Modulul 6: Complementele necircumstanţiale

6.1. COMPLEMENTUL (OBIECTUL) DIRECT.COMPLETIVA DIRECTĂ

6.1.1. COMPLEMENTUL (OBIECTUL) DIRECT

Complementul direct este o parte de propoziţie secundară care reprezintă o

implicaţie sintactică structurală, făcând parte din nucleul propoziţional al
construcţiei. Elementul regent al complementului direct este un verb tranzitiv (sau
intranzitiv din motive sintactice), care cere prin definiţie un complement care să
arate asupra cui se răsfrânge în mod direct acţiunea. Structura de bază a
complementului direct în funcţie de care se poate identifica este:
Cineva + Verbul tranzitiv + Pe cineva + Ceva
Ca element regent al complementului direct se pot admite:
1. Verbe monotranzitive (acceptă un singur Cd.) – a face, a şti, a crea, a da, a
nota, a alcătui, a compara etc.: Am dat un dar prietenilor mei.
2. Verbe bitranzitive (acceptă două Cd.) – a anunţa, a asculta, a examina, a
îndemna, a întreba, a învăţa, a obliga etc.: I-am anunţat pe prietenii noştri vestea
bună.
3. Verbe intranzitive care se pot pasiviza – a bâlbâi, a cânta, a dansa, a juca, a
fugi, a suferi, a trăi etc.
Complementul direct care determină aceste verbe se numeşte Cd. intern,
exprimându-se printr-un substantiv provenit din aceeaşi familie lexicală cu verbul
sau printr-un sinonim: A cântat un cântec nou / Am trăit o viaţă chinuită.
4. Verbe impersonale intranzitive care capătă contextual (prin personificare)
valoare tranzitivă:
Te fulger cu privirea. / L-ai trăsnit bine.
5. Interjecţii predicative sau onomatopee – iată, na, poftim, haţ, pleosc, trosc,
zdrang:
Iată casa noastră.
Eu haţ! pe moşneag de suman.
6. Adjectivul dator în Pn – a fi dator (a datora): Îmi eşti dator cu această carte.
Complementul direct se poate exprima prin:
1. Substantive comune sau proprii, locuţiuni substantivale, substantive obţinute
prin conversiune în cazul Ac. + pe:
L-am văzut pe Ionel.
O iubesc pe mama.
Îi îngrijeşte pe copiii sărmani.
Îi sprijină pe cei sărmani (cuvinte substantivizate).
L-ai omis pe „i”.
Se construiesc obligatoriu fără „pe”:
a) Cd. exprimate prin substantive comune sau proprii nume de inanimate
articulabile:
Citesc cartea primită de ziua mea.
Privesc Oltul.
b) nume de animale nepersonficate (dacă nu mai are determinanţi):
Am găsit pisica în dulap.
DAR! Am găsit-o pe pisica Mariei.
c) nume de persoane neidentificate:
Cunosc oameni mai harnici şi mai devotaţi.
d) substantive comune determinate cu un Ap în dativ (dativ posesiv):
(Apd) Ţi-am cunoscut prietenii.
2. Complementul direct se poate exprima prin aproape toate numeralele în
Ac.:
- numeral cardinal: Am întâlnit trei pe stradă. / Pe cele patru le cunoşteam.
- numeral aproximativ + pe: Am văzut în curte pe vreo trei-patru elevi.
- numeral ordinal + pe + reluare: Pe a doua nu am mai văzut-o de mult.
3. Complementul direct se poate exprima prin toate tipurile de pronume în
Ac.:
- pronume personal (inclusiv formele accentuate suplimentar): Îi văd zilnic la
şcoală (pe ei).
- sunt precedate de pe doar formele accentuate:
Pe ele le-am felicitat.
- pronume personal de politeţe + pe + reluare: Pe dumneavoastră nu vă
aşteptam azi.
- pronume reflexiv (f. accent. pers. a III-a) + pe: Se bazează pe mine, întotdeauna.
- pronume posesiv + pe + reluare: Pe acelea le-am citit.
- pronume nehotărât + pe + reluare: Pe fiecare lam întrebat.
- pronume interogativ + pe + reluare: Pe cine ai lovit? Pe care l-ai lovit?
4. Complementul direct poate fi exprimat prin verb la:
- infinitiv, precedat de prepoziţia a specifică modului:
Am învăţat a scrie şi a desena cu plăcere.
- supin cu propoziţia de: Am terminat de scris.
- verbe la gerunziu aşezate în imediata vecinătate a regentului:
Aud colindând afară băieţii mai mari.
5. Şi interjecţiile pot îndeplini funcţia de complement direct:
Când auzeam trosc! auzeam şi aoleu!
6.1.1.1.Topica: este în general fixă, complementul direct stând de regulă după
verbul regent. Dacă verbul are şi un determinant Ci în dativ, acesta se aşează
înaintea complementului direct pentru a evita confuzia cu atributul substantival
genitival:
 Am dat copilului caietul.
Punctuaţia: nu se desparte prin virgulă de cuvântul determinat.

