinde doar
informații, ci și o viziune cultural determinată asupra unor informații
 3.FUNCȚIA DE LEGĂTURA- produsele mass-media realizeaza o
legatură nevazută între oameni, ei fiind expuși constant la aceleași
mesaje.
 4.FUNCȚIA DE CULTURALIZARE- mass-media prin mesajele sale a
preluat o parte din valorile culturale și a mesajelor de formare.
 5.FUNCȚIA DE DIVERTISMENT- produsele mass-media raspund
nevoilor oamenilor de relaxare, de odihnă.

Presa nu le spune oamenilor ce sa gandească , dar le reușește foarte bine să

introducă un motiv de gândire în mintea lor. Astfel, oamenii din presă pun
accent pe anumite structuri ierarhice, pe anumite evenimente și persoane prin
cantitatea de informații pe care le oferă.

Oamenii au tendința să se alinieze la curentul de opinie, să facă parte dintr-un

anumit grup. Din acest motiv, cel care consideră că opinia sa este împărtășită de
un anumit grup tinde să și-o exprime mai clar, mai apăsat, în comparație cu cel
care ”simte” că opinia lui este în ”minoritate”. Psihologii numesc acest fenomen
”conformism de grup”.

Efectele mediatice acționează și asupra creșterii gradului de cunoastere,

reprezentând un aspect pozitiv. Totuși, la nivel general s-a remarcat și un efect
negativ ca urmare a consumului mediatic, distanța dintre ”cei care știu” și ”cei
care nu știu” se mărește considerabil.De-a lungul timpului s-a constatat că
oamenii cu o educație superioară sunt cei care se informarează constat în
comparație cu ”cei care nu știu” care se informeaza doar prin intermediul
televiziunii.

În consecință, mass-media ne afectează profund încă de la începutul vieții și

până la sfârșitul acesteia. Școala reprezintă doar o etapă din viața unui om, însă

8
mass-media face parte din viața noastra zilnică și deține o universalitate pe care
nu o are nici o altă instituție - presa ofera un bagaj comun de idei și semnificații,
care depășeste barierele sociale și geografice.

4. Mass-media si viața politică

PRESA CA A PATRA PUTERE

Este foarte clar că presa reprezintă o putere în stat datorită forțelor sale de
influențare și/sau manipulare a opiniei publice. De multe ori, anumite decizii
politice sau juridice au fost influențate de apariția unor informații în presă.
Această situație nu este confortabilă pentru presă deoarece trebuie să facă față
unui numar crescut de presiuni de natură economică, politică sau socială care
prin însumare diminuează eficiența acesteia. Pentru ca acțiuniile presei să fie
eficiente, aceasta trebuie să fie independentă, un lucru relativ atât pe plat
internațional, cât și național. Nu putem vorbi de o activitate absolut obiectivă
deoarece presa este reprezentată de oameni care pot fi mai mult sau mai puțin
obiectivi în funcție de subiectul abordat, implicarea sau neimplicarea în situația
respectivă și nu în ultimul rând, în funcție de apartenența sau simpatia pentru un
segment politic, în funcție de gradul de cultură și de experiența profesională a
ziariștilor.

Ziarele, revistele, emisiunile sunt urmărite în funcţie de diverşi factori: cultură,

educaţie, situaţie socială. Nu putem pretinde unui şomer sau unui om care are
dimpotrivă o situaţie materială profitabilă, dar este lipsit de o educaţie de nivel
mediu să cumpere reviste sau să urmărească emisiuni cu caracter cultural
educativ. Acesta va fi interesat cel mult de latura relaxanta, de divertisment a
presei care de multe ori are un caracter informaţional precar chiar degradant în
ceea ce priveşte caracterul formativ. În acest fel, o presa de calitate din punct de
vedere educaţional, formativ nu poate fi accesată nici de cei interesaţi - din lipsa
de bani - dar nici de cei care ar avea nevoie de ea pentru a-şi ridica nivelul
educaţional, şi care au situaţii materiale bune, datorită lipsei de instrucţie a
persoanelor respective.

”Presa, a patra putere în stat” este un dintre cele mai cunoscute formule din
literatura de specialitate cand se vorbeste de puterea și de influență. Această
formulare a fost lansată de Edmund Burke, istoric și filosof, în lucrarea sa,
”Reflectii despre Revolutia franceza” , referindu-se la presă și la influența ei
asupra societății.

9
În concluzie, daca ne gândim la faptul că ,,informația înseamnă putere” putem
spune că presa este a patra putere în stat prin rolul său de informare.

