SUBIECTUL

Definiție:
Este partea principală de propoziție care arată cine săvârșește acțiunea exprimată de
predicatul verbal, cine suportă acțiunea unui verb la diateza pasivă sau cui i se atribuie o
însușire ori o caracteristică exprimată prin numele predicativ. Altfel spus, subiectul este partea
principală de propoziție despre care se spune ceva cu ajutorul predicatului sau care arată
despre cine sau despre ce se vorbește în propoziție.
Răspunde la întrebările: cine?, ce?, despre cine?, despre cine ni se spune?, despre
ce ni se spune?
! Subiecte pot avea și verbele la modul infinitiv sau gerunziu
Ex: Vine vremea de a pricepe omul ce-i bine și ce-i rău.
Auzind eu așa, nu l-am mai chemat.

Clasificare:
a) Subiect exprimat (când apare în propoziție)
 Simplu (exprimat printr-o singură parte de vorbire): Copiii merg la
școală.
 Multiplu (exprimat prin două sau mai multe părți de vorbire coordonate
între ele): Ion și Maria sunt elevi. (propriu-zis); Mama și tata, frații și
surorile te iubesc. (grupat), Mihai sau Ion merg la școală? (disjunctiv)
 Dezvoltat (exprimat prin construcții absolute infinitivale și gerunziale
și prin construcții relative infinitivale): În depărtare se vede licărind o
lumină. (construcție absolută gerunzială), N-are cine mă îngriji.
(construcție relativă infinitivală)
! Aceste construcții sunt analizabile.
 Propozițional(exprimat printr-o propoziție subordonată subiectivă care
ține locul subiectului) : Este bine dacă vine.

b) Subiect neexprimat (când nu apare în propoziție)

 Subînțeles (este exprimat, de obicei, într-o propoziție anterioară, iar
substantivul respectiv sau un pronume personal de persoana a III-a ,
singular ori plural , se subînțelege): Elevul învață și scrie.
 Inclus ( este cuprins în terminația formelor personale de persoana I și II
singular sau plural ale verbului cu funcție sintactică de predciat și se
subînțeleg pronumele personale de persoana I și II singular sau plural):
Învățăm o poezie. (noi), Învățați o lecție. (voi)
 Nedeterminat (când nu se indică precis persoana care face acțiunea,
subînțelegându-se pronumele nehotărât „cineva”): Scria în ziare.;
Spune la radio.
 Inexprimabil (nu se poate exprima, deoarece acțiunea nu poate fi
atribuită unei persoane și propoziția nu are subiect; caz întâlnit în
propozițiile care au predicatul ce face referire la fonemene ale naturii):
Afară ploua și tună.

Modalități de exprimare:
a) Substantiv comun sau propriu, simplu sau compus, în cazul N.
 Stelele au răsărit.
 A sosit și Maria
  Ștefan cel Mare a fost domnitorul Moldovei.
b) Locuțiune substantivală în cazul N.
 Te copleșeau aducerile aminte.
c) Adjectiv substantival în cazul N.
 Harnicul învață.
 Cel leneș stă.
d) Pronume de orice fel (cu excepția celui reflexiv) în cazul N.
 El este elev
 Dumnealui este profesor.
 Însuți ai fost acolo.
 Ai mei au plecat.
 Aceasta îmi este colegă.
 Fiecare învață.
 Care lipsește?
 Nu știu care lipsește.
 Niciunul nu a lipsit.
e) Numeral cu valoare substantivală în cazul N.
 Doi învață.
 Al treilea desenează.
 Amandoi au plecat.
 Se ia o doime din intreg.
 Se ia câte una dintre bile și se introduce în urnă.
f) Verb și locuțiune verbală:
 E ușor a scrie versuri.
 E dificil a băga de seamă totul.
 Nu e greu de învățat.
 E greu de luat parte la concurs.
 Se aude cântând.
g) Interjecție:
 Se auzea cirip-cirip!

Cazul subiectului:
Când este exprimat printr-o parte de vorbire de tip nominal, subiectul stă, de regulă, în
cazul Nominativ.
! Pot exista excepții:

 Aparente ( partea de vorbire considerată subiect este de fapt un atribut

al unuei subiect subînțeles):
a) Ai casei (ai lui) au plecat. – cazul Genitiv
b) Au mai plecat dintre copii (dintre ei). – cazul Acuzativ

 Propriu-zise:
a) Pronume relativ în: Meritul este al cui învată – G.
Vorbește cui ascultă. – D.
Apreciază pe cine învată. – Ac.