6.1.2.COMPLETIVA DIRECTĂ

Este propoziţia secundară subordonată care îndeplineşte funcţia unui

complement direct, fiind echivalenta acestuia la nivel frastic.
Am învăţat a desena copaci – devine
Am învăţat / să desenez copaci.
1. În calitate de regent al CD se pot afla:
- verbe monotranzitive: Ştiu / cu cine ai vorbit.
- verbe bitranzitive: Pe cine a venit / l-am anunţat (PP) / ce ne-aţi spus /.
- interjecţii predicative: Iată / pe cine ai încălzit la sân. Poftim / ce ţi-ai dorit.
2. CD se utilizează cu verbe predicative la modurile:
- indicativ: Am aflat / ce a făcut.
- conjunctiv: Ştie / să recite frumos.
- condiţional-optativ: Credea / că i-ar fi lipsit cevadin zestre.
- prezumtiv: Nu-mi imaginez / că nu va fi existând o altă viaţă.
- infinitiv (construcţii infinitivale relative): Nu ştie / ce cânta.
Nu are / unde arunca deşeurile.
3. CD se introduce prin:
a) Construcţii subordonatoare: că, să, ca...să, dacă, de, cum, că:
CĂ: Eu ştiu / că veşnicia s-a născut la sat. /
El a afirmat / că nu se mai întoarce. /
El a spus / că ar pleca la munte. /
SĂ – este selectat de verbe care exprimă aspectul, posibilitatea, dorinţa, cererea:
A început / să vorbească. /
Pot / să vorbesc. /
Rog / să mi se aprobe această cerere. /
DACĂ, DE – sunt selectate de verbe tranzitive de tipul a şti, a vedea, a constata:
Ştie el / dacă vrea ceva. /
Văd eu / de nu m-ai minţit. /
Tu m-ai întrebat / dacă plec la munte. /
CA...SĂ – apare în aceleaşi condiţii când se intercalează cu alte părţi de propoziţie
aparţinând subordonatei sau alte propoziţii:
Mi-a cerut / ca întotdeauna să-i spun adevărul. /
M-a sfătuit / că / dacă mâine plouă / să nu plec la munte. /
b) Pronume şi adjective relative, interogative şi nehotărâte + prepoziţii:
CINE – selectat de verbe care exprimă posibilitatea, aspectul, dorinţa, cererea când
complinirea se face printr-un obiect:
 Rog / pe cine a venit acum / să mă aştepte. /
- toate verbele tranzitive:
Am anunţat / pe cine lipsise / să se pregătească. /
CARE – în aceleaşi condiţii ca şi cine:
Ştiu / pe care l-ai chemat. /
Ştiu / pe care ai citit-o. /
CE: Mănâncă / ce-i place. /
CÂT, CÂTĂ, CÂŢI, CÂTE: Colegul meu a aflat / câţi sunt în comisie. /
ORICINE: Întreabă / pe oricine se opreşte. /
ORICÂŢI: Roagă / pe oricâţi îi întâlneşte. /
c) Adverbe relative şi interogative + prepoziţii:
UNDE – verbe regente de tipul a auzi, a simţi, a vedea: Ai aflat / unde veţi pleca