PUTEREA ASCULTA DE PRESĂ

Sistemul mass-media exercită o influență majoră și modifică semnificativ

comportamentul ”actorilor” politici. În relația cu lumea politică, presa are rolul
de a transmite mesajele politice, de a le comenta și de a pune în scenă aparițiile
oamenilor politici. Prin toate aceste ipostaze, presa influențează
comportamentul oamenilor politici prin adaptarea acțiunilor și a limbajului în
conformitate cu exigențele comunicării de masă. Altfel spus, o apariție radio va
fi diferită de cea televizată, o apariție la televiziune va necesita un
comportament și un discurs diferit fața de un discurs în Parlament.

Referitor la influența mass-media asupra comunicării politice, numeroasele

studii au identificat anumite fenomene :

PERSONALIZAREA puterii politice - Pentru ca mesajele și mecanismele

lumii politice să fie mai accesibile, jurnaliștii au fixat în centrul materialelor lor
dimensiunea umană a personalităților politice. Spre exemplu,dezbaterile,
conflictele sau negocierile, expresie a unor complicate relații de doctrină, de
interese și de proceduri (parlamentare, guvernamentale, de partid), sunt greu de
înteles si de urmărit în "mecanica" lor strict politica; atunci când în locul
confruntarii de idei apar conflictele personale, care opun lideri cu o individua-
litate mediatică, situația devine accesibilă și ușor de explicat.
Acest proces avantajos de ”popularizare” a politicului poate duce la
decontextualizarea problemelor, ascunderea dimensiunii structurale, ignorarea
aspectelor istorice și culturale.

SPECTACULARIZARE fenomenelor politice – Tendința presei spre actele

spectaculoase ”teatralizate” favorizează strategiile de marketing politic. Aceste
evenimente mediatice au ajuns să aibă mai multă greutate politică și mai mult
impact social decat manifestările uzuale ale vieții politice parlamentare,
guvernamentale sau de partid.
Marile confruntări televizate sunt regizate cu minuțiozitate de consilierii în
comunicarea politică: ei negociază alegerea jurnaliștilor, ordinea și tipul
întrebarilor care vor fi puse, cadrajul , focalizările, prezența sau absența
publicului , dimensiunile și forma mesei la care vor sta candidații, culoarea
decorului, modul de iluminare etc. În felul acesta, o simplă dezbatere devine o
sofisticată punere în șcenă, cu efecte de teatralizare și cu o tendință accentuată
de mutare a centrului de greutate de la campania pozitivă către campania
negativă.

10
AFECTIZAREA mesajelor și accentuarea laturii de divertisment -
Spectacularizarea fenomenului politic conduce, inevitabil, la prezentarea în
formă și prin procedurile specifice divertismentului. Această tendință afectează
atât limbajul articolelor și emisiunilor, cât și formatul jurnalistic (dezbaterile
sunt înlocuite prin talk-show-uri, investigațiile prin reportaje de atmosferă,
interviurile de idei prin interviuri-portret etc.).
Televiziunea, care, prin natura ei, privilegiază conținuturile de divertisment, a
generalizat o viziune simplificatoare asupra vieții politice: "Este o lume fără
multă coerență sau sens; o lume în care fiecare eveniment intră în scena în
viteză și dispare repede, pentru a face loc altui eveniment; o lume care nu
ne cere și nici nu ne permite să acționam; o lume care seamănă cu jocul
copiilor de-a «cucu-bau» și care, asemenea acestui joc, îsi este suficientă, nu
are legatură cu ceea ce este în afara ei și este extraordinar de distractivă”
(N. Postman , 1986, p.107)

MODELAREA LIMBAJULUI POLITIC

Oamenii politici au fost nevoiți să învețe și să aplice legile specifice comunicării

jurnalistice deoarece majoritatea mesajelor ajung la public. Astfel, aceștia au
fost nevoiți :

 SĂ SCURTEZE ȘI SĂ SIMPLIFICE FRAZELE - omul politic

modern trebuie să lucreze pe doua fronturi ( discursul parlamentar și
discursul mediatic). Din experiențele anterioare , acesta știe că jurnaliștii
caută fraze scurte, clare și convingatoare pentru a fi citate în articole sau
știri. Astfel, discursurile politicienilor conțin unele formulări
memoriabile, fraze scurte, metaforice, usor preluate de catre presă.

 SĂ ELIMINE ELEMENTELE ABSTRACTE ÎN FAVOAREA

CELOR CONCRETE - un discurs politic are rolul de a convinge
masele, iar cel mai mic numitor comun este emoția. De aceea, oamenii
politici evită argumentația abstractă și preferă figurile de stil simple,
centrate pe emotivitate. Ceea ce contează acum nu este ”ideea”, ci
”impresia” pe care omul politic o lasa în amintirea publicului.

