Anexa 1

1. Tema
2. Actualizare
Important este că am descoperit clipele în care, contemplând un arbore, nu eram în
stare să știu dacă este viu sau mort.
3. Captare Să te duci la şcoală!
-identificati complementul
-realizeaza expansiunea ccl in circumstantiala
Să te duci1 / unde te trimit!2/
Unde să te duci? unde te trimit
În urma expansiunii, elevii descoperă titlul lecţiei: Complementul circumstanțial de loc.
Propoziţia subordonată circumstanţială de loc

4. Enuntarea temei si a obiectivelor

Complementul circumstanțial de loc

Def. Complementul circumstanțial de loc este partea secundară de propoziție care arată
locul unde se petrece acțiunea, punctul de plecare, direcția sau punctul final.

Ce arată complementele Întrebările la care răspund

Îmi petrec vacanța la țară./ Locul unde se petrece acțiunea Unde petrec? – la țară
Elevii stau de vorbă în clasăe./
Am plecat din sat în zori./ Punctul de plecare al acțiunii De unde am plecat? – din sat
Ne ducem spre Brașov./ Direcția acțiunii Încotro ne ducem? – spre Brașov
Hai spre casă./ Încotro hai? – spre casă
Am sosit acasă./ Limita acțiunii Unde am sosit? - acasă

Complementele circumstanțiale de loc se exprimă:

a) prin substantive, pronume sau alte părți de vorbire cu valoare de substantiv precedate de
o prepoziție sau o locuțiune prepozițională:

M-am așezat pe o piatră cu fața la oraș / și l-am privit / substantiv cu prepoziție

până s-au aprins deasupra lui stelele. / (Zaharia Stancu, ”Desculț”) pronume cu prepoziție
Țăranii s-au strâns în jurul mașinilor./ substantiv cu locuțiune
(Traian Coșovei, ”Oltenia de azi”) prepozițională
Anexa 1

Ajunserăm până la cei doi./ numeral cu valoare de

substantiv precedat de o
prepoziție compusă

a. printr-un adverb sau locuțiune adverbială, cu prepoziție sau fără prepoziție

Când deschisei ochii, / soarele era sus. / adverbe fără prepoziție
Soarele s-a înfipt în creștetul cerului / și de acolo dogorește. / adverb cu prepoziție
(Emil Gârleanu, ”Tovarășii”)
De jur împrejur sunt numai livezi. / locuțiune adverbială

b) printr-un verb la supin:

Ba și pe la scăldat am tras o raită.../ (Ion Creangă, ”Amintiri din copilărie”)
După cum se vede din exemplele de mai sus, complementul circumstanțial de loc poate
sta după cuvântul determinat sau înaintea acestuia.

Obs. Să nu confunzi complementul circumstanțial de loc exprimat printr-un substantiv cu

prepoziția pe cu complementul direct precedat de aceeași prepoziție:

Crezând (că deasupra apei e o floare,) se lăsă

pe râtul trandafiriu. Unde se lăsă? – pe râtul
(Emil Gârleanu, ”Musafirul”)
Greuceanu strânse o dată pe zmeu.../ (Petre Ispirescu, Pe cine strânse? – pe zmeu
”Greuceanu”)
Anexa 1

 2 observaţii:
Observaţia 1 : Adverbele relative, prin care se introduc propozițiile circumstanțiale de
loc
1. servesc ca element de legătură
2. îndeplinesc funcția sintactică de complement circumstanțial de loc în propoziția din care
fac parte

Observaţia 2: Adverbele și locuțiunile corelative

• Se găsesc în regentă și au rolul de a marca suplimentar relația dintre cele două

propoziții, clarificând felul subordonatei
e.g.: Unde se ducea,/ acolo se plângea./
IV. Topica
e.g.: A plecat /unde a văzut cu ochii./

• Propozițiile circumstanțiale de loc urmează, de obicei, regenta

e.g.: Unde a fost,/ pleacă și azi/

• Când se insistă asupra lor, precedă regenta

V. Punctuaţia
e.g.: M-am oprit/ unde ai vrut.

• 1. când urmează regenta, de obicei, nu se desparte prin virgulă

e.g.: Unde ai vrut, /acolo m-am oprit

• 2. când precedă regenta, în general, se desparte prin virgulă

e.g.: La munte, unde te uiti, este frumos.

3. cand este intercalata in regenta, inaintea predicatului regentei, se pune între virgule