în vacanţă. /
CÂND: Nu ştiu / când voi reveni. /
CUM: Nu aflase / cum soseşte trenul. /
CÂT: A întrebat / cât costă cartea. /
4. CD poate fi reluată sau anticipată în regentă prin formele neaccentuate ale
pronumelui personal, atunci când este introdusă printr-un pronume adjectival
pronominal (relativ sau interogativ) în acuzativ, precedat de prepoziţia pe.
Pe cine a venit / l-a sfătuit / să reflecteze asupra situaţiei. /
5. Verbele bitranzitive pot avea ca regente mai multe situaţii:
- la diateza activă, pot primi un complement direct (substitut al numelui) şi o CD
(a obiectului): Te-am sfătuit / pe cine să chemi. /
- la diateza activă pot primi două CD (una substitut al numelui, cealaltă a
obiectului):
I-am învăţat / pe care au fost acolo / cum să procedeze. /
- la diateza pasivă pot primi o CD (substitut al obiectului). Propoziţia substitut al
numelui devine SB:
El a fost întrebat / dacă a lucrat bine. /
Cine (S) nu a fost în clasă (SB) / este sfătuit / să vină la pregătire (CD). /
6.1.2.1.Topica: topica propoziţiilor CD este relativ fixă, de obicei stau după
regente. Când sunt subliniate sau sunt reluate prin corelativ stau de obicei înaintea
regentei:
Ştiu / ce voi face la vară. /
Că nu m-ai înţeles / asta regret. /
Punctuaţia: în general, CD postpuse nu se despart prin virgulă de regentă:
Ştiu / ce trebuie / să fac. (SB) /
Se despart prin virgulă de regentă:
- CD antepuse, mai ales dacă în regentă apare un corelativ:
Că nu mai aşteaptă, / asta nu bănuiai.
- CD postpuse, dacă în regentă apare un corelativ:
Asta nu ştia, / cum să rezolve problema. /
6.1.2.2.Contragerea: contragerea CD nu este o operaţiune dificilă. Se elimină
relativul, se elimină verbul predicat care:
- se menţine sub forma unui mod nepersonal;
- se găsesc substitute verbale;
- CD nume de persoană se contrage prin cuvântul corespunzător.
A început / să deseneze – A început a desena.
Învăţ / cum să rezolv probleme de geometrie. –
Învăţ rezolvarea problemelor de geometrie.
I-am dat / ce i se cuvinte. – I-am dat cele cuvenite.
I-am felicitat / pe care au învins. – I-am felicitat pe învingători.
6.1.2.3.Expansiunea complementului direct în CD se face prin:
- introducerea unui relator;
- introducerea unui verb la un mod personal.
Am aflat vestea bună. – Am aflat / că ai adus vestea bună.
Profesorul îi învaţă pe studenţi poezii. – Profesorul îi învaţă / pe care sunt
în clasă / să spună poezii. /