 SĂ APROPIE JARGONUL POLITIC DE LIMBAJUL POPULAR -

oamenii politici adoptă un limbaj simplu, cu puține expresii tehnice, cu
formule pitoresti și usor de ințeles. Astfel, limbajul politic se
dezideologizează, capătă rezonanțe afective, transformandu-se într-un
dialog amical, ușor de înțeles.

11
După unii specialiști , chiar criteriile de acces în viața politică sunt fixate de
presă : persoana care nu este mediatică și nu are calități specifice succesului este
indepărtată și marginalizată. În plus, oamenii politici care , fie prin campanii
elaborate , fie prin noroc, fie prin relații personale acaparează câmpul mass-
media ajung să fie percepuți de public ca ”lideri” , deși în partidul lor, în
Parlament sau Guvern, rolul și puterea pe care o dețin pot fi mai puțin
importante.

5. Profesia de jurnalist

Jurnalistul este o persoana implicată în activitatea literară sau publicistică din

jurul unei apariții periodice sau, prin extensiune, transmisiune prin televiziune,
radio, internet.

Misiunea jurnalisului este de a informa un public larg cu privire la evenimentele

care se derulează în diferite domenii ale societății, de la politic, social, cultural,
sportiv, pana la cel monden. Ca jurnalist poți influența mase întregi de oameni
prin materialele pe care le produci, indiferent că ne referim la articole de ziar
sau știri TV.

CE PRESUPUNE MESERIA DE JURNALIST?

Pe langă fapul că un jurnalist trebuie să fie în permanență conecat la tot ce se

intamplă în jurul său, există totuși câteva atribuții de bază pe care el trebuie să le
îndeplinească, care depind și de specializarea pe care un jurnalist o alege (
radio, televiziune, presa scrisă ).

In general aceste atribuții sunt:

 -monitorizarea informațiilor despre evenimente din diverse domenii

 -primirea de informații prin corespondența
 -monitorizarea altor știri din media
 -sortarea, analizarea și prelucrarea informațiilor primite prin intermediul
comunicatelor de presă

12
  -scrierea de editoriale, rapoarte și comentarii pe baza evenimentelor
importante
 -negocierea cu privire la interviuri cu personalități importante, experți și
alte persoane
 -muncă de teren
 -participarea la conferințe de presă


CÂTE TIPURI DE JURNALIȘTI EXISTĂ?

1. Reporter
2. Reporter special
3. Redactor
4. Șef de secție
5. Editor sau publicist comentator
6. Redactor șef-adjunct
7. Redactor șef
8. Director

Unele dintre aceste funcții implica mai multă muncă de birou, cum este cea de
redactor șef care este responsabil cu verificarea conținutului tuturor materialelor
ce urmează a fi publicate.
În cazul televiziunii si a radioului se adaugă funcții de crainic/prezentator de
știri sau emisiuni și cea de moderator TV.

CUM ȘI UNDE ÎȚI DESFĂȘORI ACTIVITATEA DE JURNALIST?

Activitățiile variaza in funție de anumite coordonate:

 suport(presă scrisă, online, radio, TV)

 frecvență(zilnic, săptămânal, lunar)
 tratarea subiectului (interviu scurt, dosar de fond)
 publicul țintă(public larg sau de specialitate)

Cu toate acestea, modul de a proceda rămâne același în linii mari. Ca jurnalist,

aduni informații, efectuezi investigații privind un anumit subiect, intervievezi
martori sau cauți documentație de specialitate, apoi redactezi un articol pentru
presa scrisă sau monitorizezi un reportaj, o știre pentru radio sau TV.

13
 CONCLUZII :

Meseria de jurnalist nu este ușoara, aceasta implică multă muncă, determinare si

dezvoltarea capacitațiilor de a scrie și de a prezenta informațiile intr-o maniera
precisă și atrăgătoare.

Un jurnalist trebuie să fie cosmopolit, să aibă o gândire flexibilă si să posede

cunoștiințe bogate din diverse domenii de activitate(istorie,politică,cultură).

14
BIBLIOGRAFIE :

1. M. COMAN – ”Introducere în mass-media”

2. L. THAYER – ”On the mass-media and mass
communication”
3. D. MCQUAIL – ”Mass Comunication Theory”
4. L. BOGARD – ” The media System and the Public
Interest”
5. P.CHAMBAT – ”Opinie publică și dezbatere publică”
6. P.DAGLGREN – ”Jurnalism și cultură populară”
7. B. MIEGE – ”Societatea cucerită de comunicare”
8. J. MOUCHEN – ”Spațiul public și discursul public
televizat”
9. R.RIEFFEL – ”Mass-media și viața politică”,
”Introducere în presa scrisă și vorbită”

15
16