Sintaxă

Circumstanțialele
Circumstanțiale arată, în general, împrejurările în care se petrece o acțiune: locul,
timpul, modul, cauza, scopul, condiția etc.
După împrejurările pe care le arată, circumstanțialele sunt de mai multe feluri:
circumstanțiale de loc, de timp, de mod, de cauză, de scop, condiționale, concesive și altele.

Circumstanțial de loc

Def. Circumstanțialul de loc determină un verb sau o interjecție cu funcția de

predicat.El arată locul unde se petrece acțiunea, punctul de plecare, direcția sau limita acțiunii.

Ce arată circumstanțialele Întrebările la care răspund

Îmi petrec vacanța la țară./ Locul unde se petrece acțiunea Unde petrec? – la țară
Am mers prin pădure./ Pe unde am mers? – prin
pădure
Am plecat din sat în zori./ Punctul de plecare al acțiunii De unde am plecat? – din sat
Ne ducem spre Brașov./ Direcția acțiunii Încotro ne ducem? – spre
Brașov
Hai spre casă./ Încotro hai? – spre casă
Am sosit acasă./ Limita acțiunii Unde am sosit? - acasă

Circumstanțialele de loc se exprimă:

a) prin substantive, pronume sau alte părți de vorbire cu valoare de substantiv precedate
de o prepoziție sau o locuțiune prepozițională:

M-am așezat pe o piatră cu fața la oraș / și l-am privit / substantiv cu prepoziție

până s-au aprins deasupra lui stelele. / (Zaharia Stancu, ”Desculț”) pronume cu prepoziție
Țăranii s-au strâns în jurul mașinilor./ substantiv cu locuțiune
(Traian Coșovei, ”Oltenia de azi”) prepozițională
Ajunserăm până la cei doi./ numeral cu valoare de
substantiv precedat de o
prepoziție compusă

b) printr-un adverb cu prepoziție sau fără prepoziție ori printr-o locuțiune adverbială:

Când deschisei ochii, / soarele era sus. / adverbe fără prepoziție

Soarele s-a înfipt în creștetul cerului / și de acolo dogorește. / adverb cu prepoziție
(Emil Gârleanu, ”Tovarășii”)
De jur împrejur sunt numai livezi. / locuțiune adverbială

c) printr-un verb la supin:

Ba și pe la scăldat am tras o raită.../ (Ion Creangă, ”Amintiri din copilărie”)
După cum se vede din exemplele de mai sus, circumstanțialul de loc poate sta după
cuvântul determinat sau înaintea acestuia.
 Obs. Să nu confunzi circumstanțialul de loc exprimat printr-un substantiv cu
prepoziția pe cu complementul direct precedat de aceeași prepoziție:

Crezând (că deasupra apei e o floare,) se lăsă

pe râtul trandafiriu. Unde se lăsă? – pe râtul
(Emil Gârleanu, ”Musafirul”)
Greuceanu strânse o dată pe zmeu.../ (Petre Ispirescu, Pe cine strânse? – pe
zmeu
”Greuceanu”)

Circumstanțialul pe râtul arată locul unde se lăsă, nu obiectul care suferă acțiunea, iar
complementul direct pe zmeu arată obiectul care suferă acțiunea.
Ține minte: complementul direct precedat de prepoziția pe nu răspunde niciodată la
întrebarea pe ce?

Obs. Unele atribute exprimate prin adverbe sau substantive cu prepoziții arată locul
sau direcția obiectului denumit prin substantivul determinat: izvorul din pădure, drumul de
aici.
Când sustantivul determinat de atribut este provenit dintr-un verb, atributul lui poate
arăta punctul de plecare, direcția sau limita acțiunii denumite de substantivul respectiv:
plecarea din Iași, plecarea spre Iași, sosirea la Iași.
Să nu confunzi aceste atribute cu circumstanțialele de loc.

Obs. Un verb poate avea două sau mai multe circumstanțiale de loc, coordonate sau
necoordonate, așezate după cuvânul determinat sau înaintea acestuia.

a) Ninge în arie, în sat, în câmp. (Z. Stancu, ”Desculț”)

b) Undeva, în urmă, în zare, se vedeau dealurile ondulate. / (Zaharia Stancu,

”Desculț”)

c) Pe stânga, Ceahlăul se înalță în aer ca un fantastic castel. / (Calistrat Hogaș, ”Pe

drumuri de munte”)

a) Ninge
C1 C2 C3
în arie + în sat + în câmp

se vedeau
C1 C2 C3
undeva + în urmă + în zare
c)
se înalță
C1 C2
pe stânga + în aer