6.2. COMPLEMENTUL DE AGENT. COMPLETIVA DE AGENT

6.2.1. COMPLEMENTUL DE AGENT

Este partea secundară de propoziţie care arată autorul (agentul) unei acţiuni
exprimate prin verb la diateza pasivă, reprezentând autorul real al acestuia
(subiectul logic).
I. Elemente regente ale C.ag.:
1. verbe tranzitive la diateza pasivă (moduri personale, Pv):
Casa a fost construită de bunici.
Reamintim faptul că diateza pasivă este o caracteristică a verbelor tranzitive,
fiind construită cu ajutorul verbului auxiliar a fi la orice mod + participiul verbului
de conjugat, acord în gen şi număr cu subiectul (se comportă în aceeaşi situaţie ca
un adjectiv ceea ce face posibilă confuzia Pv la diateza pasivă cu un Pn; evitarea
confuziei se face tocmai prin identificarea Cag sau prin posibilitatea incluziunii
acestuia ori mai bine, a construcţiei de bază – de către cineva). Verificarea se face
prin transformarea propoziţiei în felul următor:
Cag. în Ac. devine subiect în N prin eliminarea relatorului şi prin
repoziţionarea acestuia; S devine Cd în Ac, fiind la rândul său repoziţionat:
Casa a fost construită de bunici. – devine – Bunicii au construit casa.
2. verbe la diateza reflexiv-pasivă (cu formă doar pentru persoana a III-a singular
şi plural) – la un mod personal:
 O cercetare completă nu s-a făcut de nimeni până acum.
- sau la un mod nepersonal (gerunziu):
Cercetându-se de către cei pricepuţi, faptele au fost descoperite.
3. poate determina verbe la participiu sau la supin cu valoare pasivă, care la
forma negativă se construiesc cu reflexivul ne-. În propoziţie, acestea pot îndeplini
diferite funcţii sintactice.
Casa ridicată (Aadj) cu sacrificii de părinţii noştri s-a dărâmat.
Problema pare de nerezolvat (Pn) de către cei mai puţin pregătiţi.
4. poate determina unele adjective derivate cu prefixul bil- (de provenienţă
verbală); forma negativă a acestuia se realizează fie cu prefixul ne-, fie cu prefixul
in-.
Performanţele Nadiei sunt inatacabile de alte gimnaste (Cag.).
II. Complementul de agent se exprimă prin:
- Substantive sau cuvinte cu valoare substantivală, în general nume de persoane
dar şi de lucruri în cazul acuzativ, cu prepoziţia simplă de sau cu prepoziţia
compusă de către:
Constituţia a fost elaborată de Constituantă. (Cag.)
Libertatea a fost câştigată de către luptătorii neînfricaţi.
- Numerale cu valoare substantivală în acuzativ cu prepoziţia de sau de către:
a) numeral cardinal propriu-zis (+ cel, cei): Fiind câştigată de cei trei, lupta a
părut cinstită.
b) numeral aproximativ: Lozincile erau strigate de vreo treizeci-patruzeci.
c) numeral colectiv: Geamul a fost spart de câteştrei.
d) numeral fracţionar: Problema rezolvată de o treime dintre candidaţi nu era
grea.
e) numeral ordinal: Regula a fost aplicată doar de al doilea.
- Pronume în acuzativ cu prepoziţiile de, de către:
a) pronume personal: Terenul a fost defrişat de ei.
b) pronume personal de politeţe: Teza a fost hotărâte de dumneaei.
c) pronume reflexiv: Ea a fost apreciată doar de sine.
d) pronume posesiv: Meciul a fost câştigat de ai noştri.
e) pronume demonstrativ: Cartea de istorie a fost pierdută de acela.
f) pronume nehotărât: Nefiind combătuţi de alţii, părerea lor s-a impus.
g) pronume negativ:Neîndrumată de nimeni, mulţimea se năpustii asupra celor
vinovaţi.
h) pronume interogativ: De cine a fost alungată?
6.2.1.1.Topica: De obicei, complementul de agent stă după verbul (adjectivul)
determinat. El poate să-şi preceadă regentul în propoziţiile interogative sau pentru
reliefarea acestora:
De noi a fost adus acel plic?
Punctuaţia: complementul de agent nu se desparte niciodată prin virgulă de
regent.

6.2.2.COMPLETIVA DE AGENT (CAG)

