Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
TERMENI REGENŢI
ccl CL
un verb : Salcia nu creşte pe dealuri. →Salcia nu creşte¹/ [unde] sunt dealuri.²/
ccl
o locuţiune verbală: A luat-o la sănătoasa pe drumul scurt.
CL
A luat-o la sănătoasa¹/ [încotro] drumul era scurt.²/
ccl CL
o interjecţie predicativă: Bâldâbâc! în apa cea mare.→Bâldâbâc¹/ [unde] era apa mare.²/
ELEMENTE DE RELAŢIE
3. pronume (adjective pronominale) relative precedate de prepoziţii: cine, care, ce, ceea ce,
cât(ă).
a. Am privit uimit¹/ [la ceea ce] se arătase la orizont.²/
TOPICA ŞI PUNCTUAŢIA
când se află după regentă, circumstanţiala de loc nu se desparte prin virgulă de regentă:
Ne-am plimbat¹/ [pe unde] peisajul ni se părea mai frumos.²/
dacă este antepusă, ori este intercalată sau în regentă apare un corelativ, se desparte prin
virgulă de aceasta:
[Oriunde] sunt copii],¹/ există şi voie bună.²/
Surpându-se dealul¹/, [pe unde] s-a defrişat pădurea,²/ s-a început replantarea.¹/
Acolo se rupe,¹/[unde] este aţa mai subţire.²/
EXERCIŢII
1. Realizează expansiunea complementelor circumstanţiale de loc din enunţurile următoare:
Îmi voi petrece vacanţa la munte. …………………………………………………………………………………………
Mi-am adus aminte că le-ai pus unde ştii doar tu, dar mi-e teamă că tot nu le vei găsi.
Se ştie că, de unde nu e, nu ai ce lua, însă ar fi bine să fie ceva cu care să te alegi.
Pe unde s-a aventurat el, drumul, de care şi-am povestit că este foarte anevoios, nu are capăt.
Se întreba prin clasă unde te-ai ascuns în ziua când trebuia să venim la tine cu cine ştii tu.
Păşea pe unde poteca , ce îi era necunoscută, şerpuia printre locuri de unde se iveau stânci.
Anunţul era că nu se ştie unde va avea loc concursul la care trebuie să particip.
4. Analizează frazele:
a.Nu ştiu cum se cheamă satul acesta, dar ştiu că pretutindeni pe unde m-ai dus, unde se vorbeşte
româneşte, este pământul Patriei mele, este Patria mea. (B. Şt. Delavrancea, Patrie şi patriotism)
b.Şi Iaşii, pe care nu-i văzusem niciodată, nu erau aproape de Neamţ, ca Folticenii, de unde toamna
târziu […], mă puteam răpezi din când în când […] la clăci în Humuleşti, pe unde ştiam noi.
(Ion Creangă, Amintiri din copilărie)