Adverbul

Adverbul este partea de vorbire neflexibilă care determină un verb, un adjectiv sau un
adverb și care arată caracteristica unei acțiuni, a unei stări sau a unei însușiri.

Exemplu: Scrie frumos. Are idei destul de bune. Pășește încet.

Mai rar, adverbul poate determina un substantiv sau un pronume.

Exemplu: Tema de azi a fost ușoară. Acela de acolo este vecinul meu.

Clasificare
1. După înțeles:
a) de mod: așa, altfel, repede, bine, corect, alene, mult, puțin, destul, suficient
b) de loc: aici, departe, jos, sus, înăuntru, afară, deasupra, dedesubt, aproape
c) de timp: mâine, uneori, cândva, azi,curând, apoi, acum, uneori, după-amiază
d) de modalitate: posibil, probabil, parcă, negreșit, poate; locuțini adverbiale: mai mult ca
sigur(=sigur) , fără doar și poate (=sigur)
2. După structură:
a) simple: bine, sus, jos etc.
b) compuse: niciodată, uneori, după-amiază etc.
3. După rolul lor în enunț:
a)relative/ interogative: se folosesc pentru a exprima o interogație (întrebare):
unde, când, cum, cât, de unde, încotro etc.
Exemplu: Unde pleci? ( interogativ) – Merge unde îl trimit părinții. ( relativ)
Cât costă? (interogativ)- Muncește cât i se cere. ( relativ)
b) nehotărâte (nu dau indicații precise despre circumstanță): cândva, altundeva,
oriunde, oricum etc.

!!!!!! Atenție :
 Înainte ( adeverb)- înaintea (prepoziție)
 Dedesubt (adverb)- dedesubtul ( prepoziție)
 Împotrivă (adverb)- împotriva (prepoziție)
 Înapoi (adverb)- înapoia(prepoziție)
 În jur (adverb)-în jurul (prepoziție)
 În față ( adverb)- în fața (prepoziție)
 Bine (adverb) –binele (substantiv)
 Apoape (adverb)-aproapele ( substantiv)
Locuțiunea adverbială
Locuțiunile adverbiale sunt grupuri de două sau mai multe cuvinte cu un sens unitar
care, împreună, îndeplinesc rolul unui adverb.
Exemple: de dimineață, de obicei, în grabă, pe de rost, din nou, pe negândite, zi de zi,
clipă de clipă, rând pe rând, din ce în ce, calea-valea, ici-colo, vrând-nevrând.
Exerciții

1. Alcătuiți propoziții cu următoarele forme – Doar prima formă este adverb!!!

Numai – nu mai altădată- altă dată

Întruna- într-una bineînțeles- bine înțeles
Odată- o dată deoparte- de o parte
Cândva- când va desigur- de sigur
Altfel- alt fel pesemne(poate) –pe semne
Degrabă –de grabă decât – de cât

2. Identificaţi adverbele în următoarele enunţuri:

a. Ele vin mereu, de departe, popoare în veci neliniștite, și se sparg urlând de coastele
pietroase ale insulei.
b. Privirile noastre se adâncesc în zare.
c. Niciodată n-am văzut atâta lumină, atâta spațiu.
d. Au trecut de-atunci nouăsprezece veacuri.
e. O lume nouă a răsărit aici, pe pământul acesta stropit de lacrimile tale.
f. Azi, poete, nu te-ai mai simți așa de străin în locurile acestea.
(după: Insula Șerpilor, Constanța, de Alexandru Vlahuță)

3. Precizaţi ce fel de adverbe sunt cele evidenţiate.

Încet, Sulina se pleacă, se scufundă sub valuri.

Acolo-i Insula Șerpilor.
– Nu ți-e urât aici?
Valurile parcă ard.
Niciodată n-am văzut atâta lumină, atâta spațiu.
(după: „Insula Șerpilor”, Alexandru Vlahuță)

3. Grupaţi următoarele adverbe conform rubricilor din tabel.

foarte, acolo, departe, împreună, mereu, așa, undeva, unde, încotro, dincolo, mai, jos,
cândva, ieri, aici, nici, chiar, abia, nicăieri, tot, permanent, rareori, odată, altfel, astfel,
imediat, târziu, cum, negreșit, afară, posibil, normal, poate, nu, totdeauna, oricum, măcar,
acum, suficient, orișicât, încoace, doar, imposibil, devreme, deocamdată, oriunde, destul,
poimâine, astăzi, niciodată, aproape, alaltăieri, pretutindeni, singur, sus, când, oricât,
înăuntru, numai, tocmai, mâine, totodată, oare, da, bine, iarăși, acasă, bineînțeles

de loc de timp de mod relative/interogative nehotărâte