CAG este o propoziţie secundară subordonată are îndeplineşte funcţia unui
complement de agent, fiind echivalenta la nivel frastic a acestuia.
Geamul a fost spart / de cine a aruncat piatra. /
1. În calitate de regent se pot afla:
- verbe la diateza pasivă (moduri personale sau nepersonale):
Propunerea a fost făcută / de care au muncit în acest domeniu./
- verbe la diateza reflexiv-pasivă:
O analiză complexă nu s-a făcut / de cine fusese însărcinat. /
- verbe la participiu (cu valoare adjectivală) sau la supin cu valoare pasivă:
Problema pare de nerezolvat / de cine nu s-a pregătit suficient. /
- adjective derivate cu sufixul bil-:
Creditele rambursabile / de cine a împrumutat banii / sunt mari. /
2. CAG se construiesc cu verbe la modurile:
- indicativ: Măsurile trebuie stabilite / de cine a mai lucrat în domeniu.
- condiţional-optativ: Cartea ar putea fi cumpărată / de cine ar dori / să se
informeze./
- prezumtiv: Va fi fost lăudat / de cine va fi auzit cântând. /
3. CAG se introduc prin:
- pronume şi adjective pronominale relative, interogative şi nehotărâte;
acestea vor îndeplini funcţia de subiect – deşi sunt construite cu ajutorul
prepoziţiilor de, de către, adjectivele pronominale (care, oricare) vor fi atribute
adjectivale:
Premiile au fost înmânate / de cine (S) a sponsorizat concursul. /
Vor fi lăudate / de oricine (S) ascultă. /
4. Corelativele CAG sunt facultative, contribuind la reliefarea funcţiei: de (către)
cine, de acela, aceea:
De acela a fost stabilit contractul / de care deţine acţiunile. /
6.2.2.1.Topica: În general, CAG stau după elementul regent. Pentru sublinierea
lor, însă, pot preceda elementul regent. Ele pot fi intercalate în regentă în funcţie de
locul termenului regent:
A fost condusă / de cine cunoştea drumul. /
Întâmpinat / de oricine dorea (CAG) / să-i vadă luptătorii cântând.
Punctuaţia: CAG se desparte de regentă prin virgulă doar în cazul reluării sale
printr-un corelativ.
6.2.2.2.Contragerea CAG se realizează prin:
- înlăturarea relatorului, cu menţinerea prepoziţiei;
- eliminarea predicatului, care se realizează prin nominalizarea acestuia sau prin
introducerea unui substantiv sinonim:
A fost condusă / de cine cunoştea drumul.
A fost condusă de cunoscătorul drumului (de călăuză).
6.2.2.3.Expansiunea complementului de agent în completivă de agent se face prin
introducerea relatorului şi a unui verb la un mod personal:
Salariile sunt stabilite de către muncitori.
Salariile sunt stabilite / de cine munceşte. /
Evitarea confuziei cu alte subordonate se face prin transformarea construcţiei. Ele
devin subiective pe lângă verbe trecute la diateza activă:
El a fost impresionat / de ceea ce a văzut.
Ceea ce (Cd) a văzut (SB) / l-a impresionat.

6.3. COMPLEMENTUL (OBIECTUL) INDIRECT. COMPLETIVA

INDIRECTĂ

6.3.1. COMPLEMENTUL (OBIECTUL) INDIRECT

Complementul indirect este partea secundară de propoziţie care indică, în
general, cui i se atribuie o acţiune, o caracteristică sau o însuşire.
Structura de bază pentru identificarea complementului indirect este:
Cineva + verb/adjectiv/adverb + Cuiva
I. Elementele regente ale complementului indirect sunt locuţiunile verbale şi
verbe, adjective şi locuţiuni adjectivale, adverbe sau interjecţii.
1. Complementul indirect poate avea ca regente verbe intranzitive din seria: a
se cădea, a trebui, a aparţine, a reveni, a se conforma, a se alătura, a se ataşa, a
ceda, a se dărui, a se dedica, a se închina, a se întâmpla, a mulţumi, a se ralia, a
se spune, a rezista, a prii, a semăna, a se spovedi etc.:
Ei se opun războiului.
2. Verbe intranzitive care pot avea sensul: a transmite, a da, a dresa, a atribui, a
ierta:
Au atribuit moştenitorilor cele cuvenite.
3. Locuţiuni verbale tranzitive sau intranzitive:a da de ştire, a da ordin, a face
cunoscut, a face servicii:
Le-a dat poruncă celor prezenţi de a lupta.
4. Adjective – în general, de origine verbală derivate din verbele amintite cu
ajutorul sufixelor –bil, - or, -tor, -on, -etic:
E un om capabil de orice.
5. Adverbe – mai ales cele care intră în componenţa expresiilor impersonale:
E rău de voi.
6. Interjecţii: halal, vai, bravo, na, poftim.
 Halal de ei!
II. Complementul indirect se poate exprima prin:
1. Substantive şi cuvinte cu valoare substantivală în cazurile:
- Dativ – reluat sau anticipat prin formele neaccentuate ale pronumelui personal în
dativ:
I-am trimis prietenei tale scrisoarea.
- substantivele pot fi articulate hotărât sau nehotărât ori nearticulate, precedate de
atribute adjectivale care marchează cazul regentului:
I-a cerut acestui student caietul.
- Acuzativ – cu prepoziţii cu, de , despre, faţă de, între, pentru:
Mă grăbesc de plecare.
- cu prepoziţia la, substantivele în acuzativ au valoare de dativ:
Le-am dat la studenţi caietele.
- Genitiv cu prepoziţiile asupra, contra, împotriva:
Toţi luptă contra pericolului poluării.
2. Numerale cu valoare substantivală în cazurile:
- Dativ +/- pronume neaccentuat +/- articol demonstrativ în dativ:
a) numeral cardinal: Le-am oferit celor trei flori de ziua lor.
b) numeral colectiv: Am cerut amândurora o informaţie.
c) numeral fracţionar: Am destina unei treimi din studenţi ora de seminar.
d) numeral ordinal: Dădu de ştire celui de-al treilea de venirea turcilor.
- Acuzativ + articol demonstrativ + prepoziţie:
a) numeral cardinal: Am raportat despre cei trei.
b) numeral aproximativ: S-a îndatorat faţă de vreo trei dintre colegi.
c) numeral distributiv: Ne-am preocupat de câte trei studenţi din anul II.
d) numeral ordinal: Se gândea la a treia carte scrisă.
- Genitiv prepoziţional:
a) numeral cardinal + articol demonstrativ: Au luptat împotriva celor trei.
b) numeral colectiv: S-a coalizat contra ambelor.
c) numeral fracţionar: Au complotat împotriva unei treimi dintre colegi.
d) numeral ordinal: S-au năpustit asupra celei de-a doua cu reproşuri.
3. Pronume în cazurile:
- Dativ +/- reluare prin pronume personal în dativ, formă neaccentuată:
a) pronume personal propriu-zis: Le-am mărturisit lor dorinţa ta. Ţi le-am dat.
b) pronume personal de politeţe: Dumnealui i-am vorbit.
c) pronume posesiv: Alor noştri le-am oferit bilete la premieră.
d) pronume reflexiv: Îşi vorbea sieşi seri la rândul.
e) pronume demonstrativ: Le-am pus în vedere acelora necesitatea pregătirii.
f) pronume nehotărât: Altora le-au fost oferite cărţile cuvenite nouă.
g) pronume negativ: N-am cerut nimic nimănui.
h) pronume interogativ: Cui i-ai raportat evenimentul?
- Acuzativ cu prepoziţie:
a) pronume personal: Nu mă tem de ei.
b) pronume reflexiv: Se gândea permanent la sine.
c) pronume de politeţe: Halal de dumneata!
d) pronume posesiv: Am discutat despre ai noştri.
e) pronume demonstrativ: Sunt sigură de aceasta.
f) pronume nehotărât: Îmi pare rău de unii dintre voi.
g) pronume negativ: Nu mă încred în nici unul.
h) pronume interogativ: La cine te gândeşti?
i) pronume relativ: Se ştie / de care te temi. (SB) /
- Genitiv prepoziţional:
a) pronume personal (numai la persoana a III-a): Sau coalizat toţi împotriva lui.
b) pronume personal de politeţe: Vor lupta contradumitale.
c) pronume posesiv: Va fi singur contra alor tăi.
d) pronume demonstrativ: Au complotat împotrivaaceloraşi.
e) pronume nehotărât: Acum luptă împotriva altora.
f) pronume negativ: Nu s-au coalizat împotriva nimănui.
g) pronume interogativ: Contra cui luptaţi voi?
h) pronume relativ: Mă gândesc / contra cui acţionăm noi. /
4. Adjective propriu-zise şi cele provenite din participii – se construiesc cu
prepoziţiile de, din, în:
- adjective propriu-zise: Din alb s-a făcut roşu.
- adjective pronominale posesive – se construiesc numai cu prepoziţii specifice
genitivului (substituie pronumele personale de persoana I sau a II-a):
Vor lupta întotdeauna contra mea.
5. Verbe la moduri nepersonale:
- Infinitiv cu prepoziţiile a, de, din, în, la pentru:
Nu este aptă pentru a distinge culorile.
- Supin cu prepoziţiile de, pentru, la: S-a apucat de fabricat nasturi.
- Gerunziu: Nu se mai satură lucrând.
O atenţie deosebită trebuie să se acorde verbelor unipersonale sau formelor
unipersonale ale unor verbe care se construiesc cu dativul (adesea considerat
subiect sau pronume înglobat predicatului). În această situaţie, pronumele
personale în dativ (forme neaccentuate) sunt complemente indirecte (aşa-numitele
subiecte logice după G.A.), verbele respective având fie un subiect postpus, fie
fiind regente ale unei subiective. În aceeaşi situaţie se află şi unele pasive cu
valoare impersonală.
Îmi trebuie nişte bani.
I se pare / că te-a recunoscut (SB).
 Ţi-a fost scris / să lupţi toată viaţa inutil (SB).
În aceeaşi situaţie se află şi construcţiile cu verbul a fi (Pv) când arată
existenţa unei senzaţii, a unui sentiment:
Nu-ţi este foame?
Mi-este dor de voi.
În acest caz se poate constata că, deşi analizăm construcţia separat, aceasta
în întregime devine regentă a unui complement indirect: Mi-e sete de repaos. (de
repaos este complement indirect faţă de întreaga construcţie, iar mi este
complement indirect faţă de verbul regent predicativ e).
Complementul indirect în dativ sau cel în acuzativ cu la (cu valoare
dativală) este reluat sau anticipat prin formele neaccentuate ale pronumelui
personal.
Reluarea este obligatorie la complementul indirect exprimat prin nume
sau substitute ale acestora (inclusiv cuvinte cu valoare substantivală), iar
anticiparea la construcţiile de tipul mi-e somn, la complementul indirect exprimat
prin pronume personale:
Copilului i-ai oferit bomboane, iar mamei i-ai oferit flori.
Celor trei le-am obţinut bilete.
La toţi patru le-am dat notă mare.
6.3.1.1.Topica complementului indirect este, în general, fixă, prin definiţie
complementele stând după regent. Ele pot sta şi înaintea acestuia, dacă se
subliniază. Dacă avem două complemente, unul direct şi unul indirect, se preferă
antepunerea indirectului pentru a se ecita confuzia cu ale părţi de propoziţie.
Punctuaţia: complementul indirect nu se desparte prin virgulă de regent decât
dacă este antepus, spre reliefare.

6.3.2. COMPLETIVA INDIRECTĂ

CI este propoziţia secundară subordonată care îndeplineşte funcţia unui
complement indirect la nivel frastic.
Mă gândesc / la cine m-a învăţat carte. / CI
1. În calitate de elemente regente ale CI se pot afla:
- verbe regente ale complementului indirect la modurile personale sau
nepersonale:
a) intranzitive: S-a dedicat / cui a crezut / CI
b) tranzitive de atribuire: Transmiţând cererea1a/ cui trebuia CI / a rezolvat-o
repede 1b/
c) locuţiuni verbale: Dădură de ştire / cui se apropia CI / să aştepte. CD /
- adjective, în general de origine verbală:
E sătulă / de cine tot insistă. / CI
Părea dornic / să se amestece în treburile celorlalţi. / CI
- interjecţii: Halal / de cine te-a făcut. / CI
2. CI se construiesc cu verbele la modurile:
- indicativ: Vorbeam / despre cine câştigase lozul. / CI
- conjunctiv: Se dovedise capabil / să ajungă un bun conducător. / CI
- condiţional-optativ: Mi-e teamă / de ce s-ar întâmpla la plecarea mea. / CI
- prezumtiv: Nu mă mir / de ce va fi cântând. / CI
3. CI se introduce prin:
- Conjuncţii subordonatoare că, să, ca...să, dacă, de, cum, că.
CĂ – este selectată mai ales de adjective regente:
Sunt sigură / că nu te mai gândeşti la mine. /
- verbe intranzitive: Mă tem / că nu ai dreptate. /
SĂ – este selectată de verbe intranzitive: Mă gândesc / să mai aştept câteva zile. /
CA...SĂ – apare în aceleaşi condiţii ca şi să, verbul din CI fiind precedat de alte
părţi de propoziţie.
Mă gândesc / ca mâine să te iau cu mine. /
- să şi ca...să în propoziţiile CI negative pot apărea în îmbinările: nu cumva să, ca
nu cumva să, să nu cumva să, nu care cumva să etc.
Se gândea / ca nu care cumva să nu o mai aştepte. /
DACĂ, DE – este selectată mai ales de verbe intranzitive sau apar în interogative
indirecte:
Se gândea / dacă să mai aştepte / sau nu. / CI
PENTRU CĂ – verbe care exprimă mulţumirea sau regretul:
Îţi mulţumesc / pentru că te-ai gândit la mine. /
- Pronume sau adjective pronominale relative, interogative în cazurile dativ,
acuzativ ori genitiv prepoziţional: cine, care, ce ceea ce, oricine, oricare,
orice, oricâţi, al câtelea, ce fel de etc.
a) În general, pronumele capătă forma cerută de funcţia pe care o îndeplineşte în
propoziţia CI: Se gândea / cui (C.i.) să-i ceară părerea. / CI
b) Pronumele şi adjectivele pronominale sunt selectate de:
- verbe tranzitive şi intranzitive:
Transmit scrisoarea / cui (C.i.) i-a fost destinată. / CI
Mă tem / de cine (S) nu râde. / CI
- adjective: Îl ştiam devotat / cui (S) l-a ajutat odată. / CI
- interjecţie: E rău / de care (S) a încercat (CI) / să copieze. / CD
- adverbe relative sau interogative unde, când, cum, cât etc.:
Mă gândeam / unde (Ccl) să plec de revelion. / CI
Mă mir / cum ai reuşit. / CI
c) CI poate fi reluată sau anticipată în regentă prin formele neaccentuate ale
pronumelui personal în dativ (CI introdusă prin pronume relativ, interogativ sau
nehotărât în dativ sau acuzativ + la):
 Le-am dat daruri / la câţi (S) au fost prezenţi. / CI
La câţi au murit (CI) / la toţi mă gândeam. / PP
6.3.2.1.Topica: Propoziţiile CI stau după regentă de regulă, dar pot sta şi înaintea
acesteia dacă se insistă asupra lor. În aceste condiţii sunt, de regulă, prezente în
regente corelativele:
Cui te-a ajutat / aceluia să-i mulţumeşti. /
Punctuaţia: se desparte prin virgulă de regentă CI antepusă, dacă în regentă apare
corelativul. CI poate avea şi nuanţe circumstanţiale:
- finală / de scop: Îl ajut / să se pregătească pentru examen. / (îl ajut la pregătirea,
nu în scopul pregătirii).
- cauzală: Se bucură / de ce a văzut. / CI (se bucură pentru ce a văzut, nu din cauză
că a văzut ceva).
6.3.2.2.Contragerea: se realizează prin eliminarea relatorului, eliminarea
predicatului:
- se menţine sub forma unui mod nepersonal;
- se caută substitute nominale, menţionându-se cazul relatorului.
Mă gândeam / să plec la munte. – Mă gândeam la plecarea la munte.
6.3.2.3.Expansiunea unui complement indirect în CI se realizează prin:
- introducerea unui nou predicat;
- introducerea unui nou element de relaţie, adaptat verbului regent.
Profesorul (S) pune (Pv) absenţe chiulangiilor (Ci)– devine –
Profesorul pune absenţe / cui a lipsit. CI /
Au fost înmânate premii celor merituoşi (Ci). –devine –
Au fost înmânate premiile / celor care merită. (CI)
Se gândea la locul (Ci) plasării casei. – devine –
Se gândea la locul / unde să plaseze casa. (CI)